DR.

TILVESCU-GHEORGHE MIHAELA

COMPLICATIILE SARCINII

1. Diabetul gestational este o conditie temporara - care apare doar in timpul sarcinii - in
care corpul nu produce o cantitate adecvata de insulina, astfel incat nivelul de glucoza
din sange este crescut.
In timpul sarcinii, hormonii secretati de placenta blocheaza actiunea insulinei secretate
de mama in corpul acesteia. Aceasta problema se numeste insulinorezistenta si face ca
organismul mamei sa foloseasca foarte greu insulina. Nevoia de insulina poate creste in
aceste conditii pana la de trei ori peste valoarea normala.

Pentru multe femei gravide nu va fi o problema deoarece pancreasul lor va compensa si

va secreta si mai multa insulina. In anumite cazuri insa acest lucru nu se intampla. Fara
insulina, glucoza nu poate parasi sangele pentru a fi transformata in celule in energie si
se acumuleaza in sange pana la nivele mari, situatie numita hiperglicemie, iar rezultatul
va fi diabetul gestational.

Factori favorizanti:
• Obezitatea – indicele de masa corporala este peste 30
• Ai nascut anterior un copil cu greutatea > 4,5 kg

• Ai avut diabet de sarcina la o sarcina anterioara

• Ai un istoric de sindrom de ovar polichistic

• Ai rude de gradul 1 cu diabet

Simptomatologie:
• oboseala
• poliurie
• polidipsie
• gura uscata
• infectii recurente
Tratament:

Cel mai important aspect al tratamentului este controlul nivelului de glucoza din sange.
Toate femeile diagnosticate cu diabet de sarcina trebuie sa-si monitorizeze glicemia pe
nemancate si glicemia la doua ore dupa masa, preferabil folosind un aparat de testare a
glicemiei din deget. Se recomanda obtinerea unor glicemii

In plus va trebui sa se combine o alimentatie sanatoasa cu un program de exercitii. Daca

gravida era supraponderala inainte de a ramane gravida, I se va recomanda sa reduca
numarul de calorii si sa faca cel putin 30 minute de activitate fizica moderata pe zi.
Daca dieta si exercitiile nu sunt suficiente pentru a controla glicemia, va fi nevoie sa se
treaca la un tratament special sau chiar injectii cu insulina.

2.Hipertensiunea indusă de sarcină reprezintă o cauză majoră de morbiditate și

mortalitate maternă, fetală și neonatală. Atât gravida, cât și fătul prezintă un risc mai
mare de complicații.

În cazul gravidei, dezlipirea de placentă, accidentul vascular cerebral, insuficiența

multiplă de organ și coagularea intravasculară diseminată sunt cele mai frecvente
complicații. Fătul prezintă un risc mai mare de retard de creștere intrauterin,
prematuritate și deces.

Hipertensiunea de sarcină se definește prin valori ale tensiunii arteriale sistolice peste
140mmHG și ale tensiunii arteriale diastolice peste 90mmHG. Se poate stadializa
în hipertensiune ușoară (140-159/90-109 mmHG) sau severă (>160/110 mmHG).

Preeclampsia reprezintă o creștere importantă a tensiunii arteriale după săptămâna 20

de sarcină, însoțită de un nivel crescut de proteine în urină. Fără diagnostic și tratament
corespunzător, preeclampsia poate evolua către eclampsie, punând în pericol atât viața
fătului cât și cea a mamei.

Preeclampsia se întâlnește cel mai frecvent la gravidele primipare, feți multipli, diabet
zaharat, boală cronică de rinichi, obezitate, hipertensiune arterială preexistentă, istoric
personal sau familial de preeclampsie, vârsta maternă crescută, sindrom antifosfolipidic,
hipotiroidie sau anomalii placentare.
Semnele și simptomele de preeclamspie includ:
•durere epigastrică sau în cadranul drept superior (edem la nivel hepatic);
•cefalee;
•tulburări de vedere (edem cerebral);
•orbire (secundar afectării lobului occipital);
•reflexe exagerate sau clonus;
•convulsii;
•sindromul HELLP (hemoliza, nivele crescute ale enzimelor hepatice,
trombocitopenie).

