Medicina Legala

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE DREPT
Prof. univ. dr. GC Curca
Medicina Legala
Suport de curs pentru învăţământul la distanţă
2022
1
CUPRINS GENERAL
UNITATEA DE INVATARE 1. SPECIFICUL, DOMENIUL, STRUCTURA SI

ORGANIZAREA MEDICINII LEGALE
1.Definitia medicinii
legale
2. Domenii de activitate ale medicinii legale
3. Reglementarea activităţii de medicină

legală
4. Structura teritoriala a reţelei nationale de medicină legală
5. Structura organizatorica, de analiza si control a retelei

nationale de medicina
legala
6. Asigurarea obiectivitatii si calitatii profesionale a

constatarilor si expertizelor medico-legale : principiile activitatii
medico-legale
7. Prezentarea INML Mina Minovici

Bucuresti
UNITATEA DE INVATARE 2. ELEMENTE DE TANATOLOGIE
1. Definitia mortii si aspect conceptuale privind moartea

2. Clasificarea semnelor mortii
3.Stabilirea datei probabile a mortii. Tanatocronologia
4.Felul mortii, cauzele medicale ale mortii, modalitatea de deces
5. Moartea suspecta vs. moartea subita
UNITATEA DE INVATARE 3. ELEMENTE DE TRAUMATOLOGIE GENERALA

MEDICO-LEGALA. LEZIUNI TRAUMATICE PRIMARE
1.Clasificarea agentilor traumatici
2.Mecanisme de producere a vatamarilor (leziunilor traumatice)
3.Leziuni traumatice primare
2
UNITATEA DE INVATARE 4. VATAMAREA CORPORALA
1. Aspecte procedurale ale constatarii vatamarii corporale pe o

persoana in viata ori decedata. Actele medicale. Expertiza medico-legala46
2. Certificatul medico-legal
3. Raportul de constatare medico-legala
4. Evaluarea gravitatii leziunilor traumatice: zilele de ingrijire medicala, ZIM
5. Limite ale evaluarii medico-legale a vatamarii
6. Prevederile art. 196 CP privind vatamarea corporala si consecintele acesteia

infirmitate, avort posttraumatic, punerea in primejdie a vietii
UNITATEA DE INVATARE 5. CAUZALITATEA MEDICO-LEGALA
1. Definitie
1.Componentele lantului cauzal
2.Clasificarea lanturilor cauzale
3.Legatura de cauzalitate directa neconditionata
4.Legatura de cauzalitate directa conditionata
5.Cauzalitate secundara (indirecta)
6.Cauzalitatea multipla
Bibliografie
3
UNITATEA DE INVATARE 1. SPECIFICUL, DOMENIUL, STRUCTURA SI
ORGANIZAREA MEDICINII LEGALE
CUPRINS
1.Definitia medicinii legale
3. Reglementarea activităţii de medicină

legală
5. Structura organizatorica, de analiza si control a retelei nationale de

medicina
legala
6. Structura organizatorica, de analiza si control a retelei nationale de

medicina
legala
7. Asigurarea obiectivitatii si calitatii profesionale a constatarilor si

expertizelor medico-legale : principiile activitatii medico-legale
8. Prezentarea INML Mina Minovici
Bucuresti
OBIECTIVE
Cunoasterea domeniului de activitate al medicinii legale. Cunoasterea structurii retelei de
medicina legala pentru a fi astfel inlesnita solicitarea la timp si procedurala a lucrarii medico-
legale. Cunoasterea principiilor care stau la baza activitatii medico-legale si a caracterului
expertal al profesiunii. Cunoasterea legislatiei in domeniu.
1.Definitia medicinii legale

Definitia medicinii legale poate fi privita din 3 puncte de vedere: etimologic,
expertal si procedural.
1. Def. etimologica: Aplicarea cunostiintelor medicale la necesitatile
implinirii actului de justitie
2. Def. expertala: Stiinta medicala care urmareste in interesul legii si al
justitiei sa obiectiveze si să evalueze aspectele medical-biologice din spetele
juridice construind un suport stiintific cu caracter expertal probatoriu
4
3. Def. procedurala : Stiinta medicala prin care se realizeaza o cercetare
medico-legala procedural necesara in toate spetele juridice in care exista
implicatii medicale precum si in cazurile medicale in care exista implicatii
juridice
Medicina legala este chemata sa identifice şi să separe elementele de
probatiune biologice directe, materiale, de elementele de probatiune biologice
indirecte, dar si aspectele medical-biologice cu valoare certa de cele
incerte/posibile/probabile si sa le prezinte organelor judiciare pentru a fi
administrate corect in interesul justitiei.
In conditiile unui dubiu sau a unei argumentatii stiintifice incomplete
expertii medici legisti trebuie sa-si exprime indoiala delimitind posibilitatea de
probabilitate si certitudinile de incertitudini: in acest sens vor trebui sa
individualizeze aspectele medicale probate si certe de cele (im)probabile sau
(im)posibile indiferent ce parte implicata nemultumeste prin aceasta. Trebuie
sa fie obiectivi si impartiali, manifestand o atitudine profesionala, expertala.
Medicina nu este o stiinta exacta, este o stiinta despre viu, iar viul
cunoaste legitati biologice complexe aflate in interrelatie si asupra carora
actioneaza conditionalitati;
In acest fel organismul prezinta specificitate, adaptabilitate si diversitate
biologica ce se situeaza la baza unicitatii fiintei umane atat din punct de vedere
biologic cat si psihic.
EXEMPLU. Un caz de talharie. O persoana primeste o lovitura violenta in cap cu o bata de

basebal si apoi este tilharita. Exista 4 posibilitati mai frecvente de evolutie din punct de
vedere neurochirurgical care toate depend de victima:
o unele persoane vor avea/nu vor avea pierderea constientei (comotie cerebrala), local
vor prezenta plaga la locul de impact fara insa a se insoti de fractura craniului (calota
craniana groasa)
Numarul de zile de ingrijiri medicale, ZIM va depinde de evolutia plagii si se va situa
sub 20 (daca nu survin complicatii ex. infectie, etc.)
o unele persoane vor suferi cu probabilitate o pierdere a starii de constienta (comotie
cerebrala reversibila in urmatoarele ore-zile) si o vatamare a partilor moi ale
scalpului cu o plaga (rana), hemoragie, si o fractura craniana in locul lovirii (fractura
la impact).
Numarul de zile de ingrijiri medicale, ZIM va depinde de fractura craniana si
vindecarea acesteia si se situa peste 20 dar sub 40 daca nu survin complicatii (infectie,
etc.)
o unele persoane vor prezenta/nu vor prezenta pierderea starii de constienta, local
plaga, fractura/fara fractura craniana dar in schimb vor prezenta afectarea creierului
fie direct prin contuzia acestuia (evolutie rapida adesea cu coma) fie indirect prin
5
hemoragiile intracraniene (evlutie uneori rapida alteori intarziata cu ore-zile sau
chiar saptamanai).
Numarul de zile de ingrijiri medicale, ZIM va depinde de evolutia vatamarii creierului
si se va situa adesea peste 40-50 ZIM, uneori peste 60 ZIM. Poate deceda.
Sub raportul elementelor subiective ale infractiunii gravitatea faptei antisociale a fost
identica. Sub raportul elementelor materiale, consecintelor medicale in cele 3 situatii sunt
diferite si implica un nr. diferit de ZIM. In cel putin una dintre ele persoana poate deceda
Existã un rationament medico-legal, specific acestui domeniu de activitate

care îmbina triadic rationamentul medical clinic cu rationamentul morfo-
patologic (studiul bolilor la nivel structural, celular) si cu rationamentul
criminalistic avand ca fundament verificarea si obiectivarea datelor medicale si
ipotezelor cauzale: simpla acceptare a acestor ipoteze este de evitat.
In acest sens expertizele medico-legale presupun verificarea aparentelor
/ probabilitatilor / posibilitatilor si inlocuirea acestora in masura posibilului cu
certitudini in cadrul unui demers obiectiv bazat pe o argumentatie obiectiv-
stiintifica.
“Informatia nu poate fi eronata, doar interpretarea ei” (P. Kirk).
Medicul legist trebuie sa-si formuleze concluziile expertizei cu

obiectivitate si impartialitate fata de partile implicate. Obiectivitatea este
asigurata prin respectarea principiului metodologiei unitare, a nerestrictionarii
accesului la informatie.

