Sunteți pe pagina 1din 3

Preeclampsia si Eclampsia

Preeclampsia este hipertensiunea indusa de sarcina ce asociaza


proteinurie. Eclampsia consta in aparitie de crize convulsive
generalizate, neexplicate la pacientele cu preeclampsie. Preeclampsia si
eclampsia apar intre saptamana 20 de gestatie si sfarsitul primei
saptamani postpartum. Diagnosticul este clinic si prin determinarea
proteinuriei. Tratamentul consta in administrarea i.v. de sulfat de Mg si,
de obicei, nasterea imediata.
Preeclampsia afecteaza 3-7% dintre gravide, de obicei aflate la prima
sarcina si pe cele cu hipertensiune preexistenta sau cu afectiuni vasculare.
Alti factori de risc pot fi reprezentati de varsta materna <20 de ani, un
istoric familial de preeclampsie sau de deznodamant mai prost al unor
sarcini anterioare, sarcina multipla, obezitate si boli trombotice.
Preeclampsia se dezvolta in timpul sarcinii, la fel ca si eclampsia dar
aceasta din urma poate aparea in 25%din cazuri si in perioada postpartum,
cel mai adesea in primele 4 zile. Preeclampsia netratata evolueaza latent o
perioada de timp pentru ca brusc sa se progreseze spre eclampsie, care
apare la 1/200 de paciente cu preeclampsie. Eclampsia netratata este de
obicei fatala.
Etiologie
Cauzele si fiziopatologia preeclampsiei si ale eclampsiei sunt
necunoscute.
Factorii incriminati pot fi : arteriole spiralate placentare slab
dezvoltate si ischemie sau infarct placentar. Poate rezulta limitarea cresterii
fetale intrauterine. Vasospasmul difuz sau multifocal poate determina
ischemie, deteriorand multiple organe, in special creierul, rinichii si ficatul.
Printre factorii ce contribuie la vasculospasm se numara diminuarea
prostaciclinei, cresterea endotelinei si o crestere a Flt1-solubil.
Peroxidarea lipidica a celulelor membranare indusa de radicalii liberi
poate contribui la preeclampsie. Sistemul de coagulare este activat posibil
datorita disfunctiei celulelor endoteliale, ducand la activarea plachetara.
Cu toate acestea, daca nu este prezenta si dezlipirea de placenta,
coagulopatia franca este rara.
Simptome si semne
Preeclampsia poate fi asimptomatica sau poate determina aparitia de
edeme sau cresterea excesiva in greutate. Este mai frecvent edemul la
nivelul fetei sau al mainii (inele nu se mai potrivesc pe degete). Alte semne
sunt reprezentate de reflexe mai vii, indicand o iritabilitate neuromusculara
care poate progresa la crize convulsive (eclampsie). Prezenta petesiilor
poate reflecta o tendinta la sangerare. Eclampsia severa duce la distructia
organica, manifestarile fiind reprezentate de cefalee, tulburari vizuale,
confuzie, durere epigastrica sau in hipocondrul drept, greata, varsaturi,
dispnee si oligurie.
Diagnostic
Diagnosticul este sugerat de simptomatologia caracteristica sau de
hipertensiune. Testele efectuate sunt reprezentate de sumarul de urina,
hemoleucograma, numaratoarea plachetelor, dozarea uratilor, testele
functionale hepatice si determinarea electrolitilor serici si a ureei serice, a
creatininei serice, a clearance-ului creatininei, a proteinuriei pe 24 de h.
Preeclampsia este diagnosticata atunci cand gravidele prezinta
hipertensiune cu debut recent, la care se adauga o proteinurie ≥ 1
inexplicabila la doua masuratori separate de cel putin 4 ore, dupa
saptamana 20 de sarcina. Ocazional testele pot depista sindromul HELLP
( hemoliza, enzime hepatice crescute si numar de plachete scazute).
Aprecierea severitatii preeclampsiei se bazeaza pe prezenta
simptomelor, pe dovezile de distructie organica, prezenta limitarii cresterii
fetale intrauterine, si pe baza testelor de laborator, care arata prezenta
sindromului HELLP, TA ≥ 160/110 mmHg la doua determinari separate de
un interval de cel putin 4 ore si o diureza < 500mL in 24 h.
Tratament
Tratamentul definitiv este reprezentat de nastere. In cazul sarcinilor
la termen, nasterea imediata dupa stabilizarea mamei este cea mai sigura
masura. Pentru sarcini < 37 de saptamani, riscul de nastere prematura este
luat in balanta cu severitatea preeclampsiei si raspunsul la tratament.
Tratamentul are drept scop sa optimizeze sanatatea mamei care, de regula,
duce si la ameliorarea sanatatii fatului. Daca preeclampsia este blanda este
posibil tratamentul ambulator. Acesta este reprezentat de repausul la pat,
culcarea pe partea stanga ori de cate ori este posibil, un aport normal de
sare, cresterea ingestiei de lichide si evaluarea la 2-3 zile.
Pacientele cu eclampsie usoara care nu se amelioreaza imediat si cele
cu preeclampsie severa necesita spitalizare, cateva ore de tratament
medicamentos de stabilizare pentru a scadea TA de la 140-155/90 la 105
mmHg pentru controlarea crizelor epileptice, si apoi se indica nasterea.
Exceptia o constituie marea prematuritate cand preeclampsia usoara nu
progreseaza si preeclampsia severa care se amelioreaza prin spitalizare.
Este controversat faptul daca pacientele cu preeclampsie usoara necesita
intotdeauna administrare inainte de nastere de sulfat de Mg. Pacientele cu
preeclampsie severa insa necesita administrarea de sulfat de Mg imediat
dupa punerea diagnosticului. Cand nasterea este amanata inainte de
aproximativ 32-34 de saptamani, pacientelor care nu sufera o deteriorare
clinica li se va administra corticoterapie timp de 48 de ore. Nasterea este
amanata pana la 34 de saptamani sau pana la deteriorarea starii materne
sau fetale sau pana exista dovezi de maturitate pulmonara fetala.
Eclampsia necesita intotdeauna terminarea sarcinii prin nastere, dupa
controlul crizelor epileptice si a hipertensiunii severe. Toate pacientele
spitalizate sunt verificate adesea pentru depistarea crizelor epileptice, a
simptomelor severe de preecalmpsie si a sangerarii vaginale. TA, reflexele
si frecventa cardiaca fetala sunt permanent monitorizate sau cel putin de
cateva ori pe zi.
Pacientele cu preeclampsie severa sau cu eclampsie sunt adesea
internate in sectia de terapie intensiva. Supravegherea obstetricala
permanenta de catre medic este obligatorie.
Daca TA ramane crescuta dupa 8 saptamani postpartum se va lua in
considerare diagnosticul de HTA cronica.

Bibliografie – MANUALUL MERCK DE DIAGNOSTIC SI TRATAMENT


EDITIA a XVIII-a
(pg 2197-2198)

S-ar putea să vă placă și