SUBIECTE EXAMEN PSIHIATRIE

1.Disprosexii cantitative – definitie, clasificare,caracteristici, entitati

nosologice unde se intalnesc

Definitie: HIPERPROSEXIA = creşterea orientării selective a activităţii de

cunoaştere
Clasificare:`

1.spontană (atenţia este prea mobilă, în detrimentul stabilităţii)

Entitati nosologice: în stări maniacale, de excitaţie, de intoxicaţie uşoară.
Trebuie precizat că în stările maniacale disprosexia este disociată întâlnindu-se o
hiperprosexie spontană globală asociată unei hipoprosexii voluntare selective.
Consecinţa mnezică a acestui aspect particular este atât în plan tematic
(hipermnezie selectivă – se reţin uşor amănunte nesemnificative, aleatorii), dar
şi temporal (hipomnezie de fixare consecutivă diminuării concentrării atenţiei).
2.voluntară (atenţia este concentrată pe un anumit excitant care prezintă interes
pentru individ)
Entitati nosologice: în depresie (atenţia este centrată pe idei de culpabilitate, de
ruină, de lipsă de sperantă etc); la cenestopaţi, hipocondriaci (atenţia este
orientată asupra stării de sănătate a organismului şi fenomenologiei somatice pe
care bolnavul o dezvoltă); la deliranţi şi mai ales la paranoici (atenţia se
centrează pe tema delirantă şi este orientată asupra tuturor evenimentelor şi
persoanelor implicate în sistemul delirant respectiv); la fobici (atenţia este
orientată pe tema fobică); la obsesionali (atenţia este orientată pe tema
obsesională).

Definitie:HIPOPROSEXIA =scăderea orientării selective a activităţii de

cunoaştere.
Entitati nosologice:se întâlneşte în stări de surmenaj; anxietate (focalizarea
psihismului pe trăirea anxioasă şi ignorarea consecutivă a ambianţei poate
conduce la scăderea atenţiei spontane şi/sau voluntare); stări afective depresive
(prin scăderea interesului faţă de ambianţă şi/sau a motivaţiei personale);
tulburări cognitive (dezvoltare cognitivă insuficientă, deteriorari organice,
demenţe, delirium, schizofrenie, intoxicaţii); schizofrenie (prin detaşare afectivă,
retragere de tip autist, tulburări cognitive); stări confuzionale.

Definitie:APROSEXIA =pierderea totală a activităţii prosexice.

Entitati nosologice:apare în stări confuzionale (unde atenţia este cu atât mai
scăzută cu cât tulburarea de conştiinţă este mai profundă); PGP (este primul
simptom decelabil în faza de debut); oligofrenii severe (prin nedezvoltarea
atenţiei); demenţe severe; depresie (greu de delimitat dacă alterarea procesului
prosexic se datorează inhibiţiei din depresie sau unui sindrom psihorganic); în
schizofrenie (mai ales în forma catatonică).

2.Iluzii vizuale patologice - definitie, forme, caracteristici, entitati

nosologice unde se intalnesc

Iluziile vizuale sunt cele mai frecvente iluzii patologice.

Forme:
A.metamorfopsii : impresia de deformare a obiectelor şi a spaţiului perceput.
Aici sunt incluse:
1. micropsia: obiectele sunt percepute mai mici (de obicei apar în
patologia organică cerebrală)
2. macropsii: obiectele sunt percepute mai mari

3. dismegalopsii: obiectele sunt percepute alungite sau lărgite – apar mai

ales în intoxicaţiile cu diferite substanţe
4. porropsia: obiectele sunt percepute mai apropiat sau mai îndepărtat.
5. calopsia: obiectele sunt percepute înfrumuseţat.

B.Pareidolii: sunt percepţii deformate, intens anxiogene. Constau în animarea,

antropomorfizarea unor percepţii simple. Interpretarea imaginii poate oferi
percepţiei patologice un mare grad de bogăţie şi de vivacitate („perceperea“ de
fiinţe ameninţătoare în desenul parchetului, al covorului, al perdelei
etc.).Entitati nosologice : apar în epilepsie, delirium tremens, schizofrenie, post
TCC, infecţii.

C.Falsele recunoaşteri - reprezintă identificarea greşită a diverselor persoane.

Este diferită de confuzia de persoană, care poate apare la oamenii normali, în
anumite condiţii: percepere incompletă din cauza distanţei, a luminozităţii,
intervalului lung de timp de la ultima întâlnire sau a asemanării care creează
unele probleme de diferenţiere. Entitati nosologice : apare în episoade
maniacale, stări confuzive, sindrom Korsakoff, sindroame demenţiale (senile,
vasculare, traumatice).
O variantă particulară este fenomenul de déjà vu (deja vazut), déjà connu (deja
cunoscut), déjà vecu (deja trăit) sau, invers, jamais vu (niciodată văzut), jamais
connu (niciodată cunoscut), jamais vecu (niciodată trăit), bazat în special pe
tulburarea fazei de recunoaştere a memoriei. Entitati nosologice : aceste
fenomene particulare apar în sindromul de derealizare şi depersonalizare, în
patologia de lob temporal (stări secundare din epilepsia temporală
simptomatică).
D.Iluzii de persoană – reprezintă erori de identificare a persoanelor şi se
întâlnesc în sindroame delirante şi lezionale.
Iluzia sosiilor (sindromul Capgras) – sosiile sunt persoane care seamănă atât de
mult, încât nu pot fi deosebite. În aceste cazuri persoana cunoscută nu este
identificată ca atare, pacientul considerand că este doar asemănătoare cu ea.
Uneori pacienţii consideră că persoanele cunoscute sunt multiplicate sau sosia
iniţială este înlocuită de o altă sosie, în mod repetat, ori chiar bolnavul se crede o
sosie. Pacienţii sunt convinşi (interpretare delirantă) că persoanele apropiate au
fost substituite în scop ostil. Entitati nosologice : acest sindrom delirant apare
în schizofrenie, tulburarea delirantă persistentă, leziuni de emisfer drept.

Iluzia Fregoli – este insotita de convingerea delirantă ca un persecutor unic are

capacitatea de a se ascunde sub înfăţişarea altor persoane, ia mai multe chipuri,
ca şi cum ar fi un actor. Entitati nosologice : apare în schizofrenie, tulburarea
delirantă persistentă, leziuni de emisfer drept.

3.Halucinatii auditive - definitie, caracteristici, forme, entitati nosologice

unde se intalnesc

Halucinaţiile auditive -pe primul loc ca frecvenţă la adult, sunt situate cel mai
des în câmpul auditiv perceptibil şi au intensitate variabilă (de la discrete, la
puternice)

Prezintă complexitate variabilă, putând fi:

1.elementare (foneme, acoasme) - percepute ca fâşâituri, pocnituri, scârţâituri
etc.
2.comune - percepute ca sunete bine definite, paşi, lătrat de câine, ciripit de
păsări, sunete muzicale etc.

3.verbale (complexe) - percepe cuvinte, fraze, etc.

După continuitatea în timp pot fi:

1.episodice
2.continue (împiedică bolnavul să se odihnească).

După ecoul afectiv pot fi:

1.favorabile (încurajează),
2.defavorabile (duşmănoase, înjurând bolnavul, ameninţându-l)

În funcţie de numărul personejelor ale căror “voci” sunt recepţionate pot fi:
1.singulare
2.multiple (comentative –comentează comportamentul bolnavului, în maniera
ostilă de multe ori, sau antagonice - unele acuzându-l, altele luându-i apărarea).

În funcţie de concordanţa cu starea afectivă de fond pot fi:

1.concordante (în tulburarea afectivă)
2.neconcordante (în schizofrenie)

Caracteristici: Uneori halucinaţiile auditive pot fi imperative, poruncindu-i

bolnavului să execute anumite acte periculoase, de homicid, fără ca acesta să li
se poată împotrivi, fapt care conferă halucinaţiilor auditive, caracterul de mare
urgenţă psihiatrică.

Entitati nosologice :Halucinaţiile auditive se întâlnesc în afecţiuni ORL, sub

formă elementară şi comună (otite, mastoidite, surditate), boli neurologice
(leziuni ale căilor de conducere, leziuni ale lobului temporal), boli psihice
(schizofrenie - unde au caracter bizar, neinteligibil, depresie psihotică - cu
conţinut trist, dureros, delirium tremens, stări confuzionale onirice), aură
epileptică.

4.Hipermnezii - definitie, caracteristici, entitati nosologice unde se intalnesc

Definitie: Hipermneziile = evocări exaltate, involuntare, mai alerte, chiar

tumultoase, de nestăpânit, îndepărtând subiectul de preocupările principale
impuse de conjunctura prezentă. Sunt însoţite de accelerarea proceselor gândirii
sau de stări de excitaţie. Pot fi circumscrise la evenimente faţă de care subiectul
a fost motivat afectiv.
Entitati nosologice :
1.Se întâlnesc la oameni normali, legat de evenimente cu conţinut afectiv
negativ (anxiogene) sau pozitiv (bucurii mari, reuşite etc) şi au caracter tematic,
selectiv sau la persoane cu o abilitate specială a conservării mnezice.

2.Totuşi, această capacitate exagerată de evocare o întâlnim de obicei în

afecţiuni psihice caracterizate prin îngustarea marcată a sferei preocupărilor, aşa
cum se întâmplă în tulburarea delirantă persistentă (paranoia) sau în tulburarea
paranoidă de personalitate, în care pacienţii reţin cu o exactitate uimitoare nume,
numere de dosare, date, adrese, cifre etc., şi alte evenimente legate de conţinutul
ideii delirante sistematizate sau a temelor de suspiciune ce focalizează câmpul
ideativ al subiectului.
3.Hipermnezia se întâlneşte şi la unii oligofreni numiţi „geniali”, prin
posibilitatea excepţională de reţinere a unor date, cifre, deşi la ei memorarea
este pur mecanică.
4.Stările febrile, intoxicaţia cu eter, cloroform, barbiturice - narcoza cu amital
(în care există o memorare paradoxală hipermnezică în pofida obnubilării
conştienţei),toate acestea fiind urmate de hipermnezie.
In patologia vasculară cerebrală se descrie fenomenul de embol afectiv, care
constă în rememorarea bruscă, neaşteptat de pertinentă, a unui eveniment trecut,
intens saturat afectiv.
Exacerbarea evocărilor se întâlneşte şi în sindroamele maniacale, asociindu-se,
în cadrul tahipsihiei, fugii de idei şi labilităţii atenţiei.
Psihopatologia cunoaşte situaţia desemnată sub conceptul de mentism, în cursul
căreia subiectul devine spectator al unei derulări incoercibile, caleidoscopice de
amintiri şi idei. Mentismul poate fi expresia unei stări de oboseală şi surmenaj,
al unei tensiuni nervoase sau al unei intoxicaţii uşoare cu cafeină, alcool, tutun,
substanţe psihotone sau psihodisleptice, pacientul având critică faţă de
tulburarea prezentă, încercând s-o stăpânească, fără însă a reuşi. Situaţia este atât
de parazitară şi de jenantă încât produce anxietate, împiedică somnul şi
activitatea conform rigorilor voliţionale.

Forma supremă de hipermnezie, în care forţa evocărilor atinge maximum,

poate fi considerată viziunea retrospectivă, trăită de pacienţi în timpul unor
stări confuzionale, psihogene, în situaţii de pericol vital iminent sau în crize de
epilepsie temporală. În aceste situaţii, persoanele au impresia că îşi revăd şi
retrăiesc perioade din viaţă în câteva momente.

