PERSISTENŢA CANALULUI ARTERIAL

Definiţie

Este o malformaţie congenitala în care ductul arterial nu se închide la naştere.

Ductul arterial este o conexiune vasculara între artera pulmonara si arcul aortic care
permite sângelui din ventriculul drept sa şunteze plămânii fătului. Acest sunt are rolul de
a proteja ventriculul drept sa ejecteze o cantitate mare de sânge împotriva unei rezistente
mari din plămânii fătului, care ar putea duce la insuficienta ventriculara daca ductul
arterial ar fi închis.

Atunci când copilul respiră pentru prima oară la naştere, plămânii se destind şi
rezistenta vasculară pulmonară scade. După naştere, din plămâni se eliberează
bradikinină – o substanţă care produce vasoconstricţia ductului arterial. Astfel fluxul
sangvin prin acest duct scade mult până la închiderea totală, în primele zile de viaţă. La
închiderea canalului arterial participă si scăderea concentraţiei de prostaglandine din
sângele matern. Ductul arterial se transformă într-o formaţiune fibroasă – ligamentul
arterial – care va lega arcul aortic de artera pulmonară stângă.

Principala consecinţa hemodinamica a persistentei canalului este apariţia unui sunt

stânga-dreapta la nivel arterial, cu hipervolemie pulmonara si întoarcere venoasa crescuta
la inima stậnga, care este astfel suprasolicitata de volum.

Scăparea sângelui din arborele aortic determina apariţia unei tensiuni arteriale
diferenţiale mari, cu semne periferice analoge celor din insuficienta aortica.

Şuntul care se produce in acelaşi sens – de la aorta la artera pulmonara -, atât in

sistola, cat si in diastola, determina suflu continuu tipic.
 Incidenţa

Reprezintă circa 5-10% din totalul afecţiunilor cardiace congenitale. Apare la circa 8
nou-născuţi prematuri din 1000, şi la 1 nou-născut la termen din 2000. Raportul între sexe
este fete:băieţi=2:1.

Apare frecvent la nou-născuţii hipoxici şi la cei prematuri pentru că oxigenarea

insuficientă scade capacitatea plămânului de a produce bradikinină, substanţa
responsabilă de închiderea ductului.

Consecinţe

Persistenta ductului arterial face ca o parte din sângele oxigenat din artera aorta să
„scape” înapoi în circulaţia pulmonară, datorită gradientului de presiune. În anumite
situaţii, cum ar fi transpoziţia vaselor mari (artera aortă şi artera pulmonară) ductul
arterial trebuie menţinut deschis (prin administrarea de prostaglandine – PGE1) pentru că
este singura cale prin care sângele oxigenat poate ajunge în artera aortă.

Simptomatologie. Când survine inversarea de sunt, domina semnele de

hipertensiune pulmonara: dispnee de efort, hemoptizii, accese dureroase precordiale de
efort, uneori distonie prin paralizie de recurent, cianoza predominant in jumătatea
inferioara a corpului.

Distingem:

• canalul arterial tipic (cu sunt stânga-dreapta);

• canalul arterial cu sunt stânga-dreapta si hipertensiune pulmonara;
• canalul arterial cu sunt inversat.

Canalul arterial tipic. Semnul clinic caracteristic este suflul continuu Gibson, cu
punctul maxim in spaţiul al II-lea parasternal stâng, uneori in spaţiul I.

Principalul risc este cel al endocarditei bacteriene. Canalele cu sunt mare dezvolta
hipertensiune pulmonara cu inversarea şuntului.
 Diagnostic

Se face prin ecocardiografie şi este susţinut de o radiografie toracică.

Tratament. Intervenţia chirurgicala este indicata in toate cazurile necomplicate,

înainte de vârsta de 7 ani, de obicei asimptomatice. Foarte recent a fost propusa o metoda
de închiderea canalului arterial: ea consta din amplasarea, in cursul unui cateterism
(introducerea unei sonde pe cale vasculara), a unei piese, un fel de dubla umbrela.
Rezultatele tratamentului si prognosticului sunt excelente.

Tratamentul medical vizează profilaxia endocarditei lente, tratamentul acestei

complicaţii si al insuficientei cardiace.