Universitatea de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemițanu”

DISECȚIA
DE AORTĂ
Efectuat:Teut Alexandrina

2021
 DEFINIȚIE

Disecția de aortă reprezintă separarea

straturilor peretelui aortic. Leziunile în stratul
intimal determină propagarea disecției
proximal sau distal secundar intrării sîngelui în
spațiul dintre intimă și medie.
Este o depicătură longitudională în media
aortei.
După 2 săptămîni disecția de aortă acută se
consideră cronică.
 INCIDENȚĂ

Disecția de aortă este mai frecventă la bărbați de

cît la femei, raportul fiind de 2:1.
Mai frecvent apare la vîrsta de 60-70 de ani.
La persoanele cu sindrom Marfan apare mai
precoce, în decada a treia sau a patra de viață.
Cînd este netratată, peste 33% din pacienți
decedează în primele 24 de ore, iar 50% - în 48 de
ore.
 CAUZE ȘI FACTORI DE RISC
Disecția de aortă este mai frecventă la pacienții cu
HTA (72%), boli ale țesutului conjunctiv, stenoza aortică
congenitală sau valvă aortică bicuspidă și la cei cu rude
de gradul I cu disecție de aortă.
Se poate datora unor afecțiuni ereditare: sindrom
Marfan, ectazia anulo-aortică, disecția aortică familială,
boala polichistică renală, sindrom Turner, osteogenesis
imperfecta, coarctația de aortă, homocisteinuria,
hipercolesterolemia familială.
Alte cauze: HTA, sarcina, sifilisul, abuzul de cocaină,
fumat, cateterizare cardiacă.
 MECANISME FIZIOPATOLOGICE
Disecția de aortă începe printr-o lacerație a intimei aortice și a stratului intern al
mediei formând poarta de intrare, prin care sîngele va intra și va diseca media
aortică. Disecția mediei aortie determină formarea unui dublu lumen, flapul de
disecție divizând lumenul aortei într-un lumen fals și unul adevărat. Partea externă a
mediei aortice formează, împreună cu adventicea, lumenul fals. De obicei, există mai
multe porți de intrare la nivelul intimei, care creează mai multe comunicări între
lumenul fals și cel adevărat, la nivelul aortei, distal.
Secțiune histologică de la un pacient cu disecție acută de aortă. Cele două
săgeți indică separarea mediei aortice; săgeata mare indică flapul de disecție.
LF – lumenul fals; LV – lumenul adevărat (veritabil)
 CLASIFICARE

 Calasificarea de Bakey:
Tipul I: leziunea intimală intervine în aorta ascendentă,
dar este implicată și aorta descendentă;
Tipul II: doar aorta ascendentă;

Tipul III: doar aorta descendentă;

Tipul III A: implică aorta descendentă care originează

distal de a. subclaviculară stîngă și se extinde pînă la
diafragm;
Tipul III B: implică aorta descendentă de sub diafragm.
 CLASIFICAREA STANDFORD

 Tip A: implicarea aortei ascendente;

 Tip B: implicarea aortei descendente.

Acest sistem ajută la alegerea tratamentului.

Disectia de tip A necesită tratament chirurgical, în
timp ce disesctia de tip B este controlată medical.
DISECTIA DE AORTA DE AO
 LOCURILE DE DISECȚIE

Cel mai comun loc de disecție aortică sunt primii

cm ai aortei ascendente cu 90% în 10cm de la valva
aortică. Al doilea loc frecvent de disecție este distal
de a. subclaviculară stîngă. Între 5-10% dintre
disecții nu au o leziune intimală evidentă.
 SEMNE ȘI SIMPTOME

 Durerea bruscă toracică, cu localizarea în fața

sau în spatele pieptului, în regiune
interscapulară și migrează tipic cu propagarea
disecției.
 Deficitele neurologice (20%):
Sincopa (↑ tonusul vagal, hipovolemie, disritmii)
AVC (compromiterea fluxului de sînge)
Ischemie nervoasă periferică (ischemia la nivelul arterolor spinale)

