PDF Malpraxisul Asistentei Medicale 10 Mai 2021 OAMGMAMR

MALPRAXISUL
ASISTENTEI
MEDICALE
Autor:
GABRIELA ELVIRA IRINA VARGA
2021
MALPRAXISUL ASISTENTEI MEDICALE
Cuprins:
MALPRAXISUL ASISTENTEI MEDICALE................................................................................................... 0
Abrevieri: ............................................................................................................................................................... 3
Introducere:........................................................................................................................................................... 4
Capitolul 1: Drepturile și obligațiile membrilor O. A.M.G.M.A.M.R. ...................................................................... 6
Capitolul 2: Malpraxisul medical. Definiţie. Noţiuni generale .............................................................................. 7
Subcapitolul 2.1: Definiţia malpraxisului medical. Elemente ale malpraxisului medical ...........................................7
Subcapitolul 2.2: Erorile profesionale. Erori de fapt. Erori de normă ......................................................................10
Subcapitolul 2.3: Neglijenta ....................................................................................................................................12
Subcapitolul 2.4: Confidențialitatea datelor pacientului .........................................................................................13
Subcapitolul 2.5: Consimțământul informat al pacientului .....................................................................................15
Subcapitolul 2.6: Obligativitatea acordării asistenței medicale, de către asistenta medicală ..............................19
Subcapitolul 2.7: Depășirea limitelor competenței profesionale ale asistentei medicale .......................................24
Capitolul 3: Răspunderea în caz de malpraxis ...................................................................................................... 24
Subcapitolul 3.1: Noțiuni generale ..........................................................................................................................24
Subcapitoul 3.2: Răspunderea personală a asistentului medical ............................................................................27
Subcapitolul 3.2.1: Răspunderea civilă a asistentei medicale ............................................................. 27
Subcapitolul 3.2.2: Răspunderea penală a asistentei medicale .......................................................... 28
Subcapitolul 3.2.3: Răspunderea disciplinară a asistentei medicale ................................................ 29
Subcapitol 3.3: Răspunderea șefului ierarhic și a angajatorului. ....................................................................33
Subcapitolul 3.4: Alte categorii răspunzatoare de malpraxisul medical ................................................................34
Subcapitolul 3.5: Exceptări de la răspunderea juridică .........................................................................................34
Capitolul 4: Sanctiuni aplicabile in caz de malpraxis, a asistentei medicale. Sanctiuni generale aplicabile pe
incalcari ale legislatiei in vigoare ....................................................................................................................... 35
1
Capitolul 5: Managementul situaţiilor de malpraxis medical ........................................................................... 39
Subcapitolul 5.1: Sesizarea unui caz de malpraxis medical...................................................................................39
Subcapitolul 5.2: Soluţionarea unei suspiciuni / caz de malpraxis medical ...........................................................43
Subcapitol 5.3: Asigurarea de malpraxis medical a asistentei medicale ...............................................................43
Subcapitol 5.4: Medierea unui caz de malpraxis ....................................................................................................45
Subcapitolul 5.5: Instanţa de judecata ....................................................................................................................45
Subcapitolul 5.6: Managementul situaţiilor de malpraxis medical .........................................................................46
Capitolul 6: Prevenirea situaţiilor de malpraxis ale asistentei medicale .................................................... 48
Capitolul 7: Stressul de malpraxis. Definiţie. Manifestări ale stressului de malpraxis medical. Reducerea
stressului de malpraxis medical ......................................................................................................................... 51
Capitolul 8: Concluzii. ........................................................................................................................................ 52
Bibliografie: ......................................................................................................................................................... 55
Autorul își asumă răspunderea cu privire la conținutul materialului de curs.

2
Abrevieri:
ART. = articol
AMCA = Asociația medicilor și chirurgilor americani
CNAS = Casa de Asigurări de sănătate
CEDP = Carta Europeană a Drepturilor Pacienților
Ct. EDO = Curtea Europeană a Drepturilor Omului
GDPR = General Data Protection Regulationare
HIV = Virusul Imunodeficienței Umane
IAPO = Alianța Internațională a Organizațiilor Pacienților
OMS = Organizația Mondială a Sănătății
O.A.M.G.M.A.M.R.=Ordinul Asistenților Medicali generalişti, Moaselor şi Asistenților
Medicali din România
ONU = Organizația Națiunilor Unite
UNICEF = Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite
PDCP = protecția datelor cu caracter personal
3
motto: “Singura greșeală adevărată este cea din care nu ai învățat nimic”-John Powell1.
Introducere:
În 12 mai se sărbătoreşte Ziua internaţională a asistentului medical şi a moaşei2.

Însuşi Papa Francisc, într-un discurs, în ziua de 12 mai 2020, numeşte asistenţii medicali
şi moaşele, citez:”custozi şi servitori ai vieţii”3. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS)
a desemnat anul 2020 ca “An al asistentului medical şi a moaşei”, în semn de apreciere
pentru cadrele medicale implicate in lupta contra pandemiei. Anul 2021 a fost declarat, de
asemenea, tot de către OMS, ca “Anul internațional al cadrelor medicale și ingrijitorilor”,
în semn de recunoaștere pentru “dedicația și sacrificiile milioanelor de lucrători medicali
și îngrijitori pe frontul pandemiei Covid-19”4.
Un proverb românesc spune: “Numai cine nu muncește, nu greșește”5.
Există mai multe feluri de greșeli, dar ” Singura greșeală adevărată este cea din care
nu ai învățat nimic” (John Powell-cantaret, dirijor, profesor englez, n. 1963)6. Ce putem
constata este că, în ciuda faptului că s-a trecut de la o formă de școlarizare pentru
asistente medicale prin studii liceale, la cele postliceale și, ulterior, la școlarizare prin
studii superioare și chiar master, doctorat etc., cazurile de malpraxis în rândul asistentelor
medicale există și sunt în creștere. Mass-media ne furnizează din plin informații despre
acestea. Posibil ca una dintre cauzele malpraxisului medical să fie neînțelegerea unor
noțiuni și termeni, prin urmare, să le clarificăm împreună, într-un limbaj pe înțelesul
tuturor.
Nu toate cazurile care “par” a fi malpraxis, se adeveresc a fi malpraxis. Cea mai bună
metodă de tratare rămâne, însă, și în cazurile de malpraxis...prevenția. Să nu uităm că, la
primirea în rândul Ordinului Asistenților Medicali generalişti, Moaselor şi Asistenților
Medicali din România, la angajare, ne declarăm în mod liber și solemn, “apărători ai pacientului”
și declarăm:
1
https://www.marketingportal.ro/articole/tips-si-tricks-31/12-citate-celebre-despre-greseli-4813.html
2
https://oamr.ro/2020/page/2/
3
https://www.vaticannews.va/ro/papa/news/2020-05/papa-francisc-mesaj-ziua-asistentilor-medicale-si-moaselor.html
4
http://sanatateinfo.md/News/Item/9986
5
https://rightwords.ro/folclor/numai-cine-nu-munceste-nu-greseste--1214
6
https://www.marketingportal.ro/articole/tips-si-tricks-31/12-citate-celebre-despre-greseli-4813.html
4
„În numele Vieţii şi al Onoarei, jur să îmi exercit profesia cu demnitate, să respect
fiinţa umană şi drepturile sale şi să păstrez secretul profesional. Jur că nu voi îngădui să se
interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă, religie,
apartenenţă politică sau stare socială. Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană chiar
sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii. Fac
acest jurământ în mod solemn şi liber!”7
Într-un studiu efectuat personal în anul 2020 (pentru lucrarea de dizertație) am chestionat
50 de asistenți medicali care profesează, punând 36 de întrebări, pe tema preponderent medicală:
5 întrebări, pe tema de legislație: 24 întrebări, 4 întrebări informative și 3 descriptive (cu notarea
a 3 atribuții din fișa postului asistenței medicale, 3 drepturi ale pacientului și 3 drepturi ale
asiguratului de sănătate). Vechimea în muncă a asistenților chestionați a fost preponderent cu
peste 10 ani vechime (66%). Una dintre întrebări era, dacă au fost acuzate vreodată de malpraxis
și răspunsurile au fost:
- 4% dintre asistentele medicale chestionate, au fost acuzate de malpraxis (2 asistente
medicale), fără fundament (nedovedit)
- 8% au primit sancţiuni (4 asistente medicale)
- 88% nu au fost acuzate de malpraxis (44 asistente medicale).
La întrebarea informativă, dacă se stăpânește legislația în domeniul medical, 80% dintre
persoanele chestionate (40 asistente medicale) au răspuns: “foarte puțin”8.
Ca și concluzie a studiului, în general, s-au dat răspunsuri pertinente la întrebările puse,
inclusiv pe teme legislative, dar s-a observat o reticență a asistenței medicale de a urma o
conduită legală, în anumite situații, de teama de a nu-și depăși competența profesională, chiar și
când era în drept să acționeze într-un anumit fel și o cunoaștere destul de restrânsă a legislației, a
drepturilor pacientului, a îndatoririlor sale, ceea ce arată că nu stăpânim îndeajuns legislația în
domeniul medical. Putem elabora urmatoarele ipoteze:
- sunt puține cazuri de malpraxis, în rândul asistentelor medicale
- sunt sesizate puține cazuri de malpraxis al asistentei medicale.
Cunoașterea legislației în domeniu este obligatorie pentru asistenta medicală și, totuși, nu o
7
https://www.oamr.ro/juramantul-profesional/
8
Varga,Gabriela Elvira Irina, “Prevenirea si managementul situatiilor de malpraxis in activitatea profesionala a asistentilor
medicali”, lucrare de dizertatie, 2020, UMF “Iuliu Hatieganu”, Cluj-Napoca, indrumator: Sef lucrari Dr. Av. Ionut Vida-Simiti
5
cunoaștem îndeajuns, demonstrata de cazurile existente, sesizate, uneori, si in presă. Un prim pas
în corectarea noastră ca profesioniști, este să ne dăm seama de lacunele din cunoștințele noastre și
să le umplem, să ne corectăm acel comportament care, poate, l-am “preluat” de la colegi, ca și
tehnici “practicate”, fără a fi corecte.
Sunt “greșeli” sau conduite deficitare, care se pot schimba. Un OM al timpurilor noastre a
spus: „Schimbarea nu va veni dacă așteptăm pe altcineva sau un alt timp. Noi suntem cei pe care
îi așteptăm. Noi suntem schimbarea pe care o căutăm” – Barack Obama9.
Capitolul 1: Drepturile și obligațiile membrilor O. A.M.G.M.A.M.R.
Nu se poate să profesesezi ca asistentă medicală fără să fii înscrisă în organizația

profesională (condiție obligatorie), O.A.M.G.M.A.M.R. eliberând certificatul de membru, pe
baza documentelor prezentate (ca: documente de studii de specialitate, cazier judiciar, certificat
medical privind sănătatea fizică și mentală, documente specifice în cazul cetățenilor – asistente
medicale din Uniunea Europeană etc.), și apoi, avizul anual necesar profesării10.
Nu o să insist pe drepturile care decurg din calitatea de membru O.A.M.G.M.A.M.R., care
sunt, în principal, drepturi privind relația cu organizația profesională, ci o să menționez din
obligațiile asistentei medicale, care, nerespectate, pot să aducă sancțiuni disciplinare,
administrative. Astfel, așistenta medicală are, printre obligații: cunoașterea și respectarea
reglementărilor privind exercitarea profesiei și a legislației din domeniul sănătății, să aibă un
comportament demn în exercitarea profesiei, să-și îmbunătățească în mod continuu pregătirea
medicală, să aibă o prestație profesională, citez: ‘sigură și eficace”, să respecte drepturile
pacienților și, nu în ultimul rând, “să apere reputația și interesele legitime ale asistenților
medicali”. Sunt obligații ale asistentei medicale, nicidecum, “recomandări”. O să citez din
legislație, cu referire la așistenta medicală (și moașa), care este foarte clară: ea răspunde, citez”
disciplinar pentru nerespectarea legilor din domeniul profesiei, a Codului de etică și deontologie
al asistentului medical”...”a regulilor de bună practică profesională, a statutului
9
https://life.ro/citate-despre-oameni-de-unde-vine-inspiratia
10
Lege privind exercitarea profesiilor în sistemul de sănătate şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 200/2004
privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, in:
http://www.ms.ro/wp-content/uploads/2017/12/lege-noua-profesii-6-dec.2017-2.pdf
6
O.A.M.G.M.A.M.R.., pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de
conducere ale O.A.M.M.R., precum și pentru orice fapte săvârșite în legătură cu profesia sau în
afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei sau ale
O.A.M.G.M.A.M.R..”11 Sunt obligații clare, fără echivoc, de aceea mi-am permis să reproduc
textual, din lege. De aici și necesitatea clarificării și sintetizării unor termeni, pentru a fi mai ușor
de parcurs de către asistenta medicală.
Capitolul 2: Malpraxisul medical. Definiţie. Noţiuni generale
Subcapitolul 2.1: Definiţia malpraxisului medical. Elemente ale malpraxisului

medical
Ce înseamnă malpraxis? Conform dicționarului explicativ al limbii române,

malpraxisul este: ”tratament incorect sau neglijent aplicat de un medic unui pacient, care îi
produce acestuia prejudicii de orice natură, în relație cu gradul de afectare a capacității fizice și
psihice”12. Este interesant că etiologia cuvântului, compus din două cuvinte , latinescul, “malus”
care înseamnă “rău” și grecescul “praxis”, care înseamnă “practică”, nu indică asocierea cu
practica medicală, doar în România. Conform Wikipedia, citez: “Deși în sens literal termenul are
aceeași înțelegere, în sens general în jurisprundenta anglo-saxonă, malpraxisul reprezintă un
exemplu de neglijență sau incompetență din partea unui profesionist, diferențiindu-se forme
precum malpraxisul medical sau legal” 13. Doar în România termenul are o înțelegere restrânsă și
se referă la actul medical, excluzându-se practicarea profesiei în mod deficitar în alte domenii că,
de exemplu, în învățământ sau în avocatură. Legea malpraxisului medical (care, prin asocierea
acestor termeni, ar fi un pleonasm, din moment ce cuvântul ‘malpraxis” este definit că eroare
profesională doar a personalului medical), definește malpraxisul în Art. 642, pct. 1b, ca fiind,
citez; “eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic,
11
12
https://dexonline.ro/definitie/malpraxis
13
https://ro.wikipedia.org/wiki/Malpraxis
7
generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical
14
și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice” , unde personalul
medical este ““medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical şi moaşa care
acordă servicii medicale”15. Utilizarea frecventă în documente oficiale, a asocierii: ‘malpraxisul
medical” arată, totuși, recunoașterea existenței practicii “rele”, viciate, și în alte domenii
(exemplu: malpraxis în învățământ, domeniul avocational etc.).
Totodată, răspunderea este civilă pentru prejudiciile produse:
a). din eroare, inclusiv neglijență, imprudență sau cunoștințe medicale insuficiente în
exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenție, diagnostic
sau tratament;
b). din nerespectarea reglementărilor prezentului titlu privind confidențialitatea,
consimțământul informat și obligativitatea acordării asistenței medicale;
c). prin depășirea limitelor competenței, cu excepția cazurilor de urgență în care nu este
disponibil personal medical ce are competență necesară16.
Raspunderea pentru malpraxis este si a unitatii sanitare, a producatorului de materiale si
echipamente, subcontractorului, furnizorului de utilitati17 (Art. 653-659, Legea 95/2006).
Deducem, astfel, ca, pentru a avea un caz de malpraxis, sunt necesare existența a 4
elemente:
a). fapta ilicită (actul medical greşit, neinformarea, divulgarea secretului etc.).
b). generarea unui prejudiciu pacientului (de orice natură).
c). demonstrarea raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul creat.
d). vinovăţia (atitudinea psihică a asistentului medical în timpul comiterii faptei ilicite,
fata de conduita sa si de urmarile actiunii sale)18.
Lipsa vinovăției înlătură răspunderea juridică. Precizăm că termenul de “vinovăție” (“faptul de
14
Raspunderea civila a personalului medical, Legea 95/2006, in: https://lege5.ro/gratuit/g42tmnjsgi/raspunderea-civila-a-
personalului-medical-lege-95-2006?dp=hazdanjrgu3dm
15
https://lege5.ro/Gratuit/geydamrugi/art-642-raspunderea-civila-a-personalului-medical-lege-95-
2006?dp=gqzdanbxgy2tm
16
17
Avocatum, “Malpraxisul. Notiune si remedii”, 8 noiembrie 2020, in: https://www.avocatum.ro/malpraxisul-notiune-si-
remedii/
18
https://lege5.ro/Gratuit/g42tmnjsgi/raspunderea-civila-a-personalului-medical-si-a-furnizorului-de-produse-si-servicii-
medicale-sanitare-si-farmaceutice-lege-95-2006?dp=hazdanjrgu3dk
8
a fi vinovat”, “culpabilitate, vină”, “abatere de la normele morale, juridice etc. susceptibilă de a
fi sancționată”, “acuzație formulată în justiție împotriva cuiva”19) este cel juridic, reglementat în
Codul Civil din 2009, Art. 16, care precizează că “persoana răspunde numai pentru faptele
săvârșite cu intenție sau din culpă”, unde fapta săvârșită cu intenție este atunci când “autorul
prevede rezultatul faptei sale și fie urmărește producerea lui prin intermediul faptei, fie, deși nu îl
urmărește, acceptă posibilitatea producerii acestui rezultat”, iar săvârșirea din culpă înseamnă că
autorul “prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce,
fie nu prevede rezultatul faptei, deși trebuia să îl prevadă . Culpă este gravă, atunci când autorul
a acționat cu o neglijență sau imprudență pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi
manifestat-o față de propriile interese”20. Pct. 4 al Art. 16 din Codul Civil precizează că, si atunci
cand legea condiționează efectele juridice ale unei fapte de săvârșirea sa din culpă, condiția este
îndeplinită și dacă fapta a fost săvârșită cu intenție. Este foarte importantă conștientizarea acestei
“vinovății”, faptul că acțiunile noastre pot produce efecte și pozitive dar și negative, asupra
pacientului care este, practic, “în mâinile noastre” și ca profesioniști, ar trebui să îl “apărăm”.
19
https://dexonline.ro/definitie/
20
Art. 16. Vinovatia, Codul civil din 2009, in: https://www.codulcivil.ro/art-16-vinovatia/
9
Figura 1. Elementele malpraxisului21.
Mențiune: Dacă nu avem toate aceste elemente, nu putem să vorbim de malpraxis