a) Autopsie medico-legala
b) Examinari medico-legale a leziunilor traumatice, aprecierea capacitatii
de munca sau a starii de sanatate având ca scop stabilirea aptitudinilor
unei persoane de a exercita o anumită activitate sau profesie
c) Expertiza medico-legala psihiatrica
d) Expertiza medico-legala in sfera genitala: viol, probarea virginitatii,
stabilirea sexului si a virstei biologice
e) Examinari complementare medico-legale de toxicologie, serologie,
histopatologie, tanatochimie, imunologie, bacteriologie
f) Serologia medico-legala (filiatie) si genetica medico-legala (profilul
ADN).
6
g) Cercetarea criminalistica si judiciara a produselor biologice (“forensic
research”): sperma, fir de par, sange, explozibili, urme, impuscare
h) Antropologie medico-legala si odontostomatologie medico-legala
i) Verificarea autenticitatii si a corectitudinii intocmirii actelor medicale
j) Bioetica si deontologia medicala
k) Invatamint medical
l) Cercetare stiintifica
Cercetarea in medicina legala se desfasoara prin metode proprii acestei specialitati dar si in
coroborare atat cu stiintele medicale clinice cat si cu cercetarea medicala fundamentala
(anatomie patologica, biologie moleculara, genetica, biologie celulara, biofizica, biochimie,
fiziologie, fiziopatologie, etc.); prin aceasta colaborare interdisciplinara ce se extinde si in
domeniul clinic, medicina legala este astazi o stiinta medicala moderna indispensabila in
bagajul de cunostiinte al oricarui medic si cu un definit impact social prin expertizele sale.
EXEMPLE:
• Grupele de sange descoperite de catre Landsteiner in 1901 au fost utilizate pentru
prima data in practica medicala intr-un caz medico-legal in Germania anului 1904.
• Amprenta genetica (profilul ADN), descoperit de Sir Alec Jeffreys in 1985, a fost
utilizata pentru prima data in practica medicala intr-un caz medico-legal de omor si
viol asupra a 2 tinere in Anglia anului 1989.
3. Reglementarea activităţii
de medicină legală
Activitatea de medicină legală
din România se desfăşoară în
conformitate cu prevederile
stipulate în următoarele acte
INML “Mina Minovici” Bucuresti

IML Iasi
IML Craiova
normative:
-Legea nr. 459/2001 (publicată în IML Timisoara
M.O. al României, Partea I, IML Cluj Napoca
nr.418/27.07.2001) prin care a fost
IML Tg Mures
aprobată O.G. nr. 1/2000 (publicată în
M.O. al României Partea I, nr.
7
22/21.01.2000) privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor
de medicină legală.
-Legea nr. 271/2003 (publicată în M.O. al României, Partea I
nr.616/07.07.2004) prin care a fost aprobată O.G. nr. 57/2001 (publicată
în M.O. al României, Partea I nr. 531/31.08.2001) pentru modificarea şi
completarea O.G. nr. 1/2000;
-Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor O.G. nr. 1/2000 privind
organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală
(publicat în M.O. al României, Partea I nr. 459/19.09.2000) aprobat prin
H.G. nr. 774/2000 şi modificat prin H.G. nr. 1204/2002.
-Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a
altor lucrări medico-legale (publicate în M.O. al României, Partea I, nr.
459/19.09.2000) aprobate prin ordinul comun al Ministerului Justiţiei
(nr. 1134/C/25.05.2000) şi al Ministerului Sănătăţii (nr.
2554/04.04.2000).

a) Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici" - unitate cu
personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Sănătăţii, condus de
către un director general
b) 5 Institutele regionale de medicină legală (fostele laboratoare
exterioare de medicină-legală) din centrele medicale universitare: Timişoara,
Târgu-Mureş, Cluj-Napoca, Iaşi şi Craiova; sunt conduse de către un director,
institutele medico-legale au personalitate juridică şi se află în subordinea
Ministerului Sănătăţii.
În cadrul institutelor de medicină legală funcţionează câte o comisie de
control şi avizare a documentelor medico-legale.
c) 36 Servicii de medicină legală judeţene cu sediul în oraşul reşedinţă de
judeţ; nu au personalitate juridică şi se află în subordirea direcţiilor judeţele de
sănătate publică; sunt conduse de către un medic legist şef numit de directorul
direcţiei judeţene de sănătate publică şi sunt coordonate de institutele de
medicină legală în a cărui competenţă teritorială se află
d) 11 Cabinetele de medicină legală, aflate în structura
organizatorică a serviciilor de medicină legală judeţene şi înfiinţate în judeţele
mari, îşi au sediul în alte localităţi decât cele reşedinţă de judeţ
8
5. Structura organizatorica a retelei nationale de medicina legala
9
Fig. 2 Legea 459/2001 (http://www.legmed.ro/doc/legislatie-ml.pdf)
6. Asigurarea obiectivitatii si calitatii profesionale a constatarilor si

expertizelor medico-legale : principiile activitatii medico-legale
Se realizeaza pe baza urmatoarelor principii:
a) Principiul metodologiei unitare
10
b) Principiul nerestrictionarii accesului expertului la informatia medicala
c) Principiul contradictorialitatii : interne institutiei medico-legale si
externe in sistemul juridic (noua expertiza, suplimentul, avizul,
expertul recomandat/independent)
d) Principiul independentei profesionale
e) Principiul obiectivitatii
Principiul metodologiei unitare

Metodologia efectuarii constatarilor si expertizelor si normativele de
evaluare medico-legala sint unice pe tara si sint elaborate, revizuite si
reactualizate de Consiliul Superior de Medicina Legala si aprobate de Ministerul
Sanatatii
Implementarea sistemului de management al calitatii SR EN ISO 9001: 2001
/ ELOT EN ISO 9001:2000 in sistemul medico-legal a fost inititata de catre INML
Mina Minovici incepand cu anul 2008. De atunci a fost urmata de catre multe
alte institutii precum:
IML IASI
SJML COVASNA
IML TIMISOARA
SJML CALARASI
SJML IALOMITA
SJML ARAD
SJML BUZAU
SJML CONSTANTA
si altele in curs de certificare
In toate aceste institutii (si in altele care vor

urma) se folosesc aceleasi proceduri, aceleasi
tipuri de formulare, aceleasi metode si
mijloace, ceea ce permite desfasurarea unei
activitati coordonate, superpozabile, apta de
autocontrol si de verificare a calitatii lucrarilor. Pe principiul teritorialitatii,
toate celelalte servicii medico-legale care inca nu au implementat ISO 9001 sunt
coordonate metodologic si profesional de catre institutele medico-legale si
metodologic de catre Consiliu Superior de Medicina Legala astfel incat dincolo
de implementarea normelor ISO reglementarea activitatii este comuna
pendinte de legislatia in vigoare, unica. Normele ISO stabilesc stabilesc insa
11
existenta si respectarea procedurilor, a autocontrolului sistemului din acea
unitate (ex. modificarea metodelor se face numai prin modificarea
procedurilor), posibilitatea verificarii calitatii si a masurii in care gradul de
satisfactie al clientului este respectat (in acest caz sistemul juridic si persoana)
si ridica o stacheta a profesionalismului pe care prin recertificare institutia o
ridica in fiecare an sau cel putin o pastreaza.
Sistemul normelor de calitate permite de asemenea:
• Alinierea la standardele europene in domeniu (in folosul direct al
acuratetei actului de justitie)
• Armonizarea activitatii institutiilor din sistemul medico-legal romanesc
• Cresterea eficientei
• Cresterea obiectivitatii si preciziei evaluarilor medico-legale si
diminuarea riscului de eroare
• Alinierea la standardele de management al calitatii in interiorul tarii in
raport cu alte diferite institutii ale statului (ex: Institutul National de
Criminalistica este acreditat SR EN ISO / CEI 17025 din 2005 cu certificat
de acreditare ca laborator de incercari incepand cu 2007)
Principiul nerestrictionarii accesului expertului la informatia