5.Amnezii - definitie, clasificare, entitati nosologice unde se intalnesc

Definitie:Amneziile=în sens strict, semnifică pierderea totală a capacităţii

mnezice, prăbuşirea forţei mnezice.
Clasificare, luând ca reper debutul bolii:
1.amnezia de fixare (anterogradă) - este incapacitatea de a integra informaţii
noi atunci când informaţiile vechi sunt relativ bine conservate şi pot fi încă
redate (contrast frapant).
Entitati nosologice: se întâlneşte în: stări de confuzie mentală, sindromul
Korsakov de etiologie alcoolică, infecţioasă sau traumatică, tulburarea bipolară,
stări reactive, stări nevrotice şi reacţii psihogene.
2.amnezia de evocare (retrogradă) - este incapacitatea de a rememora o
informaţie care a fost fixată normal. Este imposibilitatea de a evoca amintiri
anterioare (întinzându-se progresiv spre trecut până în copilărie) debutului bolii
(ex. unui traumatism cranio-cerebral),. Posibilitatea de fixare de noi
informatii poate fi pastrata.
3.amnezia antero-retrogradă - este o amnezie mixtă, atât de fixare, cât şi de
evocare, prinzând, deci, atât evenimentele survenite după debutul bolii, cât şi pe
cele de dinaintea debutului bolii. Se întâlnesc în sindroame involutive, unde
destructurarea mnezică urmează legile memoriei:
a. legea disoluţiei memoriei (J. Delay) postulează că disoluţia ce
realizează amnezia merge întotdeauna de la complex la mai simplu.
b. legea regresiunii memoriei (Th. Ribot) susţine că uitarea se întinde
atât de la prezent (uitare mai accentuata a amintirilor recente, inca
incarcate afectiv si dificil de operat/ ordonat/ sistematizat) spre trecut,
cât şi de complex la mai puţin complex, completând-o de fapt pe prima.
c. se reţin mai bine evenimentele intens trăite emoţional dacât cele
indiferente, dovadă că memoria este o funcţie a unui sistem, psihismul.
În plus, cu cât evenimentele sunt mai îndepărtate, cu atât au fost mai frecvent
evocate, astfel încât evocarea lor actuală a devenit o obişnuinţă şi o repetare
cvasimecanică, incomparabil mai simplu de realizat decât trecutul mai apropiat,
mai complex şi mai puţin automatizat.
Cuvintele sunt uitate progresiv, ca şi cum ar respecta anumite reguli gramaticale:
la început numele proprii, apoi substantivele comune, adjectivele şi în sfârşit
verbele.
Th. Ribot (1882) arată că limbajul raţional este uitat înaintea celui emoţional,
exclamaţiile, injuriile, interjecţiile fiind mai bine reţinute decât restul cuvintelor
şi mai puţin bine reţinute decât expresiile mimico-pantomimice care dispar în
cazuri deosebit de grave, ordinea deteriorării limbajului fiind inversă faţă de
construcţia sa naturală sub aspect ontogenetic şi social-istoric.
O formă de amnezie antero-retrogradă este cea posttraumatică, ce succede
comei. Se manifestă ca amnezie anterogradă cu uitare progresivă, începând cu
confuzia mentală postcomă, prelungindu-se câteva săptămâni sau luni, după care
se estompează, iar capacitatea de fixare se ameliorează. Urmează apoi o amnezie
retrogradă pe luni sau ani pre-TCC, care însă scade ca întindere în timp, pe
măsură ce fixarea se ameliorează şi rămâne lacunară pentru ore, zile precomă şi
pe zile sau săptămâni după comă.
Entitati nosologice: amnezii tranzitorii se pot întâlni în confuziile mentale de
etiologie frecvent toxică sau metabolică, după o criză grand-mal (convulsii
tonico-clonice generalizate) sau în perioada de efectuare a TEC (terapie
electroconvulsivantă). După TEC, tulburările de evocare dispar în câteva
săptămâni, dar poate persista o amnezie lacunară.
4.amnezia lacunară reprezintă un hiatus mnezic (temporar) în viaţa individului,
care se referă la o perioadă net delimitată de timp, de obicei ore sau zile.
Entitati nosologice: se întâlneşte după un AIT (accident
ischenic tranzitor), TCC, stări confuzionale, tulburare de tip crepuscular a
conştienţei (beţie patologică, convulsii parţiale complexe din epilepsia
temporală, somnambulism). O formă semiologică specifică intoxicaţiei alcoolice
acute la alcoolicii cu o carieră lungă, la care se instalează leziuni în structurile
cerebrale ale memoriei este black-out-ul, lacună mnestică a episodului de beţie
acută cel mai recent. V. Predescu este de părere că în aceste amnezii lacunare nu
este vorba de o pierdere a capacităţii de înregistrare, ci de imposibilitatea de
descifrare şi reproducere conştientă a evenimentelor trăite în perioade de stare, şi
ele ar trebui diferenţiate de stările de apsihie (Guiraud) întâlnite în comele
profunde, în care individul nici nu înregistrează, dar nici nu reacţionează la nici
un fel de stimul. 5.
amneziile funcţionale şi selective survin în afara oricărei leziuni cerebrale şi se
referă la evenimente, persoane, care sunt uitate întrucât trăirea lor a fost însoţită
de o stare afectivă negativă. Amintirile au fost bine constituite şi fixate, dar
rememorarea lor voluntară devine imposibilă. Aceste amintiri nu sunt distruse,
ci doar acoperite să zicem cu un voal, putând fi conştientizate prin evocare
involuntară sau prin mijloace de investigare psihologică (narcoza cu amital,
inducţie hipnotică, tehnici de relaxare), odată cu schimbarea împrejurărilor care
au produs trauma afectivă; din acest motiv, astfel de amnezii au mai fost numite
psihogene sau afectogene, iar pentru că se referă la un aspect singular al
evenimentelor trăite (situaţii, nume proprii, formule chimice, limbi străine) mai
poartă denumirea de amnezii tematice sau elective.
Entitati nosologice: se întâlnesc în
stări nevrotice, disocieri mnezice la isterici, amnezii posttraumatice din stări
acute de stress, patologie de catastrofă, agresiuni, doliu, fluctuaţii emoţionale.
Spre deosebire de amnezia lacunară, care constă în uitarea unei secţiuni
(temporare), amnezia electivă este uitarea unui anumit conţinut.

6.Paramnezii - definitie, clasificare, caracteristici, entitati nosologice unde

se intalnesc
Definitie: Dismnezii calitative / paramnezii (Kraepelin)=aceste tulburări sunt
amintiri deformate, false, neconcordante cu realitatea, fie sub aspectul
desfăşurării lor cronologice datorită perturbării sintezei mnestice longitudinale, a
fixării corecte a secvenţelor temporare din propria istorie a subiectului, fie sub
aspectul lipsei de legătură cu realitatea obiectivă trăită în prezent sau în trecut de
bolnav.Cuprind tulburări ale sintezei mnezice imediate şi tulburări ale
rememorării trecutului. Tulburările sintezei mnezice imediate se mai numesc
„iluzii de memorie” şi reprezintă evocări eronate ale unor fenomene sau acţiuni
trăite în realitate de bolnav, dar care nu sunt încadrate în timpul şi spaţiul real în
care s-au petrecut sau nu sunt recunoscute de bolnav ca trăite sau netrăite, cu
alte cuvinte subiectul nu recunoaşte corect relaţia sa temporo-spatiala cu un
anumit conţinut mnestic care îi aparţine.
Clasificare:
1.falsa recunoaştere - constă în a recunoaşte ceea ce de fapt bolnavul nu
cunoaşte. Este o iluzie mnestică, o „halucinaţie a prezentului”, rod al jocului
dintre prezent şi trecut, dintre percepţie şi reprezentare. Se manifestă ca fenomen
de „déjà” (déjà vu, -pensé, -connu, -entendu), în care pacientul are impresia de a
mai fi văzut, gândit, cunoscut, înţeles etc. persoanele sau situaţiile respective.
Uneori el are impresia că în situaţiile amintite a avut (ca şi acum) aceeaşi stare
afectivă, fapt pentru care se poate utiliza noţiunea de „déjà vécu”.Opusul falsei
recunoaşteri este falsa nerecunoaştere, în care pacientul nu recunoaşte ceea ce
de fapt cunoaşte. Se manifestă ca fenomen de „jamais” (jamais vu, -connu, -
entendu, - vécu, -éprouvé), bolnavul având impresia de a nu fi văzut, cunoscut,
trăit evenimentele sau situaţiile sau persoanele actuale.
Entitati nosologice:iluziile de recunoaştere şi nerecunoaştere apar în stări de
surmenaj, obnubilare a conştienţei, manie, schizofrenie, patologie de lob
temporal etc.

2.criptamnezia este un „plagiat involuntar”, o nerecunoaştere ca fiind străin, a

unui material literar, artistic, muzical sau ştiinţific, pe care individul l-a citit sau
auzit în realitate, dar pe care în mod iluzoriu îl consideră al lui propriu. Acestă
iluzie de memorie trebuie diferenţiată de plagiat, în ultimul caz fiind vorba de o
acţiune conştientă, întreprinsă cu un anumit scop.
Entitati nosologice:Se întâlneşte frecvent în schizofrenie, demenţe, paranoia.
Situaţia inversă, în care pacientul consideră că evenimentele trăite sunt doar
citite, auzite sau văzute, portă denumirea de „înstrăinarea amintirilor”.
3.paramnezia de reduplicare (Pick) este reidentificarea perpetuă a obiectelor,
persoanelor sau situaţiilor trăite cu altele cunoscute, trăite anterior. Astfel,
pacientul lui Pick susţinea că a mai fost tratat într-o clinică identică, de un medic
care semăna leit cu cel de acum etc. În aceste situaţii nu se realizează o
continuitate între amintire şi trăirea actuală, adică impresiile actuale nu sunt
confruntate cu amintirile.
Entitati nosologice:este o tulburare rar întâlnită în demenţe (demenţa Pick).

7.Tulburari de ritm si coerenta in gandire - clasificare, caracteristici,

entitati nosologice unde se intalnesc

A.Tulburări de ritm în gândire

Definitie: accelerarea ritmului ideativ (fuga de idei) = se caracterizează prin
faptul că asociaţiile între idei se fac la întâmplare, după aspecte superficiale,
după asonanţă, după rimă, după contraste facile, după localizare în timp şi
spaţiu. Adesea pacienţii vorbesc mult (logoree) şi repede (tahifemie), cu voce
tare, uneori până răguşesc. În perioadele de exacerbare extremă a fugii de idei,
asociaţiile pierd aproape total legăturile logice formale, ajungându-se la
incoerenţa gândirii.
Caracteristici: in practică, accelerarea ritmului ideativ nu se întâlneşte izolat, ci
asociază excitaţie psiho-motorie, creşterea forţei reprezentative şi imaginative, a
mobilităţii prosexice, a tonusului afectiv, toate exprimate prin logoree –
accelerarea debitului verbal. Această accelerare cvasiglobală a vieţii psihice
poartă denumirea de tahipsihie.
Entitati nosologice: accelerarea ritmului ideativ apare în sindroame maniacale,
stări de excitaţie psiho-motorie din schizofrenie sau paralizie generală
progresivă la debut, beţii acute voluntare, stări nevrotice, în stările de oboseală
marcată şi de surmenaj.
Forma particulară de accelerare a rimului ideativ: Mentismul (descris de
Chaslin) este o formă particulară de accelerare a ritmului ideativ, caracterizată
prin depanarea rapidă, incoercibilă, automată a reprezentărilor (motiv pentru
care poate fi considerată şi o tulburare de memorie) şi ideilor, faţă de care
bolnavii au adesea o atitudine critică, fac efort să-şi stăpânească gândurile, însă
de obicei nu reuşesc. Tulburarea devine atât de parazitară şi de jenantă, încât
provoacă anxietate, împiedică pacienţii să se odihnească sau să desfăşoare
activităţi conforme cu rigorile voliţionale, aceştia rămânând spectatori ai
propriilor idei.
Mentismul se întâlneşte în stări de oboseală accentuată, în stări de mare tensiune
nervoasă, în intoxicaţii uşoare cu tutun, cafeină, alcool, cu medicamente
psihotone şi psihodisleptice, în cadrul sindromului de automatism mental din
schizofrenie (când pacientul are convingerea delirantă că acest fenomen
patologic este impus din afară, este provocat de cineva). Definitie: incetinirea
ritmului ideativ (lentoare ideativă) = clinic se observă că pacientul vorbeşte
rar (bradifemie), articularea cuvintelor este lentă (bradilalie), oferă răspunsuri
cu întârziere (cu perioadă de latenţă mare), vocea are intensitate scăzută. Pentru
obţinerea răspunsurilor de multe ori este necesară repetarea întrebării. Discursul
acestor pacienţi este nu numai lent, dar şi cu întreruperi, iar uneori incoerent.
Caracteristici: lentoarea ideativă asociază slăbirea forţei reprezentative şi
imaginative, dificultăţi de evocare a amintirilor, dificultăţi prosexice, inhibiţie
motorie. Această scădere cvasiglobală a funcţiilor psihice (implicit prin
diminuarea funcţiei tonico-energetice afective) poartă, în psihopatologie,
denumirea de bradipsihie.
Entitati nosologice : lentoarea ideativă se întâlneşte în stări de epuizare fizică şi
psihică, în perioada de convalescenţă a unor boli somatice, toxice, infecţioase, în
afecţiuni neurologice cu interesare extrapiramidală, ca boala Parkinson,
parkinsonism postencefalitic, intoxicaţia cu monoxid de carbon, în stări de
obnubilare a conştiinţei, oligofrenii, schizofrenie, depresie, melancolie.
B.Tulburări de coerenţă în gândire
Definitie: incoerenţa gândirii = reprezintă pierderea legăturilor logice dintre
idei. Exprimarea verbală a ideilor devine lipsită de conţinut şi ininteligibilă.
Clasificare: a.Salata de cuvinte – pacientul exprimă o serie de cuvinte sub
forma unui amestec total lipsit de conţinut logic şi inteligibilitate.
b.Jargonofazia – pacientul nu mai este înţeles de nimeni, pare a
vorbi o limbă proprie.
c.Verbigeratie – constă în repetarea stereotipă a aceloraşi propoziţii,
fraze sau cuvinte, frecvent lipsite de orice înţeles. Uneori se observă
o oarecare tendinţă la rimă (ex. “acasă, mână, vacă, atom, gâscă,
moacă”).
Entitati nosologice:incoerenţa sub diversele ei forme apare în schizofrenie,
demenţe avansate, tulburări de conştiinţă, în special cele calitative.