medical.
Subcapitolul 2.2: Erorile profesionale. Erori de fapt. Erori de normă
Erorile profesionale se împart, în literatura de specialitate, în erori de fapt, care

nu generează prejudicii imputabile și erori de normă, acestea din urmă fiind, de fapt,
generatoare de prejudicii pacientului și pe care le putem evita22.
Ca să facem o diferență între cele 2 feluri de erori:

21
22
10
a. eroarea de fapt (care conține la rândul sau, mai multe clasificări, nefiind obiectul
cursului de față) ține de pacient, de natura actului medical și a lucrului în sine, dar care au fost
efectuate în mod corect și se produce ca și anomalie în cursul unei activități perfect normale; ea
nu poate fi imputată. La producerea ei, s-au respectat regulile de comportament profesional și
poate fi datorată și unei imperfecțiuni a științei, la un moment dat23, sau necunoașterii anumitor
informații de către asistenta medicală sau de către medic, la acel moment.
Noul Cod penal specifică în Art. 30, alin. (1) referitor la eroare, că “ nu constituie
infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii
acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații ori împrejurări de care depinde caracterul
penal al faptei”24 și la alin. (5), “Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală
săvârşită ca urmare a necunoaşterii sau cunoaşterii greşite a caracterului ilicit al acesteia din
cauza unei împrejurări care nu putea fi în niciun fel evitată”25. De exemplu, ascunderea in mod
voit, de catre pacient, a anumitor particularitati sau informatii medicale, comportament, fata de
asistenta medicala sau medic.
b. prin erori de normă, se înțeleg acele greșeli imputabile, care țin de atitudinea
profesională, mai exact, de lipsa de profesionalism, care se puteau evita.
Ele pot fi clasificate in:
- comisive (atunci când faci ceva ce nu trebuie) / omisive (atunci când nu faci ceea
ce trebuie), unde se încadrează și erorile din neglijență, imprudență sau cunoștințe
medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor
de prevenție, diagnostic sau tratament26 și cele prin depășirea limitelor competenței, cu
excepția cazurilor de urgență în care nu este disponibil personal medical cu competența
necesară27, precum și cele din nerespectarea reglementărilor prezentului titlu privind
confidențialitatea, consimțământul informat și obligativitatea acordării asistenței medicale28.
23
Papuc, Irina, “Campanie// Ce este eroarea si greseala in medicina. Care dintre ele nu are nici o legatura cu malpraxisul”,
10.07.2014, in: http://sanatateinfo.md/News/Item/2637
24
Noul Cod penal actualizat 2020-Legea 286/2009, in: https://legeaz.net/noul-cod-penal/art-30
25
Noul Cod penal actualizat 2020-Legea 286/2009, in: https://legeaz.net/noul-cod-penal/art-30
26
27
28
Art. 653 Raspunderea civila a personalului medical din Legea 95/2006 in: https://lege5.ro/gratuit/g42tmnjsgi/art-653-
raspunderea-civila-a-personalului-medical-lege-95-2006?dp=hazdanjrgu3do
11
- faptice (apar prin neconcordanță totală sau parțială a diagnosticului cu realitatea) / logice
(apar prin încălcarea regulilor de raționament medical), erori care pot să ducă la punerea
unui diagnostic eronat și, ulterior, a unui tratament greșit29.
În funcție de gravitate, erorile pot fi certe sau indoielnice, usoare sau grave.
Subcapitolul 2.3: Neglijenta
Conform DEX, “neglijenţă “ inseamnă, citez: “atitudine manifestată prin delăsare,

nepăsare, uşurinţă, lipsă de grijă în îndeplinirea unei sarcini, datorii, obligaţii 30”. Articolul 298
din Codul Penal arată că o oarecare neglijență în serviciu a unui funcționar public, care duce la o
pagubă sau vătămare a drepturilor sau intereselor legitime a unei persoane fizice/juridice, este
pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă31. Asistenta medicală, nefiind
funcționar public, nu se asimilează acestei legi. Constituția României garantează dreptul la viață,
la integritate fizică și psihică a unei persoane (Art. 22, Constituția României)32. Asistenta
medicală are datoria de a respecta “ demnitatea ființei umane și principiile eticii, dând dovadă de
responsabilitate profesională și morală”, acționând totdeauna în interesul pacientului, de a-și
îndeplini sarcinile care îi revin, de a asigura îngrijiri de natură preventivă, curativă și
recuperatorie ale persoanei, familiei și comunității, și are “obligația fundamentală de a îndeplini,
conform competențelor, responsabilităților sale și deciziilor medicului, orice activitate pentru a
evita punerea în pericol a vieții pacientului” și de a se pregăti continuu prin programe specifice
33
(Art. 9, 11, 15 și 16 din Legea 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical) .
Încălcarea unei norme deontologice, fără a se produce un prejudiciu direct, pacientului, atrage
răspunderea disciplinară a personalului medical. Ordinul Asistenților Medicali și Moașelor din
România, ca organ de jurisdicție profesională (conform Statutului O.A.M.G.M.A.M.R..), pe
lângă sarcinile de formare, specializare și perfecționare a asistentei medicale, de elaborare a unor
29
Prof. Astarastoae Vasile, Conf. Dr. Beatrice Ioan, Dr. Gheorghe Borcean, Av. Liviu Fatu, “Raspunderea profesionala
medicala”, 07.02.2012, in: https://www.cmr.ro/new/index.php/2012/02/raspunderea-profesionala-medicala/
30
https://legeaz.net/dictionar-juridic/neglijenta
31
Codul Penal 2009, in: https://lege5.ro/gratuit/gezdmnrzgi/art-298-neglijenta-in-serviciu-codul-penal?dp=gqytsojvgq2ds
32
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=2
33
Lege nr. 461 din 18 iulie 2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical, infiintarea, organizarea si functionarea
Ordinului Asistentilor Medical din Romania, emitent: Parlamentul Romaniei, in:
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=28961
12
standarde de practică profesională care să asigure calitatea actului de îngrijire, de supraveghere a
respectării obligațiilor care le revin acestora, față de pacient și sănătatea publică, are și rolul de a
iniția și promova norme de educație continuă pentru creșterea competenței profesionale a
membrilor săi, de a asigura aplicarea normelor și regulamentelor specifice profesiei de asistent
medical, indiferent de formă de exercitare și de unitatea sanitară în care se desfășoară și de a
analiză cazurile de abateri de la normele eticii și deontologie și de la regulile de bună practică
profesională34. Cercetarea disciplinară în cazul în care nu este vorba de malpraxis, adică de
generarea unui prejudiciu pacientului, nu face obiectul cursului de față.
Subcapitolul 2.4: Confidențialitatea datelor pacientului
Conform Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din

27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu
caracter personal și privind liberă circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE,
cunoscut și că GDPR (General Data Protection Regulation), în vigoare în România din anul
2018, sunt considerate date cu caracter personal și sunt, practic, confidențiale (cu anumite
excepții) următoarele: orice informație privind identitatea persoanei, în special prin referire la
nume, un număr de identificare, date de localizare, alte elemente specifice, proprii identităţii sale
fizice, fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale sau sociale, necesitând un
consimțământ făcut ‘printr-o declarație sau printr-o acțiune fără echivoc”, pentru prelucrarea lor
(=“ colectarea, înregistrarea, organizarea, structurarea, stocarea, adaptarea, modificarea,
recuperarea, divulgarea prin transmitere, diseminare sau punerea la dispoziție prin alt mod,
alinierea sau combinarea, restricționarea, ștergerea sau distrugerea” acestor date)35.
Pe lângă confidențialitatea generală a persoanei fizice, avem confidențialitatea datelor

pacientului, care include această confidențialitate printre drepturile sale, că pacient. Astfel, în
plus, informațiile privind starea pacientului, diagnostic, prognostic medical, tratament, rezultate
ale investigațiilor sunt confidențiale chiar și după decesul pacientului, putând fi dezvăluite numai
34
Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, in:
https://www.oamr.ro/statut/
35
Ministerul Investitiilor si Proiectelor Europene, Protectia datelor cu caracter personal, in: https://mfe.gov.ro/informatii-
de-interes-public/solicitare-informatii-legislatie/protectia-datelor-cu-caracter-personal-gdpr/
13
în situația când pacientul își da consimțământul explicit în acest sens sau în anumite situații
impuse de lege, în mod expres (Art. 21, Art. 22, Legea nr. 46/2003) sau când pacientul
desemnează din timpul vieții, prin consemnare scrisă la actul medical, o persoană care să aibă
acces la datele sale personale, inclusiv după deces. Dacă există alți furnizori acreditați implicați
în tratarea pacientului (de exemplu, la trimiterea pacientului în alt serviciu medical),
consimțământul pacientului nu mai este obligatoriu (Art. 24, Legea nr. 46/2003). Altă excepție
de la necesitatea dezvăluirii datelor cu caracter confidențial ale pacientului este, dacă “pacientul
reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică”36- se pot dezvălui informații
confidențiale despre pacient, echipei medicale, când tratează un pacient infectat cu HIV sau altă
afecțiune/boală cu un grad mare de contaminare.
Precizăm că, nerespectarea confidențialității datelor despre pacient, precum și

nerespectarea confidențialității actului medical atrage după caz, răspunderea disciplinară,
contravențională sau penală, conform prevederilor legale37, dar nu reprezintă caz de malpraxis,
atâta timp cât nu există cele 4 elemente ale malpraxisului, menționate mai sus (de exemplu, dacă
se poate demonstra că acele informații divulgate voit despre pacient, de către asistenta medicală,
i-au generat acestuia un prejudiciu, de orice natură, avem un caz de malpraxis, pentru care
pacientul poate cere în Instanță, daune morale, în baza Legii 95/2006; dacă nu avem nici un
prejudiciu creat, vorbim de răspundere disciplinară, contravențională sau penală pe Legea
drepturilor pacientului nr. 46/2003). Această răspundere disciplinară poate să fie aplicată de
unitatea sanitară angajatoare pe prevederile Codului Muncii.
Menționăm că, dacă daunele materiale produse într-un caz de malpraxis medical pot să
fie evaluate, cele morale răman la latitudinea Instanței.
36
Legea nr. 46 din 21 ianuarie 2003 a drepturilor pacientului, Emitent: Parlamentul, in:
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/41483
37
14
Subcapitolul 2.5: Consimțământul informat al pacientului
O să definim următorii termeni, conform explicațiilor oferite de legiuitor:

-“intervenție medicală’= “orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de
diagnostic, preventiv, terapeutic ori de reabilitare” (Legea nr. 46/2003, Art. 1, pct. d)
-“consimțământ” (conform dex) = “încuviințare, aprobare, asentiment; adeziune nesilită,
aderare de bunăvoie la ceva38.
Conform legii, „Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a
intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor
existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării
recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic”39.
Consimțământul informat presupune existența a 3 elemente, pentru a fi valid:
a). informarea prealabilă pacientului. Conform legii, „Pacientul are dreptul de a fi informat
asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei
proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării
tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date despre
diagnostic şi prognostic”40.
b). capacitate de înțelegere a informației care îi este prezentată și de decizie.
Poate să își exprime consimțământul persoană care are 18 ani împliniți. Minorii își pot
exprimă consimțământul în absența părinților/reprezentantului legal, în situația în care aceștia
sunt într-o situație de urgență medicală și au discernământul necesar pentru a înțelege situația
medicală în care li se află, precum și în cazul minorului în vârstă de peste 16 ani, la solicitarea lui
expresă, în situații medicale privitoare la diagnosticul și/sau tratamentul problemelor sexuale
proprii.
Pentru persoană fără discernământ, va fi informat reprezentantul legal, care trebuie să ia decizia
medicală cea mai favorabilă pentru persoană pe care o reprezintă (excepții: situațiile de urgență,
salvatoare de viață și când reprezentantul legal nu poate fi contactat).
38
https://dexonline.ro/definitie/consim%C8%9B%C4%83m%C3%A2nt
39
Art. 6, Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003
40
Art. 6, Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, Emitent: Parlamentul, in:
15
c). decizie independentă- adică decizii ale pacientului, fără constrângeri sau manipulări41.
Este nevoie de un consimțământ scris al pacientului pentru :
-recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul sau, pentru
stabilirea diagnosticului sau tratamentului acceptat de către acesta, că metode de prevenție,
diagnostic și tratament medical
-participarea să la învățământul medical clinic și la cercetare științifică (pentru pacientul care
nu este capabil să își exprime voință și cercetarea este făcută în interesul sau, cu acordul
reprezentantului sau legal, pacientul poate participa la cercetare științifică; în caz contrar,
pacientul care nu este capabil să își exprime voință, nu va fi folosit în cercetări științifice)
- fotografierea, filmarea să într-o unitate medicală, cu excepția cazurilor în care sunt folosite
imaginile pentru punerea unui diagnostic sau tratament sau în cercetarea unei posibile culpe
medicale42.
Explicațiile oferite pacientului trebuie să fie prezentatate de cadrul medical- în cazul
nostru: asistenta medicală- într-un limbaj științific care poate să fie înțeles de către pacient, într-o
limbă pe care să o cunoască (Art.8) -are dreptul la un translator, dacă este posibil, pentru a se
putea face înțeles și a i se explică procedurile medicale, dacă nu înțelege limba română sau prin
orice alt mijloc care să îl facă înțeles, atât pe pacient, cât și pe asistenta medicală 43 -astfel incat
pacientul, primind informatiile necesare despre: “diagnostic, natura și scopul tratamentului,
riscurile și consecințele tratamentului propus, alternativele viabile de tratament, riscurile și
consecințele lor, prognosticul bolii fără aplicarea tratamentului”44 etc., acesta să își poată da
acordul/refuzul în scris, pentru o intervenție medicală.
Textul legii reglementează că, în cazul pacientului analfabet sau cu cecitate, i se vor citi
informațiile cu voce tare și va fi întrebat dacă aceasta este sau nu voința sa, pentru a fi
consemnate în fișa medicală a pacientului (situația medicală a pacientului, martori) (Art. 660,
Legea 95/2006).
41
Cimpoeru, Nicoleta Claudia, “Consimtamantul informat al pacientului”, in: https://aliantapacientilor.ro/wp-
content/uploads/2016/01/Articol-Consimtamantul-informat-CIMPOERU-CLAUDIA.pdf
42
Legea nr. 46 din 21 ianuarie 2003 a drepturilor pacientului, Articolul.20, Emitent: Parlamentul, in:
43
44 44
Legea nr. 46 din 21 ianuarie 2003 a drepturilor pacientului, Articolul 6, Emitent: Parlamentul, in:
16
Unde este posibil, pacientul este implicat în procesul de luare a unei decizii, alături de
reprezentantul legal (Art. 16, Legea 46/2004). În caz de urgențe medicale, există anumite
excepții prevăzute de lege în cazul consimtamântului informat:
- dacă pacientul nu își poate exprimă voința, personalul medical într-o situație de
urgență, poate să deducă voința pacientului dintr-o exprimare anterioară (dacă există);
când pacientului lipsit de discernământ nu i se pot contacta aparținătorii/reprezentantul
legal/autoritatea tutelară, iar “intervalul de timp până la exprimarea acordului ar pune în
pericol, în mod ireversibil, sănătatea și viața pacientului45, consimțământul nu mai este
necesar, prevaland necesitatea intervenției salvatoare de viață; totuși, dacă se cunoaște
voința pacientului, anterioară, de a nu i se va aplica o anumită intervenție (de exemplu,
transfuzie de sânge, în cazul martorilor lui Iehova, pe considerente religioase), se va
respectă voință anterioară a pacientului;
- dacă reprezentatantul legal refuză o intervenție salvatoare de viață pentru pacient, iar
furnizorii de servicii medicale consideră că intervenția ar fi în interesul pacientului,
decizia este luată de o comisie, constituită din 3 medici pentru pacientul internat în spital
sau din 2 medici, pentru pacientul din ambulator (Articolul 17, Legea 46/2003).
Chiar dacă nu reprezintă situații de urgență, există și următoarele excepții de la regula
consimtamantului informat:
- tulburările psihice grave, care necesită internare involuntară a pacienților psihiatrici;
- pacienții iresponsabili cu boli transmisibile;
- în privilegiul terapeutic: uneori, este necesar să se ascundă unele informații traumatizante
pentru pacient (în bolile incurabile, genetice sau în boli latente de exemplu); dreptul de a
ști și a nu știi trebuie bine pus în balanță, atunci când focusarea trebuie să se facă pe
supraviețuire, evitând o cădere psihică; aceste informații se dau de către medic,
nicidecum de către asistență medicală, dar ea trebuie să nu dezvăluie informații care nu
țîn de competență ei;
- cererea pacientului de a nu fi informat complet asupra bolii sale sau a consecințelor
- cererea pacientului că o altă persoană desemnată să fie informată în locul sau
45
Legea 95/2006, titlul XVII, “Raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii
medicale, sanitare si farmaceutice’, in: https://lege5.ro/gratuit/g42tmnjsgi/acordul-pacientului-informat-lege-95-
2006?dp=hazdanjrgu4tm
17
- nevoia de extindere a unei operații, când pacientul este încă sub anestezie46.
Neobținerea consimțământului scris al pacientului de către personalul medical, cu