medicala
Ori de cite ori medicul legist considera necesar (in scopul efectuarii unei
constatari/expertize) sa ia cunostinta de documente medicale/medico-legale
aflate la dosar (certificate, buletine de analiza, radiografii, etc), s-au neaflate la
dosar, el are dreptul sa solicite, potrivit dispozitiilor legale, organelor care au
cerut constatarea ori expertiza sa-i puna la dispozitie aceste documente.
Ori de cite ori medicul legist considera ca pentru efectuarea expertizei
solicitate in scopul elucidarii tuturor aspectelor medicale ale cazului, este
nevoie de examinarea persoanei sau de efectuarea unor investigatii medicale
de specialitate acesteia, el are dreptul sa ceara, potrivit dispozitiilor legale,
organelor care au cerut constatarea ori expertiza sa dispuna realizarea acestor
solicitari. Daca pentru stabilirea diagnosticului este nevoie de o observatie
medicala pe un timp mai indelungat, medicul legist are dreptul sa ceara ca
persoana in cauza sa fie internata in spital.
Expertiza medico-legala pe baza de documente medicale si/sau medico-
legale este o exceptie, spre exemplu in situatia in persoana s-a vindecat ori nu
poate fi examinata, ori nu doreste sa fie examinata ori a decedat.
12
Institutiile de medicina legala au dreptul sa refuze efectuarea unei
constatari/expertize daca nu i se pun la dispozitie informatii medicale
suficiente, acces la dosar, consultul nemijlocit al persoanei.
Principiul contradictorialitatii
Principiul contradictorialitatii se realizeaza prin urmatoarele cai:
In expertizele pe persoana, conducatorul unitatii de medicina legala
poate institui comisii de expertiza, ori de cite ori socoteste necesar.
Se instituie comisii de expertiza in mod obligatoriu, cand legea prevede
expres aceasta, precum si atunci cind obiectul expertizei il constituie:
constatarea starii psihice a unei persoane privind stabilirearesponsabilitatii
penale sau a responsabilitatii civile;
• constatarea starilor morbide care sint urmarea unor fapte medicale
ilicite, a unor deficiente sau a nerespectarii normelor tehnice
medicale;
• investigarea filiatiei;
• expertiza capacitatii de munca
• expertiza pentru evaluarea starii de sanatate avind ca scop stabilirea
aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumita activitate
(aptitudinea de a conduce autovehicole, aparate de zbor, de port arma
etc).
Din comisiile de expertiza, in asemenea cazuri, vor putea face parte, cand
comisia considera necesar, medici si alti specialisti in domeniile ce intereseaza
fiecare caz in parte.
Expertii care intra in alcatuirea comisiei, pot fi de acord cu concluziile
raportului elaborat de expertul oficial sau pot formula opinii separate. In
situatia cind exista opinii diferite intre expertii oficiali si expertul ales de parte,
se impune solicitarea avizului Comisiei de Avizare si Control
In orice fel de expertize, indiferent de materia lor (penale, civile, dreptul
muncii, dreptul familiei), pe linga medicul/medicii legisti desemnati de
conducerea Institutelor de Medicina Legala si a Serviciilor de medicina legala
sa efectueze expertiza, poate participa un expert desemnat de instanta la
cererea partilor, in limitele listei de experti stabilita si aprobata in prealabil, de
catre Consiliul Superior de Medicina Legala.
Expertii numiti de instanta la cererea partilor pot asista la lucrari, pot
lucra in paralel sau in comun cu expertii oficiali, pot fi de acord cu concluziile
raportului elaborat de expertul oficial sau pot formula opinii separate. Expertii
13
numiti de instanta la cererea partilor nu pot delega atributiile lor, nu pot depasi
termenul acordat de instanta pentru efectuarea expertizei. Plata expertilor se
face sub forma de onorariu care se achita direct acestora pe baza documentelor
justificative.
In situatia cind exista opinii diferite intre expertii oficiali si expertul ales
de parte, se impune solicitarea avizului Comisiei de Avizare si Control.
Nu se poate solicita participarea unor experti ai partilor la elaborarea
avizelor Comisiilor de Avizare sau a Comisiei Superioare Medico-Legale
Mecanisme de verificare a actelor medico-legale in reteaua nationala

de medicina legala
Mecanismele care permit autoverificarea calitatii si obiectivitatii actelor
medico-legal se bazeaza pe:
i. Principiul prevenirii redundantei opiniilor
a. Un medic legist care a eliberat unei persoane un certificat
medico-legal, nu mai poate participa la redactarea unui raport de
expertiza sau de noua expertiza medico-legala in acelasi caz. In
acest gen de situatie sau in alte cazuri de incompatibilitate
expertala, precum si ori de cite ori medicul legist este impiedicat,
din alte motive justificate, sa efectueze lucrarea ce i s-a solicitat,
el este obligat sa comunica indata aceasta, in scris, organului
medico-legal competent pentru a desemna un alt medic legist
aratind si motivele incompatibilitatii.
b. Dupa efectuarea unei constatari se poate solicita o expertiza
medico-legala unei persoane: indiferent daca prima expertiza a
fost efectuata la cererea persoanei sau la cererea organelor de
drept, urmatoarea etapa de verificare o poate constitui fie
solicitarea avizarii de catre Comisia de Avizare si Control a
actelor medico-legale fie o noua expertiza medico-legala,
efectuata in cadrul unei comisii
ii. Principiul competentei teritoriale
a) Functioneaza conform prevederilor regulamentului de aplicare a
dispozitiilor Ordonantei Nr. 1/2000, privind Organizarea
activitati si functionarea institutiilor de medicina legala
b) Medicul legist are dreptul sa-si decline competenta teritoriala si
sa indrume spre institutia de care apartine teritorial
iii. Principiul ierarhizarii competentei profesionale si stiintifice
14
a) Medicii rezidenti nu au calitatea juridica sa semneze acte
medico-legale.
b) Noua expertiza se efectueaza de o comisie de medici legisti,
indiferent daca prima expertiza a fost efectuata de un singur
medic legist sau de mai multi. Comisia are in compunerea ei cel
putin 2 membri cu un grad profesional egal sau superior
medicului sau medicilor legisti care au efectuat expertiza
anterioara, iar la grade profesionale egale se vor utiliza grade
didactice superioare. Gradele profesionale, in ordinea
crescatoare sint: medic specialist, medic primar, medic primar
doctor in medicina. Gradele didactice, in ordinea crescatoare
sint: preparator universitar, asistent universitar, sef de lucrari,
conferentiar universitar, profesor universitar.
c) Medicul legist are dreptul sa-si decline competenta si sa indrume
spre institutia ierarhic superioara
iv. Principiul instantelor de verificare
a) Verificarea unei constatari sau expertize medico-legale
realizeaza prin:
b) Medicul legist sef al Serviciilor de Medicina Legala Judetene,
Medicii sefi de compartiment sau sectie din Institutele de
Medicina Legala verifica nivelul stiintific si calitatea expertizelor
si constatarilor medico-legale efectuate de medicii legisti din
subordine, putind recomanda, daca socoteste necesar, refacerea
lor totala sau partiala sau verificarea acestora de catre Comisia
de Avizare si Control;
c) Noua Expertiza Medico-Legala
d) Comisia de Avizare si Control a actelor medico-legale si
e) Comisia Superioara Medico-Legala
8. Prezentarea INML Mina Minovici Bucuresti

In anul 1856 Carol Davila infiinteaza Scoala de Chirurgie ulterior
denumita Scoala Nationala de Medicina si Farmacie. Aici se preda si medicina
legala.
In 1862 se infiinteaza pe linga Ministerul de Interne si Ministerul Justitiei
un laborator de chimie destinat sa serveasca lucrarilor practice ale
invatamintului medical si sa fie in acelasi timp la dispozitia instantelor
juridiciare pentru cercetari chimico-legale.
15
In 1861 Gheorghe Atanasovici devine primul profesor de medicina legala
la Scoala Nationala de Medicina si Farmacie
In 1862 Gheorghe Atanasovici este numit Medic Legist al Capitalei.
In anul 1865, prin aparitia Codului Penal si Instructie Criminala a fost
stabilit rolul medicului intr-o serie de cauze judiciare.
In 1879 a fost numit profesor de psihiatrie si medicina legala Alexandru
Sutzu, Dr. Mina Minovici a studiat farmacia si apoi medicina, fiind deosebit de
apreciat de Carol Davila. In 1885, el va pleca pentru specializare in medicina
legala la Paris sub indrumarea profesorului Paul Brouardel, una din
personalitatile marcante ale medicinii legale europene de la sfirsitul secolului
trecut, orientindu-se inca de la inceput catre probleme de medicina legala si
toxicologie.
Nu a dorit sa ramana in
Franta desi i s-a oferit un post de
asistent alaturi de profesorul
Brouardel si a hotarat sa se
intoarca in tara si sa puna bazele
sistemului medico-legal in
Romania si sa isi pun ain valoare
ideile sale organizatorice.
Fig. 3. IML Profesor Mina Minovici
O data intors in tara a

lucrat cativa ani pentru a pune pe picioare proiectul sau de infiintare a unei
institutii publice de medicina legala : « Morga orasului” (20 decembrie 1892),
in prezenta Ministrului Justitiei de atunci Alexandru Marghiloman si a
primarului Pache Protopopescu.
In 1897 prin scindarea catedrei de psihiatrie si medicina legala detinuta

de profesorul Alexandru Sutzu se creeaza o noua catedra independenta de
medicina legala condusa de acelasi Mina Minovici.
Din 1898, frontispiciul cladirii, pe care era scris “Morga orasului” va fi
schimbat cu cel de “Institutul medico-legal « Profesor Mina Minovici ». Mina
Minovici a condus institutul pina in 1932.
Intre anii 1928-1930 prof. Mina Minovici avea sa publice monumentalul
Tratat complet de medicina legala in 2 volume “rodul meditatiilor observatiilor
si experimentarii personale in decursul unei vieti de om”.
16
In 1927 denumirea IML se schimba in IML Mina Minovici chiar pe timpul
vietii marelui profesor dar i se cere, prin compensatie, sa renunte la pensia sa
pe tot timpul vietii, aspect pe care profesorul il accepta.
Fig. 4 Actualul Institut de Medicina Legala Mina Minovici Bucuresti
17
Fig. 5 Sala de autopsie
Fig. 6 Laboratorul de toxicologie al INML
18
Fig. 7-8 Laboratorul de genetica medico-legala al INML
Fig. 9 Amfiteatrul mare al INML (300 locuri)
19
Fig. 10 Cel mai
vechi tratat
complet de
medicina legala
din lume :
Questionum
medico-legalium,
Pauli Zacchiae,
1666
Fig. 11 Biblioteca INML
Fig. 12-13 Muzeul INML
20
UNITATEA DE INVATARE 2. ELEMENTE DE TANATOLOGIE
CUPRINS
2. Clasificarea semnelor mortii
4.Felul mortii, cauzele medicale ale mortii, modalitatea de deces
OBIECTIVE
Cunoasterea aspectelor medicale care stau in spatele conceputlui de moarte. Cunoasterea
elementelor stiintifice pe care se pune diagnosticul de moarte. Cunoasterea modului in care
se stabileste data probabila a mortii. Moartea violenta, moartea suspecta si moartea subita.