Sindrom Horner (intreruperea ganglionilor simpatici)

Răguseală (conpromiterea n. recurent laringian)
 MANIFESTĂRI CARDIOVASCULARE
Sunt caracteristice semne de insuficiență cardiacă congestive
secundare regurgitării aortice severe:
•Dispnee
•Ortopnee

•Crepitante bazale pulmonare

•Presiune jugulară ridicată

•Puls Corrigan

•Sufluri diastolice

•Hipotensiune (↑ tonusul vagal, tamponada cardiacă,

hipovolemiei prin ruptură)
•Sindrom de vena cavă superioră

•Infarct miocardic acut inferior

•Frecătură pericardică
 Simptome respiratorii:
 Dispnee
 Hemotizie
 Hemotorax

 Simptome gastrointestinale:
 Disfagia
 Durerea în flanc (dacă este afectată a. renală)
 Durerea abdominală (dacă este implicată aorta
abdominală)
 DIAGNOSTIC
 Analiza de laborator:
• Lecocitoză, creatinina ↑
• Troponina și creatin kinaza ↑
• Hematocritul și hemoglobina ↓
• Hematuria, oliguria, anuria (pot aparea dacă este implicată
a. renala)
 Studii imagistice:
• Radiografia toracică
• Angiografia
• Tomografia computerizată
• Ecocardiografia
• RMN
• ECG (supradenivelare ST în tip A / depresia ST)
 Ecocardiografie transesofagiană – aortă cu dublu lumen
și flap de disecție (stînga) și poarta de intrare (dreapta)
 DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL

 Se face cu următoarele afecțiuni:

 Regurgitare aortică, stenoză aortică,

gastroenterită, hernie, urgențe hipertensivă,
miocardită, pancreatita, pericardita, tamponada
cardiacă, embolismul pulmonar, șocul hemoragic,
hipovolemic, cardiogenic.
 TRATAMENT
 Terapia trebuie inițiată imediat ce este suspectat
diagnosticul.
 Terapia medicamentoasă. Se va iniția cu
medicamente cu efect inotrop negativ precum β-
blocante, blocante ale cananlelor de Ca dacă β-
blocantele sunt contraindicate.
 Labetolol, propanolol, esmolol.
 Se inițiază terapia pentru a reduce presiunea
sistemică și a scădea tensiunea în peretele aortic.
 Se folosesc nitroprusiat, labetolol, bl. ai canalelor de
Ca.
 TERAPIA CHIRURGICALĂ
 Repararea și reconstrucția arcului aortic poate fi completă
sau parțială. Grefe de Dacron cu colagen impregnat sau
gelatină au redus mortalitatea. Fenestrareapercutanată și
plasarea de stent sunt metode efectuate. Dezvoltarea de grefe
mai impermiabile au îmbunăteșit tehnicile chirurgicale.
 Cele mai frecvente complicații ale intervențiilor chirurgicale
sunt: hipovolemia, șocul hipovolemic, tamponada
percardică, edem pulmonar, AVC, ischemie mezenterică și
renală, sindromul venei cave superioare, paralizia corzilor
vocale etc.
 PROGNOSTIC

 Mortalitatea în spital pentru disecția de aortă este de

30%. Pacienții cu disecție de tip A care urmează
terapie chirurgicală au o mortalitatea de 30%,
pacienții care primesc terapie medicală au o
mortalitate de 60%. Comorbiditățile și vîrsta inaintată
pot constitui contraindicații pentru chirurgie.
 Pacienții tratați medical cu disecție de tip B au o
mortalitate de 10%, pacienții tratați chirurgical cu
disecție de tip B au o mortalitate de 30%.
 În prezența tratamentului adecvat, 70% din
cazurile de disectiei de tip A si 90% din cele de
tip B supraviețuiesc pe perioada spitalizarii. Din
acestia, 75% au o speranță de viață de 5 ani
posttratament și 40% de 10 ani. Decesele
survenite în primele 2 săptămîni de spitalizare se
datorează într-o treime din cazuri complicațiilor
bolii.
MULTUMESC PENTRU ATENTIE