excepțiile de mai sus, atrage după sine, răspunderea disciplinară, contravențională sau penală,
conform prevederilor legale47, nefiind, așa cum am menționat mai sus, caz de malpraxis decât la
cuprinderea celor 4 elemente ale malpraxisului. De exemplu, și în cazul răspunderii penale, dacă
asistență medicală efectuează intervenția medicală fără a avea un consimțământ informat și a fost
produsă o vătămare, pacientului, atunci această răspunde pentru infracțiunea de abuz în serviciu
și vătămare corporală săvârșită cu intenție. Dacă acționează din culpă, atunci asistenta medicală
răspunde pentru neglijență în serviciu și vătămare corporală din culpă48.
De menționat că pacientul nu poate să își retragă un consimțământ deja dat, în
mod retroactiv, ci doar pe acțiunile medicale viitoare. Totodata, daca starea pacientului nu
permite ca acesta sa semneze un consimtamant informat (stare de urgenta medicala), acesta nu va
fi pus sa semneze, asistenta medicala consemnand in dovumentul medical, starea pacientului si
cea de urgenta medicala, urmand ca pacientul sa semneze documente cand starea medicală ii
permite.
Refuzul pacientului de a i se face o intervenție, procedură medicală, cu toate că i s-a
explicat necesitatea unei intervenții medicale, se consemnează în scris, pe fișa medicală a
pacientului, acesta certificând, prin semnătură, decizia sa.
Elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină consimțământul informat sunt: numele
și prenumele pacientului, domiciliul/reședința, actul medical care trebuie să i se efectueze,
descrierea informațiilor date de asistenta medicală, pe scurt, acordul dat, semnătura și dată
exprimării acordului. Cel mai indicat că acest consimțământ să fie dat în prezența unui martor,
dacă este posibil, și doi martori49.
Excepție de la semnarea consimțământului informat este, atunci când starea pacientului nu
îi permite să înțeleagă sau să semneze, fapt care se consemnează de asistenta medicală în
46
Cimpoeru, Nicoleta Claudia, “Consimtamantul informat”, in: https://aliantapacientilor.ro/wp-
47
48
Cimpoeru, Nicoleta Claudia, “Consimtamantul informat”, in: https://aliantapacientilor.ro/wp-
49
D. Demergiu, C. Curcă, Aspecte generale ale practicii medicale și jurisprudenței în obtinerea 24 consimtamantului la
tratament, 2012 (https://www.emcb.ro/article.php?story=20021117102058000)
18
documentul medical al pacientului și îl va semna ulterior, când starea medicală îi permite-pentru
actele medicale viitoare. Amintim faptul că asistenta medicală trebuie să acționeze numai în
favoarea și în apărarea pacientului, explicându –i necesitatea și importanța acestor decizii și
acționând numai în interesul medical al pacientului. Asistenta medicală este obligată să respecte
voința pacientului, dreptul sau de a refuza sau opri îngrijirile, excepție făcând cazurile de forță
majoră50 și ca particularitate, pacienții cu probleme psihice sau minori, unde avem o legislație
specifică.
Subcapitolul 2.6: Obligativitatea acordării asistenței medicale, de către

asistenta medicală
Asistenta medicală, conform Codului de etică și deontologie al asistentului medical

generalist, al moașei și al asistentului medical din România, are obligația de a -și exercita
profesia la “cele mai înalte standarde de calitate posibile, pe baza unui nivel înalt de competenţe,
aptitudini practice şi performanţe profesionale fără niciun fel de discriminare”, exclusiv în
respect față de viață și de persoană umană, primând în orice situație interesul pacientului și
sănătatea publică, cu respectarea în orice situație a demnității și drepturilor acestuia, fără
discriminări de orice natură, câștigându-i încrederea în loialitatea față de el, că pacient și,
totodată în capacitatea să profesională. În realizarea acestui deziderat, colaborează, la nevoie, cu
toți factorii implicați în asigurarea stării de sănătate a pacientului, dovedind “ loialitate și
solidaritate unii față de alții în orice împrejurare” și își acordă “colegial ajutor și asistență pentru
realizarea îndatoririlor profesionale”. “Discriminare” înseamnă, conform Legii pacientului nr.
46/2003, referitoare la rasă, sex, vârstă, apartenență etnică, origine națională sau socială, religiei,
opțiunilor politice sau antipatiei personale51.
Asistenta medicală, prin conduita ei, nu trebuie să prejudicieze în nici un fel, profesia;
trebuie să se comporte cu cinste și demnitate profesională, “să evite atitudinile ce aduc atingere
profesiei” și “tot ceea ce este incompatibil cu demnitatea și moralitatea individuală și
50
Lege privind exercitarea profesiilor în sistemul de sănătate şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.
200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din
România, in: http://www.ms.ro/wp-content/uploads/2017/12/lege-noua-profesii-6-dec.2017-2.pdf
51
19
profesională”. Asistenta medicală răspunde pentru fiecare dintre actele sale profesionale,
răspunderea fiind disciplinară și nu numai52. Acest Cod de etică al profesiei de asistentă medicală
este mai puțin cunoscut, din păcate.
Pentru mine, personal, aceste cerințe din Codul de Etică, au fost un “suflu” și o “poezie”
pe care o practic de mai bine de 25 de ani, nicidecum o impunere. Cui i se par aceste obligații și
sarcini de lucru, greu de îndeplinit sau, bombastice, poate că le lipsește vocația pentru o astfel de
profesiune. Asistenta medicală nu mai este măicuța care îngrijea orice bolnav în nevoie, ci este
profesionista care are sarcini clare, pe care trebuie să le îndeplinească cu competență și
răspundere, fiind responsabilă față de ea și față de societate pentru serviciile medicale prestate.
Poate că incidența cazurilor de malpraxis medical va scădea când fiecare dintre noi va
conștientiza acest lucru.
Asistenta medicală, care nu este asimilată funcționarului public, își desfășoară activitatea
în cadrul echipei medicale sau independent, ca titulară / asociată a cabinetelor de practică
independentă, în sistem public și/sau în sectorul privat, precum și în colaborare cu furnizorii de
servicii de sănătate53, pe baza unui contract de muncă sau de prestări servicii.
Conform legislației în vigoare, asistenta medicală generalistă are responsabilități și sarcini
specifice, având atât sarcini independente, cât și delegate, pe care are obligația legală să le
îndeplinească în mod responsabil și profesionist, în baza noțiunilor și tehnicilor învățate în
școală.
Menționăm câteva dintre aceste îndatoriri:
- furnizează servicii de îngrijiri generale de sănătate, de natură preventivă, curativă și de
recuperare, pentru pacienți, participând la acțiuni specifice;
- administrează tratamentul medical, conform prescripțiilor medicului;
- acordă primul ajutor în baza com petentei de a iniția în mod independent măsuri imediate,
pentru menținerea vieții, inclusiv aplicarea lor în situații de criză sau catastrofă;
- facilitează acțiuni pentru protejarea grupurilor “de risc”
52
O.A.M.G.M.A.M.R., Codul de etica si deontologie al asistentului medical generalist, al moaşei şi al asistentului medical
din România, in: https://www.oamr.ro/despre-noi/codul-de-etica-si-deontologie/
53
20
- acordă în mod independent “consiliere, indicații și sprijin” persoanelor care au nevoie, inclusiv
persoanelor apropiate;
- raportează activități specifice desfasutate, evaluează calitatea îngrijirilor de sănătate în vederea
îmbunătățirii practicii profesionale ale asistentului medical generalist s.a.m.d.54.
Asistenta medicală are în mod expres ca și responsabilitate legală, conform legii, să
respecte voința pacientului în prestarea unui act medical, dreptul acestuia de a refuza sau opri
îngrijirile medicale acordate (cu excepțiile: caz de forță majoră, sau când pacientul/
reprezentantul legal sau numit al pacientului nu pot să își exprime voința când asistenta medicală
trebuie să acorde îngrijiri medicale de urgență, în interesul pacientului, ca salvatoare de viață; ca
particularitate, menționăm prevederile legale referitoare la pacientul cu afecțiuni psihice sau
lipsit de discernământ ). Această responsabilitate încetează dacă pacientul nu respectă
recomandarea sau planul de îngrijire întocmit-conform legii55. Pacientul - dar doar: asigurat în
sănătate- la rândul sau, poate să își aleagă furnizorul de sănătate, deci refuzul unui pacient de a fi
tratat de o anumită asistentă medicală, în cazul de față, este legal, făcând parte din drepturile
asiguratului medical56.
Asistenta medicală poate să își desfășoare activitatea atât în regim salarial, cât și în mod
independent, ca persoană fizică independentă sau ca titulari de cabinete cu personalitate juridică
independentă 57 .
Atunci când asistenta medicală lucrează în mod independent, obligațiile și îndatoririle
specifice muncii de asistent medical se îndreaptă în mod direct către persoana pe care a acceptat-
o ca pacient, fiind în mod direct răspunzătoare de activitatea medicală prestată. Ea trebuie să
lucreze în limita competenței profesionale, în baza diplomei obținute și a legislației în vigoare.
Există situații când asistenta medicală care lucrează în mod independent poate să refuze
acordarea asistenței medicale, respectiv: dacă serviciul medical cerut de pacient nu se încadrează
54
55
56
Drepturile si obligatiilor asiguratilor, in: http://www.cnas.ro/page/drepturile-si-obligatiile-asiguratilor.html
57
21
în competența sa; dacă pacientul nu are o prescripție medicală scrisă de medic, pentru un
tratament cerut de pacient; când pacientul este agresiv, violent; dacă pacientul nu respectă
recomandările sau planul de îngrijire întocmit de aceasta; dacă este în afara programului de
muncă. Refuzul acceptării ca pacient a unei persoane sau neacordarea asistenței medicale care
ține de competența sa, unei persoane, nu poate să fie pe criterii etnice, religioase, de rasa, varsta,
origine sociala sau nationala, antipatir personala, orientare sexuală sau pe alte criterii de
discriminare interzise prin lege. Totodată, asistenta medicală are obligația de a accepta pacientul
în situații de urgență, când lipsa asistenței medicale poate pune în pericol, în mod grav și
ireversibil, sănătatea sau viata pacientului58.
Dacă asistenta medicală este angajată într-o unitate sanitară, medicul este cel care
acceptă o persoană ca pacient și tot medicul poate să îi refuze acordarea de servicii medicale, în
anumite condiții, aceste decizii rasfrangandu-se în mod direct asupra acțiunilor viitoare ale
asistentei medicale, referitor la persoană care cere asistență medicală sau este pacient. Asistenta
medicală angajată acordă servicii medicale într-o unitate sanitară conform contractului de muncă
semnat, a sarcinilor din fișa postului, a legislației în vigoare. Conform Codului civil,
asistenta medicală poate să fie trasă la răspundere pentru neîndeplinirea sarcinilor din contractul
de muncă, să răspundă de prejudiciul creat și să repare acest prejudiciu, în condițiile legii59. Ea
nu poate să accepte în mod particular o persoană, ca pacient, dacă medicul nu l-a acceptat ca
pacient, pentru că nu este factor de decizie; nu poate să efectueze un tratament medical care nu
este indicat de medic, chiar dacă pacientul îl cere, dar are obligația de a accepta pacientul în
situații de urgență, în limita competenței sale, când lipsa asistenței medicale poate pune în
pericol, în mod grav și ireversibil, sănătatea sau viața pacientului, chiar dacă medicul nu îl
acceptă ca pacient, refuzul acordării asistenței medicale atrăgând după sine, răspunderea penală,
și fiecare factor implicat va răspundere in fata legii, pentru acțiunile sale60.
58
Art. 652 din: Raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si
farmaceutice,titlul XV, Emitent: Parlamentul, Publicata in: Monitorul Oficial Nr. 372 din 28 aprilie 2006, in:
http://www.cnas.ro/national-page/legea-nr-95-raspunderea-civila.html
59
Codul civil, 2009, Art. 1350: Raspunderea contractuala, in: https://lege5.ro/Gratuit/gi2tsmbqhe/art-1350-raspunderea-
contractuala-codul-civil?dp=gu3dmnjsge4dc
60
Art. 652-653 din: Raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si
22
Totodată, asistenta medicală poate să refuze prestarea unui anumit serviciu/act medical,
dacă nu intră în competența sa, chiar dacă este cerut de medic61.
Nu este permis abandonul bolnavilor, nici măcar in caz de pericol public, cu excepţia unui
ordin formal al unei autorităţi competente, conform legii62.
Nerespectarea acordării asistenței medicale de către asistenta medicală, care este sarcină
profesională din contractul individual de muncă, duce la sancțiuni pe cale disciplinară din partea
unității medicale angajatoare, asa cum sunt prevăzute în Codul Muncii63.
Totodată, asistenta medicală angajată într-o unitate medicală are obligația de a respecta, în
plus, Regulamentul intern al unității, cu efecte din momentul aducerii sale la cunostință64.
Dacă pacientul are insă un comportament agresiv, atât verbal, cât și fizic, va răspunde in
fața legii. Conform Art. 652 din Legea 95/2006, Citez: “Amenințarea săvârșită nemijlocit ori prin
mijloace de comunicare directă contra unui medic, asistent medical, șofer de autosanitară,
ambulantier sau oricărui alt fel de personal din sistemul sanitar, aflat în exercițiul funcțiunii ori
pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani
sau cu amendă”, iar “pentru lovire sau orice acte de violență”, pedeapsa este de închisoare de la 6
luni la 3 ani, pedeapsa crescând în cazul vătămării corporale, la închisoare de la 6 luni la 6 ani.
Vătămarea corporală gravă, în cazul de mai sus, este pedepsită cu închisoare de la 3 ani la
12 ani65.
61
Art. 642 din: Raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si
62
O.A.M.G.M.A.M.R., Codul de etica si deontologie al asistentului medical generalist, al moaşei şi al asistentului medical
din România, in: https://www.oamr.ro/despre-noi/codul-de-etica-si-deontologie/
63
Titlul XI, Codul Muncii, in: https://www.codulmuncii.ro/titlul_11_1.html
64
Codul Muncii adnotat, Titlul XI, Raspunderea juridica, Cap. 1. Regulamentul intern, in:
https://www.codulmuncii.ro/titlul_11_1.html
65
Legea drepturilor pacientului nr. 46din 21 ianuarie 2003, Emitent: Parlamentul, Publicat in Monitorul Oficial Nr. 51 din
29 ianuarie 2003, in: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/41483
23
Subcapitolul 2.7: Depășirea limitelor competenței profesionale ale asistentei
medicale
Asistenta medicală are sarcini și obligații stabilite prin legi ale profesiei, fiind reglementate,
de asemenea, și prin sarcinile ce ii decurg din fișa postului, reglementări interne (ca, de exemplu:
Regulamentul de ordine interioară al unitatii, fișa postului), Codul Muncii și competența
profesională dată de diplomele școlilor de profil absolvite și a competențelor absolvite ulterior.
Conform Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003, pacientul “are dreptul la îngrijiri
medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele
umane, financiare și materiale”, nefiind permisă o intervenție medicală, cu excepția cazurilor “de
urgență apărute în situații extreme”, decât când există “dotarea necesară și personal acreditat”66
Depășirea competenței profesionale atrage după sine, răspunderea civilă, excepția fiind,
cazurile de urgență când nu este disponibil personal medical cu competența necesară 67.
Capitolul 3: Răspunderea în caz de malpraxis
Subcapitolul 3.1: Noțiuni generale
Asistentul medical știm că nu este funcţionar public. Exercitarea profesiei de