8.Ideea obsesiva - definitie, caracteristici, entitati nosologice unde se

intalnesc

Definitie: ideea obsedantă (obsesivă/anankastă) = este o idee parazitară care

irupe şi asediază gândirea pacientului, se impune conştiinţei, deşi este în
dezacord cu aceasta. Este în discordanţă cu realitatea şi cu personalitatea
individului (egodistonică), care îi recunoaşte caracterul parazitar, patologic,
luptă pentru a o înlătura, dar de cele mai multe ori nu izbuteşte. Astfel că ideea
obsesivă este însoţită de un mare grad de anxietate. Spre deosebire de ideea
delirantă, cea obsesivă este apreciată critic de pacient, acesta recunoscând că
fenomenul emană din propria viaţă psihică, şi nu este impus din exterior ca în
automatismul mental şi fenomenele de influenţă exterioară.
Din punct de vedere clinic, obsesiile îmbracă următoarele forme:
a. idei (obsesii ideative) – corespund definiţiei de mai sus, realizând o
“intoxicaţie” prin idee. Principalele teme obsesive sunt:
- contaminarea cu microbi (misofobie);
- dubitaţia (“de ce?”, « poate… », « dacă… »; se referă la nesiguranţa
acţiunilor proprii, bolnavul devine preocupat, neliniştit, nesigur, se
întreabă dacă a efectuat o serie de acte obişnuite, semiautomate ca:
închiderea uşii, a aragazului, de multe ori se întoarce din drum pentru
a verifica; unii autori denumesc aceste obsesii “mania verificărilor”;
este frecvent întâlnită la medici (dacă au pus parafa, dacă au scris
posologia corectă);

- violenta fizică asupra propriei persoane sau asupra celorlalţi (de ex.
“îmi voi ucide copilul”, dar pacienta evită să rămână singură cu
copilul, caută asigurări, ascunde cuţitele, pungile de plastic etc.);
 - preocupări religioase (îndoieli cu privire la religie, blasfemii);
- preocupări sexuale (pentru organe sexuale sau acte sexuale
inacceptabile; de ex. “voi comite un viol”, dar pacientul evită să stea
singur cu o femeie şi încearcă să-şi abată gândul de la problemele
sexuale);
- obsesia unui comportament inacceptabil (idei obsesive de contrast –
au un conţinut inacceptabil, supărător, în profundă discodanţă cu
convingerile obişnuite, etice ale bolnavului; de ex. idei obscene
obsesive în timpul rugăciunii la o persoană foarte decentă, dar
pacientul încearcă să-şi păstreze autocontrolul, evită situaţiile sociale,
îi întreabă pe ceilalţi dacă comportamentul său a fost acceptabil într-o
anumită situaţie; sau alt ex., o soţie credincioasă are teama de a nu-şi
înşela soţul, dar nu trece niciodată la fapte, deşi trăieşte penibil acest
chin);
- ordinea (lucrurile să fie la locul lor, acţiunile să se desfăşoare într-o
anumită ordine).
Entitati nosologice : Obsesiile ideative apar cel mai frecvent în tulburarea
obsesiv-compulsivă, dar se pot întâlni şi în alte entităţi psihiatrice precum
depresia, patologia de involuţie sau debutul schizofreniei.

b. amintiri si reprezentări obsesive – amintirile obsesive se exprimă clinic

prin perseverarea rememorării unor evenimente neplăcute, jenante. În cazul
reprezentărilor obsesive este vorba despre idei care contrazic relitatea şi care
determină reprezentarea figurativă într-o manieră senzorial-plastică. Uneori
reprezentările contrastante exprimă prejudiciu, defăimare, aversiune sau ură
faţă de persoane pentru care pacientul are sentimente de dragoste, stimă,
respect, prietenie.

c. fobii (obsesii fobice) – reprezintă teama faţă de anumite lucruri, fiinţe,

situaţii sau acţiuni, teama nejustificată, apreciată critic de pacient, dar pe
care nu o poate alunga în ciuda faptului ca evită situaţia respectivă. Fobiile
generează o stare de tensiune intrapsihică însoţită de disconfort fizic sau o
senzaţie de maleză, “nu mă pot mişca”, “nu pot demara” şi de un cortegiu de
manifestări neuro-vegetative: transpiraţii, tahicardie, sialoree. Prin
dezvoltare în intensitate ele pot fi declanşate şi de simpla reprezentare a lor.
Ele se pot extinde de la o tema la alta, din vecinătate în vecinătate.
Exemplificăm prin:
- Hipsofobia: teama de înălţimi, balcoane, lift
- Agoraphobia: teama de spaţii deschise, poate apare pe stadioane, în
pieţe
 - Claustrophobia: teama de spaţii închise, locuri înguste
- Talasofobia: teama de mare
- Acusticofobia: teama de sunete, zgomote, explozii, tunete
- Hidrofobia: teama de apă
- Bazofobia: teama de a nu cădea în timpul mersului, întâlnită frecvent
la femei, pentru siguranţă merg pe lângă ziduri, garduri, căutând un
punct de sprijin în eventual cădere
- Heliofobia: teama de soare
- Aichmofobia: teama de obiecte ascuţite
- Belenofobia: teama de ace
- Nichtofobia: teama de întuneric, apare la femei, acestea dorm cu
lumina aprinsă
- Antropofobia: teama de oameni, de mulţime
- Arahnofobia: teama de păianjeni, mai frecventă la femei
- Cancerofobia: teama de cancer
- Chinofobia: teama de câini
- Fagofobia/sitiofobia: teama de a mânca
- Logofobia: teama de a nu pronunţa greşit un cuvânt
- Misofobia: teama de contaminare microbiană
- Nozofobia: teama de îmbolnăvire
- Fobofobia: teama de fobii, bolnavul stă paralizat, nu face nimic

d. tendinţe impulsive (obsesii impulsive) – impulsuri care îndeamnă

bolnavul la acte particulare, iraţionale şi inacceptabile ori ridicole. Pentru că
urmarea acestor impulsuri conduce la consecinţe negative, bolnavul li se
opune, însă se încarcă emoţional cu teamă şi panică. Aceasta este de obicei
legată de anumite idei obsesive contrastante, idei care contrazic flagrant
convingerile individului. De ex. pacienţi cu un comportament ireproşabil şi
cu un nivel elevat de cultură sunt parazitaţi de ideea de a lovi peste faţă
diverşi trecători de pe stradă, de a huli sau injuria persoane din colectivităţi
sau institutii faţă de care au un respect deosebit. De obicei teama de a nu
comite actul impulsiv se menţine atâta timp cât bolnavul se află în situaţia de
a-l comite.

e. Compulsii/acţiuni obsesive (ritualuri, ceremonialuri obsesive) – sunt

comportamente repetitive - compulsiuni cu caracter deschis (de ex spălatul
mâinilor - ablutomania,
punere în ordine, verificări) sau acte mintale – compulsiuni mascate (de ex.
rugăciuni, numărat - aritmomania, repetarea în gând a unor cuvinte) pe care
persoana se simte nevoită să le efectueze ca răspuns la o obsesie sau în
conformitate cu reguli care trebuie aplicate rigid. Comportamentele sau
actele mintale urmăresc să preîntâmpine un anumit eveniment sau situaţie
temută. Totuşi, comportamentele sau actele mintale fie că nu sunt legate în
 mod realist de ceea ce sunt menite să neutralizeze sau să prevină, fie sunt
evident excesive.

9.Idei delirante macromanice (expansive) - definitie, clasificare, entitati

nosologice unde se intalnesc

idei delirante expansive (macromanice) = apar pe fondul unei incarcaturi

afective pozitive (euforice).
Clasificare: a) idei delirante de grandoare: de forta, putere, talent, inteligenta,
frumusete, bogatie, rang social etc. Pot fi exprimate vag, intermitent, pe un
fundal de satisfactie si optimism, fara nevoia de a-i convinge pe ceilalti, sau pot
fi exprimate ferm, detaliate, sistematizate, bolnavul, in acest caz, fiind centrat pe
ideea recunoasterii (de catre ceilalti), a sacrificiului si a luptei pentru impunerea
ideilor sale (frecvent in paranoia).
b) idei delirante de inventie: elaborarea unor planuri sau incercari
de realizare a unor dispozitive sau aparate de interes major si care preocupa in
general oamenii de stiinta din perioada respectiva. Insa pentru delirant mai
importanta este recunoasterea paternitatii, a prioritatii indiscutabile si a
monopolului absolut al inventiei lor, decat secretul calculelor si mecanismelor.
c) idei delirante de reforma: elaborarea unor planuri filantropice, de
pace universala si vesnica, a unor sisteme filozofice sau politice.

d) idei delirante de filiatie: convingerea bolnavului de a fi

descendentul unei familii renuite sau mostenitor al unor persoane cu situatie
socio-economica sau culturala inalta.
e) idei delirante erotomane: convingerea deliranta de a fi iubit de o
persoana de obicei cu un nivel socio-cultural superior lui si careia ii atribuie in
mod deliberat sentimente de dragoste fata de el, interpretand in acest sens orice
act sau manifestare intamplatoare a acesteia. Ideile erotomane se insotesc de o
stare de exaltare psihica si polarizare pasionala, care-i comanda si calauzeste
conduita (ii scrie scrisori, se imbraca cum ii place persoanei iubite). Izvorul
acestor idei delirante este constituit in special din intuitii, iluzii, false
demonstratii si interpretari, iar uneori de „coversatii indirecte” de natura
halucinatorie, inscriind ideea deliranta erotomana in sfera mai larga a
sindromului de influenta si de automatism mental. Comportamentul
erotomanului poate ramane pasiv, dar uneori, dupa un timp, ideile delirante
erotomane pot impinge pe cel in cauza sa dea curs, sa realizeze practic legatura
lor ideo-afectiva. Daca obiectul iubirii reactioneaza vadit negativ sau ostil, se
poate ajunge la faza rupturii si razbunarii si la reactii agresive.
 f) idei delirante mistice (religioase): pot fi deseori consecinta unor
preocupari religioase sau a unor vise cu aspect de eidetism. Bolnavul se crede
purtatorul unei misiuni de ordin spiritual, religios, al unui mesaj transcendental
prin care este menit sa instaureze pacea in lume, sa propovaduiasca credinta in
forta divina, sa imparta dreptatea, sa instaureze armonia universala etc.
g) idei delirante altruiste: bolnavii devin foarte darnici, generoşi
oferind tot ceea ce are inclusiv propria viaţă în folosul celor din jur, pentru
folosul societăţii, al omenirii.

10.Idei delirante micromanice - definitie, clasificare, entitati nosologice

unde se intalnesc

idei delirante depresive (micromanice) = apar pe fondul timic depresiv.