Tanatologia este stiinta medico-legala a mortii.
Definitia mortii: este dificil de spus. Adesea se ofera o definitie bazata pe negatia
altei definitii, ceea ce este desigur insuficient: “Moartea reprezinta incetarea
vietii”. Dar la randul sau nici viata nu este clar definita ca moment ori ca si
caracteristici.
Atributul fundamental al vietii precum si cel fundamental al mortii nu se
cunosc. Se cunosc insa aspectele medicale care permit constatarea decesului si
apoi certificarea lui.
Definitia medicala: Oprirea ireversibila, iresuscitabila a functiilor respiratorii,
cardio-circulatorii si/sau incetarea ireversibila a functiilor creierului
Aspecte conceptuale ale definitiei mortii. Exista diferente intre conceptul

biologic si cel juridic.
Biologic moartea este un proces care incepe cu moartea creierului si se
termina cu moartea ultimului tesut din corp (spermatozoid, ovul la circa 12-15
ore de la oprirea definitive a cordului, celule stem 17 zile).
Juridic moartea survine la un moment anume (moartea cerebrala ori
constatarea decesului dupa resuscitarea cardio-respiratorie care nu este
urmata de reluarea functiilor cardio-respiratorii oprite) care trebuie precizat,
intrucat dincolo de acest moment intra in actiune drepturile masei succesorale.
Moartea persoanei se stabileste fie in relatie cu oprire ireversibila,
iresuscitabila a functiilor vitale cardio-respiratorii , fie in relatie cu moartea
creierului fie cu ambele. Constatarea mortii cerebrale este o conditie
obligatorie pentru transplantul de tesuturi si organe.
21
2.Clasificarea semnelor mortii:
1.semne negative de viata (corespund mortii clinice si/sau mortii
aparente)
a) pozitia si aspectul cadavrului: tonusul abolit
b) oprirea respiratiei
c) oprirea circulatiei
d) abolirea reflexelor
e) modificari oculare
f) suspendarea activitatii cerebrale
2.semnele cadaverice (corespund mortii reale) si se grupeaza in:

•modificari cadaverice precoce (se instaleaza in etapa postmortem
precoce-pana in 12 ore de la deces-)
❑ lividitatile si hipostaza viscerala
❑ racirea
❑ rigiditatea
❑ deshidratarea
❑ autoliza
•modificari cadaverice tardive (se instaleaza in etapa postmortem

tardiva-peste 24 ore de la deces-).
❑ distructive
➢ putrefactia
➢ distrugerea cadavrului de animale, insecte necrofage
sau larvele lor
❑ conservatoare
➢ naturale: mumificarea, adipoceara, lignifierea,

inghetarea
➢ artificiale: inghetarea, imbalsamarea
a. Lividitatile cadaverice (livor mortis). Incep a se constata la circa 1-2 ore

de la oprirea cordului si reprezinta scurgerea si acumularea sangelui in
regiunile declive ale corpului sub actiunea gravitatiei. In jurul a circa 10-12 ore
nu mai palesc la presiune devenind fixe. Sunt extinse la circa 18 ore.
b. Rigiditatea cadaverica (rigor mortis). Reprezinta contracture corpului
ca urmare a modificarii conformatiei chimice a muschilor in care se cupleaza
contractia fibrelor musculare de o maniera generalizata si definitiva (nu este o
contractie sub actiunea consumului de energie ci ca urmare a modificarii
structurale ireversibile si denaturarea complexului actina-miozina).
22
Debuteaza la toti muschii deodata dar este mai evidenta la inceput la
nivelul muschilor mici –art. temporomandibulara- la 2-4 ore, se extinde la 4-6
ore si se generalizeaza la 12-24 ore. Corpul intra in rezolutie la circa 24-36 ore
redevenind treptat flaccid.
c. Racirea cadavrului (algor mortis).
Intrucit nu mai poate genera caldura, cadavrul isi va egaliza intr-un mod
in general predictibil temperatura interna cu cea a mediului ambiant in clima
temperata cu o rata de circa 0,0440C/ora in primele 12 ore (1,5 0 F) si de circa
0,029 grade/ora (1 0F) in urmatoarele 12-18 ore sau de 2 ori mai repede in
clima tropicala.
d. Deshidratarea cadaverica. O data cu caldura, prin evaporare se pierde
si apa determinindu-se deshidratarea tesuturilor;
e. Autoliza cadaverica. Autoliza, este un proces atit intravital cit si
postvital (postmortem) care se caracterizeaza prin digestia enzimatica a
celulelor si tesuturilor. Este una dintre modalitatile prin care corpul scapa de
celulele in exces ori de produsii rezultati din distrugerea acestora. Deosebirea
intre A intravitala si cea postmortala este ca iin cazul celei din urma se petrece
de o maniera generalizata la toate celulele corpului si dintr-o data.

Data mortii este o problema juridica importanta. Este adesea imposibil sa
determini cu exactitate ora decesului unei persoane. De aceea in practica
medico-legala se discuta despre data probabila a mortii, DPM si cand se
aminteste intervalul scurs dupa moarte pana in prezent, despre intervalul
postmortem, IPM.
DPM se evalueaza pe criterii medico-legale complexe:
a) semnele mortii reale: lividitatile, rigiditatea, putrefactia,
determinarea temperaturii corpului.
b) determinari tanatochimice iin special in umoarea vitroasa (ex:
potasiu in umoarea vitroasa, pH singe, etc.). Folosind numai K+
specificitatea este relativ mica de circa 10 ore in primele 24 ore
si circa 20 ore in primele 48 ore.
c) continutul stomacului; o masa frugala (1 sandwich) se digera in
½-2 ore, una medie in 3-4 ore si una bogata in 4-6 ore. Timpul de
injumatatire la 150g suc portocale este in medie de 24 min +/-
8min, iar la 150 g friptura porc 58,58min. +/- 17,68 min.
(Brophy C.M., 1986).
d) histochimia si microscopia leziunilor traumatice cutanate
(excoriatii, plagi).
23
e) microscopia firului de par (daca se cunoaste data ultimului tuns)
f) date entomologice medico-legale (stiinta care se ocupa cu
studiul insectelor in relatie cu descompunerea cadavrelor;
exemplu: stabilirea intervalului postmortem probabil prin
evaluarea vechimii de dezvoltare a oualelor/pupelor insectelor
descoperite pe cadavru)
g) date de ancheta (înscrisuri datate, marturii, etc.).
4.Felul mortii, cauzele medicale ale mortii, modalitatea de deces,

mecanismul mortii
4.1 Felul mortii. Moartea se produce natural/neviolent (de boala=patologic)
sau violent (traumatic). Acest aspect are o importanta semnificatie juridica
intrucat in cazurile violente justitia are obligatia sa caute impreujurarile
violente care au scurtat viata acelui om cat si persoanele care se fac vinovate de
aceasta (din culpa sau cu intentie).
-violent: deces de cauza/cauze traumatice (mecanice, fizice, chimice,
biologice). Cauzele/agentii traumatici (agenti vatamatori) se afla in mediu, in
jurul nostru, si atunci cand actioneaza asupra corpului uman (accident,
sinucidere, omucidere) se constituie un traumatism care atunci cand opreste
firul natural al vietii persoanei (bolnava sau sanatoasa anterior) determina
moarte violenta. Trauamatismul medical/chirurgical constituie ingrijire
medicala care in conditiile acordarii corecte, fara deficiente si cu consimtamant
informat al pacientului nu este asimilat cauzelor trauamtice.
Ca modalitate de producere decesul poate fi accident, sinucidere, omucidere
(clasificare juridica). Imprejurarile decesului sunt acele situatii in care a avut
loc decesul (ex. moarte de cauza violenta, accidentala, in imprejurarile unui
accident rutier).
Cauzele medicale ale mortii se refera la cauzele care au determinat decesul
persoanei. Ele se clasifica in cauze propriu-zise ale decesului (cauze imediate,
intermediare si initiale de la care a pornit decesul) si alte cauze care au
contribuit la deces dar care nu reprezinta ele insele cauzele decesului (cauze
morbide, preexistente). Atunci cand medicul curant nu poate determina si
obiectiva cauzele medicale ale decesului, se afla in situatia cauzei mortii
necunoscute, ceea ce conform art. 114 CPP impune autopsia medico-legala.
Necunaosterea cauzelor medicale ale decesului nu poate exclude cauze violente
de deces si acestea trebuie a fi investigate.
Mecanismul mortii reprezinta mecanismul fiziopatologic care sta la baza
aparitiei stopului cardiocirculator si/sau respirator..
24
Moartea violenta face obiectul investigatiei judiciare, autopsia medico-
legala fiind parte constituenta procedural.