asistent medical presupune obținerea unui titlu oficial de calificare în medicină, afilierea
la organismul profesional (O.A.M.G.M.A.M.R.) și obținerea autorizației de liberă practică.
Nu se poate profesa in Romania fara a fi inscris in organizatia profesionala, respectiv
O.A.M.G.M.A.M.R.
Exercitarea profesiei se poate face ca salariat şi/sau independent, în sistem public
sau privat, ca titular sau asociat al cabinetelor de practică independentă sau ca şi cadru
didactic, pe baza unui titlu de calificare în meseria de asistent medical, a certificatului
66
Art. 2 si Art. 30, Legea nr. 46/2003 a drepturilor pacientului, Emitent: Parlamentul, Publicata in: Monitorul Oficial Nr. din 51
din 29 ianuarie 2003, in: http://www.cnas.ro/page/legea-drepturilor-pacientului.html
67
Art. 642, pct. 4, din: Raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si
24
de membru eliberat de către Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România. Acest certificat este avizat anual numai după
încheierea asigurării de răspundere civilă pe anul în curs, cu o valoare minimă a riscului
asigurat.
Menţionăm că, pentru angajarea juridică în cazul unei culpe medicale, trebuie să
existe mai mulţi factori:
1. o conduită ilicită
2. un rezultat vătămător al acestei conduite ilicite (vătămarea sănătăţii corporale, daună
materială etc.)
3. o legătură cauzală între conduită ilicită şi rezultatul produs
4. să nu existe împrejurări care înlătură, în principiu, răspunderea juridică68.
Răspunderea pentru malpraxis poate fi disciplinară, penală și civilă și nu se exclud una pe
alta.
In plus, la asistenta medicală angajată cu contract de muncă, se angajează răspunderea civilă
contractuală față de spitalul/unitatea sanitară în care își desfășoară activitatea, precum și
răspunderea bazată pe prevederile Codului Muncii69, chiar daca nu este caz de malpraxis
medical, dar s-au incalcat normele legale in vigoare.
68
Vida, Ionut-Simiti, “RĂSPUNDEREA CIVILĂ A MEDICULUI REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC Prof.
univ. dr. LIVIU POP
69
Nartea Partners, “Malpraxisul medical-cum se sanctioneaza?” in: https://nartea.ro/blog/malpraxisul-
medical-cum-se-sanctioneaza/
25
MALPRAXIS
Figura 2. Condiţii pentru angajarea juridică a unei culpe medicale70.
Nu este considerat caz de malpraxis, la aducerea unui prejudiciu pacientului, in

exercitarea unui act medical, dacă pacientul nu furnizează informaţii corecte despre sine şi
starea lui de sănătate, tratamentul urmat sau comportament referitor la starea lui de
sănătate.
Răspunderea juridică este exclusă, în caz de legitimă apărare, stare de necesitate,
caz fortuit, constrângere morală şi fizică71 sau iresponsabilitate, pentru a salva
pacientul de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel, care punea in
pericol viaţa, integritatea corporală sau sănătatea pacientului, daca fost impusă de ordinul
dat de către superiorul ierarhic, într-o situaţie în care nu se putea cunoaşte în mod vădit
ilegalitatea şi nici nu se putea prevedea pericolul, de refuz de a executa un ordin dat de
70
71
https://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/NOILE_CODURI/ncp.pdf
26
către un superior ierarhic, dacă acest ordin se dovedeşte a fi fost în mod vădit ilegal sau
ar fi creat o stare de pericol previzibil, atunci când nu este vorba de o urgenţă72.
Personalul medical nu răspunde nici atunci când daunele, prejudiciile produse se
datorează condiţiilor de lucru, pentru lipsa echipamentului de diagnostic şi tratament,
viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale,
substanţelor medicale şi sanitare folosite, infecţiilor nozocomiale, efectelor adverse,
complicaţiilor şi riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigaţie şi
tratament73.
Subcapitoul 3.2: Răspunderea personală a asistentului medical
Conform Art. 430, Legea 95/2006, titlul XV, răspunderea juridică medicala a
asistentului medical poate fi:
a) răspundere civilă;
b) răspundere penală;
c) răspundere administrativă;
d) răspundere disciplinară74.
Finalitatea raspunderii medicale civile este de reparare a prejudiciului produs, pe cand scopul
raspunderii penale, administrative si disciplinare este unul de sanctionare75.
Subcapitolul 3.2.1: Răspunderea civilă a asistentei medicale

Legea nr. 95/2006, Art. 642 precizează că răspunderea civilă a personalului
medical este atât pentru prejudiciile produse din eroare (inclusiv neglijență, imprudență sau
cunoştinţe insuficiente în exercitarea profesiunii), prin acte individuale în cadrul
procedurilor de prevenţie, diagnostic şi tratament, cât şi atunci când se depăşeşte limita
competenței profesionale (cu excepţia cazurilor de urgenţă când nu este personal medical
72
73
74
75
Ardeleanu, Monica: “Solutionarea prin mediere a cazurilor de malpraxis medical”, in: https://aliantapacientilor.ro/wp-
content/uploads/2016/04/Ardeleanu-SOLUTIONAREA-PRIN-MEDIERE-A-CAZURILOR-DE-MALPRAXIS-MEDICAL.pdf
27
disponibil cu competenţa necesară)76.
Răspunderea civilă este atrasă şi pentru prejudiciile ce decurg din
nerespectarea confidenţialităţii, a consimţământului informat şi lipsa acordării asistenţei
medicale. Există excepția obținerii consimtamantului informat de la pacientul cu
discernământ / reprezentanți legali ai acestuia, doar în situații de urgență, când pacientul
este lipsit e discernământ sau ruda cea mai apropiată nu poate fi contactată (Art. 651,
Legea 95/2006), iar intervalul de timp până la exprimarea acordului ar pune în pericol, în
mod ireversibil, sănătatea și viața pacientului77 și, că acolo, unde se poate deduce voință
anterioară a pacientului, personalul medical să acționeze în concordanță cu voința.
Această “voință a pacientului” exprimată anterior, în lipsa unor informații certe, este un
subiect discutabil.
Legea drepturilor pacientului ne oferă informații în cazul unei intervenții medicale,
când pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală, dar personalul
medical are obligația să ii explice pacientului consecințele refuzului sau opririi actelor
medicale, ca pacientul să semneze pentru decizia sa, în cunoștință de cauza78.
În cadrul răspunderii civile se pot solicită daune morale și materiale, de către
pacient.
Subcapitolul 3.2.2: Răspunderea penală a asistentei medicale
Dacă fapta care a cauzat un prejudiciu pacientului

constituie infracţiune, poate fi atrasă şi răspunderea penală.
În cadrul răspunderii penale se pot solicită daune morale și materiale, de către
pacient sau succesorii acestuia .
Răspunderea penală este obligația asistenței medicale, în cazul de față, de a răspunde
în fața organelor de urmărire penală și apoi în fața instanței de judecată pentru fapta prevăzută de
76
https://lege5.ro/Gratuit/g42tmnjsgi/art-642-rolul-atributiile-si-drepturile-autoritatii-de-stat-lege-95-
2006?dp=hazdanjrguzdi
77
Legea 95/2006, in: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/71139
78
Legea Nr. 46/2003, Legea drepturilor pacientului, Emitent: Parlamentul, Publicata in: Monitorul Oficial Nr. 51 din 29
ianuarie 2003, in: http://www.cnas.ro/page/legea-drepturilor-pacientului.html
28
legea penală, Art. 190, 192, 193, 194, 196, 289 din Codul Penal (ca exemplu: omor, ucidere la
cererea victimei, uciderea din culpă, loviri/alte violente, vătămare corporală, vătămarea corporală
din culpă, luarea de mită) pe care a săvârșit-o, obligația de a suportă măsurile de constrângere
penală prevăzute de lege pentru săvârșirea infracțiunii și obligația de a executa pedeapsa aplicată,
unde este foarte importantă forma de vinovăție a celui care execută fapta și rezultatul faptei
penale. Astfel, în funcție de incadrearea faptei, această se pedepsește cu amendă sau
închisoare79.
Subcapitolul 3.2.3: Răspunderea disciplinară a asistentei medicale
Răspunderea disciplinară poate să ducă pană la excluderea/interzicerea practicării

profesiei de asistent medical pe o perioada de timp si este sanctionata ata de Codul Muncii,
cat si de legile profesiei.
Asistentul medical “răspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor din domeniul

profesiei, a Codului de etică şi deontologie al asistentului medical, asistentului medical
generalist şi moaşei, a regulilor de bună practică profesională, a Statutului
O.A.M.G.M.A.M.R., pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de
conducere ale O.A.M.G.M.A.M.R., precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură cu
profesia sau în afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul
profesiei sau ale O.A.M.G.M.A.M.R. “-conform legislatiei in vigoare80. Cercetarea abaterii
disciplinare este de competenţa O.A.M.G.M.A.M.R., la depunerea unei plângeri la sediul
organizaţiei pe teritoriul careia isi exercita profesiunea persoana sesizata81.
Conform Art. 62 din Statutul O.A.M.G.M.A.M.R ., constituie abatere disciplinară:
79
Ristea, Ion, “Consideratii juridico-penale privind raspunderea personalului medical in caz de malpraxis”, in revista “Pro
Lege’, a Ministerului public, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in: http://revistaprolege.ro/consideratii-
juridico-penale-privind-raspunderea-personalului-medical-caz-de-malpraxis/
80
81
https://mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/ORDONANTE-DE-GUVERN/OUG144-2008.pdf
29
a) faptele prin care se încalcă drepturile pacientului, precum şi onoarea, demnitatea
confraţilor şi a celorlalte persoane cu care asistenţii medicali şi moaşele intră în relaţii
profesionale;
b) neîndeplinirea obligaţiilor profesionale sau îndeplinirea acestora cu neglijenţă, nepăsare,
în mod repetat;
c) neparticiparea la programele de pregătire profesională şi perfecţionare, având drept
consecinţă nerealizarea numărului de credite stabilit de Consiliul naţional;
d) neplata sau refuzul la plată a cotizaţiei de membru, pentru o perioadă de cel mult 6
luni;
e) nerespectarea obligaţiei de a păstra secretul profesional;
f) neacordarea primului ajutor medical;
g) folosirea de mijloace de constrângere fizică şi/sau psihică în exercitarea profesiei;
h) desfăşurarea de activităţi politice în cadrul O.A.M.G.M.A.M.R. sau cu ocazia
manifestărilor organizate de acesta;
i) orice faptă prin care se încalcă, cu vinovăţie (intenţie sau din culpă), prevederile
prezentului statut, Codul de etică şi deontologie al asistentului medical generalist, al
moaşei şi al asistentului medical din România şi/sau legislaţia din domeniul profesiei82.
Plângerea / sesizarea împotriva asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi
asistenţilor medicali, care se depune (personal, prin mandatar sau scrisoare cu confirmare
de primire) in raza teritorială unde membrul O.A.M.G.M.A.M.R. îsi desfăşoară activitatea,
poate să fie efectuată de persoana vătămată, soţul/soţia sau rudele de gradul I sau II ale
acesteia, reprezentantul legal, dar şi de către membrii O.A.M.G.M.A.M.R., sau poate să
fie sesizare din oficiu, în cazuri de notorietate şi, în cazul în care există suspiciunea unei
infractiuni, vor fi sesizate organele de urmărire penală (Art. 54-55, Statutul
O.A.M.G.M.A.M.R. care justifică un interes în respectiva cauză)83.
Plângerea poate fi depusă în termen de 30 de zile de la data săvârșirii
sau cunoașterea săvârșirii faptei, dar nu mai târziu de 6 luni de la dată săvârșirii ei și
este luată în considerare numai dacă conţine: numele, prenumele, domiciliul petiţionarului,
elemente de identificare ale asistentului împotriva căruia se îndreaptă petiţia, locul şi
82
83
30
contextul în care s-a săvârşit fapta, descrierea faptei, mijloacele de probă, semnătura
petiţionarului (Art. 56-57, Statutul O.A.M.G.M.A.M.R.84) și va fi soluționată în maxim 3
luni de la dată depunerii sesizării. Precizăm ca actul de malpraxis se prescrie in termen
de 3 ani de la producerea prejudiciului, cu exceptia infractiunilor85.
Sanctiunea disciplinara se poate acorda de catre O.A.M.G.M.A.M.R. si in cazul
refuzului persoanelor citate de a se prezenta la audieri, intr-o cercetare administrativa86.
Fiecare membru al O.A.M.G.M.A.M.R. căruia i s-a adus o acuză adresată
Comisiilor teritoriale/București de etică și deontologie este tratat cu respect și demnitate,
fiind considerat nevinovat până la soluționarea cauzei sesizate, are dreptul de a se
apara prin orice mijloc legal, inclusiv prin asistență juridică și, în cazul în care nu
înțeleg limba română, au dreptul la un traducător autorizat (Art. 44-49 din Statutul
O.A.M.G.M.A.M.R.87) până la finalizarea acetei anchete, de către Comisie.
Sancțiunea, care va fi comunicată în maxim 10 zile de la comunicarea sa, va
ține cont de împrejurările săvârșirii faptei, pericolul social, rezultatul imediat și de durata
al faptei, mod și mijloace de săvârșire, atitudinea membrului O.A.M.G.M.A.M.R. anchetat
pe parcursul desfășurării anchetei- cu mențiunea că neprezentarea, pentru anchetă, este
considerată vinovăție-dacă au mai fost abateri disciplinare repetate (Art. 64 și 67 din
Statutul O.A.M.G.M.A.M.R .88).
Persoana care a depus plângerea, cât şi membrului împotriva căruia s-a dispus
sancţiunea au dreptul să conteste rezultatul sancțiunii, atât la nivelul
O.A.M.G.M.A.M.R ., cât și în instanță.
Sancţiunile disciplinare instituite de O.A.M.G.M.A.M.R. sunt date gradual,
începând de la: mustrare, avertisment, amendă (cu valori de la 500 lei la 5000 lei,
neplata acesteia atrag suspendarea de drept a dreptului de a profesa, până la achitarea
sumei), până la suspendarea calităţii de membru O.A.M.G.M.A.M.R. pe o perioadă între 1
luna- 1 an şi chiar retragerea calităţii de membru O.A.M.G.M.A.M.R., care duce la
84
85
art. 677 din Legea nr. 95/2006, in: http://www.cnas.ro/national-page/legea-nr-95-raspunderea-civila.html
86
87
88
31
imposibilitatea de a profesa ca şi asistent medical89. Aceste sancţiuni se dau gradual si
se prescriu dupa o perioada de timp-vezi Statutul O.A.M.G.M.A.M.R., art. 39-93).
Sancţiunile care merg pana la suspendarea calitatii de membru O.A.M.G.M.A.M.R. se dau in
urma unei anchete a Comisiei superioare de disciplina a O.A.M.G.M.A.M.R., care intocmeste in
acest sens un raport scris, prezentat ulterior Consiliului National al O.A.M.G.M.A.M.R.,
contestaţiile adresandu-se fie Biroului executiv al O.A.M.G.M.A.M.R., fie in justitie, cu o
acţiune in anulare formulata la secţia de contencios administrativ a tribunalului in a carui raza isi
desfasoara activitatea asistenta medicala, in 30 zile de la comunicare 90. Prescrierea sancţiunilor
disciplinare se prescriu: în termen de 6 luni de la dată săvărșirii faptei, pentru mustrare;
avertismentul-în 12 luni de la data săvârșirii faptei; suspendarea-în 24 luni;pentru retragerea
calității de membru O.A.M.G.M.A.M.R..-în 24 luni, la toate sancțiunile fiind necesar să nu mai
intervină în acest timp, o nouă sancțiune disciplinară91.
După cum se observă, sancțiunile disciplinare ale O.A.M.G.M.A.M.R. nu sunt numai în
cazul comiterii unui malpraxis, ci și pentru acele acțiuni ale asistentei medicale care încalcă
legislatia în vigoare, chiar dacă nu avem creat prejudiciul către pacient.
De asemenea, avem sancționarea abaterii disciplinare a angajatului, prin Codul Muncii,
care, de asemenea, nu este neapărat pentru un caz de malpraxis constatat, ci pentru abateri în
legătură cu munca, încălcarea legislației, a neîndeplinirii sarcinilor angajatului, a nerespectării
92
Regulamentului intern al unității medicale etc.- dorind să le menționăm, ca existența . Felul
sanctiunii difera, cat si urmarile ei, timpul in care se prescriu, fata de cele date de forumul
profesional, O.A.M.G.M.A.M.R.
Totodata, se penalizează și acele comportamente viciate în procesul muncii care ar putea să
ducă la un caz de malpraxis constatat, de catre unitatea sanitara angajatoare.
89
90
91
Cimpoeru, Dan, “Notiuni de legislatie medicala”, articol, iun., 18.2012, in: https://www.easistent.ro/?p=1918
92
Zamfir, Claudiu, “Proceduri: Sanctionarea angajatului, suspendarea si intreruperea contractului de munca. Sfaturi utile pentru
patroni de la 3 avocati”, 27 Noi 2015-19:21, in: https://www.startupcafe.ro/stiri-howto-20628254-proceduri-sanctionarea-
angajatului-suspendarea-intreruperea-contractului-munca-sfaturi-utile-pentru-patroni-3-avocati.htm
32
Subcapitol 3.3: Răspunderea șefului ierarhic și a angajatorului.
Medicul are ca sarcină inclusiv controlarea documentelor/conduitei personalului din