Clasificare: a) idei delirante de persecutie – convingerea bolnavilor ca sunt
observati, urmariti, filati, se comploteaza impotriva lor, are dusmani care il
hartuiesc, il spioneaza, il impiedica sa se realizeze pe plan socio-profesional sau
familial, se intentioneaza suprimarea lor. Initial bolnavii se pot comporta ca
niste resemnati, de teama se ascund, ies numai noaptea, isi schimba domiciliul,
evita lumea, pentru ca mai tarziu sa recurga la plangeri, acuzatii, revendicari,
reclamatii, violente si conduite antisociale (se realizeaza conversia din
persecutat in persecutor. Apare in schizophrenia paranoida si in deliruri
halucinatorii sistematizate.

b) idei delirante de revendicare – convingerea bolnavului ca a fost

victima unei nedreptati (materiale sau morale), motiv pentru care isi canalizeaza
intreaga activitate spre recunoasterea drepturilor lor, astfel ca intenteaza
numeroase procese care nu fac decat sa le intretina starea de alerta si
sentimentele de ura, amplificate de interpretarile delirante, in final putandu-se
ajunge la violenta si crima, din exasperarea bolnavului pus in situatia de a-si
face singur dreptate.
c) idei delirante de gelozie – clinic se manifesta prin suspectarea
gesturilor, expresiei mimice, tinutei vestimentare, intonatia si timbrul
vocii, cat si a schimbarilor de dispozitie ale partenerului. Toate aceste
aspect sunt luate drept probe de adulter. Delirul de gelozie este diferit de
gelozia vulgaris care apare si trece in orice cuplu, prin amplitudinea,
caracterul sau obsedant si tenace si aspectul incredibil al acuzatiilor.
Gelosii incep sa organizeze adunarea unor elemente probatorii pentru
demonstrarea infidelitatii partenerului. Incep sa urmareasca, pun detectivi,
cronometreaza timpul de la serviciu pana acasa. In general gelozia
patologica este alimentata de false recunoasteri, iluzii de perceptie si
memorie, interpretari delirante. Cel mai frecvent delirul de gelozie se
 intalneste in cadrul dependentei de alcool, fiind amplificat atat de
experientele onirice, confuzionale, de scenele de cosmar, cat si de
scaderea libidoului. Gelosii patologici supun la sadisme, maltratari
partenerii pentru a marturisi, acestia de teama recunoscand, pentru ca mai
apoi sa intervina crime grave (crime pasionale). Entitati nosologice:
delirul de gelozie apare si la barbatii cu disfunctii endocrine si in
patologia de involutie care incepe cu andropauza.

d) idei delirante de relatie (de referinta) - bolnavii au convingerea ca

persone din anturaj exercita o influenta negativa asupra lor si ca prin cuvinte,
gesturi sau actiuni, fac aprecieri defavorabile asupra calitatilor morale,
intelectuale fizice sau sexuale. Exista si delir senzitiv de relatie descries de
Kretschmer: handicapatii senzoriali (bolnavi hipoacuzici care nu inteleg ce se
vorbeste si interpreteaza delirant).
Entitati nosologice: delirul de relatie se intalneste frecvent in debuturi de
schizofrenie sau de depresie periodica.

e) idei delirante de autoacuzare si vinovatie - au tendinta centrifuga si

caracter progresiv, mergand de la culpabilitate, prin dizgrate, la nedemnitate.
Bolnavii se considera vinovati de situatia in care se afla, de nereusita copiilor in
viata, de necazul partenerilor, de nenorocirea altora. Aceasta tulburare de
gandire e foarte grava pentru ca sta la baza nu numai a suicidului, ci si a
omorului altruist.
Entitati nosologice: frecvent apare in melancolia de involutie(comportamentul
delirant al bolnavului se manifesta fie prin refuzul ingrijirii atentiei familiei,
refuzul hranei, automutilare, suicid).

f) idei delirante hipocondriace – bolnavii au convingerea deliranta ca

sunt afectati sau ameninati de o boala grea, incurabila, ceea ce ii face sa
interpreteze si sa amplifice nemasurat tulburari efemere si minore ale functiei
diverselor aparate si sisteme. Ei se autoanalizeaza si se documenteaza
incontinuu in legatura cu presupusa afectiune.
Entitati nosologice: in stadii avansate, mai ales la bolnavi in varsta.
Aceste idei pot fi insotite de halucinatii cu caracter fantastic, absurd (de ex.
eventualele garguimente, reale, sunt determinate de vietati, ca broaste, serpi, pe
care le poarta in stomac sau in intestin). Alteori afirma ca locul sau structura
unor organe s-a modificat.

g) idei delirante de transformare si posesiune - bolnavii sunt convinsi ca

au suferit o metamorfoza corporala, care poate fi partiala sau generala. Cele mai
frecvente sunt transformarile in animale (delir metabolic sau zoontropic). In
delirul dermatozoic, bolnavii sustin ca au paraziti cutanati, ei se straduiesc sa ii
inlature si fac apel in acest scop la diferite metode de tratament foarte originale
(ca de exemplu sa ii scoate prin cavitatea bucala).
Aceste idei de transformare sunt absurde si fantastice.
Entitati nosologice: delirul de transformare este intalnit in schizofrenie
paranoida, demente senile, PGP (stadiul final).

h) idei delirante de negatie – bolnavul nu recunoaste realitati evidente,

ajungand sa nege insasi realitatea functiilor vitale, existenta unor organe, a unui
proces psihic, a unor aspecte din realitate etc. De ex. bolnavii spun ca nu au
urinat de 5 ani si nu au respirat de 10 ani, organele li s-au atrofiat, au putrezit. In
depresiile de involutie bolnavii traiesc un puternic sentiment de culpabilitate,
afirmand ca sunt condamnati sa traiasca vesnic pentru a se chinui vesnic. Aceste
idei delirante de negatie, enormitate si imortalitate fac parte din sindromul
Cotard.
Entitati nosologice: delirul de negatie apare in stari dementiale profunde (mai
ales de natura luetica), in melancolia deliranta de involutie si mai rar in stari
confuzionale (mai ales de origine infectioasa).
i) idei delirante de otravire - bolnavul este atent si controleaza dupa un
sistem propriu toate alimentele si lichidele avand convingerea ca dusmanii
il vor extermina punandu-i otrava in mancare sau bautura.
j) idei delirante catatimice - apar si se dezvolta pe o putermica stare
afectiv- tensionala care poate duce la scaderea campului constiintei si care
determina reactii paroxistice, catastrofice, antisociale prin mechanism de
scurt-circuit (bolnavul se incarca afectiv negative, incarcaturi stocate in
timp, care la un moment dat ajung la paroxisme facand un act necugetat).

11.Dislalii - definitie, clasificare, caracteristici

Definitie: Dislaliile sunt tulburari de articulare (pronuntare) datorate

modificarilor aparatului logomotor. Se pot manifesta in mod predilect pentru
anumite sunete (dislalie de sunet), anumite silabe (dislalie de silaba) sau pentru
anumite cuvinte (dislalie de cuvant). Sunetul, silaba sau cuvantul respectiv, luat
singur, poate fi pronuntat, dislalia manifestandu-se numai cand acesta este
intalnit intr-un anumit context.
Clasificare:
a) rotacismul – este dislalia pentru litera”r” datorata imposibilitatii de a obtine
vibratia varfului limbii si vibrarea valului palatin.

b) sigmatismul (sasaiala) – este dislalia pentru literele „s”, „z”, „j” si a

combinatiilor lor („ps”, „ts”, „cs”), determinata de implantarea vicioasa a
dintilor sau de o deformare dentala.
c) rinolalia (vorbirea pe nas sau dislalie nazala) – datorata insuficientei
contractiei valului palatin (prin pareza, paralizie) sau existentei vegetatiilor
adenoide.

d) dizatria - vorbire realizată prin transpoziţia de silabe, evidenţiată prin tehnica

paradigmelor (ex.: 33 de cocostârci pe casa lui Kogalniceanu, copila
compatimitoare).
Entitati nosologice: apare în sindroamele psihorganice, în PGP, în ASC, în
demenţe.

e) pelticia - vorbire care se realizează cu comisurile bucale depărtate. Apare la

oligofreni, debili mintali.

Cand la tulburarile de articulare se asociaza tonii sau clonii ale musculaturii

fonatorii sau respiratorii, apare balbismul (balbaiala)
Clasificare:
a) Balbismul clonic - vorbire repetată, sacadată, de obicei interesează o silabă la
începutul unui cuvânt (ma-ma-mama)
b) Balbismul tonic - este o rezistenţă puternică în pronunţarea unui cuvânt sau a
unei silabe, rezistenta care intrerupe discursul. Cand este depasita, cuvintele se
revarsa tumultos, în cascadă (m-m-mama, b-b-b-balsam)
c) Balbismul tonico-clonic – reprezinta balbismul mixt.

Entitati nosologice: balbismul se intalneste in logonevroze (afectiuni nevrotice

anxioase), fiind accentuat in anumite situatii emotionale, dar si ocazia folosirii
unor cuvinte mai dificile. Astfel ca individul cauta sa le inlocuiasca cu altele, pe
care nu numai ca nu le gaseste imediat, dar nici nu sunt, din punct de vedere
semantic atat de adecvate. Prin urmare se incarca tensional afectiv negativ si
poate dezvolta o adevarata fobie fata de cuvintele dificile (logofobie). Datorita
suprimarii numeroaselor silabe sau cuvinte, in situatia unui balbism avansat,
insotit de inversiuni, repetitii, eliziuni, limbajul poate deveni total ininteligibil,
fenomen cunoscut sub numele de tumultus sermonis.

12.Modificari calitative de imaginatie - definitie, clasificare, caracteristici

Modificări calitative de imaginaţie

Clasificare:
 Simularea: se referă la falsificarea adevărului, în privinţa stării de
sănătate, prin creearea de tulburări somatice sau psihice, în scop utilitar, material
sau moral. După Solier se deosebesc:
Simulaţia creatoare
Simulaţia exagerată (amplificatoare)
Simulaţia perseverentă (fixatoare – la bolnavii isterici şi debilii
mental)

Entitati nosologice: simulaţia totală apare la indivizii normali psihici care

intenţionat, conştient, legat de un scop bine precizat (concediu medical, scutire,
pensionare), din care să obţină beneficii secundare, reproduc semnele unei boli
psihice inexistente, putând fi simulate orice boli psihice sau somatice; din cele
neurologice se pot simula: paralizii, astazii, stupor, mentism, stare de
negativism. Din punct de vedere medico-legal psihiatric gradul şi fidelitatea
simulării somatice şi psihice e în funcţie de imaginaţia, inteligenţa şi rezistenţa
simulatorului.
Suprasimularea: se întâmplă când bolnavul utilizează conştient şi
exagerează simptomele unei afecţiuni preexistente dorind să pară şi mai bolnav
(de ex. hospitalismul care apare în dezvoltarea de tip hipocondriac).
Metasimularea: apare la bolnavii cu stări psihice şi fizice normale, care
după un episod psihotic acut real, realizează un beneficiu consecutiv acestei
situaţii. Patologic perseverează în acuzele subiective anterioare stării sale actuale
încercând obţinerea unui beneficiu în continuare.Entitati nosologice: acestea
apar la expertizele medico-legale.
Disimularea: e un fenomen psihopatologic foarte grav de care se leagă
urgenţele majore, crima şi sinuciderea. Constă în ascunderea unor simptome
psihice sau infirmităţii în scopul sustragerii de la tratamentul obligatoriu, pentru
obţinerea unui beneficiu (carnet de conducător auto la un psihotic) sau punerii în
aplicare a unei idei delirante sau a unei tentative de suicid. Entitati nosologice:
bolnavii depresivi au un înalt potenţial disimulativ, manifestat în special la
debutul sau după traversarea episodului depresiv, pentru a evita internarea sau
pentru a obţine externarea, ca să poată pune în aplicare acest act final, suicidul.

