ANDROGENII, ROLUL FIZIOLOGIC.

HIPOGONADISM SI HIPERGONADISM LA BARBAT, MANIFESTARI

CLINICE, SINDROM ADRENOGENITAL.

Substanta hormonala produsa de testicule, corticosuprarenale si ovare -

stimuleaza dezvoltareasi functiile glandelor genitale masculine. In urina se elimina mai ales
ca 17-cetosteroizi. Testosteronul este androgenul cel mai activ, prezent la un nivel de 20 de
ori mai mare la barbat decat la femeie. Secretia lui in exces de catre glandele
suprarenale sau de catre ovare conduce la femeie la un hirsutism (dezvoltarea excesiva a
sistemului pilos) sau la alte manifestari de virilism. La baieti, producerea excesiva a acestor
hormoni poate antrena o pubertate precoce.
Hormonii sexuali masculine(androgenii) sunt testosteronul, dihidrotestoteronul si
androstedionul. Toti sunt compusii steroizi sintetizati din colesterol sau din acetil coenzima
A de catre celulele Leydig testiculare si in mai mica masura de celulele producatoare de
androgeni ale zonei reticulate corticosuprarenale.
Functiile testesteronului sunt intim legate de dezvoltarea caracterelor sexuale primare si
secundare la barbat. In timpul dezvoltarii fetale, testosteronul favorizeaza cresterea
organelor genitale specifice sexului si coborarea testiculelor in scrot in ultimele doua luni de
gestatie. La pubertatea , secretia de testosteron stimuleaza dezvoltarea atat a organelor
genitale pana la varsta de 20 de ani cat si caracterelor sexuale secundare(pilozitatea
bubiana, toracica si faciala, ingrosarea vocii si pielii, dezvoltarea musculaturii scheletice).
Proprietatile stimulate cutanate, soldandu-se cu hipersecretia glandelor sebacee ,
determina adeseori acnee la adolescenti.
La randul lor efectele androgenice sunt partial definite in cazul testosteronului si
dehidrotestosteronului atat in perioada fetala cat si in timpul cresterii pubertare. Astfel in
timp ce testosteronul stimuleaza in perioada fetala dezvoltarea diferentiala a epididimului
vaselor deferente si veziculilor seminale, dehidrotestosteronul asigura formarea penisului si
uretrei peniene, scrotului si prostatei. In timpul cresterei pubertare testosteronul stimuleaza
mai ales spermatogeneza si dezvoltarea penisului veziculelor seminale, laringelui si
musculaturii scheletice, iar dehidrotestosteronul actioneaza cu predominanta asupra
prostatei , scrotului, pilozitatii, glandelor sebacee si secretiei prostatice.
HIPO
Dezvoltarea fetala

Daca organismul nu produce suficient testosteron in timpul vietii intrauterine, cresterea

organelor sexuale externe poate fi afectata. In functie de momentul aparitiei si de nivelul de
testosteron, un copil care din punct de vedere genetic este de sex masculin, se poate naste
cu:
- organe genitale de tip feminin;
- ambiguitate genitala (organe care nu sunt in mod clar nici feminine, nici masculine);
- organe genitale masculine subdezvoltate.

La pubertate

In timpul pubertatii hipogonadismul masculin poate incetini cresterea si afecta dezvoltarea.

Poate determina:
- o dezvoltare scazuta a masei musculare;
- absenta ingrosarii vocii;
- pilozitate corporala slab dezvoltata;
- penis si testicule nedezvoltate corespunzator;
- crestere excesiva a membrelor superioare si inferioare in comparatie cu trunchiul;
- dezvoltarea tesutului mamar (ginecomastia).

La adult

La barbatul adult, hipogonadismul poate altera anumite caracteristici fizice masculine si

poate afecta functia reproductiva. Semnele si simptomele pot include:
- disfunctie erectila;
- infertilitate;
- scaderea pilozitatii corporale si faciale;
- cresterea tesutului adipos;
- scaderea in marime si fermitate a testiculelor;
- scaderea masei musculare;
- dezvoltarea tesutului mamar (ginecomastia);
- scaderea masei osoase (osteoporoza).

Hipogonadismul poate determina, de asemeni, modificari mentale si emotionale. Pe

masura ce nivelul de testosteron scade, barbatii pot experimenta manifestari asemanatoare
cu instalarea menopauzei la femei (andropauza):
- oboseala;
- scaderea dorintei sexuale;
- dificultati de concentrare a atentiei;
- bufeuri de caldura;
- iritabilitate;
- depresie.
HIPERGONADISM

Hirsutismul este cresterea excesiva a parului recunoscuta, in zonele sensibile la

androgeni. Diferentele rasiale, genetice si etnice afecteaza aparitia hirsutismului. Intreg
corpul trebuie inspectat. O atentie aparte trebuie acordata barbiei, buzelor, sanilor, sternului
si a liniei albe dintre ombilic si pubis.

Virilizarea este relativ neobisnuita si apare la hiperandrogenismul sever. Este caracterizata

de alopecia temporala, atrofia sanilor, dezvoltarea androgenica a sanilor, hipertrofia
clitorisului, amenoree, ingrosarea vocii si hirsutism sever. Clitoromegalia este definita
atunci cand inmultirea diametrului sagital cu cel transvers al clitorisului este peste 35 mm.

Acneea este un simptom izolat care poate sa nu fie considerat semn de androgenism.
Severitatea leziunilor de acnee necesita evaluare, incluzand numarul, tipul si distributia.
Cateva zone de pe corp trebuie examinate: fata, pieptul si spatele.

Acantosis nigricans este o hiperpigmentare a pielii prezenta pe spatele gatului, sub brate
si inghinal. Pielea este catifelata iar culoarea variaza de la maro la negru. Alaturi de
hirsutism ridica suspiciunea rezistentei la insulina si hiperandrogenism.

Sanii trebuie examinati pentru prezenta galactoreei, iar glandele tiroide trebuiesc palpate.

Evolutia bolii
Excesul de androgeni in sine nu determina mortalitate si morbiditate, dar este asociat cu:

 rezistenta la insulina
 dislipidemia
 hipertensiunea si boala vasculara.

Hiperplazia suprarenaliana congenitala sau sindromul adrenogenital reprezinta un grup de afectiuni

cu transmitere autozomal recesiva cauzate de deficitul uneia sau mai multor enzime implicate in
sinteza normala a steroizilor din cele trei clase hormonale principale: mineralocorticoizi (aldosteron),
glucocorticoizi (cortizol) si hormoni sexuali.
In toate formele exista scaderea productiei de cortizol ceea ce conduce la o sinteza crescuta de
ACTH hipofizar; stimularea excesiva a suprarenalei determina hiperplazie asociata cu hipersecretie
de steroizi si de metaboliti ai acestora proximal de defectul enzimatic.
Manifestarile clinice variaza in functie de localizarea defectului enzimatic in calea biochimica a
steroizilor suprarenalieni si de gradul deficientei

Principalele semne cliniceși de laborator

ale sindromului adrenogenital:

 Vome, regurgitări.
 Hipotonie musculară.
 Creştere ponderală mică sau absentă.
 Episoade de slăbiciune.
 Pigmentare a
scrotului.
 Hiperpotasemia (hipercaliemie)
 Hiponatremie.
 Hipochloremia.
 Acidoză metabolică
decompensată.
 Nivel ridicat de
17-OH progesteron