subordine, iar la vătămarea sau moartea pacientului, din culpă medicală, răspunderea
medicului este juridică, inclusiv pentru culpă asistentei medicale din subordine, în solidar cu
aceasta.
Răspunderea persoanelor implicate este proporţională cu gradul de vinovăţie al
persoanei93. Medicul, ca și șef ierarhic superior, răspunde pentru activitatea asistentei
medicale ca o derivare din responsabilitatea pentru faptele terților, astfel:
- răspunde medicul pentru un ordin dat greșit, nu executantul;
- un ordin bun dat de medic, dar greșit executat, declină responsabilitatea, vina,
executantului;
- dacă ordinul dat de medic este bun, dar persoană nu are competență de a-l
executa, este responsabil medicul;
- dacă medicul dă un ordin bun, dar subalternul nu este supravegheat
și controlat, responsabilitatea este a medicului94.
Conform aceleiaşi legi (Legea 95/2006) Art. 644, pct. (2), potrivit dreptului
comun, unităţile sanitare publice sau private ca şi furnizori de servicii medicale, răspund
civil pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta95.
În Art. 645, Legea 95/2006 se stipulează că există răspunderea civilă a unităţilor
sanitare publice sau private şi pentru prejudiciile cauzate, în mod direct sau indirect,
pacienţilor, pentru prejudicii generate de nerespectarea reglementărilor interne ale unităţii
sanitare.
93
https://www.easistent.ro/?p=1918
94
Prof. Astarastoae Vasile, Conf. Dr. Beatrice Ioan, Dr. Gheorghe Borcean, Av. Liviu Fatu, “Raspunderea profesionala
medicala”, 07.02.2012, in: https://www.cmr.ro/new/index.php/2012/02/raspunderea-profesionala-medicala/
95
33
Subcapitolul 3.4: Alte categorii răspunzatoare de malpraxisul medical
Conform Legii 95/2006(Art. 653-659), pot fi răspunzători de malpraxis medical, alături

de personalul medical angajat, răspunzând în solidar/separat, în funcție de gradul de vinovăție,
atât unitățile sanitare cât și producătorii de servicii medicale sau de medicamente,
subcontractorul de servicii medicale/nemedicale furnizoare de servicii/produse către unitatea
sanitară și furnizorul de utilități de electricitate, apă, gaz etc.
Răspunderea unităților sanitare publice sau private, că și furnizori de servicii de sănătate,
este civilă pentru prejudiciile aduse pacientului, dacă acestea sunt urmare a infecțiilor
nozocomiale, defectelor cunoscute ale aparaturii medicale, pentru care nu s-au luat măsuri de
remediere/schimbare, pentru folosirea materialelor peste termenul de garanție, pentru folosirea
substanțelor medicamentoase, etc., fără asigurarea prevăzută de lege, pentru subcontractarea de
servicii medicale/nemedicale de la furnizori, fără asigurare de răspundere civilă în domeniul
medical96 .
Răspunderea producătorilor de echipamente și dispozitive medicale, în baza aceleași
Legi 95/2006, este civilă, pentru prejudiciile aduse în mod direct/indirect pacienților, din cauza
defectelor ascunse ale substanțelor medicamentoase și materialelor sanitare, echipamentelor și
dispozitivelor medicale furnizate, chiar dacă sunt în perioada de garanție sau valabilitate.
Subcontractorul de servicii medicale/nemedicale răspunde pentru prejudiciile create
pacienților, în mod direct sau indirect.
De asemenea, furnizarea necorespunzătoare a utilităților atrage răspunderea civilă
97
pentru prejudiciile cauzate pacienților .
Subcapitolul 3.5: Exceptări de la răspunderea juridică
Atunci când se aduc daune și prejudicii pacientului din cauza condițiilor de lucru, lipsei
de materiale sau medicamente, infecțiilor nozocomiale, efectelor adverse, complicațiilor unui
tratament sau de riscul urmării unui tratament, viciilor ascunse ale aparaturii, substanțelor
medicale și sanitare utilizate etc., deci din cauze care nu țîn de lipsa de profesionalism a
96
97
Avocatum, “Malpraxisul. Notiune si remedii”, in: https://www.avocatum.ro/malpraxisul-notiune-si-remedii/
34
asistenței medicale, acestea nu are urmări juridice pentru asistenta medicală, fiind cauze externe,
pentru care răspund cei implicați. De asemenea, la acționarea cu bună-credință a asistentei
medicale, in situații de urgență, cu respectarea competenței profesionale, nu se atrage
răspunderea juridică 98.
Capitolul 4: Sanctiuni aplicabile in caz de malpraxis, a asistentei medicale. Sanctiuni

generale aplicabile pe incalcari ale legislatiei in vigoare
Legislația actuală incriminează malpraxisul medical, care, după ce este demonstrat de

organele competente, poate fi sancționat: disciplinar, civil (delictual) și penal. În plus, se angajează
și răspunderea civilă contractuală față de unitatea sanitară sau spitalul unde asistenta medicală este
angajată cu contract de muncă (pentru încălcarea îndatoririlor din fișa postului, a Regulamentului de
ordine interioară, de exemplu) și răspunderea în baza Codului Muncii, tot față de angajator99.
Sanctiunile date de Instanta de Judecata si de catre Procuratura sunt cele legiferate de
Codul Muncii si Codul Penal, in functie de gravitatea cazului de malpraxis medical.
In cazul raspunderii civile (hotarare data de instanta de judecata), se urmareste repararea
prejudiciului produs pacientului, inclusiv obtinerea de daune morale de catre pacient/apartinatori,
in cazul decedatului, pe cand raspunderea penala, administrativa si disciplinara se urmareste
pedepsirea persoanei care a efectual actul de malpraxis medical100.
Codul Penal judeca urmatoarele infractiuni, inclusiv tentativa, astfel: omorul (Codul
penal, art. 188), uciderea la cerere, uciderea din culpa (Codul penal, art. 192), loviri sau alte
violente (art. 193, Codul penal), vatamarea corporala (art. 194, Cadrul penal), vatamarea
corporala din culpa (art. 196, Codul Penal), cu pedepse de la inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau
cu amenda, pentru lovirea sau orice acte cauzatoare de suferinte fizice, inchisoare pana la 25 de
98
Articolele 653-654 din Legea titlului XVI „Răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii
medicale, sanitare şi farmaceutice” din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii din 14.03.2007
99
Nartea Partners, “Malpraxisul medical-cum se sanctioneaza?”, februarie 14, 2020, articol, in:
https://nartea.ro/blog/malpraxisul-medical-cum-se-sanctioneaza/
100
Ardeleanu, Monica: “Solutionarea prin mediere a cazurilor de malpraxis medical”, in: https://aliantapacientilor.ro/wp-
35
ani si interzicerea exercitarii unor drepturi – in cazul uciderii unei persoane.
Nu este definit in lege, concret, ce fel de prejudiciu adus pacientului, este sanctionabil,
ci, ‘orice fel de prejudiciu” este sanctionabil si se poate dispune de catre instanta judecatoreasca
repararea prejudiciului in natura, acolo unde este posibil si a celui material, care se poate masura,
dar prejudiciul moral este lasat la latitudinea Instantei101.
Mentionam doar, fara a le detaila (nefiind obiectul cursului de fata), sanctiunile aplicabile
pentru asistenta medicala, pe fapte/incalcari ale legislatiei in vigoare care nu reprezinta cazuri de
malpraxis medical.
Conform Art. 37 din Legea 46/2003, chiar dacă nu avem un caz de malpraxis medical,
dacă nu respectă confidențialitatea datelor despre pacient, confidențialitatea actului medical, precum
și celelalte drepturi ale pacientului din lege, asistenta medicală atrage, după caz, răspunderea
disciplinară, contravențională sau penală102. In plus, se atrage si raspunderea administrativa.
Abaterea disciplinara poate sa fie sanctionata atat de catre: O.A.M.G.M.A.M.R., cat si
de unitatea sanitara angajatoare, pe prevederile Codului Muncii, in functie de forumul sesizat.
a. Sesizarea catre O.A.M.G.M.A.M.R.:
Răspunderea disciplinară a asistentei medicale este, conform legii, citez: “pentru
nerespectarea legilor din domeniul profesiei, a Codului de etică şi deontologie al asistentului
medical, asistentului medical generalist şi moaşei, a regulilor de bună practică profesională, a
Statutului O.A.M.G.M.A.M.R., pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de
conducere ale O.A.M.G.M.A.M.R., precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură cu profesia
sau în afară acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale
O.A.M.G.M.A.M.R.”103. Este o raspunderea atrasa din punct de vedere profesional.
Plangerile pot fi depuse in cel mult 6 luni de la data savarsirii faptei sau de la data
101
Stoica&Asociatii, Pap, Andrei, “Proba vinovatiei si a prejudiciului moral in cadrul raspunderii civile delictuale. Aspecte
doctrinare si jurisprudentiale”, 30.03.2012, articol in: https://www.juridice.ro/194276/proba-vinovatiei-si-a-prejudiciului-moral-
in-cadrul-raspunderii-civile-delictuale-aspecte-doctrinare-si-jurisprudentiale.html
102
Legea nr. 46/2003 a drepturilor pacientului, Emitent: Parlamentul, in: http://www.cnas.ro/page/legea-drepturilor-
pacientului.html
103
Lege privind exercitarea profesiilor in sistemul de sanatate si pentru modificarea si completarea Legii nr.
200/2004 privind recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale pentru profesiile reglementate in Romania,
in: http://www.ms.ro/wp-content/uploads/2017/12/lege-noua-profesii-6-dec.2017-2.pdf
36
cunoasterii consecintelor prejudiciabile, conform legii104, la sediul O.A.M.G.M.A.M.R. unde
asistenta medicala isi desfasoara activitatea..
Abaterea disciplinara confirmata de catre comisia de disciplina din cadrul
O.A.M.G.M.A.M.R. atrage dupa sine, urmatoarele sanctiuni, in functie de gravitatea abaterii:
a). mustrare
b). avertisment
c). amenda de la 500 lei la 5.000 lei, care, in caz ca nu este achitata in 30 de zile de la data
ramanerii definitive a hotararii disciplinare, duce la suspendarea exercitarii profesiei, pana la
achitarea amenzii
d). suspendarea calitatii de membru O.A.M.G.M.A.M.R.., de la o luna la 1 an
e). retragerea calitatii de membru O.A.M.G.M.A.M.R.., care, practic, duce la imposibiliateatea
de a lucra ca si asistenta medicala, in Romania.
Decizia se ia de catre Comisia de disciplina din cadrul O.A.M.G.M.A.M.R.., in termen de 6
luni de la sesizare, putand fi contestata in termen de 30 de zile de la comunicare si se radiaza in
termen de 6 luni la 2 ani, daca nu intervine o noua sanctiune. Suspendarea calitatii de membru sau
interzicerea exercitarii profesiei se comunica atat Ministerului Sanatatii, cat si angajatorului105 .
b. Sesizarea catre unitatea sanitara angajatoare:

Daca asistenta medicala este angajata intr-o unitate sanitara, deci are contract de munca,
raspunderea disciplinara intra sub incidenta Codului Muncii, in limitele raportului sau de munca cu
Angajatorul, care, conform Art. 247 din Codul Muncii, poate aplica sanctiuni disciplinare, la
constatarea unei abateri disciplinare, adica” o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune
sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale,
regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil,
ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici”106. La randul sau, asistenta medicala poate
ea insasi sesiza angajatorul, cu privire la incalcarea unui drept al sau, prevazut in Regulamentul intern
104
105
106
Codul Muncii adnotat, in: https://www.codulmuncii.ro/titlul_11_1.html
37
(Art. 245 din Codul Muncii).
Angajatorul nu este obligat sa sesizeze O.A.M.G.M.A.M.R., in cazul aplicarii unei
sanctiuni disciplinare aplicate unui angajat, asistenta medicala.
Sanctiunile pe care le da unitatea sanitara se iau dupa efectuarea unei cercetari
disciplinare prealabila (sub sanctiunea nulitatii absolute, in caz contrar) sunt, conform prevederilor
Codului Muncii, Art. 247 si 252:
a). avertisment scris;
b). retrogradarea din functie, pe o perioada ce nu poate depasi 60 de zile, cu acordarea salariului
corespunzator functiei pentru care s-a dispus retrogradarea;
c). reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni, cu 5-10%;
d). reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de
1-3 luni cu 5-10%;
e). desfacerea disciplinara a contractului individual de munca107.
Radierea sanctiunii disciplinare se face in termen de 12 luni de la aplicare, daca nu apare o noua
sanctiune disciplinara, pe seama salariatului, in acest timp (Art. 248, Codul Muncii, pct. 3).
Tot Codul Muncii (Art. 248, pct.2) stipuleaza ca, daca “prin statute profesionale aprobate prin
lege speciala, se stabileste un alt regim sanctionar, va fi aplicat acesta”, deoarece pentru aceeasi
abatere disciplinara nu se pot aplica 2 sanctiuni (Art. 249, Codul Muncii).
Avem, astfel, mai multe situatii, care se pot intalni:
- abaterea disciplinara sa fie numai abatere de la regulile profesiei-sanctionata de
O.A.M.G.M.A.M.R.
- abatere disciplinara numai pe prevederile Codului Muncii- sanctionata de unitatea sanitara
angajatoare
- abatere disciplinara, cu dubla sanctionare disciplinara, atat pe prevederile O.A.M.G.M.A.M.R.,
cat si pe prevederile Codului Muncii, fara a se aduce atingere interdictiei aplicarii mai multor
sanctiuni pentru aceeasi abatere disciplinara (conform Art. 249, Codului Muncii), pe principiul
juridic:“non bis in idem”, in traducere:”nu de doua ori in aceeasi cauza”108 , deoarece cele 2
sanctiuni sunt aplicate distins pentru doua calitati diferite, respectiv: de membru al unui corp
107
Codul Muncii adnotat, in: https://www.codulmuncii.ro/titlul_11_1.html
108
non bis in idem, in: https://legeaz.net/dictionar-juridic/non-bis-in-idem
38
profesional (O.A.M.G.M.A.M.R.) si calitatea de salariat109. (pe baza contractului de munca),
sanctiunile aplicate fiind diferite si in privinta efectelor lor. Difera, de asemenea, felul sesizarii,
organul care cerceteaza, cai de atac.
Observam ca prevederile Codului Muncii referitor la sanctiuni nu afecteaza statutul
profesional al salariatului, pe cand sanctiunile date de organul profesional pot sa duca pana la
retragerea dreptului de exercitare a profesiei, in functie de gravitatea abaterii disciplinare.
Capitolul 5: Managementul situaţiilor de malpraxis medical
Subcapitolul 5.1: Sesizarea unui caz de malpraxis medical
Cazurile de malpraxis pot fi sesizate de către un pacient, reprezentantul legal al

acestuia, aparţinător- în cazul unei persoane decedate, în vederea obținerii unui prejudiciu
material și moral. Dacă persoană vătămată dorește și atragerea răspunderii penale, se va adresa
organelor de poliție sau Parchetului, pentru cercetare. Sesizarea unei situatii neconforme, de
catre alt cadru medical, forumurilor competente, se poate sanctiona doar disciplinar.
Actele de malpraxis care nu reprezintă infracţiuni efectuate în cadrul activităţii
medicale de prevenţie, diagnostic şi tratament se prescriu în termen de 3 ani de la
110
producerea prejudiciului (art. 677 din Legea nr. 95/2006 şi art. 2517 din noul Cod
civil privitor la prescripţia extintivă111).
Sancţiunile primite se pot prescrie, dacă nu intervin alte sancţiuni disciplinare, într-
un termen de la 6 luni (mustrarea), la 24 luni (în cazul retragerii calităţii de membru
O.A.M.G.M.A.M.R..)112.
109
Savescu&Asociatii, “Minuta de practica neunitara. Cine aplica sanctiunea disciplinara in cazul abaterii
savarsite de un asistent medical?”, 27.07.2020, articol, in: https://www.juridice.ro/690494/minuta-de-practica-
neunitara-cine-aplica-sanctiunea-disciplinara-in-cazul-abaterii-savarsite-de-un-asistent-medical.html
110
https://lege5.ro/Gratuit/geydamrugi/art-677-dispozitii-finale-lege-95-2006?dp=gqzdanbxhayde
111
https://lege5.ro/Gratuit/gi2tsmbqhe/art-2517-termenul-general-de-3-ani-codul-civil?dp=gu3dmnjxgizta
112
https://www.oamr.ro/suspendarea-calitatii-de-membru/
39
Dreptul de a primi despăgubiri nu este limitat la calitatea de asigurat în serviciile de
sănătate, la ele având dreptul și persoanele neasigurate (Art. 675, Legea 95/2006).
Despăgubirile pentru un act de malpraxis se pot stabili și pe cale amiabilă în cazul în care
rezultă cu certitudine răspunderea civilă a asiguratului, data de la care se plătesc aceste
despăgubiri fiind data producerii actului de malpraxis medical113.
Astfel, pot fi sesizate:

A. Comisia de monitorizare şi competenţă profesională din cadrul Direcţiei de
Sănătate Publică -pentru constatarea unui caz de malpraxis. Comisia are 13
membri, este formată din câte 2 reprezentanți ai: autorităților de sănătate publică
județene/municipiul București, ai casei județene de asigurări de sănătate/București, ai
colegiului județean al medicilor, ai medicilor dentiști, ai farmaciștilor, a ordinului
județean al asistenților și moașelor din România și un expert medico-legal, numit prin
decizie de conducătorul instituției din care face parte114 .
Sesizarea poate să fie efectuată atât în mod direct de persoana care se consideră victimă a
unui act considerat de malpraxis, de părinții minorului- pacient, de succesorii pacientului, în
cazul persoanei decedate, cât și prin intermediul unui avocat. Ea trebuie să cuprindă obligatoriu,
următoarele date, pentru a nu fi respinsă :
-numele și prenumele persoanei care face sesizarea
- calitatea persoanei care face sesizarea (pacient, aparținător, părinte, persoană împuternicită
etc.) și numele persoanei pentru care se face sesizarea, dacă diferă de persoana pentru care se
face sesizarea
-numele și prenumele autorului actului de malpraxis sesizat
-data efectuării faptei reclamate, descrierea acesteia, a împrejurărilor
-prejudiciul creat pacientului.
Se anexează actul de identitate al pacientului, părintelui, succesorului, procura de
113
Avocatum, 16 februarie 2017, “Conditii de admisibilitate si pasii de urmat in cazul unui act de malpraxis”, in:
https://www.avocatum.ro/conditii-de-admisibilitate-si-pasii-de-urmat-cazul-unui-act-de-malpraxis/
114
Regulamentul de organizare si functionare a comisiei de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de
malpraxis din 06.11.2006, Text publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 970 din 05 decembrie 2006, in:
https://lege5.ro/Gratuit/geydembwgq/regulamentul-de-organizare-si-functionare-a-comisiei-de-monitorizare-si-competenta-
profesionala-pentru-cazurile-de-malpraxis-din-06112006
40
împuternicire, după caz), documentele medicale pe care le are în posesie115.
Plângerile nu pot fi făcute mai târziu de 6 luni de la dată săvârşirii faptei,
termenul de prescriptie fiind de 3 ani, decurgand de la data producerii prejudiciului (Articolul
688, Legea 95/2006) 116.
Experții desemnați pentru investigarea cazului au acces la toate documentele
medicale aferente cazului, a căror cercetare o consideră necesară, și se bazeaza pe dovezile
scrise inaintate, trebuind să întocmească în termen de 30 de zile un raport asupra cazului
pe care îl înaintează Comisiei, care adopta o decizie în maximum 3 luni de la data
sesizării. Termenul acesta se poate prelungi, nefiind prevăzută nici o sancțiune pentru încălcarea
acestuia. Procedura de stabilire a cazurilor de malpraxis este confidențială, până
la momentul sesizării instanței, încălcarea acesteia ducând la pierderea beneficierii
de conciliere (în cazul persoanei care sesizează) sau atragerea de sancțiuni
profesionale și administrative (pentru membrii comisiei)117 . Se constată existența sau nu
a unui caz de malpraxis, decizie care se comunică părților implicate, în termen de 5
zile calendaristice. În caz că una dintre părți nu este de acord cu rezultatul comisiei,
aceasta se poate contesta în instanța, în termen de 15 zile de la comunicare 118. În
Instanța apar că și părți, pacientul sau persoana care a înaintat sesizarea și Comisia, deci nu
personalul medical implicat, astfel că disputa nu este directa intre pacient si cadrul medical, ci
intre pacient si Comisie (decizia ei); soluționarea cazului se poate prelungi. Instanța poate să
decidă că rezultatul dat de Comisie este corect; dacă Instanța pronunță o soluție favorabilă
persoanei care a sesizat-o, cu această soluție, va trebui să deschidă un nou proces, prin care să se
stabilească despăgubirile la care are dreptul.
115
Ardeleanu, Monica, “Solutionarea prin mediere a cazurilor de malpraxis medical, in: https://aliantapacientilor.ro/wp-
116
Avocatum, 16 februarie 2017, “Conditii de admisibilitate si pasii de urmat in cazul unui act de malpraxis”, in:
https://www.avocatum.ro/conditii-de-admisibilitate-si-pasii-de-urmat-cazul-unui-act-de-malpraxis/
117
“Raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice”,
Titlul XV, Emitent: Parlamentul, Publicata in: Monitorul Oficial Nr. 372 din 28 aprilie 2006, in: http://www.cnas.ro/national-
page/legea-nr-95-raspunderea-civila.html
118
41
După cum se constată, Comisia de monitorizare are o funcționare destul de limitată, ea
analizând mai mult faptic și pe dovezi scrise, cazul sesizat, rezultatul pe care îl dă, fiind: este sau
nu, caz de malpraxis. Nu acoperă si nu acordă, de exemplu, prejudicii materiale sau morale.
B. Administraţia unităţii sanitare- pentru o răspundere juridică în baza Codului
Muncii; există, la nivelul unităților sanitare, comisii de etică și/sau disciplină 119,
care analizează informațiile primite - pentru o răspundere juridică în baza
Codului Muncii. În măsura în care cel care sesizează nu este mulţumit de
rezultatul Comisiei, se poate adresa unui forum decizional superior.
C. O.A.M.G.M.A.M.R.- ca forum profesional, pentru o răspundere in baza normelor

profesionale, sanctiunile fiind disciplinare. Acestea pot sa ducă chiar si la retragerea dreptului
de a profesa, intr-un caz de malpraxis grav, dar nu repară prejudiciul creat pacientului, doar
sancţionează asistenta medicală. Mentionăm ca O.A.M.G.M.A.M.R. poate sancţiona
disciplinar un caz de abatere de la normele de conduită profesională, deontologica a unei
asistente medicale, dacă este sesizat, ori de catre pacient, ori de personal medical, în termen
de 6 luni de la data săvarsirii faptei sau de la cunoasterea consecinţelor prejudiciabile, faptele
prescriindu-se în termen de 3 ani de la producerea prejudiciului.
D. Procuratura- pentru răspundere penală, în baza Codului Penal: se pot cere daune
materiale sau morale;
E. Instanţa de judecată, respectiv Judecătoria în a cărei circumpscripţie teritorială a
avut loc actul de malpraxis reclamat120 , pentru răspundere civilă, în baza Codului
Civil: se pot cere daune materiale sau morale121. Obtinerea daunelor de natură materială
si morală nu tine de calitatea de asigurat sau neasigurat, ci de calitatea de pacient.
119
https://lege5.ro/Gratuit/geztsobzgu3a/ordinul-nr-1502-2016-pentru-aprobarea-componentei-si-a-atributiilor-
consiliului-etic-care-functioneaza-in-cadrul-spitalelor-publice
120
121
https://diviziapentrumedici.ro/intrebare-ghid/ce-inseamna-malpraxis/
42
Subcapitolul 5.2: Soluţionarea unei suspiciuni / caz de malpraxis medical
Sunt mai multe căi legale de soluționare. Una dintre ele este constatarea, că nu există
caz de malpraxis. Dacă se constată totuși existența unui caz de malpraxis, avem:
-achitarea pagubelor, inclusiv daune morale, prin asigurarea de malpraxis/Instanta de
judecata
-obținerea unei recuperări a daunelor fizice și/sau morale, prin mediere/Instanta de judecata
-decizia comisiilor care au competență, instanța de judecată, O.A.M.G.M.A.M.R. etc. -vezi
mai sus.
O sa analizam, în mod particular, următoarele: asigurarea de malpraxis medical a
asistentei medical; medierea unui caz de malpraxis; instanța de judecată.
Subcapitol 5.3: Asigurarea de malpraxis medical a asistentei medicale
Personalul medical este acoperit, pentru situaţii de malpraxis, într-o anumită

măsură, prin asigurarea de răspundere civilă obligatorie. Asistenţii medicali nu pot să
profeseze fără a avea asigurarea de malpraxis încheiată, valabilă pe anul în curs, potrivit
art. 384, alin. 1 din Legea 95/2006, cu valori diferite, în funcţie de riscul minim
acoperit122. Valoarea minimă diferă în funcţie de locul desfăşurării activităţii medicale şi,
implicit, a riscului de expunere, astfel: pentru asistenţii medicali din unităţi sanitare cu
paturi, centre de primire urgențe și unități de primiri urgențe, servicii de ambulanțe este
echivalentul în lei al sumei de 10.000 euro; pentru cei care lucrează în unități de
medicină primară, ambulatorii, cabinete medicale individuale, laboratoare este echivalentul
în lei al sumei de 4.000 euro, iar pentru activitatea în instituţii/secții de medicină legală
este echivalentul în lei al sumei de 2.000 euro. Se acoperă astfel un risc ca urmare a
unei erori, ca urmare a acţiunii, inacţiunii, neglijenței sau ignoranţei cadrului medical- cu
unele excepţii123.
Valoarea asigurării încheiate diferă, în funcţie de riscul acoperit şi se ajustează,
122
123
https://www.oammrbuc.ro/index.php?articol=94
43
în funcţie de informaţiile furnizate de asistentul medical şi de ceea ce doreşte acesta să
acopere, prin asigurare (poate acoperi daune morale, de exemplu)124.
Neîncheierea asigurării sau asigurarea încheiată sub limita legală se consideră
abatere disciplinară și este sancționată cu suspendarea dreptului de practică sau, după
caz, a autorizației de funcționare, dacă nu se achita în termen de 30 de zile de la
constatarea obligației legale (Art. 678)125.
În baza unui contract de răspundere civilă medicală – în cazul de față,
asigurarea de malpraxis, Dispoziţiile Art. 2226 din noul Cod Civil şi reglementările Art.
663 şi 658 din Legea nr. 95/2006 se reglementează persoanele îndreptăţite la plata
despăgubirilor, care pot fi: terţul păgubit (pacientul), succesorii acestuia şi însuşi
asiguratul126.
Asigurătorul plăteşte despăgubire nemijlocit celui păgubit, dacă acesta nu a fost
despăgubit de asigurat. Despăgubirea nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului. În
cazul în care asiguratul dovedeşte că a despăgubit pe cel păgubit, despăgubirea se
plăteşte asiguratului127. În caz de deces, conform Art. 658, alin. (2) din Legea nr.
95/2006, despăgubirile se acordă succesorilor în drepturi ale pacientului, la solicitarea
acestora. De menționat că despăgubirile se acordă indiferent dacă pacientul implicat în
caz de malpraxis a fost asigurat sau nu; indiferent de locul în care a fost acordată
asistență medicală și indiferent unde își are domiciliul sau reședința persoană vătămată
sau decedată, cu excepția cetățenilor din Statele Unite ale Americii, Canada și
128
Australia .
Conform aceleași legi, 95/2006, despăgubirile se pot recupera sau nu, de la
124
https://lege5.ro/Gratuit/g42tmnjsgi/art-384-dispozitii-generale-lege-95-2006?dp=hazdanjqga4te
125
126
https://lege5.ro/Gratuit/gi2tsmbqhe/art-2226-plata-despagubirii-codul-civil?dp=gu3dmnjvhe4do
127
Cristea, Gabriela, Cabinet Avocatura Daniel Velicu&Asociatii, “Malpraxisul medical&Despagubirile pe malpraxis”,
articol, in: https://velicu.eu/malpraxisul-medical-prejudiciile-pe-malpraxis/
https://www.anm.ro/_/LEGI%20ORDONANTE/LEGE%20Nr.%2095%20din%202006%20republicata,%20versiunea%20actual
izata%20pana%20la%206%20aprilie%202017.pdf
128
44
persoană răspunzătoare de producerea pagubei- vezi Art. 666129.
Asiguraţii sau reprezentanţii acestora au obligaţia de a anunţa în scris asigurătorul
despre existenţa unui caz de malpraxis, precum şi a vreunei acţiuni de despăgubire, în
termen de 3 zile de la dată luării la cunoştinţă despre aceasta130.
Subcapitol 5.4: Medierea unui caz de malpraxis
În termen de 15 zile de la sesizarea unui posibil caz de malpraxis, pacientul și

personalul medical pot apela la Comisia de mediere, pentru o posibilă înțelegere între
părți, pentru a nu se ajunge în Instanța-proces care poate dura o perioadă lungă de
timp. Medierea poate sa se faca atunci cand ambele parti doresc acest lucru. În mediere nu se
administrează probe și despăgubirea pacientului este mai rapidă decât prin instanță131.
Procesul este confidențial și suma este negociată și agreată de ambele părți, cu
un stress mai redus132.
Prin mediere se ajunge la o solutie de rezolvare a conflictului agreata în totalitate de
ambele parti. În schimb, soluția data de instanța de judecată este o soluție impusă care nu favorizează
decât una dintre părți133.
Subcapitolul 5.5: Instanţa de judecata
Instanța de judecată poate fi sesizată pentru răspundere civilă, în baza Codului