13.Depresia ca forma de hipertimie negative - definitie, clasificare,

caracteristici, entitati nosologice unde se intalneste

Definitie: Hipertimia reprezintă creşterea răsunetului afectiv faţă de o anumită

situaţie. În funcţie de polaritatea răsunetului afectiv se disting:
Depresia – se caracterizează printr-o trăire afectivă intensă a unei dureri morale,
a inutilităţii şi devalorizării, conducând la o stare de neputinţă, la diminuarea
marcată a interesului şi a plăcerii faţă de activităţi altă dată agreabile, dispariţia
„chefului de viaţă”, a capacităţii de a mai funcţiona din punct de vedere
profesional, familial, social. Dispoziţia deprimată este însoţită de un conţinut
perceptual sumbru, uneori neclar („ca prin ceaţă”), de ideaţie lentă (bradipsihie)
cu conţinut trist, pesimist, pierderea capacităţii de a mai comunica cu persoanele
din anturajul apropiat, anticipări negative susţinute de selectarea aproape în
exclusivitate a amintirilor cu conţinut trist, neplăcut, ameninţător. Trăirea
depresivă se exteriorizează în plan motor printr-o inhibiţie marcată sau o
nelinişte psiho-motorie, mimica şi pantomimica exprimând concordant
conţinutul dureros al trăirilor afective (frunte încreţită în omega melancolic,
treimea interioară a pleoapelor ridicată, plegia treimii interioare a pleoapei
superioare (semnul lui Veragut), comisurile bucale coborate, privire îndurerată,
cu umerii aduşi în faţă, corp încovoiat, braţele cad pasiv pe lângă corp sau sunt
ridicate exprimând deznădejdea). După H. Ey depresia poate configura fie un
simptom, fie un sindrom sau o entitate nosologică distinctă.
Depresia nu trebuie confundată cu stările de tristeţe normale ce survin după
pierderea unor persoane dragi, pierderi materiale, insuccese, dureri morale,
decepţii, care sunt de mai scurtă durată, de intensitate mai mică şi lipsite de
consecinţe în plan relaţional şi funcţional, individul găsind resursele necesare
pentru a li se opune şi a le depăşi.
Entitati nosologice: depresia se întâlneşte într-o varietate de tulburări psihice,
de la sindroamele nevrotice din bolile somatice, la tulburările afective majore
(depresia unipolară, tulburarea bipolară) sau în psihoze (depresia postprocesuală
din schizofrenie, tulburarea schizoafectivă).
Depresiile se pot clasifica în:
1. endogene (pure) - depresii unipolare, tulburarea bipolară, tulburarea
schizoafectivă. Apar fără o cauză exterioară decelabilă.
2. exogene (psihogene) - depresii nevrotice, depresii de epuizare Kielholtz
(mascată). Apar reactiv, ca o consecinţă maladaptativă la acţiunea unor factori
exteriori percepuţi de subiect ca psihotraumatizanţi
3. organice - se datorează efectelor fiziologice directe ale unei condiţii medicale
generale:

a. cauze endocrinologice: diabet zaharat, boală Addison, hiper- şi

hipotiroidismul, hiper- şi hipoparatiroidismul, hiper- şi hipoadrenocorticismul,
cele legate de ciclul menstrual, postpartum, sarcina
b. maladii neurologice: boala Parkinson, maladia Huntington, boala
Alzheimer, stroke, traumatism cranio-cerebral, scleroza multiplă, epilepsie,
boala Fahr, boala Wilson
c. condiţii metabolice: deficienţa de vitamina B12, de folat, de niacina, de
tiamina
d. condiţii autoimune: lupus eritematos sistemic, arterita Sjögren
 e. boli infecţioase: hepatita virală, mononucleoza infectioasă, virusul
imunodeficienţei umane
f. neoplazii: neoplasmul de pancreas
g. boli cardiace cronice ± acutizate (infarctul acut de miocard)
h. boli renale severe (stadiul terminal)

4. induse de anumite substanţe - se datorează efectelor fiziologice directe ale

unei substanţe, de ex. drog de abuz, un medicament:

a. intoxicaţia cu alcool, amfetamina, cocaina, halucinogene, inhalante,

opiacee, sedative, hipnotice şi anxiolitice
b. abstinenţa de alcool, amfetamina, cocaina, sedative, hipnotice şi
anxiolitice
c. cauze farmacologice: medicaţia cardiologica (clonidina, hidralazina,
metildopa, propranolol, rezerpina, digitala, prazosin, procainamida,
lidocaina, metoserpidina); sedative şi hipnotice (barbiturice, cloralhidrat,
etanol, benzodiazepine, clormetiazol, clorazepat); steroizi şi hormoni
(corticosteroizi, contraceptive orale, prednison, triamcinolon, noretisteron,
danazol); stimulante şi supresoare ale apetitului alimentar (amfetamina,
fenfluramina, dietilpropion, fenmetrazina); medicamente psihotrope
(butirofenone, fenotiazine); neurologice (amantadina, bromocriptina,
levodopa, tetrabenazina, baclofen, carbamazepina, metosuximida,
fenitoina); analgezice şi antiinflamatoare (fenoprofen, ibuprofen,
indometacina, opioide, fenacetina, fenilbutazona, pentazocin,
benzidamida); antibacteriene şi antimicotice (ampicilina, sulfametoxazol,
clotrimazol, cicloserina, dapsona, etionamida, tetraciclina, griseofulvina,
metronidazol, nitrofurantoin, acid nalidixic, sulfonamide, streptomicina,
tiocarbanilid); medicamente antineoplazice (C-Asparaginaza, nitramicina,
vincristina, 6-azauridina, bleomicina, trimetoprim, zidovudina); alte
medicamente (acetazolamida, colina, ciproheptadina, disulfiram,
metisergid, meclizina, pizotifen, anticolinesteraze, cimetidina, difenoxilat,
lisergid, mebeverina, metoclopramid, salbutamol).

14.Euforia ca forma de hipertimie pozitiva - definitie, clasificare,

caracteristici, entitati nosologice unde se intalneste

Definitie: Euforia – se caracterizează prin exagerarea dispoziţiei în sensul

veseliei, o creştere a tonusului afectiv manifestată printr-o stare de plenitudine,
de bine general, confort, sănătate, mulţumire, fericire, optimism, însoţită de fugă
de idei, logoree cu glume deseori contagioase, cu expresivitate bogată mimico-
pantomimică, cu tendinţa la supraapreciere a propriei persoane (grandiozitate) şi
exacerbarea trebuinţelor şi instinctelor (în special cel sexual) proprii
(egocentrism). Euforicului totul i se pare posibil, având asupra existenţei o
viziune roză, veselă, plăcută, animată. Manifestă frecvent un comportament
dezordonat şi dezinhibat manifestat prin cheltuirea excesivă a banilor, investiţii
necugetate în afaceri, călătorii impulsive, şofat periculos. Stima de sine
înflaţionată şi energia excesivă îl duc la extinderea excesivă a activităţilor şi
responsabilităţilor fără a le finaliza eficient (polipragmazie).
Stările euforice de mică amplitudine pot fi expresia psihică a unor succese, a
antrenării într-o ambianţă veselă şi animată.
Entitati nosologice:
a. forme uşoare sau fruste de intoxicaţii cu: etanol, cafea, morfină, eter, benzină
prin inhalare
b. în stări nevrotice prin suprasolicitare (veselie de scurtă durată după care trece
brusc în prăbuşire astenică)
c. în stări subfebrile
d. în fazele maniacale ale tulburării bipolare
e. pot apare stări de euforie în forma expansivă a PGP, boală hipertensivă, ASC,
stări demenţiale senile, postraumatice, post AVC, în oligofrenii

Euforia autentică trebuie diferenţiată de:

a. Moria – sindrom observat în leziunile de lob frontal, caracterizat prin
jovialitate expansivă, familiarităţi, calambururi, puerilism, coprolalie,
expansivitate săracă, uşor epuizabilă.
b. Râsul spasmodic al pseudobulbarilor
c. Euforia necontagioasă, puerilă, nătângă din schizofrenia hebefrenică.

15.Paratimii - definitie, clasificare, caracteristici, entitati nosologice unde se

intalnesc
Definitie: Paratimiile se caracterizează prin reacţii afective aberante şi
inadecvate, uneori paradoxale faţă de motive, situaţii sau evenimente (de ex. o
situaţie afectiv-negativă întâmpinată cu veselie şi invers).
Entitati nosologice: Se întâlnesc la persoane aflate în situatii limită de existenţă,
persoane care trec prin momente intens psihotraumatizante sau în stări reactive.
Însă paratimiile îmbracă o formă mult mai stabilă şi intensă în schizofrenie.
Clasificare:
Inversiunea afectivă – este o reacţie afectivă negativă care constă în
dezvoltarea ostilităţii, a unor sentimente negative aberante faţă de persoanele pe
care înainte de îmbolnăvire le-a iubit, sau pe care, în mod firesc ar trebui să le
iubeasca (parinţi, fraţi, copii). Se întâlneste în special în schizofrenie, dar şi în
paranoia.
Ambivalenţa afectivă – coexistenţa unor stări afective opuse calitativ
(dragoste-ură, atracţie-repulsie) faţă de aceeaşi persoană sau situaţie. Se
întalneşte în special în schizofrenie şi uneori la vârstă înaintată, odată cu
scăderea libidoului.
Indiferenţa afectivă - este strâns legată de egocentrism şi mai poartă numele de
insensibilitate morală. Ea se caracterizează prin incapacitatea individuluiului de
a înţelege durerile şi nevoile celorlalţi. Redă în fond stările de inhibare şi de
dezorganizare emoţională ale individului.

16.Modificari calitative de vointa - definitie, clasificare, caracteristici,

entitati nosologice unde se intalnesc

Definitie: Voinţa este funcţia psihicului orientată spre atingerea unor scopuri
propuse conştient, pentru a căror realizare sunt necesare deliberarea, planificarea
şi organizarea forţelor şi acţiunilor subiectului. Ea realizează trecerea conştientă
de la o idee sau raţionament la o activitate socială determinată prin învingerea
unor obstacole şi prin mobilizarea resurselor psihologice şi morale ale
individului.
După cum procesele gândirii sunt intenţionale şi voluntare, se vorbeşte de o
voinţă pozitivă, activă (de mobilizare, de acţiune, de depăşire a obstacolelor) şi
de o voinţă negativă, defensivă, cu caracter inhibitor, responsabilă de
stăpânirea de sine, care determină reţinerea în anumite situaţii, care frânează
reacţia imediată, nechibzuită sau impulsivă. Efortul voliţional al acestei voinţe
inhibitorii este îndreptat spre oprirea unor tendinţe impulsive, unor acţiuni cu
consecinţe reprobabile şi spre frânarea unor pulsiuni indezirabile. Acest tip de
voinţă stă la baza conduitei amânării. O puternică voinţă inhibitorie, stând la
baza reţinerii pulsiunilor instinctivo-afective, constituie expresia unei înalte
conştientizări şi edifică o personalitate bine conturată.
Între voinţa activă şi cea inhibitorie există o strânsă interdependenţă. De obicei,
în cazul modificărilor patologice ale voinţei, scăderea voinţei pozitive poate fi
sau nu precedată şi de o scădere a voinţei defensive.