Întrucât proteinuria se poate manifesta tardiv în preeclampsie, hipertensiunea de novo în

sarcină, însoțită de semnele și simptomele menționate, este înalt sugestivă pentru
preeclamsie. Tratamentul acestei afecțiuni se bazează pe recunoașterea precoce și
nașterea prematură, eliminarea placentei fiind curativă.

3.Eclampsia

Eclampsia se caracterizează prin fenomene convulsive sau comă în afara unei patologii
cerebrale sau de altă natură, apărute pe fondul unor manifestări caracteristice
preeclampsiei.

Eclampsia survine în ultimele luni de sarcină, în timpul travaliului sau în primele zile
postpartum, și evoluează spontan, prin crize repetate, spre comă. Criza eclamptică are 4
perioade: invazie (8 - 10 secunde), contracții tonice (20 - 30 secunde), contracții clonice
(40 - 60 secunde), comă superficială (câteva minute) sau profundă (10 -20 minute până
la ore). Sulfatul de magneziu este util în prevenția convulsiilor la gravidele cu
preeclampsie severă.

Tratamentul hipertensiunii de sarcină

Tratamentul nonfarmacologic este util la gravidele cu HTA ușoară (140 - 150/90 - 99

mmHG) și include limitarea activităților fizice, monitorizarea atentă a mamei și fătului,
regim alimentar normosodat (regimul hiposodat poate scădea volumul intravascular),
suplimente de calciu (1g/zi), suplimente din ulei de pește, o doză scazută de acid
acetilsalicilic (75mg), monitorizarea creșterii în greutate a gravidelor în funcție de
indicele de masă corporală.

În cazul gravidelor cu hipertensiune gestaționala și afectare subclinică de organ sau

simptome, inițierea tratamentului medicamentos este recomandată la o TA >
140/90mmHG. În orice altă situație, inițerea tratamentului se realizează la o TA >
150/95mmHG. O tensiune arterială > 170/110mmHG este considerată urgență și
necesită tratament și spitalizare imediată.

Nașterea prematură se recomandă la hipertensiunea gestațională însoțită de proteinurie

și efecte adverse precum tulburări vizuale, anomalii ale coagulării și suferință fetală.
În cazul preeclamsiei asociată cu edem pulmonar, se recomandă perfuzie intravenoasă
cu nitroglicerină și monitorizarea atentă a parametrilor vitali ai mamei și fătului.

Tratamentul medicamentos al gravidei cu hipertensiune severă constă în labetalol

intravenos, metildopa oral și nifedipină oral. Administrarea de inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei (IECA), sartani și inhibitori direcți ai reninei sunt
contraindicați în sarcină.

Toate medicamentele antihipertensive administrate mamei se secretă în laptele matern.

Metildopa trebuie evitat postpartum din cauză că induce depresia postnatală.
Gravidele cu hipertensiune gestațională sau preeclampsie în prima sarcină prezintă un
risc crescut de a dezvolta această afecțiune și în sarcinile ulterioare

Hipertensiunea în sarcină a fost recunoscută ca un factor de risc cardiovascular

important la femei. Modificările stilului de viață, monitorizarea periodică a TA și
controlul factorilor metabolici sunt necesare pentru prevenția bolilor cardiovasculare și
complicațiile cardiovasculare în sarcinile ulterioare.