Civil, când analiza se va face pe baza oricăror probe legale probelor prezentate, inclusiv
martori, Instanța putând solicita și expertiză de specialitate.
129
130
131
Avocatum, 8 noiembrie 2020, “Malpraxisul.Notiuni si remedii”in: https://www.avocatum.ro/malpraxisul-notiune-si-
remedii/
132
Mihai, Adriana Viorica, “Medierea in malpraxisul medical”, 15.10.2013, in:
https://www.juridice.ro/286468/medierea-in-malpraxisul-medical.html
133
Ardeleanu, Monica, “Solutionarea prin mediere a cazurilor de malpraxis medical”, in: https://aliantapacientilor.ro/wp-
45
Sesizarea trebuie depusă la judecătoria în a cărui circumpscriptie teritorială a avut loc
actul de malpraxis reclamat (Art. 687, Legea 95/2006), cu toate documentele și probele pe care le
are solicitantul.
Instanța va emite o decizie, conform documentelor depuse, care va fi comunicată părți
lor. Prin Instanța se pot obține și despăgubiri materiale pentru repararea prejudiciului adus, în
cazul în care se constatată existența cazului de malpraxis medical.
Există posibilitatea și de sesizare a instanței penale pentru repararea unui prejudiciu
material și moral (acțiune scutită de taxa de timbru, destul de importantă, pentru că se stabilește
în funcție de valoarea despăgubirilor solicitate), dar trebuie să existe și o cauză penală privitoare
la fapta, durata de timp pentru soluționare fiind mai mare, deoarece se analizează atât latura
civilă, cât și cea penală 134.
Subcapitolul 5.6: Managementul situaţiilor de malpraxis medical
Malpraxisul poate să fie sesizat de către o persoană fizică (pacient, reprezentant legal
al unei persoane fără discernământ / minor, aparţinător al persoanei decedate) sau de
personal medical (coleg, superior care sesizează o situaţie de malpraxis) în termen de 6
luni de la producere135.
Dacă asistentul medical este cel care face o sesizare despre un caz de malpraxis pe
care îl cunoaşte (produs de către un coleg, tot asistent medical sau medic), se urmează
paşii de mai sus ai sesizării, în funcţie de ceea ce dorim să obţinem prin sesizare, dar
repararea prejudiciului nu se poate solicita decat de pacient/reprezentant legal/apartinator al
persoanei decedate, sanctiunea fiind, in acest caz, doar disciplinara.
Lucrarea de fată se referă la un caz de malpraxis sesizat. În momentul în care
există o sesizare pe numele lui, asistentulei medicale trebuie să i se aducă la cunoştinţa
acuzaţia. Asistentul medical poate să fie asistat, pe tot parcursul anchetei, de către un
avocat (are acest drept).
134
Avocatum, 8 noiembrie 2020, “Malpraxisul.Notiuni si remedii”in: https://www.avocatum.ro/malpraxisul-notiune-si-
remedii/
135
46
Atitudinea urmată de asistenta medicală sesizată în postura unui malpraxis
urmează calea legală, felul sesizării s.a.m.d., respectiv:
1. Asistenta medicală sesizează Asigurătorul, de existența unui caz de malpraxis, în termen
de 3 zile de la producere/acuză.
2. În funcție de forumul sesizat și de acuzație, se poate ajunge la o mediere între
părți-vezi mai sus, detalii, prin Comisia de mediere, în primele 15 zile de la sesizare, cu
condiția că asistenta medicală să aducă la cunostința Asiguratorului, în termen de 3 zile
de la data luării la cunoștință despre acuză.
Mențiune: Asistentul medical poate să îşi justifice acţiunile şi poate să se apere, prin
orice fel de mijloace pe care le are la dispoziţie (declaraţie pe proprie răspundere, martori,
declaraţii ale altor persoane de faţă sau implicate, precum şi prezentarea de situaţii similare,
inclusiv informații de la angajator, foruri implicate etc.) și poate fi asistat juridic. În caz că
nu cunoaște bine limba română, poate să beneficieze de un translator autorizat.
3. Se mediază o înţelegere între persoanele implicate. La un rezultat negativ, se continuă
anchetă. La o înţelegere între părţi, cu asigurătorul, se închide sesizarea de malpraxis.
4. Se aşteaptă mersul anchetei/ rezultatul sesizării.
5. Se ia la cunoştinţă de decizia sesizării.
6. Se acceptă rezultatul sesizării, cu consecinţele acesteia/se contestă rezultatul, în funcţie de
forul care a fost sesizat anterior.
7. Se aşteaptă rezultatul contestaţiei, dacă se depune, de către asistentul medical sau
persoana care a sesizat, iniţial, cazul de malpraxis.
8. După comunicarea către părţi, se acceptă rezultatul contestaţiei sau se contestă rezultatul
de una dintre părţi.
9. Urmează consecinţa acţiunii de malpraxis şi închiderea cazului de malpraxis sau se
accesează un for decizional superior, prin contestarea deciziei de către una dintre părţi.
10. Se acceptă decizia forului superior, cu sancţiunea de malpraxis aferentă sau stingerea
situaţiei, dacă nu se constată existenţa unui caz de malpraxis.
47
Capitolul 6: Prevenirea situaţiilor de malpraxis ale asistentei medicale
John R. Wooden, jucător şi antrenor faimos de baschet din U.S.A., a spus, citez:
“Succesul este acea pace a minții, rezultatul direct al satisfacției de sine, deoarece știi că
ai făcut tot ce ai putut, pentru a da tot ce este mai bun” 136. Succesul este aplicabil în
orice domeniu, şi orice izbândă ne motivează să facem lucrurile pentru care ne-am
pregătit și să fie o “trambulină” pentru viitoarele acțiuni. Succesul și satisfacția unei
asistente medicale este și atunci când pacientul pe care l-ai îngrijit se simte mai bine,
poate indirect cu ajutorul tău, când mulțumește pentru un gest mărunt care l-ai făcut
pentru el, când vezi că starea lui se ameliorează sau ai reușit să ii schimbi starea de
psihic și chiar atunci când nu mulțumește, dar vezi că ai adus o îmbunătățire în
confortul sau fizic sau psihic.
Dar nimeni nu este deasupra greşelii. Anumite situaţii care pot să ducă la
malpraxis, pot fi evitate. O neatenţie de o clipă poate fi fatală, de aceea responsabilitatea
pe care o poartă asistenta medicală față de pacienți este foarte mare.
Cea mai buna metoda de a nu ajunge intr-o situatie de malpraxis medical
este...preventia.
Prevenirea situațiilor de malpraxis poate să se facă, de multe ori, prin:
a). informare
b). atenție
c). selectarea informațiilor
d). respectarea atribuțiilor din fișa postului și a competențelor pe care le are asistenta
medicală
e). sesizarea acelor situații, către șeful ierarhic/angajator, a acelor situații
neconforme137.
Astfel:
a). informarea: cuprinde o actualizare permanentă a pregătirii medicale, a legislației
apărute în domeniu. Necunoașterea acestora o pun pe asistenta medicală să facă vreo
136
http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=John+Wooden
137
48
greșeală, fără măcar să știe că este în această situație, fapt care nu o exonerează de
răspundere în față legii. De asemenea, o colaborare bună în echipa medicală, prin
informarea, de exemplu, a unui coleg despre administrarea/neadministrarea unui tratament
sau despre posibile efecte adverse, de monitorizat starea de sanatate a pacientului, ajuta
asistenta medicală; un alt exemplu: pacientul ne spune că și-a administrat medicația
antihipertensivă de câteva minute și constatăm o valoare peste normal a tensiunii
arteriale; medicul indică un tratament antihipertensiv și noi nu anunțăm că pacientul
a luat recent medicația antihipertensivă, astfel că se va acumula un efect
antihipertensiv, ceea ce va da, cu siguranță, o stare de rău pacientului - situație care se
poate preveni printr-o informare corectă.
b). atenţia: observarea comportamentului pacientului, poate să prevină o stare de rău,
să putem efectua o intervenție rapidă în caz de agravare a stării de sănătate a pacientului
etc., dar și schimbări în mediu și a persoanelor din jur - de exemplu, a aparținătorilor -
dacă unui pacient trebuie să i se facă vreo procedura și nu are voie să bea apă, dar
apartinatorul îi dă acestuia, să bea, poate să compromită, involuntar, succesul unei
proceduri, amânarea ei sau chiar să compromită sănătatea pacientului. Atenția distributivă
este foarte importantă.
c). selectarea: selectarea informațiilor, adică a celor importante și înlăturarea acelor
“bruiaje”, care perturbă procesul normal al muncii, de asemenea, este importantă.
Totodată, atunci când pacientul / aparțînătorii ne spun ceva, posibil că, printre multele
informații pe care le transmit, să avem posibilitatea să le selectăm pe cele care ne
interesează pe noi, cadrele medicale, în folosul pacientului (de exemplu, pacientul ia
medicația pentru hipertensiune arterială, dar nu o ia adecvat, un medicament cu administrare
sublinguală, pacientul și-o administrează per os sau o ia la ore diferite, nicidecum regulat și
atunci efectul medicației nu este cel dorit;
d). respectarea atribuţiilor din fişa postului, nedepăşirea competenţelor asistentei
medicale.
Asistenta medicală lucrează pe baza unui contract de muncă, în limita
unor atribuții și a competențelor obținute prin școala absolvită. Există o excepție, atunci
când, într-un caz de urgență medicală salvatoare de viață, asistenta medicală poate
49
interveni, în lipsa personalului medical superior, dar tot in limita competentei profesionale.
e). sesizarea acelor situații, către șeful ierarhic/angajator, a acelor situații
neconforme, care îl pun pe angajat, în situaţia de a lucra inadecvat (exemplu: dotare
insuficientă cu materiale, substanţe dezinfectante, echipamente de protecţie insuficiente,
lipsa personalului, a aparaturii adecvate, a spaţiului insuficient). Uneori, lipsa de
informaţii/proastă informare ale angajatorului poate să fie cauza acestor lipsuri, nu
neapărat o rea-voinţă din partea acestuia, de aceea informarea și colaborarea cu
angajatorul poate să ducă la înlăturarea acestor situații. Angajatul, aici, nu comite
malpraxis se pot evita aceste situații, printr-o colaborare eficientă138 intre personalul medical
si pacient.
Figura 3. Prevenirea situaţiilor de malpraxis, elemente139.
138
139
50
Capitolul 7: Stressul de malpraxis. Definiţie. Manifestări ale stressului de
malpraxis medical. Reducerea stressului de malpraxis medical
Așa cum menționăm în cadrul cursului, există o probabilitate de a avea, la un