Moartea suspecta, dupa cum îi spune si numele ridica suspiciuni judiciare.
Un deces suspect este atunci cand asupra corpului defunctului se constata
vatamari corporale existand suspiciunea ca acestea sa se afle la baza decesului
acelei persoane ori exista marturii care atesta imprejurari suspecte ale
decesului persoanei.
Moartea subita este o forma a mortii suspecte; se ia in discutie atunci cand
o persoana decedeaza brsuc rapid si neasteptat in plina sanatate aparenta ori
cand are o boala despre care insa nu se cunoaste un risc asteptat de deces si cu
toate acestea decesul se produce. In general decesele rapide genereaza
suspiciuni, autopsia fiind necesara pentru a lamuri cauzele. Prin modalitatea sa
rapida, brusca si neasteptata de instalare creaza suspiciuni asupra unui
accident toxic sau asupra unei omucideri. Din acest motiv moartea subita
impune autopsia medico-legala ca si in orice deces violent (traumatic).
UNITATEA DE INVATARE 3. ELEMENTE DE TRAUMATOLOGIE GENERALA

MEDICO-LEGALA. LEZIUNI TRAUMATICE PRIMARE
CUPRINS

OBIECTIVE
Cunoasterea elementelor material biologice care compun vatamarea: agentul traumatic-actiunea
traumatica-leziunea traumatica.Cunoasterea mecanismelor de producer a vatamarii.
Cunoasterea principalelor tipuri de leziuni traumatice, chimoza, hematomul, excoriatia si plaga
si semnificatiile lor medico-legale si juridice.

Agentii traumatici (existenti in mediu) se clasifica in:
1. Agenti traumatici mecanici

• Corpuri contondente
a. functie de marimea suprafetei de contact, se impart in:
25
b. obiecte contondente cu suprafata mica (sub 16cm2)
c. obiecte contondente cu suprafata mare (peste 16cm2)
d. functie de suprafata, se impart in:
e. obiecte contondente cu suprafata neregulata
f. obiecte contondente cu suprafete plane si muchii drepte
• Obiecte cu virfuri sau lame ascutite
a. Obiecte intepatoare - cuie, andrele
b. Obiecte taietoare - brice, lame de ras
c. Obiecte taietoare-intepatoare - cutite
d. Obiecte taietoare-despicatoare - topoare, securi, satire
• Proiectile (viteza de deplasare >50 m/s (spre deosebire de corpurile
contondente)
• Unda de soc (blast wave)
2. Agenti traumatici fizici

a. Variatii extreme de temperatura (caldura excesiva, frigul)
b. Electricitate (curentul electric artificial ori natural)
c. Variatii extreme ale presiunii atmosferice
d. Zgomotul (unde sonore, ultrasunete, infrasunete)
e. Radiatii electromagnetice
f. Campuri magnetice
g. Radiatii ionizante
3. Agenti traumatici chimici : substante chimice (orice substanta chimica este si

toxica : ceea ce face diferenta intre moarte si viata este gradul de toxicitate si
doza)
4. Agenti traumatici biologici (orice agent viu care actioneaza traumatic asupra
omului)
- bacterii
- virusuri
- otravuri vegetale sau animale
- leziuni produse de animale, insecte, etc.

Urmare a actiunii agentilor traumatici se produc in imprejurarile
traumatismului leziuni traumatice datorita actiunii energiei cinetice
transformate in energie mecanica ori a toxicitatii, etc. Aceste leziuni traumatice
sunt asimilate juridic vatamarilor corporale. Legea pedepseste in raport cu
26
producerea lor, in raport cu gravitatea lor si in raport cu cauzlitatea lor care
leaga actiunea vatamatoare de vatamarile respective.
Agentii traumatici actioneaza prin traumatism asupra corpului iin
masura sa produca acestuia vatamari corporale prin urmatoarele tipuri de
mecanisme de actiune:
1. lovire
▪ activa/directa (sintagma lovire « cu » un corp)
• Leziunile de lovire sunt
o la locul de impact cu agentul traumatic,
o au o corespondenta lezionala a structurilor
corpului ce au fost interesate dinspre superficial
spre profunzime,
o nu sunt de obicei pe parti proieminente,
o mai frecvent pe parti descoperite (expuse) ale
corpului
▪ pasiva (sintagma lovire « de » un corp)
• caderea este cea mai frecvent mecanism pasiv : corpul
in miscare se loveste de planul de sustinere. Leziunile
din cadere sunt :
o pe partile proieminente
o unilaterale (pe partea cu care omul cade si se
loveste)
o in general putin grave (au loc de la o inaltime
maxim inaltimea propriului corp)
27
Fig. 14 Leziuni de cadere pe partile proieminente, putin grave
(cu amabilitatea prof. Dr. D. Dermengiu)
▪ activ-pasiv: asocierea lovirii active si pasive (sintagma lovire

« cu si de »)
• sintagma « cu sau de » indica faptul ca legistul nu are
criterii obiective pentru a stabili mecanismul de lovire
2. comprimare (intre 2 planuri dure)

a. muscarea
b. amputarea, decapitarea
3. tarare
4. zgariere
5. mecanisme specifice
a. accidentul rutier : lovire-cadere, lovire-basculare-cadere, lovire-
proiectare
b. inecarea, etc.
c. spanzurarea
Fig.15 Sant de spanzurare : se observa corespondenta dintre sant si corpul delict,

caracterele vitale ale santului, dirctia sa oblica pe gat si mai adanca anterior, amprenta
lasata de nod lateral stanga
d) sugrumare
28
Fig.16 Leziuni (echimoze) ale gatului in care se pot observa pulpele degetelor
strajuite de excoriatii semilunare date de unghii
e) actiunea curentului electric, etc.
Fig.17 Leziune traumatica proudsa de patrunderea in corp a curentului electric

(marca electrica)
Mecanismele de actiune amintite pot fi produse prin actiunea agentilor

traumatici manipulati de catre propria persoana (autoagresiune) ori de catre
alte persoane (heteroagresiune).
Vatamari (leziuni traumatice) caracteristice autoagresiunii :
29
• In zone accesibile mainii dominante
• In general putin grave
• Corespunzatoare motivului pentru a le induce
• Cu leziuni de ezitare (instinctul de conservare impiedica persoana
de a-si produce leziuni direct grave)
Criteriile de diferentiere intre leziunile de autoparare si cele
leziunile autoproduse nu sint absolute, si trebuie evaluate
cu grija de la caz la caz.
Nu toate "leziunile de tatonare" sint semn indubitabil al unei
sinucideri, putind fi generate in cursul unei
heteroagresiuni in care leziunile mai superficiale sint
explicate de eforturile victimei de a indeparta sau atenua
loviturile agresorului.
Fig. 18 Leziuni traumatice (vatamari) care prezinta tatonare (ezitare)

caracteristice in general sinuciderii (leziuni autoproduse)
Vatamari (leziuni traumatice) caracteristice heteroagresiunii :

• La locul de impact
• In general grave (in scopul de a scoate din actiune ori de a elimina
victima)
Vatamari (leziuni traumatice) caracteristice autoapararii :
• Pe partile corpului care pot impiedica patrunderea agentului
traumatic catre regiuni considerate extrem de important a fi
30
salvate (fata, piept, abdomen) : palme, marginea cubitala (laterala)
a antebratului, spate