4. Sarcina ectopica

O sarcina extrauternia apare atunci cand un ovul fertilizat se implanteaza in afara

uterului, de obicei intr-una din trompele uterine.
Cauzele sarcinii ectopice

In multe cazuri, nu este clar de ce o femeie dezvolta o sarcina ectopica. Uneori apare
atunci cand exista o problema cu trompele uterine, cum ar fi faptul ca acestea sunt
inguste sau blocate.
•Boala inflamatorie pelvina (BIP) - inflamatia sistemului reproducator feminin, de obicei
cauzata de o infectie cu transmitere sexuala (ITS).
•O interventie chirurgicala anterioara pe trompele uterine - cum ar fi o procedura de
sterilizare feminina nereusita.
•Tratamentul de fertilitate, cum ar fi FIV - luarea de medicamente pentru stimularea
ovulatiei si eliberarea unui ovul) poate creste riscul unei sarcini ectopice.
•Ramai insarcinata cu un dispozitiv intrauterin (IUD) sau cu un sistem intrauterin (IUS)
pentru contraceptie – se intampla foarte rar sa ramai insarcinata in timp ce utilizezi
aceste dispozitive, dar daca se intampla acest lucru, este mai probabil sa te confrunti cu
o sarcina ectopica.
•Varsta inaintata - riscul este cel mai mare pentru femeile insarcinate cu varste cuprinse
intre 35 si 40 de ani.

Exista trei tratamente principale pentru o sarcina ectopica:

•Monitorizarea gravidei, urmata de administrarea unui medicament sau planificarea unei

interventii chirurgicale, daca ovulul fertilizat nu se dizolva singur

•Medicatie - o injectie cu metotrexat pentru a opri cresterea sarcinii

•Chirurgie – interventie minim invaziva (laparoscopia), sub anestezie generala, pentru

a indeparta ovulul fertilizat, uneori impreuna cu trompa afectata

5. Placenta praevia
Placenta Praevia are loc atunci cand placenta unui bebelus acopera total sau partial colul
uterin al mamei. Din pacate, placenta Praevia poate cauza sangerari severe in timpul
sarcinii si in timpul travaliului.

Factori de risc in placenta Praevia

•au avut deja un copil;
•au cicatrici pe uter, cum ar fi cele de la o interventie chirurgicala anterioara, inclusiv o
nastere cu ajutorul interventiei de cezariana, au avut un fibrom uterin indepartat si
dilatatie si chiuretaj;
•au avut placenta Praevia si intr-o sarcina anterioara;

•cele care poarta in pantece mai mult de un singur fat;

•au 35 de ani sau peste acest prag;
•sunt de alta rasa (cu exceptia rasei albe);
•fumeaza;
•utilizeaza cocaina.
Simptomatologie

Sangerarea vaginala (cand sangele este colorat puternic), fara sa fie insotita de durere, in
a doua jumatate a sarcinii, este principalul semn al placentei Praevia. Unele femei,
totodata, au contractii. In cazul multor femei diagnosticate cu acest tip de placenta in
stadii incipiente ale sarcinilor (cat mai la inceput), placenta Praevia se rezolva.
Pe masura ce uterul creste, el ar putea creste si distanta dintre colul uterin (cervix) si
placenta. Cu cat placenta acopera mai mult colul uterin si cu cat ramane mai multe luni
in timpul sarcinii deasupra colului, cu atat este mai putin probabil ca problema sa se
rezolve de la sine.

Complicatiile

Sangerari - poate fi vorba de o sangerare vaginala severa, care cel mai posibil pune
viata mamei in pericol (intra in categoria hemoragiilor); aceasta sangerare sau
hemoragie poate sa apara in timpul travalului, in timpul nasterii propriu-zise sau in
primele cateva ore dupa nastere.
•Nasterea bebelusului inainte de termen - sangerarile severe sau grave pot necesita o
operatie de cezariana, inainte ca bebelusul sa fi ajuns la termen.

Conduita

Daca o femeie gravida are placenta Praevia, este posibil ca ea sa sangereze pe parcursul
sarcinii si in timpul travaliului. Se va recomanda femeii, in acest caz, sa evite activitatile
care ar putea provoca unele contractii, inclusiv va interzice actul sexual, spalaturile
vaginale, folosirea tampoanelor interne sau implicarea mamei in activitati care pot creste
riscul de sangerare, cum ar fi alergatul, genuflexiunile si sariturile. Daca placenta
Praevia nu se rezolva, viitoarea mama va avea nevoie de o operatie de cezariana pentru a
aduce copilul pe lume.