Clasificare a modificărilor calitative (predominant ale voinţei pasive,

defensive):
1.Disabulia se caracterizează prin dificultatea de a trece la o acţiune sau de a
sfârşi o acţiune începută, stare însoţită de oarecare perplexitate şi de o notă
afectiv-negativă, legată de faptul că pacientul nu poate iniţia sau finaliza
acţiunea respectivă. Entitati nosologice: se întâlneşte în neurastenie (încep 5-6
lucruri şi nu duc la capăt niciunul sau n-au demaraj) şi la debutul schizofreniei.
2.Parabulia constă într-o insuficienţă voliţională, însoţită sau chiar determinată
de anumite dorinţe, pulsiuni sau acte paralele parazite. Entitati nosologice:
apare în nevroze motorii (insuficienţa voliţională este însoţită de ticuri, spasme),
în tulburarea obsesiv-compulsiva şi în schizofrenie.
3. Impulsivitatea- Insuficienţa voinţei pasive, inhibitorii, are ca rezultat lipsa de
frână şi comportamentul impulsiv, determinat de dezechilibrul dintre tendinţa
impulsivă şi controlul voluntar. Acest dezechilibru se manifestă pe plan
comportamental prin acte impulsive, intempestive, interpretative, inadaptate, de
cele mai multe ori cu caracter antisocial, reprobabil.
Entitati nosologice: poate apărea în afara unei condiţii psihopatologice, la
oameni cu un temperament coleric, în situaţii conflictuale care determină
scurtcircuite exteriorizate clinic în acte impulsive., dar este caracteristică
tulburărilor de personalitate, în special tulburării borderline. Se cunoaşte, de
asemenea, impulsivitatea nevroticilor, în special a celor anxioşi, care izbucnesc
în momentele de maximă tensiune afectivă. Impulsivitatea nu trebuie confundată
cu impulsiunile din tulburarea de control a impulsurilor (unde intră: tulburarea
explozivă intermitentă, kleptomania, jocul patologic de noroc, piromania,
tricotilomania, cumpărăturile compulsive, comportamentul sexual compulsiv,
adicţia de internet etc.). În această categorie diagnostică intră pacienţii care nu
rezistă impulsurilor, pulsiunilor sau ademenirilor (enticements) de a face ceva
dăunător pentru ei sau alţii. Ei pot sau nu să încerce să reziste conştient
impulsurilor şi pot sau nu să îşi plănuiască comportamentele respective. Înaintea
actului pacienţii simt tensiune sau excitaţie crescândă, iar după act trăiesc
simţăminte de plăcere, satisfacţie sau libertate şi pot sau nu să simtă remuşcări,
vinovăţie sau reproşuri faţă de sine, sincere.
4.Raptusul (scăderea voinţei defensive, deci o creştere extremă a impulsivităţii)
este un impuls necontrolabil, brusc şi paroxistic, care pune subiectul în starea de
a comite acte violente, ieşite din comun (hetero- sau autoagresive). Subiectul
este mobilizat de o irepresibilă impulsivitate (sau emergenţă) emoţională,
afectivă, astfel încât acţionează exploziv, cu trecere brutală la un act adesea de
mare gravitate.
Entitati nosologice:
1.se întâlneşte în stările maniacale, când pe fondul unei bune dispoziţii şi
expansivităţi, la incitaţii repetate, bolnavii pot izbucni într-o stare de furie
nestăvilită, în timpul căreia sparg, lovesc şi chiar ucid. Această manie coleroasă
demonstreză transformarea calitativă a unei stări afectiv-pozitive, ajunsă la
tensiunea ei maximă, într-o stare afectiv-negativă.
 2.situaţie asemănătoare se întâlneşte în raptusul melancolic, în care
bolnavul, până atunci inhibat şi cufundat în starea sa depresivă, fără un motiv
aparent sau la o incitaţie minoră din mediu, are o izbucnire de mare acuitate
clinică, în care automutilarea sau suicidul reprezintă un pericol iminent.
3.in raptusurile schizofrenilor actele suicidare apar ca nemotivate,
bizare, incomprehensibile, dar de o mai mică amplitudine datorită insuficientei
susţineri dinamico-energetice prin tocirea afectivă (ex. suspendarea bruscă a
inhibiţiei din stările catatonice, bolnavul aruncându-se rapid de la etaj).
4.În schimb în epilepsie aceste impulsiuni ating intensitatea maximă a
dramatismului lor, ca o aparentă supracompensare a lentorii şi vâscozităţii lor
temperamentale. Caracterul lor, pe cât de imprevizibil pe atât de
incomprehensibil, se datorează îngustării câmpului conştiinţei de tip crepuscular,
cu reducerea unghiului relaţiei cu ambianţa la interpretarea halucinator-
delirantă, iar actele impulsive declanşate sunt avantajate de păstrarea coerenţei
automatismelor motorii. Perioada de criză determinând amnezie lacunară
specifică, pune pacientul în faţa unui dezastru în care nu-şi recunoaşte
contribuţia şi ca atare consternarea nu atrage după sine scuzele şi remuşcările
caracteristice psihopaţilor sau nevroticilor.
5.Se mai întâlneşte în stări confuzionale cu destructurare profundă a
stării de conştiinţă, în psihozele induse de intoxicaţii cu amfetamine sau
psihedelice, în delirium tremens, in beţia patologică (tulburare crepusculară de
conştiinţă), la homosexualii pasionali.

17.Tulburari ale expresiei mimice (cantitative si calitative) - definitie,

clasificare, entitati nosologice unde se intalnesc

Mimica – reprezintă expresia comportamentala nonverbală, involuntară şi

reflexă localizata la nivel facial si traducând tonalitatea afectivă a individului.

Clasificarea,tulburărilor cantitative de mimică:

1.Hipermimia – reprezintă mobilitatea şi expresivitatea exagerată a mimicii.
Poate fi:
► globală (hipermimie generalizaăa) - întreaga motricitate facială este
crescută în sensul intensităţii, rapidităţii şi variaţiei mişcărilor. Entitati
nosologice: apare în stări maniacale, intoxicaţii uşoare.
► localizată (polarizată) – traduc o stare
extatică (la idealiştii pasionali şi mistici) sau exteriorizează preocupările
delirante (când poate fi dârză sau dispreţuitoare), dialogul imaginar cu vocile
halucinatorii sau mirarea şi teatralismul isteric. Se mai descriu, în cadrul
mimicilor polarizate, mimicile compensatorii apărute la persoane care vor să
afişeze o conduită diferită sau chiar opusă stărilor afective (de ex. mimica
dezinvoltă a timizilor sau mimica pseudoironică a psihastenicilor).

2.Hipomimia – reprezintă scăderea mobilităţii şi expresivităţii mimice.

Entitati nosologice: se întâlneşte în melancolie, stări de inhibiţie psiho-
motorie, sindromul de impregnare neuroleptic, stări confuzionale, demenţe,
oligofrenii, PGP (facies laminat datorat hipotoniei musculaturii faciale).

3.Amimia – imobilitatea mimică (ex. in catatonie).

Clasificarea,tulburărilor calitative de mimică (paramimii) - fac parte din

parakinezii.
Sunt expresii mimice neconcordante cu conţinutul trăirii afective. Se descriu:
1. Mimica de împrumut – expresii dirijate cu scopul de a atrage atenţia
ambianţei. Reprezintă un semn al supraestimarii, mitomaniei,
histrionismului.
2. Ecomimia – imitarea mimicii interlocutorului, reflectând creşterea
sugestibilităţii din catatonie şi căpătând un caracter de „reflectare în oglindă”
în stări demenţiale profunde.
3. Hemimia – persistenţa unilaterală a unui gest mimic.

4. Neomimia – mimica bizară, neobişnuită (ex in schizofrenie).

5. Jargonomimia – multitudine de expresii bizare neinteligibile (ex in
schizofrenie).
6. Psitacismul mimic – hipermobilitate incomprehensibilă şi inexpresivă a
mimicii (ex in schizofrenie).
7. Ambivalenţa mimică – coexistenţa unor expresii mimice antagonice.

18.Sindromul de agitatie psiho-motorie

Este un conglomerat de comportamente dezordonate, zgomotoase, variabile

ca intensitate în cadrul aceluiaşi pacient, cât şi de la o afecţiune psihică la
alta. Se poate întâlni în toată patologia psihiatrică, cu precadere in episodul
expansiv maniacal, schizofrenia, delirium tremens, unele demenţe.
Caracteristicile clinice: hiperactivitate în toate sectoarele psihismului
(motor, ideativ, verbal, afectiv), cu vivacitate crescută, nerăbdare, ton ridicat
al vocii, locvacitate, logoree, surescitare ideativă, exacerbarea memoriei şi a
ideaţiei, mobilitatea afectelor, mişcări, mimică, gesturi bruşte, necontrolate,
de intensitatea variabilă, care poate atinge paroxisme coleroase, incoercibile,
cu potenţial hetero-/ auto-agresiv.
Polimorfismul simptomatologic face dificil, în majoritatea cazurilor,
diagnosticul diferenţial al agitaţiei psiho-motorii. Există o variabilitate a
perturbării conştiinţei, care poate fi clară în agitaţia dintr-o psihopatie,
schizofrenie paranoidă, manie, reacţia acută de stres, sau – dimpotrivă-
confuză, cu dezorientare auto- şi allopsihică, halucinaţii şi iluzii patologice
vizuale, alterări calitative de tip oneiroid în cazul unei meningoencefalite,
deliriumului tremens sau alte cauze organice/ toxico-infecţioase în care se
manifestă sindromul psiho-organic acut.
Entitati nosologice: intoxicaţii cu monoxid de carbon, eter, beladonă,
droguri, medicamente (amfetamine, antidepresive triciclice, hidrazidă) sau în
delirium tremens, infecţii (onirismul din stările toxico — infecţioase, în
encefalite, meningo-encefalite, abces cerebral, tromboflebita sinusului
cavernos), şoc chirurgical (prin reacţie emoţională sau organică nespecifică,
prin impregnarea etilică brusc decompensată de sevraj), epilepsie - prodromal
sau postcritic ca izbucniri disforice declanşate de incitaţii, accesul maniacal,
stări demenţiale – agitaţie monotonă, exacerbată vesperal, crize coleroase
nemotivate, de anulare şi de panică, PGP, schizofrenie, deliruri cronice.

19.Tulburarea de personalitate paranoida

CRITERII DE DIAGNOSTIC

A.Neincredere si suspiciune pervaziva in ceilalti astfel ca motivele lor sunt

interpretate ca rauvoitoare, incepand devreme in perioada de adult si prezinta
intr-o varianta de contexte, asa cum este indicata de 4 sau mai multe din
urmatoarele:
1.Suspecteaza, fara o baza suficienta, ca ceilalti il exploateaza, il ranesc sau
isi bat joc de el
2.Preocupare cu indoieli nejustificate in legatura cu loialitatea sau increderea
partenerilor sau asociatiilor
3.Retinerea de a aface confidente celorlalti datorita temerii ca informatiile
vor fi folosite malitios impotriva sa
4.Vede sensuri secrete, degradante sau amenintatoare in remarci sau
evenimente benigne
5.Permanent ranchiunos, este neiertator cu insultele, injuriile sau
amenintarile
6.Isi simte atacat caracterul sau reputatia fara ca acest lucru sa fie evident
altora si reactioneaza suparat sau contraataca
 7.Suspiciuni recurente fara justificare privitor la fidelitatea partenerului de
viata.

B.Nu apare exclusiv in cursul schizofreniei, al unei tulburari de dispozitie cu

elemente psihotice, al unei alte tulburari psihotice si nu se datoreaza efectelor
fiziologice directe ale unei conditii medicale generale.

Caracteristici:
Prevalenta: 0,5-2%; > la minoritati, imigranti, surzi; 2,3-4,4% conform DSM
V
Incidenta crescuta in familiile probanzilor cu schizofrenie si tulburari
delirante
Frecventa: B>F
Etiologie: dificultati familiale precoce; istoric de abuz in copilarie;
componenta genetica prezenta
Psihodinamica: uz de proiectie, negare si rationalizare
Evolutie: dependenta de tariile egoului si de circumstantele vietii
Complicatii posibile: schizofrenie, depresie, tulburari anxioase, tulburari
delirante, tulburari legate de substante, TOC, agorafobie
Tratment: rar solicita tratament (devin si mai paranoizi); doze mici de
antipsihotice (pentru agitatie, anxietate); se trateaza anxietatea (anxiolitice),
depresia (antidepresive); frecvent psihoterapie suportiva, cu accent pe
deschidere (sinceritate), consistenta (constanta si coerenta) si evitarea
umorului de catre terapeut
Debut: solitari, putini prieteni, anxietate sociala, performante sub asteptari la
scoala, hipersensibiltate, limbaj si ganduri neobisnuite, fantezii idiosincratice
Ulterior: rigizi, critici, incapabili de colaborare, subestimarea celorlalti cu
supraestimarea de sine, dezvolta stereotipuri negative in special asupra celor
din alte grupuri sociale/ minoritati (sunt perceputi, asadar, ca fanatici)
20.Tulburarea de personalitate borderline

CRITERII DE DIAGNOSTIC
Un pattern pervaziv de instabilitate a relatiilor interpersonale, imaginii de
sine si afectelor insotita de impulsivitate marcata, pattern incepand in
perioada de adult tanar si care este present in context diverse, indicat de 5
(sau mai multe) din urmatoarele:
1. Eforturi frenetice de a evita abandonul real sau imaginar
2. Un pattern de relatii interpersonale instabile si intense, caracterizate prin
alternarea intre extrema idealizare si devalorizare
3. Perturbarea identitatii: imaginea sau simtamant de sine marcat si persistent
instabile
4. Impulsivitate in cel putin 2 arii care sunt potential daunatoare pentru sine (de
ex. Cheltuirea banilor, abuzul de substante, sofatul periculos, consumul
compulsiv de alimente – binge eating, kleptomanie, promiscuitate sexuala)

5. Comportament, gesture sau amenintari suicidare recurente sau comportament

de automutilare
6. Instabilitate afectiva datorata reactivitatii marcate a dispozitiei (de ex.
Disforie, iritabilitate sau anxietate episodice intense, cu durata de ore pana la
zile)
7. Sentimente cronice de ―gol‖ interior (emptiness)
8. Mânie inadecvata, intensa sau incapacitatea de a-si controla mania (de ex.
Manifestari frecvente de nervozitate, manie constanta, lupte fizice repetate)
9. Tranzitoriu, in legatura cu stresul, ideatie paranoida sau simptome disociative
severe

Caracteristici:
Prevalenta: 2% (1,6-5,9% conform DSM V); 20 % la pacientii psihiatrici
spitalizati.
F>B , 90% au inca un diagnostic psihiatric si 40% au inca 2 diagnostice
psihiatrice
Prevalenta crescuta familiala pentru tulburari afective si tulburari legate de
substante
Prevalenta crescuta a tulburarii borderline la mamele pacientilor cu tulburare de
personalitate borderline
Etiologie: leziuni cerebrale (perinatale, encefatita, TCC) frontale (altereaza
judecata) sau temporale (pot da trasaturi Kluver-Bucy); istoric de abuz fizic si
sexual, de abandon sau supraimplicare parentala Evolutie: catre 40 ani poate
surveni o anumita ameliorare (o mai mare stabilitate a relatiilor si in
functionarea vocationala.
Complicatii: suicid, autolezare, tulburari afective, somatoforme, psihotice,
sexuale, abuzul de substante
Tratament: psihoterapie suportiva, comportamentala dialectica, psihotrope
pentru stabilizarea dispozitiei si controlul pulsiunilor (antidepresive,
timostabilizaoare, doze mici de antipsihotice)