Leziunile traumatice primare se regasesc la nivelul suprafetei corpului
unde pot fi observate pe tegument (examinare atenta cu corpul descoperit)
Se impart in leziuni cu pielea intacta (fara solutie de continuitate la
nivelul pielii) si in leziuni cu pielea (tegumentul) discontinuu (cu solutie de
continuitate la nivelul pielii).
Leziuni fara solutie de continuitate la nivelul tegumentului (cu pielea

intacta)
a. Echimoza
Produsa prin actiunea de lovire cu corp dur sau de corp dur se tranfera
energie cinetica care se trasnforma in energie mecanica ce determina
comprimarea partilor moi , tesuturi, vase de sange si nervi. Vasele de sange
contins ange care este un fluid si ca orice fluid incompresibil. Sub actiunea
vatamatoare, sangele din vase este comprimat si impins se raspndeste in vase
conexe dar in masura in care acest fenomen de comensare nu poate contracara
actiunea de impingere, el va raspunde cu o forta egala si de sens contrarc u cea
care il impinge si invingand elasticitatea tesuturilor si a vaselor, va determina
ruperea vaselor ceea ce va constitui hemoragia.
Hemoragia este o sangerare in tesuturi. Sangele se acumuleaza in
interiorul tegumentului (la nivelul dermului). Aici sangele, scos din circuitul
sanguin nu mai afla conditii de supravietuire optime, si astfel hematiile se vor
liza eliberand hemoglobina care contine hemul, un compus colorat, care sub
actiunea oxigenului din tesuturi, din mediu, va suferi prin denaturare diferite
variatii de culoare.
31
Fig. 19 Echimoza rosie-violacee neomogena : corp dur, probabil 1-2 zile
(prin amabilitatea prof. D. Dermengiu)
Culoarea echimozei poate fi folosita aproximativ pentru datarea momentului

producerii loviturii, actiunii vatamatoare, dar adesea este speculativa. Cu
certitudine o echimoza galbuie nu poate fi produsa in aceeasi zi sau ieri.
o initial, au culoare rosietica (datorita prezentei oxihemoglobinei)
o ulterior, devin violacei-albastrii (timp de 1-3 zile)
o apoi devin verzui sau verzui-cafenii (timp de 3-4 zile)
o in final, devin galbui
o dupa 7-10 zile de la producerea traumatismului, echimozele mici
dispar
o modificarile de culoare se fac dinspre periferia echimozelor spre
centrul lor
o exista variatii individuale foarte mari in ceea ce priveste viteza de
evolutie a echimozelor (fac mai usor echimoze copii, batrini, femei
obeze, persoanele cu ciroza, diateze hemoragice sau care iau
anticoagulante sau antiagregante plachetare)
o
32
Fig. 20 Echimoza neomogena violacee si galbuie : corp alungit, cateva zile
(prin amabilitatea prof. D. Dermengiu)
In majoritatea cazurilor, echimoza apare la locul de impact; uneori au

forma specifica sugerand obiectul care le-a produs (leziuni cu patern traumatic
–marca traumatica-).
Fig.21 Echimoza cu pattern traumatic (marca traumatica) : inel cu pecete
33
Fig. 22 Echimoza alungita neomogena, violacee : corp alungit, lovire prin acest pulover
(il purta la acel moment)
In anumite agresiuni, echimozele au o localizare specifica:

- in sugrumare : la nivelul gatului (rotund ovalare)
- in viol: pe coapse, etc.
b. Hematomul este o sangerare mai mare in care sursa de sangerare este un

vas mai mare de la nivelul pielii sau din vecinatate si care determina
acumularea sangelui in tesutul gras (hipoderm) sau lax dintre structurile
tesuturilor aflate sub piele. Daca o echimoza are doua dimensiuni
(latime/lungime), hematomul are 3 (lungime/latime/ inaltime).
Leziuni cu solutie de continuitate la nivelul pielii

a. Excoriatia reprezinta o zgarietura a pielii respectiv o decolare a straturilor
superficiale ale epidermului. Apare prin frecarea pielii cu sau de un obiect rugos
sau prin actiunea tangentiala a unui obiect.
Excoriatiile reproduc mult mai frecvent decit echimozele forma
obiectului vulnerant
b. Plagi (rani)
34
Criterii de clasificare:
- in functie de profunzime, pot fi:
-superficiale - intereseaza doar tegumentul
-profunde (traverseaza tegumentul si patrunde in straturile
subiacente):
- penetrante (in cavitati)- pot fi:
perforante - perforeaza organe cavitare
transfixiante - patrund in organe parenchimatoase
- nepenetrante
- in functie de evolutie:
o simpla
o complicata cu infectii, hemoragii, embolie gazoasa
o evolutia microscopica a plagii permite stabilirea timpului scurs de la
producerea ei si diferentiaza plagile intravitale de cele postmortem
- in functie de aspectul macroscopic:
A) Plaga contuza/zdrobita
- este produsa prin lovirea cu/de un corp dur, regulat sau neregulat
- de obicei are profunzime mica, marginile plagii sint neregulate iar
fundul este anfractuos
35
Fig. 23 Plaga zdrobita (intre cele doua arcade dentare). Se pot vedea punti tisulare
transversale fata de marginile plagii : aceasta semnifica faptul ca tesutul a fost comprimat
intre doua planuri dure atat de mult incat fortele de compriune au invins elasticitatea
tesutului determinand sfasierea lui : tipice pentru comprimare violenta. (in acest caz intre
arcada si pumnul ca si corp contondent)
b) Plaga sfasiata
- apare in cazul in care unghiul de lovire este mic iar pielea se poate decola
de pe planurile subiacente (scalparea este o varietate de plaga sfisiata)
c) Plaga muscata
- are mare valoare in procesul de identificare a agresorului (pe baza
amprentelor dentare)
- muscaturile de caine nu formeaza un ovoid, cele deom formeaza un ovoid
36
Fig.24 Plaga muscata de om (prin amabilitatea prof. D. Dermengiu)
Fig.25 Plaga muscata de caine (cu amabilitatea prof. D. Dermengiu)
d) Plaga intepata
- are aspect circular, ca un orificiu, fara lipsa de substanta
- trebuie diferentiata de plaga impuscata
37
Fig.26 Plaga intepata (prin amabilitatea prof. Dr D. Dermengiu)
e) Plaga taiata
- poate fi produsa de instrumente cu o lama sau doua lame
- uneori adincimea plagii scade progresiv si se termina printr-o
escoriatie iar la un capat al plagii apare "codita de soricel" care ofera
informatii despre directia de actiune a agentului vulnerant
Fig.27 Plaga taiata cu codita de soricel : « codita » este pe acolo pe unde iese
instrumentul taiator din corp si astfel se indica directia de lovire
(prin amabilitatea prof. Dr D. Dermengiu)
38
f) Plaga taiata-intepata
- este cel mai frecvent tip de plaga intalnit in practica medico-
legala; se constata un unghi si o margine rotunjita (o lama taietoare) sau
doua unghiuri (doua lame taietoare)
Fig.28 Leziune traumatica (leziune vatamatoare) produsa prin taiere. Se observa

caracterul postmortal (nevital) lipsit de sangerare si coagulare
(prin amabilitatea prof. dr. D. Dermengiu)
f) Plaga despicata (corpuri grele cu muchii in general mai putin

taietoare)
g) Plagi impuscate. Sunt determinate atat de actiunea factorului

primar la impuscarii (glontele) cat si de actiunea factorilor
secundari (in limita lor de actiune). Factorii impuscarii :
❑ factorul primar (glontul)
❑ factori secundari:
o fum
o gaze fierbinti
o flacara
o particule de pulbere nearsa
39
Aspecte medico-legale ce constituie obiective specifice ale autopsiei medico-
legale in impuscare
1. Diagnosticul impuscarii (diferentierea cu plaga intepata)
2. Precizarea orificiului de intrare si a celui de iesire a proiectilului
3. Precizarea distantei de la care s-a tras si directia de tragere
4. Precizarea caracterului vital al leziunii
5. Precizarea caracterului autoprodus sau heteroprodus al leziunii
6. Stabilirea numarului de impuscari si a ordinii acestora
7. Stabilirea legaturii de cauzalitate intre plaga impuscata si deces
8. Daca victima supravietuieste - precizarea gravitatii leziunii
9. Identificarea armei
Fig.29 Orificiu de impuscare (de intrare) in limita de actiune a factorilor

secundari ai impuscarii (funingine, urme de tatuaj) –impuscare de la mica
distanta-; particulele arse si nearse se afla in majoritate in interiorul plagii.
Dupa spalare (dreapta) aspectul este si mai clar si se vad urme de tatuaj dar
putine ceea ce sustine prezenta lor in interiorul plagii si mica distanta de
tragere (prin amabilitatea prof. dr. D. Dermengiu)
40
Fig. 30 Plagi impuscate de iesire: stanga la piele, dreapta la nivelul calotei craniene
(palnie)
(prin amabilitatea prof. dr. D. Dermengiu)
Fig.31 Plaga de impuscare de intrare cu tagere oblica cu directie dinspre dreapta

