Universitatea de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemițanu”

DISECȚIA
DE AORTĂ

Efectuat: Panaghiu Cătălina

2018
 DEFINIȚIE

Disecția de aortă reprezintă separarea

straturilor peretelui aortic. Leziunile în stratul
intimal determină propagarea disecției
proximal sau distal secundar intrării sîngelui în
spațiul dintre intimă și medie.
Este o depicătură longitudională în media
aortei.
După 2 săptămîni disecția de aortă acută se
consideră cronică.
 INCIDENȚĂ

Disecția de aortă este mai frecventă la

bărbați de cît la femei, raportul fiind de 2:1.
Mai frecvent apare la vîrsta de 60-70 de
ani.
La persoanele cu sindrom Marfan apare
mai precoce, în decada a treia sau a patra de
viață.
Cînd este netratată, peste 33% din pacienți
decedează în primele 24 de ore, iar 50% - în
48 de ore.
 CAUZE ȘI FACTORI DE RISC
Disecția de aortă este mai frecventă la pacienții
cu HTA (72%), boli ale țesutului conjunctiv,
stenoza aortică congenitală sau valvă aortică
bicuspidă și la cei cu rude de gradul I cu disecție
de aortă.
Se poate datora unor afecțiuni ereditare:
sindrom Marfan, ectazia anulo-aortică, disecția
aortică familială, boala polichistică renală,
sindrom Turner, osteogenesis imperfecta,
coarctația de aortă, homocisteinuria,
hipercolesterolemia familială.
Alte cauze: HTA, sarcina, sifilisul, abuzul de
cocaină, fumat, cateterizare cardiacă.
 MECANISME FIZIOPATOLOGICE

Disecția de aortă începe printr-o lacerație a intimei

aortice și a stratului intern al mediei formând poarta de
intrare, prin care sîngele va intra și va diseca media
aortică. Disecția mediei aortie determină formarea unui
dublu lumen, flapul de disecție divizând lumenul aortei
într-un lumen fals și unul adevărat. Partea externă a
mediei aortice formează, împreună cu adventicea,
lumenul fals. De obicei, există mai multe porți de
intrare la nivelul intimei, care creează mai multe
comunicări între lumenul fals și cel adevărat, la nivelul
aortei, distal.
Secțiune histologică de la un pacient cu disecție acută de aortă. Cele
două săgeți indică separarea mediei aortice; săgeata mare indică
flapul de disecție. LF – lumenul fals; LV – lumenul adevărat
(veritabil)
 CLASIFICARE

 Calasificarea de Bakey:
 Tipul I: leziunea intimală intervine în aorta
ascendentă, dar este implicată și aorta
descendentă;
 Tipul II: doar aorta ascendentă;

 Tipul III: doar aorta descendentă;

 Tipul III A: implică aorta descendentă care

originează distal de a. subclaviculară stîngă și se
extinde pînă la diafragm;
 Tipul III B: implică aorta descendentă de sub
diafragm.
 CLASIFICAREA STANDFORD

 Tip A: implicarea aortei ascendente;

 Tip B: implicarea aortei
descendente.

Acest sistem ajută la alegerea tratamentului.

Disecția de tip A necesită tratament chirurgical, în
timp ce disescția de tip B este controlată medical.
 LOCURILE DE DISECȚIE

Cel mai comun loc de disecție aortică sunt

primii cm ai aortei ascendente cu 90% în
10cm de la valva aortică. Al doilea loc
frecvent de disecție este distal de a.
subclaviculară stîngă. Între 5-10% dintre
disecții nu au o leziune intimală evidentă.
 SEMNE ȘI SIMPTOME

 Durerea bruscă toracică, cu localizarea în fața sau

în spatele pieptului, în regiune interscapulară și
migrează tipic cu propagarea disecției.
 Deficitele neurologice (20%):
 Sincopa (↑ tonusul vagal, hipovolemie, disritmii)
 AVC (compromiterea fluxului de sînge)

 Ischemie nervoasă periferică (ischemia la nivelul arterolor

spinale)
 Sindrom Horner (intreruperea ganglionilor simpatici)

 Răguseală (conpromiterea n. recurent laringian)

 MANIFESTĂRI CARDIOVASCULARE
 Sunt caracteristice semne de insuficiență cardiacă
congestive secundare regurgitării aortice severe:
• Dispnee
• Ortopnee
• Crepitante bazale pulmonare
• Presiune jugulară ridicată
• Puls Corrigan
• Sufluri diastolice
• Hipotensiune (↑ tonusul vagal, tamponada
cardiacă, hipovolemiei prin ruptură)
• Sindrom de vena cavă superioră
• Infarct miocardic acut inferior
• Frecătură pericardică
 Simptome respiratorii:
 Dispnee
 Hemotizie
 Hemotorax

 Simptome gastrointestinale:
 Disfagia
 Durerea în flanc (dacă este afectată a. renală)
 Durerea abdominală (dacă este implicată aorta
abdominală)
 DIAGNOSTIC
 Analiza de laborator:
• Lecocitoză, creatinina ↑
• Troponina și creatin kinaza ↑
• Hematocritul și hemoglobina ↓
• Hematuria, oliguria, anuria (pot aparea dacă este
implicată a. renala)
 Studii imagistice:
• Radiografia toracică
• Angiografia
• Tomografia computerizată
• Ecocardiografia
• RMN
• ECG (supradenivelare ST în tip A / depresia ST)
 Ecocardiografie transesofagiană – aortă cu dublu
lumen și flap de disecție (stînga) și poarta de
intrare (dreapta)
 DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL

 Se face cu următoarele afecțiuni:

 Regurgitare aortică, stenoză aortică,

gastroenterită, hernie, urgențe hipertensivă, IM,
miocardită, pancreatita, pericardita, tamponada
cardiacă, embolismul pulmonar, șocul hemoragic,
hipovolemic, cardiogenic.
 TRATAMENT

 Terapia trebuie inițiată imediat ce este suspectat

diagnosticul.
 Terapia medicamentoasă. Se va iniția cu
medicamente cu efect inotrop negativ precum β-
blocante, blocante ale cananlelor de Ca dacă β-
blocantele sunt contraindicate.
 Labetolol, propanolol, esmolol.
 Se inițiază terapia pentru a reduce presiunea
sistemică și a scădea tensiunea în peretele aortic.
 Se folosesc nitroprusiat, labetolol, bl. ai
canalelor de Ca.
 TERAPIA CHIRURGICALĂ

 Repararea și reconstrucția arcului aortic poate fi

completă sau parțială. Grefe de Dacron cu
colagen impregnat sau gelatină au redus
mortalitatea. Fenestrareapercutanată și plasarea
de stent sunt metode efectuate. Dezvoltarea de
grefe mai impermiabile au îmbunăteșit tehnicile
chirurgicale.
 Cele mai frecvente complicații ale intervențiilor
chirurgicale sunt: hipovolemia, șocul hipovolemic,
tamponada percardică, edem pulmonar, AVC,
ischemie mezenterică și renală, sindromul venei
cave superioare, paralizia corzilor vocale etc.
 PROGNOSTIC
 Mortalitatea în spital pentru disecția de aortă
este de 30%. Pacienții cu disecție de tip A care
urmează terapie chirurgicală au o mortalitatea
de 30%, pacienții care primesc terapie medicală
au o mortalitate de 60%. Comorbiditățile și vîrsta
inaintată pot constitui contraindicații pentru
chirurgie.
 Pacienții tratați medical cu disecție de tip B au o
mortalitate de 10%, pacienții tratați chirurgical
cu disecție de tip B au o mortalitate de 30%.
 În prezența tratamentului adecvat, 70% din
cazurile de disectiei de tip A si 90% din cele de tip
B supraviețuiesc pe perioada spitalizarii. Din
acestia, 75% au o speranță de viață de 5 ani
posttratament și 40% de 10 ani. Decesele
survenite în primele 2 săptămîni de spitalizare se
datorează într-o treime din cazuri complicațiilor
bolii.