21.Tulburarea de personalitate antisociala

CRITERII DE DIAGNOSTIC
 A. Pattern pervaziv de ignorare si violare a drepturilor celorlalti aparand de la
15 ani, indicate de cel putin 3 sau mai multe din urmatoarele:
1. Esuarea de a se conforma normelor sociale, indicata prin executarea
repetata a actelor antisocial ce constituie motive de arest
2. Inselatorie indicata de minciuni repetate, folosirea de nume false sau
escrocarea altora pentru profitul sau placerea personala
3. Impulsivitate sau lipsa unor planuri de viitor
4. Iritabilitate si agresivitate indicata de batai repetate sau atacuri fizice
5. Ignorarea nesabuita a sigurantei proprii sau a celorlalti
6. Iresponsabilitate persistenta, indicata prin incapacitatea repetata de sustine
un comportament de munca regulat sau de a-si onora obligatiile financiare
7. Lipsa de regret sau remuscare cu privire la faptele sale anterioare (ranirea,
tratarea proasta sau furtul de la ceilalti), indicate de indiferenta fata de, sau de
rationalizarea faptului ca a prejudiciat sau maltratat pe un altul sau a furat de
la un altul
B. Individul are cel putin 18 ani.
C. Exista evidenta a tulburarilor de conduita cu debut inaintea varstei de 15
ani
D. Comportamentul antisocial nu apare exclusiv in cursul schizofreniei sau
episodului maniacal.

Caracteristici:
Prevalenta: 3% la B si 1% la F (0,2-3,3% conform DSM V si peste 70% la
barbatii cu probleme legate de alcool si/ sau droguri ori prizonieri)
Incidenta crescuta in familii cu schizofrenie, alcoolism, tulburare de somatizare,
factori socio-economici deficitari (saracie, migratie)
Conditii predispozante: ADHD, tulburarea de conduita
Etiologie: implicare factori genetici; leziuni/ disfunctii cerebrale perinatale,
postTCC sau post encefalitice; frecvent istoric de abandon sau abuz parental
Psihodinamica: elemente agresive proeminente; incapacitate de empatie, iubire
si incredere bazala; elemente asociate: depresie, sado-masochismul, naecisismul
Evolutie: ameliorare dupa varsta mijlocie a perioadei adulte
Complicatii: moarte violenta, abuz de substante, sinucidere, lezarea fizica,
dificultati legale si financiare, tulburari depresive.
Tratament: foarte dificil – in mediul medical este cuceritor la suprafata, dar
manipulativ sau sfidator si poate sa refuze asistenta medicala; se trateaza abuzul
de substante; TCC
22.Tablou clinic in schizofrenie – simptome pozitive si negative

TABLOU CLINIC ÎN SCHIZOFRENIE

Nu există simptome patognomonice.
Este deosebit de importantă anamneza, durata simptomatologiei, debutul
deseori mult anterior spitalizarii.
Atentie la provenienţa socio-culturală - care poate nuanţa tabloul clinic.
Aspect: bizar, manierisme, nelinişte, ostilitate până la atitudini catatonice
Frecvent: igienă deficitară
Contactul psihic: dificil de realizat, distant, impersonal
Percepţie: halucinaţii, pseudohalucinaţii, iluzii
Atenţie şi memorie: diminuate (tulburări cognitive de intensitate variabilă).
Conştiinţa bolii este absentă sau relativă.
Gândire: tulburări formale (incoerenţă, slăbirea asociaţiilor, baraj,
tangenţialitate, neologisme, circumstanţialitate) şi de conţinut (idei delirante);
afectarea logicii, a capacităţii de abstractizare, a sesizării absurdului.
Dispoziţie: tocire, inadecvare, inversiune afectivă, ostilitate..
Ritm nictemeral: insomnii
Activitate: apatie, avoliţie: dificultatea de a iniţia activităţi şi de a le duce la
bun sfârşit, nelinişte, agitaţie.
Risc de violenţă: idei delirante de persecuţie, halucinaţii auditive imperative
etc.Risc de suicid: mare! 50% au o tentativă suicidara, 10-15% reuşesc.

SIMPTOME POZITIVE
o halucinaţii
o idei delirante
o comportament bizar: stereotipii, agitaţie, igienă precară, aspect bizar
o tulburări formale de gândire: slăbirea asociaţiilor, tangenţialitate, incoerenţă,
lipsa de logică, circumstanţialitate, deraiere, ilogicitate.

SIMPTOME NEGATIVE
o Aplatizare afectivă: hipomimie, gestica redusă, afect inadecvat, scăderea
rezonanţei afective
o Alogie: sărăcia limbajului, a conţinutului, baraj, lentoare ideativa
o Avolitie-apatie: igienă deficitară, dezinserţie socio-profesională
o Anhedonie-asociabilitate: fără ocupaţie, izolare, lipsa interesului sexual
o Inatenţie
23.Tratamentul schizofreniei

Spitalizarea presupune: evaluare diagnostică

stabilirea tratamentului
siguranţa pacienţilor (idei suicidare, comportament
de risc)
simptomatologie pozitivă, incapacitatea de a se
îngriji
(re)stabilirea legăturii cu serviciile ambulatorii
Principii terapeutice
► definirea simptomelor de tratat
► ce antipsihotic a fost eficient în trecut sau în funcţie de efectele secundare
► se iniţiază tratamentul cu un antipsihotic, care va fi menţinut 4 - 6 săptămâni
cu doze adecvate înainte de a decide dacă trebuie schimbat
► se începe cu doze terapeutice suficiente, conform simptomatologiei şi apoi se
ajustează în funcţie de evoluţia acesteia
► ameliorarea unor simptome are loc în ore-zile, dar pentru a obţine o
remisiune este nevoie de 6-8 săptămâni
► un răspuns terapeutic se obţine la doze de 4-6 mg/zi haloperidol, 80% dintre
receptorii D2 fiind blocaţi; peste acest nivel, creşterea dozelor nu pare justificată

► răspunsuri similare la: 10-15 mg olanzapină, 4-6 mg risperidonă

Farmacoterapie : I. Antipsihotice
► Clasice:
a. haloperidol, clorpromazină
b. neuroleptice depôt (retard): flufenazina,
haloperidol, zuclopentixol, flupentixol
c. antipsihotice cu eliberare prelungită:
rispolept consta, zypadhera, paliperidona
► Atipice: risperidona, olanzapina, quetiapina,
clozapina, amisulprid, ziprasidona, aripiprazol, sertindol, paliperidona

II. Medicaţie adjuvantă

► Benzodiazepine - pentru nelinişte, anxietate, insomnie –lorazepam,
diazepam, clonazepam
► Antiparkinsoniene - în cazul efectelor secundare de tip extrapiramidal -
trihexifenidil 2-4-6 mg/zi
► Timostabilizatoare – potenţează efectul antipsihoticelor, reduce agresivitatea
si labilitatea afectivă – acidum valproicum 500-2000 mg/zi, carbamazepina 400-
1200 mg/zi

Tratamentul de întreţinere
urmărirea posibilităţii recăderii şi a efectelor secundare
primele 3-6 luni (stabilizare), apoi: după primul episod: 1-2 ani; după 2
episoade: 5 ani; după al 3-lea episod: toată viaţa.
la întreruperea tratamentului riscul de recădere este de 60% în primele 6 luni.
Pentru pacienţii noncomplianţi: tratment cu neuroleptic depôt sau cu eliberare
prelungită

24.Episodul depresiv – tablou clinic

TABLOU CLINIC
Se asociaza: 60% idei de suicid, 4-5% pana la 10-15% se sinucid
90% anxietate

Particularitati:
Adolescenti, tineri: iritabilitate, tulburari de comportament, abuz de substante
Varstnici:
prevalenta 25-50%
subdiagnosticata, subtratata
acuze somatoforme care pot masca depresia
pseudodementa

TRASATURI CLINICE
Aspect: facies depresiv, retard psihomotor
Perceptie: acuze somatoforme, simptome psihotice: halucinatii in formele severe
Atentie si memorie: afectate (70-80%) –hipoprosexie de concentrare,
hipomnezie de fixare, eventual hipermnezie de evocare a evenimentelor
psihotraumtizante
Constiinta bolii: prezenta/ absenta
Gandire: lentoare ideativa, accentuarea obsesiilor, ambivalenta, ideatie cu un
continut negativ: inutilitate, incapacitate, culpabilitate, idei suicidare;
autodevalorizare, indecizie.
Vointa: hipobulie, scaderea interesului si a placerii;
Imaginatie de perspectiva sumbra.
25.Episodul maniacal – tablou clinic

Tablou clinic
durata - minim 1 saptamana (sau mai putin daca necesita spitalizare), de
dispozitie euforica, expansiva sau iritabila, in care 3-mai multe din urmatoarele
au persistat (4, daca dispozitia este iritabila) si au fost prezente intr-un grad
semnificativ:
1. stima de sine inflationata sau grandiozitate
2. scaderea nevoii de somn
3. logoree sau presiunea de a vorbi in continuu
4. fuga de idei sau senzatia ca gandurile alearga
5. distractibilitatea atentiei
6. cresterea activitatii orientate catre un scop (fie in societate, la
serviciu sau la scoala, oridin punct de vedere sexual) sau agitatie psiho-motorie
7. implicare excesiva in activitati placute, dar cu potential nociv
(cumparaturi excesive, indiscretii sexuale, investitii nesabuite in afaceri)
perturbarea este suficient de severa pentru pentru a cauza o deteriorare
semnificativa in functionarea profesionala sau in activitatile sociale uzuale ori in
relatiile cu altii, ori sa necesite spitalizare pentru a preveni vatamarea sa sau a
altora, ori exista elemente psihotice
simptomele nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante ori
ale unei conduitii medicale generale (ex. hipertiroidia)

26.Tratamentul tulburarii depresive

TRATAMENTUL DEPRESIEI
Antidepresive - 60-80% raspund la un antidepresiv, daca doza e suficienta,
timp de 6-8 saptamani
 Anxiolitice
Sedative
Depresiile cu cicluri rapide sau rezistente la tratament: se asociaza
timostabilizatoare

Depresile severe cu simptome psihotice: se asociaza antipsihotice

(olanzapina, risperidona, quetiapina, aripiprazol etc)
Terapie elecroconvulsivanta - indicatii precise (depresii inhibate, gravide,
rezistenta la tratament)
Principii ale tratamentului cu antidepresive
Se iau in consideratie:
1. starea somatica a pacientului
2. efectele secundare ale antidepresivelor
3. interactiunile medicamentoaseposibile
4. potentialul suicidar (antidepresive cu toxicitate redusa: SSRI)
5. complianta
6. accesul la tratament, costul

Doza se creste progresiv pana la doza eficienta (mai ales pentru: triciclice,
venlafaxina).
Doza eficienta se mentine minimum 4 saptamani, inainte de a decide, eventual,
ca antidepresivul nu este eficient.
Toate antidepresivele au o perioada de latenta de aproximativ 14 zile.
Odata ce se obtine o remisiune semnificativa, tratamentul se continua 6 -9 luni,
pentru a preveni recaderea.
Daca evolutia este favorabila, dupa 6-9 luni tratamentul se poate reduce treptat,
dar se ia in consideratie tratamentul de intretinere (ani).
Daca au existat 2 sau mai multe episoade tratamentul poate fi permanent.
Tratament de intretinere - profilactic: scade frecventa, amplitudinea, durata
episoadelor
Precautii, contraindicatii:
1. Gravide
2. perioada de alaptare
3. tulburari renale severe
4. tulburari hepatice grave

Educarea pacientilor cu privire la riscurile si beneficiile tratamentului.