imaginii spre stanga imaginii (prin amabilitatea prof. dr. D. Dermengiu)
41
UNITATEA DE INVATARE 4. VATAMAREA CORPORALA
CUPRINS
1. Aspecte procedurale ale constatarii vatamarii corporale pe o persoana in viata ori
decedata. Actele medicale. Expertiza medico-legala.
3. Raportul de constatare medico-legala
4. Evaluarea gravitatii leziunilor traumatice: zilele de ingrijire medicala, ZIM
6. Prevederile art. 182 CP privind vatamarea corporala grava: pierderea unui organ ori
incetarea functionarii acestuia, infirmitate fizica si psihica, slutire, avort posttraumatic,
punerea in primejdie a vietii
OBIECTIVE
Cunoasterea aspctelor traumatice la care se refera vatamarea corporala. Cunoasterea
procedurilor si actelor medico-legale prevazute in lege cu privire la probarea vatamarii
corporale. Cunoasterea modului in care se face evaluarea gravitatii leziunilor traumatice
incat sa se poata incadra fapta. Continutul vatamarii corporale grave atat ca numar de zile de
ingrijire cat sic a si consecinte ale vatamarii imediate ori tardive (incetarea functionarii
acestuia, infirmitate fizica si psihica, slutire, avort posttraumatic, punerea in primejdie a
vietii). Limitele evaluarii medico-legale a vatamarii corporale.
1. Aspecte procedurale ale constatarii vatamarii corporale pe o

persoana in viata ori decedata. Actele medicale. Expertiza medico-legala.
Constatarea vatamarii corporale la persoana in viata se efectueaza la
cererea oficiala a organului de justitie (raport de constatare medico-legala sau
raport de expertiza medico-legala) ori la cererea persoanei (certificat medico-
legal). Toate documentele au valoare probatorie diferenta constand in faptul
ca in primul caz organul de justitie este in mod oficial instiintat de la inceput,
examinarea medico-legala efectuandu-se in cunostiinta sa. Nimic nu impiedica
persoana ca o data intrata in posesia certificatului medico-legal sa se adreseze
unui avocat care sa asiste juridic persoana actionand in justitie faptuitorul.
In urma examinarilor prezentate mai sus rezulta ca activitatea medico-
legala se materializeaza prin redactarea urmatoarele tipuri de acte medico-
legale: raportul de expertiza, raportul de constatare, certificatul, buletinul de
analiză şi avizul.
-prin raport de expertiza medico-legală se înţelege actul întocmit de un
expert la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată şi
care cuprinde datele privind expertiza efectuată. Expertiza medico-legală se
efectuează în situaţiile prevăzute la Art. 116 şi 117 din Codul de procedura
penală, precum şi la Art. 201 din Codul de procedura civilă;
42
-prin certificat medico-legal se înţelege actul întocmit de medicul legist la
cererea persoanelor interesate şi care cuprinde date privind examinarea
medico-legală;
-prin buletin de analiza se înţelege actul întocmit de specialiştii
instituţiilor de medicină legală sau de persoanele competente din cadrul
instituţiilor de medicină legală, la cererea persoanelor interesate, şi care
cuprinde date privind examenul complementar;
-prin aviz medico-legal se înţelege actul întocmit de Comisia superioara
medico-legală, precum şi de Comisiile de avizare şi control al actelor medico-
legale, la solicitarea organelor judiciare, prin care se aprobă conţinutul şi
concluziile actelor medico-legale şi se recomandă efectuarea unor noi
expertize sau se formulează concluzii proprii.
Examinarile medico-legale pot fi solicitate in vederea eliberarii unui
certificat medico-legal in urmatoarele circumstante:
a) persoana in cauza, daca a implinit virsta de 16 ani;
b) unul din parinti, pentru copii mai mici de 16 ani;
c) tutorele sau autoritatea tutelara pentru persoanele puse sub tutela,
precum si curatorul in cazul in care s-a instituit curatela;
d)persoanele care ingrijesc minori, altele decit cele prevazute la lit.a, b si
c;
e) directorul unitatii pentru persoanele internate in camine, spitale,
internate scolare;
f) comandantul locului de detinere, pentru persoanele condamnate si
organul de urmarire penala sau instanta de judecata, pentru
persoanele aflate in stare de retinere sau detinere;
g) orice alte persoane, pentru copiii gasiti, pentru persoanele debile
mintal, pentru cei care nu se pot ingriji singuri si nici nu sint in
ingrijirea cuiva.
h)orice persoana juridica, pe baza de contract incheiat cu institutia de
medicina legala
Minorii vor fi examinati in prezenta unuia dintre parinti sau atutorelui,
iar in lipsa acestora, in prezenta unui membru major al familiei, de acelasi sex
cu minorul.
Persoanele aflate in stare de retinere vor fi examinate in prezenta
personalului de paza de acelasi sex.
CML este compus din 3 parti:
43
a. Partea introductiva in care se consemneaza:
➢ date personale privind persoana examinata
➢ istoricul faptei
➢ date medicale in relatie cu agresiunea suferita
b. Partea descriptiva
Consemnarea aspectelor lezionale obiective (a vatamarilor ce se constata
pe corpul victimei). Se descriu leziunile traumatice pe care victima le prezinta
si le arata (leziuni traumatice fara solutie de continuitate a tegumentului:
echimoza; hematomul; fractura, luxatia inchisa, sau leziuni traumatice cu
solutie de continuitate a tegumentului-excoriatia; plaga; fractura, luxatia
deschisa).
Consemnarea acuzelor subiective este obligatorie. Fara a fi obiectivate
insa, simptomele nu vor fi luate in considerare in cadrul concluziilor expertizei
medico-legale.
Medicul legist este desigur mai intai de toate medic si astfel el asculta
acuzele victimei, identifica posibilele simptome ale unor boli ori complicatii si
trimite persoana in cauza spre a fi examinata la cererea sa in alte unitati
medicale la diferite specialitati corespunzataoare simptomelor reclamtate
astfel incat sa se implineasca doua obictive care in ordine sunt: binele
pacientului dar si obiectivarea vatamarilor ce nu pot fi doar simplu constatate
pe corpul victimei ceea ce ii va permite sa evalueze gravitatea vatamrilor atat a
celor ce puteau fi constatate cat si a celor ce s-ao obiectivat prin examenul de
specialitate al colegilor medici.
Art. 42, Legea 459/2001, Norme procedurale – 1) Unităţile sanitare sunt obligate
să pună la dispoziţie instituţiilor medico-legale, la cererea scrisă a acestora: copii lizibile de
pe documente medicale, extrase din registrele de consultaţii, copii integrale lizibile de pe
fişele de observaţie clinică cuprinzând evoluţia clinică, tratamentul, rezultatele
investigaţiilor paraclinice, protocoale operatorii, sau să permită accesul expertului desemnat
la orice documente medicale privind cazurile cercetate. Unităţile medicale au obligaţia să
pună la dispoziţie instituţiilor medico-legale, la cererea acestora, şi documentul original al
oricarei investigaţii efectuate, ţinând evidenţa strictă a acestora şi păstrând o copie în locul
originalului.
2) Documentele se arhivează de către instituţiile de medicină legală fără termen
limită de păstrare a acestora.
3) Copiile de pe documentele medicale prevăzute la alin 1) trebuie să fie lizibile, să
poarte menţiunea “conform cu originalul”, semnătura şi parafa medicului responsabil.
44
Art. 10, Legea 459/2001, Norme procedurale (Norme procedurale de apolicare a
legii 459/2001) - 1) La întocmirea actelor medico-legale medicul legist sau comisia
desemnată are urmatoarele obligaţii:
a) să ia în considerare certificatele, referatele medicale şi fişele de observaţie clinică emise
de unităţi sanitare ale Ministerului Sănătăţii sau acreditate de acesta;
b) să verifice dacă documentele menţionate la lit. a) prezintă urmatoarele elemente de
siguranţă: număr de înregistrare, ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa
medicului, care trebuie să menţioneze specialitatea şi codul medicului, iar în cazul
fotocopiilor, menţiunea “conform cu originalul”, atestată de medicul responsabil.
2) Medicul legist nu poate lua în considerare informaţii cuprinse în alte tipuri de
înscrisuri medicale decât cele prevăzute la alin 1), cum ar fi bilete de trimitere, reţete,
consulturi înscrise pe reţete, concedii medicale, bilete de externare.
Art. 25, Legea 459/2001, Norme procedurale – În cazul în care instituţiile sanitare
refuză nejustificat punerea la dispoziţie a informaţiilor solicitate sau examinarea nemijlocită
a persoanei, instituţiile de medicină legală comunică organului judiciar care a dispus
efectuarea expertizei punerea în imposibilitate de efectuare a lucrării solicitate.
c. Concluziile CML
Certificatul medico-legal, CML, se consemneaza o data cu examinarea,
concluziile sale putind fi incheiate imediat dupa examinare sau dupa un timp
scurt in conditiile in care leziunile constatate impun pentru obiectivare
consulturi de specialitate.
Concluziile CML trebuie sa precizeze conform codului de procedura
penala urmatoarele aspecte:
i.realitatea traumatismului
ii.mecanismul de producere
iii.natura agentului traumatic
iv.data probabila a traumatismului
v.aprecierea gravitatii traumatismului exprimata prin durata ingrijirilor
medicale (numarul de zile de ingrijire medicala).
3. Raportul de expertiza medico-legala, REML: aspecte generale

