1. Caracteristica puntilor dentare intreg turnate.

Puntile dentare intreg turnate prezinta o constructie protetica in forma de pod, cu rol de restabilire a
integritatii arcadelor dentare si oprirea evolutiei dereglarilor de functie provocate de edentatia partial,
constituite din elementele de agregare si corpul de punte, in cazulrile prezentei breselor intercalate :
reduse, intinse si multiple.

2. Indicatiile catre tratamentul puntii dentare intreg turnate.

- Edentatie partiala lateral
- Abraziune patologica
- Anomalii de forma, volum si pozitie
- Defecte ale arcadei dentare
- Traume
- Carii dentare
3. Particularitatile prepararii dintilor stalpi.

Specificul pentru prepararea dintilor stalpi pentru punti dentare intreg turnate consta in:

a) Obtinerea unei forme corecte, specific pentru timpul de microproteza ales ca elemente de agregare
b) Obtinerea paralelismului intre axele coronare ale dintilor stalpi astfel incat toate elementele de
agregare sa se aseze uniform pe dintii-stalpi.

Prepararea dintilor reprezinta probabil cea mai importatanta din cursul realizarii tratamentului
protetitc. Rezistenta structural este asigurata de : prepararea corecta a dintelui, prin adaugarea unor
structure de intarire, de designul zonei terminale a bontului si a materialului din care se confectioneaza.

Prepararea bontului

Bontul trebuie sa ofere un spatiu necesar pentru confectionarea unei restaurari cu pereti grosi si
rezistenti in timp la fortele ocluzale. Prepararea suprafetii ocluzale se face uniform, urmarind panatela
cuspidiene si santurile corespunzatoare , in final forma suprafetii ocluzale preparate va imita forma
suprafetii ocluzale a dintelui intreg.

Pentru aliajele din aur si crom-cobalt trebuie sa se foloseasca un spatiu liber de 1,5 mm la nivelul cuspizilor
de sprijin (vestibulari mandibulari si palatinali maxilari) si 1mm la nivelul cuspizilor de ghidaj. Coroana
metalo-ceramica necesita un spatiu 2 mm la nivelul cuspizilor de sprijin si 1,5 la nivelul cuspizilor de ghidaj.
Coroanele integral ceramice reclama un spatiu interocluzal de 2 mm.

Exista 4 forme ale zonei terminale: prag cu bizou, Chanfrein, cu prag si fara prag. Pragul gingival este o
suprafata terminala orizontala care formeaza un unghi de 90° cu axul lung al dintelui . Jonctiunea dintre
marginea restaurarii si prag este de tipul „cap la cap'.

4. Particularitatile amprentarii.

Amprentarea transfera in negative dintii-stalpi preparati si restul elementelor campului protetic din
cavitatea bucala. Tehnica amprentarii depinde de preferintele specialistului si de materialele folosite:
 a) Amprenta obtinuta intr-un timp ( cu un singur material sau cu 2)
b) Amprenta obtinuta in doi timpi (duble)
c) Amprente in ocluzie obtinute de la maxilla si mandibula concomitent, in ocluzie centrica

Elastomerul solid este depus pe lingura amprentara, care mai tarziu este asezata pe campul protetic.
Dupa priza, amprenta este indepartata de pe campul protetic, adaugand pe amprenta elastomer fluid
pentru a obtine o amprenta cat mai detaliata a santului gingivo-dental, bontului. Aceasta lingura se
reintroduce in cavitate bucala.

Dupa priza, amprenta este spalata si uscata.

5. Proba puntii dentare. Consecutivitatea. Particularitatile adaptarii in ocluziei functionale.

Puntile dentare se introduce pe dinti-stalpi in axul lor vertical. Pentru a putea introduce puntea este
necesar sa se slefueasca din lungimea bonturilor sau din grosimea lor. Examinarea contactelor elementelor
de agregare in zona coletului dintilor-stalpi si cu dintii vecini depinde de felul microprotezelor si se executa
atat la proba elementelor de agregarem cat si la proba puntii. Examinarea raportului corpului de punte cu
apofiza alveolara cuprinde controlul spatiului necesar pentru protectia papilei interdentale si se verifica cu
ajutorul sondei in unghi. Examinarea rapoartelor corpului de punte cu dintii antagonisti la nivelul
suprafetelor ocluzale prevede crearea echilibrului ocluzal prin slefuirea conform conceptiei ocluziei
functionale, care cuprinde verificarea contactelor ocluzale in intercuspidarea maxima, la miscarile de
propulsive , de lateritate a curbelor ocluzale de compesnsare si a dimensiunii vertical de ocluzie. Examinarea
contactelor ocluzale in intercuspidarea punctelor de contact cu ajutorul hirtiei de articulatie la nivelul
cuspizilor, foselor ocluzale si la crestelor marginale, la grupele de dinti frontali si laterali.