Alcoolul poate exacerba depresia si poate interfera cu tratamentul antidepresiv.
Psihoterapiile amelioreaza adaptarea, complianta
Indicatiile antidepresivelor:
► DEPRESIE:
Tulburarea depresiva recurenta
Episodul depresiv major din tulburarea bipolara I sau II - atentie la virajul
afectiv !!
Tulburari de dispozitie pe fond organic
► ANXIETATE
Tulburarile anxioase: tulburarea de panica, tulburarea anxioasa generalizata,
tulburarea obsesiv-complusiva

27.Sevrajul alcoolic (necomplicat si complicat cu delirium tremens) – tablou

clinic si conduita terapeutica

Tablou clinic:

1.SEVRAJUL ALCOOLIC
Apare dupa oprirea/ reducerea unui consum excesiv si indelungat de etanol.
2-mai multe simptome care apar la ore/zile:
o hiperactivitate autonoma: transpiratii, puls accelerat, HTA
o tremor extremitati - 6-8 h
o insomnie
o greata, voma,
o cefalee
o iluzii si/sau halucinatii tranzitorii, vizuale, tactile, auditive - 8-12 h
o agitatie psihomotorie
o anxietate
o convulsii (grand mal) - la 48-72 h
o cu sau fara delirium - la 12-24 h
TRATAMENTUL SEVRAJULUI ALCOOLIC NECOMPLICAT
Benzodiazepine: pentru a preveni convulsiile, deliriumul, a reduce anxietatea, a
scadea HTA, AV crescut, a cupa tremorul :
DIAZEPAM 5-10 mg la 4-6 ore, apoi mai rar - functie de evolutie
LORAZEPAM 2-10 mg
Anticonvulsivante: nu este necesara neaparat pentru a preveni covulsiile, cat mai
ales in scop timostabilizator
CARBAMAZEPINA 200-800 mg/zi
ACID VALPROIC 500-1500mg/zi
Vitamine B: B1, B6
Hidratare (apa, lichide dulci), corectare malnutritie, mediu linistit, lumina de
veghe.
2.SEVRAJUL ALCOOLIC COMPLICAT CU DELIRIUM TREMENS –
perturbarea atentiei, constientei in ore-zile, fluctueaza pe parcursul unei zile;
asociaza cel putin o perturbare cognitiva de tipul deficitului mnezic,
dezorientarii, tulburari de limbaj, de abilitate vizuo-spatiala sau de perceptie.
TRATAMENTUL SEVRAJULUI ALCOOLIC COMPLICAT CU
DELIRIUM TREMENS - urgenta psihiatrica – mortalitate 15-20% in
primele 48 ore!
o benzodiazepine la 2-4 h, apoi mai rar; minim 4 prize/zi p.o sau i.m: dia
10-20mg im sau po/ priza, max 100mg/zi sau clordiazepoxid 20-
50mg/priza, max400mg/zi sau lora 1-4mg/zi sau oxazepam 30-60mg/zi
(cele cu timp de injumatatire lung –dia, clordiazepoxid- dau fenomen de
acumulare, in timp ce cele cu timp scurt de injumatatire –lorazepam,
oxazepamtrebuie administrate mai frecvent)
o hidratare, eventual in perfuzie (sol.NaCl 0,9%, alternand eventual cu sol.
Glucoza 5%, ultima administrata cu prudenta pentru ca indivizii au un
deficit important de glicogen, pe langa cel de tiamina, care poate precipita
encefalopatia Wernicke in conditiile administrarii doar a glucozei fara
tiamina, ultima cu rol de coenzima in oxidarea directa a glucozei)
o vitamine B: B1, B6 (in perfuzie sau i.m.)
o antipsihotice pentru agitatia severa (atentie ca scad pragul conulsivant!)
o supraveghere stricta
o dieta hipercalorica, vitamine
o netratat - risc letal!

28.Fobia sociala - tablou clinic

Definitie: teama excesiva si nerezonabila de situatii in care comportamentul sau

aspectul persoanei ar putea fi observat si evaluat.
Frica este consecinta asteptarii persoanei de a fi evaluata negativ, ceea ce ar
duce la jena si umilinta. Are doua caracteristici majore:
1. frica persistenta de situatii sociale
2. evitarea acestor situatii

CRITERII DSM-5 DE DIAGNOSTIC

A. Frica marcata si persistenta de una sau mai multe situatii sociale sau de
performare in care persoana este expusa unor persoane necunoscute sau posibilei
atentii staruitoare a celorlalti (ex. a purta o discutie, a intalni persoane
nefamiliare, a tine o prelegere, a fi observat in timp ce mananca sau bea)
B. Subiectul se teme ca va actiona intr-un fel (sau va avea simptome anxioase)
care va fi evaluat negativ ( ex. umilitor sau stanjenitor pentru el).
C. Expunerea la situatia sociala temuta provoaca aproape invariabil anxietate
sau frica.
D. Persoana recunoaste ca frica sa este excesiva si nerezonabila.

E. Frica sau anxietatea sunt disproportionate fata de actuala amennintare

presupusa de situatia sociala si de contextul socio-cultural.
F. Frica, anxietatea sau evitarea sunt persistente, cu o durata de minim 6 luni.
G. Situatiile sociale sau de performare care provoaca frica sunt evitate sau
suportate cu teama intensa si disconfort.
H. Frica, anxietatea sau evitarea interfera marcat cu activitatea obisnuita a
persoanei, cu functionarea ocupationala (sau academica) sau cu activitatile sau
relatiile sociale sau exista suferinta marcata in legatura cu faptul de a avea fobia.
I. Frica, anxietatea sau evitarea nu sunt consecinta fiziologica directa a unei
substante (de ex. un drog de abuz, un medicament) sau unei conditii medicale
generale
J. Frica, anxietatea sau evitarea nu sunt mai bine explicate de o alta tulburare
mintala (de ex. tulburare de panica cu sau fara agorafobie, tulburare prin
anxietate de separare, tulburare de dismorfie corporala, o tulburare de dezvoltre
pervaziva sau tulburarea de personalitate schizoida).
K. Daca este prezenta o conditie medicala, frica, anxietatea sau evitarea nu sunt
legate de acestea sau sunt in mod clar excesive (de ex. frica nu are legatura cu
balbismul, cu tremorul din boala Parkinson, cu aspectul fizic din obezitate,
desfigurarea postcombustie ori postlezionala).

Simptome clinice:
Fizice (neurovegetative):
Cognitive (cognitii maladaptative despre situatiile sociale),
Comportamentale (evitarea fobica)
Epidemiologie:
-prevalenta intre 2,7 si 13% in populatia generala
-ratele difera in functie de tari si studii
-mai frecventa la femei
-frecvent persoane singure, someri, grup socioeconomic defavorizat
-varsta medie de debut: 15-16 ani

29.Tulburarea anxioasa generalizata – tablou clinic

Definitie: Implica ingrijorare excesiva legata de circumstante, evenimente sau

conflicte reale.

CRITERII DSM IV TR/ DSM-5 DE DIAGNOSTIC

A. Anxietate excesiva si ingrijorare (expectatie aprehensiva) excesive
prezente in mai multe zile decat sunt absente, pentru cel putin 6 luni, in
legatura cu un numar de evenimente sau activitati (ex. munca sau
performanta scolara);
B. Persoana considera ca ii este dificil sa-si controleze teama;

C. Anxietatea sau ingrijorarea sunt asociate cu 3 (sau mai multe) din

urmatoarele 6 simptome (cu cel putin cateva simptome prezente in mai multe
zile decat sunt absente in ultimele 6 luni):
1. Neliniste sau senzatiade a fi nervos sau “la limita”;
2. Usor fatigabil;
3. Dificultati in concentrare sau senzatia ca dispare totul din
minte;
4. Iritabilitate;
5. Tensiune musculara;
6. Tulburari de somn (dificultatea de a adormi sau de a
mentine somnul sau somn agitat, neodihnitor).
D. Obiectul anxietatii sau ingrijorarii nu se limiteaza la trasaturi ale altor
tulburari de pe Axa I (de ex. anxietatea sau ingrijorarea nu au legatura cu
survenirea unui atac de panica, ca in tulburarea de panica; cu posibilitatea de
se face de rusine in public, ca in fobia sociala; cu contaminarea, ca in TOC;
cu cresterea in greutate, ca in anorexia nervoasa; cu acuzele somatice
multiple, ca in tulburarea de somatizare; su cu o boala grava, ca in
hipocondrie; iar anxietatea si ingrijorarea nu apar exclusiv in cursul PTSD;
 E. Anxietatea, ingrijorarea sau simptomele somatice cauzeaza suferinta
semnificativa clinic sau perturbari in activitatea sociala, ocupationala sau in
alte arii importante de functionare;
F. Tulburarea nu este datorata efectelor fiziologice directe ale unei substante
sau unei conditii medicale generale (de ex. hipertiroidie) si nu apare exclusiv
in cursul unei tulburari de dispozitie, unei tulburari psihotice sau unei
tulburari pervazive de dezvoltare.

30.Tulburarea obsesiv-compulsiva –criterii de diagnostic

CRITERII DSM IV TR/ DSM-5 DE DIAGNOSTIC

A. Fie obsesii si/sau compulsii

a. Obsesii – definite prin 1 si 2:
1. Ganduri, impulsuri sau imagini recurente si persistente,
care sunt traite, intr-un anumit moment pe parcursul tulburarii, ca intruzive si
inadecvate si care produc anxietate si suferinta marcata, la majoritatea
indivizilor;
2. Persoana incearca sa ignore sau sa suprime gandurile,
impulsurile sau imaginile respective sau sa le neutralizeze printr-un alt gand
sau actiune;
b. Compulsii– definite prin 1 si 2:
1. Comportamente repetitive (ex: spalatul mainilor, ordinea,
verificari) sau acte mentale (ex: rugaciuni, numarat, repetarea in gand a unor
cuvinte) pe care persoana simte nevoia sa le efectueze ca raspuns la o obsesie
sau in conformitate cu reguli care trebuie aplicate rigid;
2. Comportamentele sau actele mentale respective urmaresc
sa preintampine sau sa reduca anxietatea sau suferinta ori sa preintampine un
anumit eveniment sau situatie temuta; totusi comportamentaele sau actele
mintale fie ca nu sunt legate in mod realist de ceea ce sunt menite sa
neutralizeze sau sa previna (ex. aranjarea simetrica a oiectelor pentru a
preveni ranirea cuiva drag), fie sunt evident excesive (a face dus mai multe
ore/zi).
 B. Obsesiile sau compulsiile, consuma timp (>1 ora/zi) sau interfera marcat
cu activitatea obisnuita a persoanei, cu functionarea ocupationala sau
academica sau cu activitatile sau relatiile sociale uzuale.

C. Perturbarea nu este mai bine explicata prin simptomele unei alte tulburari
mentale (ex: ingrijorari excesive ca in tulburarea anxioasa generalizata,
preocuparea cu mancarea sub forma unor ritualuri de mancare in tulburarile
de alimentatie, smulgerea parului in prezenta tricotilomaniei, preocuparea cu
aspectul in prezenta unei tulburari dismorfice corporale, dificultatea de a
elimina lucruri din posesie ca in colectionarism, preocuparea cu drogurile sau
jocul de noroc in prezenta unei tulburari prin uz de substante sau addictive,
preocuparea cu imbolnavirea de o boala grava in prezenta hipocondriei,
preocuparea cu dorinte sau fantezii sexuale in prezenta unei parafilii sau
ruminatiile pe teme de vinovatie in prezenta unei tulburari depresive majore,
insertia gandurilor sau preocupari delirante ca in tulburarile de spectru
schizofrenic sau patternuri de comportament repetitiv ca in tulburari de
spectru autist).
D. Tulburarea nu este datorata efectelor fiziologice directe ale unei substante
(de ex. un drog de abuz, un medicament – cocaina, amfetamine, unele
antipsihotice) sau unei conditii medicale generale (coreea Sydenham).

Specificatii: 1.cu critica buna- Persoana recunoaste ca gandurile, impulsurile

sau imaginile nu sunt adevarate sau ar putea sa nu fie adevarate (ex. convingerea
ca apartamentul nu/probabil nu/ poate ca da poate ca nu va lua foc daca nu
verifica de 30 de ori gazele)
2.cu critica deficitara- Persoana recunoaste ca gandurile,
impulsurile sau imaginile ar putea sa fie adevarate (ex. covingerea ca
apartamentul va lua probabil foc daca nu verifica de 30 de ori gazele)
3.fara critica- sub 4% dintre TOC - Persoana recunoaste ca
gandurile, impulsurile sau imaginile sunt adevarate (ex. covingerea ca
apartamentul va lua probabil foc daca nu verifica de 30 de ori gazele)

Legata de ticuri – daca a avut sau are o tulburare prin ticuri (pana la 30% din
TOC si mai frecvent la barbati cu debut TOC in copilarie).