moment dat, o situație de malpraxis în activitatea profesională. Este foarte importanta
evitarea acelor situatii care pot degenera in malpraxis medical si gestionarea situatiilor care pot
sa apara in practica medicala.
Bertolt Brecht (1898-1956, poet, dramaturg, expresionist) afirma: “Inteligență nu
înseamnă să nu faci greşeli, ci să vezi repede cum poţi să le îndrepţi”140.
Teama de a nu greşi generează un stres suplimentar, personalului medical, descris
în studii de specialitate că şi “sindrom de stres indus de malpraxis” şi este transpus
faptic sub formă de: iritabilitate, teamă, dificultăţi de concentrare, insomnie, oboseală,
anxietate141. Studiile legate de aceasta, arată că principalii factori de stres nu sunt cei
legați de lucrul direct cu pacienții, ci de factori de sistem, ca: birocraţie, legislaţie
neclară, presiuni emoţionale ale rudelor, recunoaştere socială redusă, lipsuri materiale142.
Reducerea sindromului de stress indus de teamă de malpraxis poate să se facă
prin mai multe soluţii:
- evaluarea corectă a situaţiei, riscuri calculate din start, comunicare cu pacientul
- prevenirea neglijenței printr-un managemant corect al tratamentului, interacţiunilor
pacient - personal medical, inclusiv declivarea competenţei către un alt medic/colegă cu
experienţă mai mare
- prezentarea corectă a faptelor, luarea de măsuri competente, expunerea unei
complicaţii
- cunoaştere profundă a îndatoririlor şi obligaţiilor personalului medical, cunoştinţe
medicale solide, a legislaţiei din domeniu şi asumarea faptelor şi gestionarea crizei143.
140
https://rightwords.ro/citate/inteligenta-nu-inseamna-sa-nu-faci-greseli-ci-sa-vezi--87227
141
https://rmj.com.ro/sindromul-de-stres-indus-de-malpraxis-medical/
142
Dumitrescu, Radu Mihai, 20 noiembrie 2019, “Fenomenul malpraxisului medical in Romania-perspective etice (partea a
II-a), in: https://www.medichub.ro/reviste/medic-ro/fenomenul-malpraxisului-medical-in-romania-perspective-etice-partea-a-
ii-a-id-2653-cmsid-51
143
51
Capitolul 8: Concluzii.
Cunoașterea legislației în domeniu este obligatorie pentru asistenta medicală și, totuși,
sunt lacune intalnite în practica medicală.
Malpraxisul este definit ca, fiind, citez; “eroarea profesională săvârșită în exercitarea
actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând
răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale,
144
sanitare și farmaceutice” , unde personalul medical este ““medicul, medicul dentist,
farmacistul, asistentul medical şi moaşa care acordă servicii medicale”145. Personalul medical
mai are o răspundere civilă pentru prejudiciile produse din eroare, inclusiv neglijență,
imprudență sau cunoștințe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte
individuale în cadrul procedurilor de prevenție, diagnostic sau tratament; din nerespectarea
reglementărilor prezentului titlu privind confidențialitatea, consimțământul informat și
obligativitatea acordării asistenței medicale; prin depășirea limitelor competenței, cu
excepția cazurilor de urgență în care nu este disponibil personal medical ce are
competență necesară146.
Răspunderea pentru malpraxis este si a unității sanitare, a producatorului de materiale si
echipamente, subcontractorului, furnizorului de utilitati147 (Art. 653-659, Legea 95/2006), față de
pacient, reprezentantul său legal sau aparținătorii persoanei decedate prejudiciate.
Pentru a avea un caz de malpraxis, sunt necesare existența a 4 elemente: fapta
ilicită (actul medical greşit, neinformarea, divulgarea secretului etc.), generarea unui
prejudiciu pacientului (de orice natură), demonstrarea raportului de cauzalitate între fapta
ilicită şi prejudiciul creat si vinovăţia (atitudinea psihică a asistentului medical în timpul
comiterii faptei ilicite, faţă de conduita sa şi de urmările actiunii sale)148. Lipsa vinovăției
înlătură răspunderea juridică.
144
Raspunderea civila a personalului medical, Legea 95/2006, in: https://lege5.ro/gratuit/g42tmnjsgi/raspunderea-civila-a-
personalului-medical-lege-95-2006?dp=hazdanjrgu3dm
145
146
147
Avocatum, “Malpraxisul. Notiune si remedii”, 8 noiembrie 2020, in: https://www.avocatum.ro/malpraxisul-notiune-si-
remedii/
148
52
Într-un caz de malpraxis, pot fi sesizate: Comisia de monitorizare şi competenţă
profesională din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică, administrația unității sanitare,
O.A.M.G.M.A.M.R., procuratura si instanța de judecată, sesizarea fiind inaintată de pacientul,
reprezentantul legal sau aparținătorii decedatului prejudiciat, într-un termen de cel mult 6 luni de
la data săvarsirii faptei sau de la data cunoasterii consecințelor prejudiciabile.
Asistenta medicala poate fi sancționata, intr-un caz de malpraxis confirmat, pe cale:
civilă, penală, disciplinară, administrativă, urmările fiind in funcție de normele incălcate,
forumul sesizat, gravitatea faptelor, implicare s.a.m.d. Alte incalcări ale normelor medicale,
etice etc. care nu reprezintă cazuri de malpraxis, se sancționează disciplinar, de către forumurile
competente (unitatea sanitară, forumul profesional, respectiv: O.A.M.G.M.A.M.R.).
O parte din aceste sancțiuni se pot prescrie, daca nu intervin alte sanctiuni in acest timp
sau pot sa ramana definitive (retragerea dreptului de a profesa, in cazuri foarte grave).
Este de evitat, pentru ambele părţi implicate, o situaţie de malpraxis, în măsura
posibilului şi, în cazul existenţei unui proces de durată, înarmarea cu multă răbdare şi
calm până la concluzionarea lui. Suferinţa fizică sau psihică a unui pacient nu se poate
todeauna aprecia- fiecare persoană este unică, are percepții diferite ale durerii fizice și psihice, un
“bagaj” emoțional și de viață unic, iar stressul la care este supus o asistență medicală în
situaţia unui caz de malpraxis, este de asemenea, mare. Într-un caz de malpraxis medical,
tendința generală este nu atât în cuantificarea daunelor fizice, cât în “măsurarea” financiară a
daunelor morale produse unui pacient sau familiei acestuia. Indiferent ca este asigurat sau nu,
daunele se pot obtine de catre pacient sau cei in drept, pentru calitatea de “pacient”, indiferent
daca acesta a platit sau nu, contributia la sanatate.
Păstrarea calmului și rațiunii în orice situaţie, respectarea sarcinilor din fișa postului și
generale, acționarea în limita competenței profesionale, o pregătire profesională continuă, atât
din punct de vedere al noutăților medicale, cât și asimilarea legislației specifice, respectarea
demnității profesionale proprii, în primul rând și a demnității celor din echipa medicală și a
pacientului, sunt factori care o pot ajută să gestioneze orice situaţie. A lucra cu oamenii,
şi mai ales bolnavi, este o muncă deosebit de solicitantă, atât fizic, cât şi psihic. Uneori
este nevoie de decizii și acțiuni rapide, alteori avem nevoie de tact și răbdare, de aplicarea
noțiunilor învățate în școală, de noțiuni de psihologie, psihoterapie, este nevoie de asumarea
53
deciziilor luate, chiar și în situații de urgențe sau stres, de rezolvarea unor probleme
administrative. Asistenta medicală trebuie să își arate nivelul de profesionalism, să se
perfecționeze continuu, tendința comună a statelor fiind de a oferi un standard medical comun,
care să confere o calitate înalta a îngrijirilor oferite pacientului, indiferent de locul acordării
asistenței medicale. Însă, aşa cum spunea Ray Douglas Bradbury (1920 -2012, scriitor
american), citez: “Dacă nu iubești ceea ce faci, atunci n-o face!”149.
149
http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Ray+Bradbury
54
Bibliografie:
1. Ardeleanu, Anca Monica, “ Solutionarea prin mediere a cazurilor de malpraxis medical, in:
https://aliantapacientilor.ro/wp-content/uploads/2016/04/Ardeleanu-SOLUTIONAREA-
PRIN-MEDIERE-A-CAZURILOR-DE-MALPRAXIS-MEDICAL.pdf
2. Asociatia pacientilor cu neoplazii mieloproliferative „MIELOPRO” : “ Drepturile si
obligatiile pacientului”- Ediția I - 2016
3. Astarastoae Vasile, Conf. Dr. Beatrice Ioan, Dr. Gheorghe Borcean, Av. Liviu Fatu,
“Raspunderea profesionala medicala”, 07.02.2012
4. Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate Strategia națională
pentru asigurarea calității în sistemul de sănătate, pentru perioada 2018-2025, in
https://anmcs.gov.ro/web/
5. Banaș, A., Chiriac, V., Farcașanu, D., Fătu, L., Ionescu, I., Iordache, R., Iorgulescu, G.,
Scîntee, S.G., Vlădescu, C., Ududec, D., Drepturile omului în îngrijirea pacienților: ghid
pentru practicieni, Centrul pentru Politici și Servicii de Sănătate – Buzău: Alpha MDN, 2015
6. Cimpoeru, Dan, “Notiuni de legislatie medicala”, articol, iun., 18.2012, in:
https://www.easistent.ro/?p=1918
7. Codul Muncii adnotat, Titlul XI, Raspunderea juridica, Cap. 1. Regulamentul intern, in:
https://www.codulmuncii.ro/titlul_11_1.html
8. Codul Penal 2009, in: https://lege5.ro/gratuit/gezdmnrzgi/art-298-neglijenta-in-serviciu-
codul-penal?dp=gqytsojvgq2ds
9. Constitutia Romaniei***Republicată, Emitent: Adunarea Constituanta publicata in:
MONITORUL OFICIAL NR. 767 din 31 octombrie 2003
10. “ Drepturile si obligatiile pacientului”- Ediția I - 2016, Asociatia pacientilor cu
neoplazii mieloproliferative „MIELOPRO”
11. Dumitrescu, Radu Mihai, 20 noiembrie 2019, “Fenomenul malpraxisului medical in Romania-
perspective etice (partea a II-a), in: https://www.medichub.ro/reviste/medic-ro/fenomenul-
malpraxisului-medical-in-romania-perspective-etice-partea-a-ii-a-id-2653-cmsid-51
12. Lege privind exercitarea profesiilor în sistemul de sănătate şi pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale
pentru profesiile reglementate din România, in: http://www.ms.ro/wp-
55
content/uploads/2017/12/lege-noua-profesii-6-dec.2017-2.pdf
13. Legea nr. 461 din 18 iulie 2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical,
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali din România, Emitent:
Parlamentul Romaniei, 2001, in:
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=28961
14. Lege privind exercitarea profesiilor în sistemul de sănătate şi pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale
pentru profesiile reglementate din România, in: http://www.ms.ro/wp-
content/uploads/2017/12/lege-noua-profesii-6-dec.2017-2.pdf
15. Legea drepturilor pacientului (Legea nr. 46/2003), Emitent: Parlamentul romaniei, 2003, in:
16. Legea nr.145 din 24 iulie 1997, Legea asigurărilor sociale de sănătate,
Textul actului publicat în M.Of. nr. 178/31 iul. 1997
17. Lege Nr. 95/2006 din 14 aprilie 2006 *** Republicată privind reforma în
domeniul sănătăţii, Emitent: Parlamentul, in:
18. Mihai, Adriana Viorica, “Medierea in malpraxisul medical”, 15.10.2013, in:
https://www.juridice.ro/286468/medierea-in-malpraxisul-medical.html
19. Nasui, G.A., “Malpraxisul medical, particularitatile raspunderii civile medicale”, Editura
Universul Juridic, Bucuresti, 2010
20. Noul Cod Civil actualizat 2020-Legea 287/2009, republicat, actualizat la zi, in:
https://legeaz.net/noul-cod-civil/
21. Ordonanta de urgenta Nr. 144 din 28 octombrie 2008 privind exercitarea profesiei de
asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical,
precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti,
Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România
22. Moldovan, A.T., Tratat de drept medical, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002
23. Papuc, Irina, “Campanie// Ce este eroarea si greseala in medicina. Care dintre ele nu
are nici o legatura cu malpraxisul”, 10 iulie 2014, in:
http://sanatateinfo.md/News/Item/2637
56
24. Raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii
medicale, sanitare si farmaceutice”, Titlul XV, Emitent: Parlamentul, Publicata in:
Monitorul Oficial Nr. 372 din 28 aprilie 2006- Legea nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătății, M.Of. nr. 372 din 28.04.2006
25. Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016
privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal
și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE, in:
https://mfe.gov.ro/informatii-de-interes-public/solicitare-informatii-legislatie/protectia-
datelor-cu-caracter-personal-gdpr/
26. Regulamentul de organizare si functionare a comisiei de monitorizare si competenta
profesionala pentru cazurile de malpraxis din 06.11.2006, Text publicat in Monitorul Oficial,
Partea I nr. 970 din 05 decembrie 2006, in:
https://lege5.ro/Gratuit/geydembwgq/regulamentul-de-organizare-si-functionare-a-comisiei-
de-monitorizare-si-competenta-profesionala-pentru-cazurile-de-malpraxis-din-06112006
27. Savescu&Asociatii, “Minuta de practica neunitara. Cine aplica sanctiunea disciplinara in
cazul abaterii savarsite de un asistent medical?”, 27.07.2020, in:
https://www.juridice.ro/690494/minuta-de-practica-neunitara-cine-aplica-sanctiunea-
disciplinara-in-cazul-abaterii-savarsite-de-un-asistent-medical.html
28. Stancu, Emilia, “Drepturile pacientilor. Prevederi legislative”,
in:https://www.colegfarm.ro/docu/Drepturile_pacientului_2018.pdf
29. Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România, in: https://www.oamr.ro/statut/
30. Turcu Ion, “Dreptul sanatatii. Frontul comun al medicului si al juristului”, Bucuresti, Wolters
Kluver, 2010
31. Varga Gabriela Elvira Irina, lucrare de dizertatie: “Prevenirea si managementul
situatiilor de malpraxis in activitatea profesionala a asistentilor medicali”, Cluj-Napoca,
UMF “Prof. Dr. I.Hatieganu”, Septembrie 2020
32. Vida-Simiti, Ionut, “ Raportul dintre raspunderea medicului si raspunderea unitatii sanitare, in
R.R.D.P. nr. 5/2010
33. Vida-Simiti, Ionut: “Raspunderea civila a medicului”, Editura Hamangiu, 2013
57
34. Zamfir, Claudiu, “Proceduri: Sanctionarea angajatului, suspendarea si intreruperea
contractului de munca. Sfaturi utile pentru patroni de la 3 avocati”, 27 Noi 2015-19:21, in:
https://www.startupcafe.ro/stiri-howto-20628254-proceduri-sanctionarea-angajatului-
suspendarea-intreruperea-contractului-munca-sfaturi-utile-pentru-patroni-3-avocati.htm
35. http://www.dataprotection.ro/servlet/ViewDocument?id=1262
36. https://lege5.ro/Gratuit/geztsobzgu3a/ordinul-nr-1502-2016-pentru-aprobarea-
componentei-si-a-atributiilor-consiliului-etic-care-functioneaza-in-cadrul-spitalelor-publice
58

PDF Malpraxisul Asistentei Medicale 10 Mai 2021 OAMGMAMR

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PDF Malpraxisul Asistentei Medicale 10 Mai 2021 OAMGMAMR

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MALPRAXISUL

GABRIELA ELVIRA IRINA VARGA

Capitolul 1: Drepturile și obligațiile membrilor O. A.M.G.M.A.M.R. ...................................................................... 6

Capitolul 2: Malpraxisul medical. Definiţie. Noţiuni generale .............................................................................. 7

Subcapitolul 2.2: Erorile profesionale. Erori de fapt. Erori de normă ......................................................................10

Subcapitolul 2.3: Neglijenta ....................................................................................................................................12

Subcapitolul 2.4: Confidențialitatea datelor pacientului .........................................................................................13

Subcapitolul 2.5: Consimțământul informat al pacientului .....................................................................................15

Capitolul 3: Răspunderea în caz de malpraxis ...................................................................................................... 24

Subcapitolul 3.1: Noțiuni generale ..........................................................................................................................24

Subcapitoul 3.2: Răspunderea personală a asistentului medical ............................................................................27

Subcapitolul 3.2.1: Răspunderea civilă a asistentei medicale ............................................................. 27

Subcapitolul 3.2.2: Răspunderea penală a asistentei medicale .......................................................... 28

Subcapitolul 3.2.3: Răspunderea disciplinară a asistentei medicale ................................................ 29

Subcapitol 3.3: Răspunderea șefului ierarhic și a angajatorului. ....................................................................33

Subcapitolul 3.4: Alte categorii răspunzatoare de malpraxisul medical ................................................................34

Subcapitolul 3.5: Exceptări de la răspunderea juridică .........................................................................................34

Subcapitolul 5.1: Sesizarea unui caz de malpraxis medical...................................................................................39

Subcapitolul 5.2: Soluţionarea unei suspiciuni / caz de malpraxis medical ...........................................................43

Subcapitol 5.3: Asigurarea de malpraxis medical a asistentei medicale ...............................................................43

Subcapitol 5.4: Medierea unui caz de malpraxis ....................................................................................................45

Subcapitolul 5.5: Instanţa de judecata ....................................................................................................................45

Subcapitolul 5.6: Managementul situaţiilor de malpraxis medical .........................................................................46

Capitolul 6: Prevenirea situaţiilor de malpraxis ale asistentei medicale .................................................... 48

Capitolul 8: Concluzii. ........................................................................................................................................ 52

Autorul își asumă răspunderea cu privire la conținutul materialului de curs.

În 12 mai se sărbătoreşte Ziua internaţională a asistentului medical şi a moaşei2.

Capitolul 1: Drepturile și obligațiile membrilor O. A.M.G.M.A.M.R.

Nu se poate să profesesezi ca asistentă medicală fără să fii înscrisă în organizația

Capitolul 2: Malpraxisul medical. Definiţie. Noţiuni generale

Subcapitolul 2.1: Definiţia malpraxisului medical. Elemente ale malpraxisului

Ce înseamnă malpraxis? Conform dicționarului explicativ al limbii române,

Mențiune: Dacă nu avem toate aceste elemente, nu putem să vorbim de malpraxis

Subcapitolul 2.2: Erorile profesionale. Erori de fapt. Erori de normă

Erorile profesionale se împart, în literatura de specialitate, în erori de fapt, care

Ca să facem o diferență între cele 2 feluri de erori:

Subcapitolul 2.3: Neglijenta

Conform DEX, “neglijenţă “ inseamnă, citez: “atitudine manifestată prin delăsare,

Subcapitolul 2.4: Confidențialitatea datelor pacientului

Conform Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din

Pe lângă confidențialitatea generală a persoanei fizice, avem confidențialitatea datelor

Precizăm că, nerespectarea confidențialității datelor despre pacient, precum și

O să definim următorii termeni, conform explicațiilor oferite de legiuitor:

Neobținerea consimțământului scris al pacientului de către personalul medical, cu

Subcapitolul 2.6: Obligativitatea acordării asistenței medicale, de către

Asistenta medicală, conform Codului de etică și deontologie al asistentului medical

Capitolul 3: Răspunderea în caz de malpraxis

Subcapitolul 3.1: Noțiuni generale

Asistentul medical știm că nu este funcţionar public. Exercitarea profesiei de

Figura 2. Condiţii pentru angajarea juridică a unei culpe medicale70.

Nu este considerat caz de malpraxis, la aducerea unui prejudiciu pacientului, in

Subcapitoul 3.2: Răspunderea personală a asistentului medical

Subcapitolul 3.2.1: Răspunderea civilă a asistentei medicale

Subcapitolul 3.2.2: Răspunderea penală a asistentei medicale

Dacă fapta care a cauzat un prejudiciu pacientului

Subcapitolul 3.2.3: Răspunderea disciplinară a asistentei medicale

Răspunderea disciplinară poate să ducă pană la excluderea/interzicerea practicării

Asistentul medical “răspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor din domeniul

Medicul are ca sarcină inclusiv controlarea documentelor/conduitei personalului din

Conform Legii 95/2006(Art. 653-659), pot fi răspunzători de malpraxis medical, alături

Subcapitolul 3.5: Exceptări de la răspunderea juridică

Capitolul 4: Sanctiuni aplicabile in caz de malpraxis, a asistentei medicale. Sanctiuni

Legislația actuală incriminează malpraxisul medical, care, după ce este demonstrat de

b. Sesizarea catre unitatea sanitara angajatoare: