Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
feocromocitom
Dragoiu Alexandra
Florita Constantin
Paraclinic:
ECG: ritm sinusal, AV 70/min, und P de aspect
normal, interval PQ n limite normale, ax QRS
intermediar, fr modificri semnificative de
repolarizare cardiac (faz terminal);
Concluzii ecografie abdominal: Gland
suprarenal stng mrit n volum;
Concluzii CT abdomino-pelvin cu substan de
contrast: Formaiune tumoral de 16/20 mm
medulosuprarenal stng. Gland suprarenal
dreapt de aspect normal.
Laborator:
Hemoleucograma: Hct 39%, Hb 13,8g/dl, Tr 256000/mmc, Leu
6100/mmc;
Biochimie: Uree 31mg/dl, Creatinin 0,67mg/dl, fr alte rezultate
modificate;
Sumar de urina: parametrii n limite normale;
Acid vanilmandelic determinat din urina pe 24h: 15mg/24h. test
nespecific, orientativ, tot mai puin utilizat. Valorile normale au
valoare predictiv de excludere mai mare dect o concentraie
crescut, care apare adesea ca reacie fals-pozitiv. n cazul unor
valori crescute ale AVM se recomand dozare de MN i NMN dup
eliminarea cauzelor de rezultate fals-pozitive.
Diagnostic:
Hipertensiune arterial secundar.
Feocromocitom gland suprarenal
stng.
HTA
TA=PA : Forta exercitata de masa sangvina asupra peretilor arteriali sub
influenta contractiilor cardiace.
TAS sistolica valoarea maxima de obicei 120-140 mmHg
TAD diastolica valoarea minima de obicei 70-80 mmHg
HTA
TAS >= 140 mmHg si/sau TAD >= 80 mmHg sau medicatie
antihipertensiva
130/80 mm Hg la pacienii cu DZ sau boli renale cronice
Clasificarea HTA - OMS Organizatia Mondiala a Sanatatii :
Stadiul I: PA crescuta, fara semne de afectare ale aparatului CV
Stadiul II: PA crescuta cu HVS sau alte semne CV
Stadiul III: PA crescuta cu leziuni majore ale organelor tinta: cord, creier,
retina, rinichi
Tratamentul medicamentos
Agentii farmacologici utilizati pentru controlul hipertensiunii
arteriale secundare feocromocitomului sunt:
Alfa-blocantele:
- prin actiunea lor, acestea determina vasodilatatie cu scaderea
consecutiva a tensiunii arteriale
- printre agentii utilizatii retinem fenoxibenzamina, prazosin,
daxazosin, terazosin.
Beta-blocantele:
- prin actiunea lor, beta-blocantele scad frecventa cardiaca, si
tensiunea arteriala
- de asemenea, beta-blocantele protejeaza cordul de consumul
excesiv de oxigen secundar stimularii simpatice
- printre agentii beta-blocanti utilizati sunt: propranololul,
metroprololul, nadololul, betaxololul, bisoprololul.
Initial se incepe cu alfa blocante, si apoi se mentine cu betablocante pentru a preveni aparitia HTA maligne !!
Tratamentul chirurgical
este terapia de elecie a feocromocitomului
Se practic ablaia chirurgical pe cale trans-abdominal,
toraco-abdominal, posterioar, retroperitoneal sau laparoscopic
a formaiunii/formaiunilor tumorale sau adrenalectomie cu
ndeprtarea sursei de catecoli.
Pregtirea preoperatorie presupune o perioad de 2 sptmni
de blocare - adrenergic cu fentolamin sau fenoxibenzamin
p.o. concomitent cu o ingestie normal de sare, care s permit
restaurarea volumului plasmatic.
Dup nceperea blocrii - adrenergice uneori este necesar i
blocarea -adrenergic pentru a controla tahicardia sau aritmia
Complicatiile feocromocitomului
Hipertensiunea arteriala apare secundar excesului de catecolamine.
Crizele hipertensive apar la peste jumatate din pacienti. Netratata corect,
poate fi fatala
Retinopatia secundara hipertensiunii
Cardiomiopatia catecolaminica secundara expunerii indelungate la
catecolamine
Insuficienta cardiaca apare cand inima nu mai pompeaza suficient sange
pentru a asigura necesarul de oxigen organelor
Infarctul miocardic acut datorita cresterii necesarului de oxigen la nivel
miocardic
Accidentul vascular cerebral secundar hipertensiunii arteriale netratate
Insuficienta renala mioglobinurica secundara vasoconstrictiei extreme
cu ischemie musculara
Intoleranta la carbohidrati secundara supresiei insulinei si productiei
hepatice de glucoza - se remite dupa indepartarea tumorii
Prognostic
Feocromocitomul nediagnosticat este potenial fatal ca i cazurile netratate,
care au un mare risc de deces. Prognosticul pacientului este legat de intensitatea
puseului hipertensiv, de complicaiile cardiovasculare posibile, precum i de
riscul de malignitate, sau asocierea FEO n contextul unui sindrom familial.
Toate aceste riscuri pot fi complet ndeprtate prin diagnosticarea precoce i
cura chirurgical a tumorii.
Mortalitatea chirurgical n feocromocitom este raportat, n prezent, ntre 2
i 3%, fiind sub 2% pentru echipele specializate. Pacienii cu FEO benign tratat
chirurgical au rata supravieuirii de peste 95% la 5 ani postoperator, n timp
ce n FEO malign supravieuirea la 5 ani este de 50%.
n timpul sarcinii, feocromocitomul se asociaz cu un prognostic sever, cu
risc de mortalitate matern (48%) i fetal (55%). Acest risc poate fi redus
dac diagnosticul se pune naintea naterii.
Bibliografie
1. Pheochromocytoma: Current Perspectives in the
Pathogenesis, Diagnosis, and Management - Emmanuel L.
Bravo
2. Hypertension in Pheochromocytoma: Characteristics and
Treatment - Samuel M. Zubera, Vitaly Kantorovich, MD,
and Karel Pacak, MD, PhD
3. Lehnert, H. Pheochromocytoma. Pathophysiology and
Clinical Management. Vol. 31. Karger;Basel: 2004
4. Farmacologie clinica
5. GHID PENTRU DIAGNOSTICUL I TRATAMENTUL
FEOCROMOCITOMULUI