RCML1/REML2 se efectueaza numai la solicitarea scrisa a organelor de
justitie ca examinari oficiale si au ca obiect:
1
raportul de constatare medico-legala este redactat in cazul examinarilor medico-legale solicitate prin adresa scrisa
emisa de catre organele de ancheta privind prima examinare medico-legala pe persoana in viata privind constatarea
vatamarii corporale si a urmelor acesteia pe corpul victimei sau pe persoana decedata ca autopsie medico-legala.
2
raportul de expertiza medico-legala este redactat in cazul examinarilor medico-legale prin adresa scrisa emisa de
catre organele de ancheta privind fie (1) o prima examinare medico-legala in domeniul examinarii medico-legale pe
acte, (2) expertizei medico-legale psihiatrice sau (3) expertizei filiatiei fie o noua examinare medico-legala (noua
expertiza) pe persoana in viata sau pe cadavru (exhumare).
45
-constatarea sexului, virginitatii, capacitatii sexuale, virstei, conformatiei sau
dezvoltarii fizice, precum si a elementelor necesare stabilirii filiatiei;
-constatarea leziunilor traumatice, a infirmitatilor si a starilor de boala
consecutive acestora;
-constatarea starii obstetricale, cum ar fi sarcina, viduitatea, avortul,
nasterea, lehuzia etc;
-expertiza pentru evaluarea starii de sanatate avind ca scop stabilirea
aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumita activitate (aptitudinea de a
conduce autovehicole, aparate de zbor, de port arma etc).
-orice alte examinari medicale cerute de organele in drept sau de parti,
inclusiv constatarea starii psihice.
Raportul de expertiza medico-legala cuprinde:
✓ Partea introductiva, in care se arata data si organul ce a ordonat
expertiza, numele, prenumele si gradul profesional al medicului (medicilor)
legist care a efectuat-o, cind si unde a fost efectuata, identitatea persoanei, data
intocmirii raportului de expertiza, obiectul expertizei si intrebarile la care
expertul trebuie sa raspunda, materialul pe baza caruia a fost efectuata
expertiza, informarea si consimtamintul partilor, explicatiile acestora in cursul
expertizei;
✓ Partea descriptiva. Descrierea in amanunt a constatarilor facute cu
ocazia expertizei incepind cu anamneza, analiza explicatiilor in raport de datele
medicale constatate, rezultatul examinarilor si discutia faptelor medicale;
✓ Concluziile se bazeaza exclusiv pe date si fapte consemnate in raport si
cuprind raspunsurile la intrebarile puse, opinia expertului asupra obiectului
expertizei, precum si orice alte probleme pe care expertul le considera utile de
afirmat in expertiza.
In cazurile in care organele in drept solicita concluzii imediat dupa
efectuarea unei lucrari medico-legale, unitatea de medicina legala va inainta
raportul de expertiza sau de constatare medico-legala de indata sau in cel mult
3 zile de la data efectuarii lucrarii. Daca in acest termen, nu pot fi formulate
concluzii definitive, raportul va fi inaintat cu concluzii provizorii, urmind ca
raportul cu concluzii definitive sa fie inaintat imediat ce va putea fi intocmit.
Concluziile provizorii se vor referi numai la datele ce se pot deduce din lucrarile
efectuate.
Raportul de expertiza realizeaza o constatare in sensul de a nu se pierde
mijloace de proba sau semne ale vatamarilor ce au avut loc cu putin timp
inainte, in masura ca sa fie inca prezente pe corpul victimei, semne ce pot sa se
altereze prin trecerea timpului sau prin evolutie si se executa la solicitarea
organelor de justitie : este opozabil procedural certificatului medico-legala care
46
realizeaza acelasi lucru dar la cererea persoanei in cauza. Demersul este
realizat de catre un singur medic legist.
Raportul de expertiza presupune efectuarea unei expertize, adica a unei
lucrari medico-legale mai complexe care se refera la o vatamare trecuta, care
nu mai prezinta semne pe corpul victimei in care se pune in discutie
recompunerea tuturor vatamarilor asa cum au rezultat ele in urma actiunii
traumatice pornind de la o constatare asupra prezentului (examene de
specialitate) si o documentare cat mai completa; acest demers se face
obligatoriu in comisie medico-legala de catre 3 medici legisti dintre care unul,
numit de catre institutie, este seful comisiei si are raspunderea directa a
concluziilor.
4. Evaluarea gravitatii leziunilor traumatice: zile de ingrijire

medicala
In conformitate cu prevederile codului penal gravitatea leziunilor
traumatice este evaluata prin numarul de zile de ingrijire medicala, ZIM.
Codul penal prevede denumirea de numar de zile de ingrijire medicala
„pentru vindecare”. Nu intotdeauna vindecarea este insa posibila. Uneori se
produce vindecare prin Sechele care se constituie temporar sau definitive in
situatia in care ele nu pot fi corectate medical/chirurgical.
Explicatii:
a) Exista afectiuni posttraumatice care nu se mai vindeca niciodata
(ex. encefalopatia posttraumatica -sindromul cerebral progresiv
deteriorativ care survine uneori ca o complicatie severa la un
traumatism cranio-cerebral grav)
b) In alte cazuri leziunile (vatamarile) nu sunt inca vindecate dar cu
toate acestea nu mai necesita ingrijire medicala suplimentara,
vindecarea producandu-se natural si in evolutie (ex. o fractura
nazala simpla, daca nu survin complicatii nu necesita ingrijire
medicala dincolo de circa 12-14 zile desi la 12 zile in mod evident
osul inca nu e consolidat si este tot rupt)
c) In alte cazuri actul medical aduce doar o vindecare partiala (de
exemplu in chirurgie -vindecat chirurgical- dar inca inapt de a-si
relua activitatea socio-profesionala: are nevoie de concediu
medical-)
d) In alte cazuri este necesar sa se parcurga mai multe interventii
medicale/chirurgicale etapizate incat vindecarea nu poate fi
evaluata decat la sfarsitul seriilor de interventii (vindecarea
completa fie nu mai poate avea loc fie necesita un timp prelungit
47
ori interventii medicale care depind esential de tratamentul
acordat pana atunci cat si de raspunsul pacientului la tratament –
uneori favorabil, alteori mai putin favorabil in aceleasi conditii
medicale-). Vindecarea partiala se poate efectua cu sau fara sechele
constituite. Vindecarea totala (completa) se poate realiza inca de la
inceput (vindecare per primam) sau ulterior (vindecare per
secundam). Reinsertia socio-profesionala presupune reintegrarea
in societate si in profesie, apt de a-si relua atributiile si indatoririle
in ambele situatii.
Definitie. In sensul prevederilor legale actuale notiunea de “zile de ingrijire

medicala” reprezinta modalitatatea prin care medicina legala evalueaza
gravitatea leziunilor (vatamarilor) corporale: aceasta ia in consideratie pe de o
parte gravitatea propriu-zisa a vatamarilor apreciata prin severitate, rasunetul
asupra functiilor biologice, complicatiile posibile cat si cronologia ingrijirilor
medicale ce au fost ocazionate pentru a inlatura gravitatea acestora.
Aprecierea numarul de zile de ingrijiri medicale, ZIM, nu este o operatie

aritmetica de a aduna zile de investigatii + zile de tratament in spital
(spitalizare) + zile de concediu medical ci este o evaluare care tine cont nu doar
de durata/cronologie (ca interval de timp) a ingrijirilor medicale cat si a
gravitatii (severitatii) leziunilor traumatice (vatamare) suferite.
Iata cateva explicatii ale faptului ca ZIM nu sunt o simpla contabilizare a
zilelor in care s-a efectuat asistenta medicala:
1.Investigatiile pot lipsi sau se pot intinde pe durata a cateva zile,
etapizate in raport cu evolutia bolii, sau in sfarsit pot sa nu fie disponibile
2.Numarul de zile de spitalizare este total nerelevant: exista afectiuni in
care chiar nu exista spitalizare (se acorda doar asistenta medicala ca asistenta
de urgenta –ex. o fractura care se pune in gips la camera de garda ortopedie si
apoi pacientul este trimis acasa) sau exista 1-5 zile de spitalizare (cate sunt
acoperite ca si costuri de catre casa de asigurari) dar pentru care tratamentul
va continua in ambulator prin serivicii specializate (controale, pansamente,
recuperare, fizioterapie, etc.) sau, in sfarsit, exista multe zile de spitalizare fara
ca sa se obtina o imbunatatire semnificativa a starii de sanatate.
3.ZIM nu au legatura cu concediul medical: in concediul medical NU se
acorda ingrijiri medicale ci se realizeaza recuperarea si reinsertia socio-
profesionala a victimei. CM se acorda dupa perioada de tratament in scopul
consolidarii vindecarii.
48
4.ZIM se acorda in concretul situatiei medicale in raport cu boala/starea
posttraumatica a acelui pacient: datorita reactivitatii individuale la vatamare
dar si la tratament, nu toti pacientii evolueaza la fel in aceleasi conditii
medicale: medicul este interesat nu de ce au in comun pacientii ci de ce au au
distinctive pentru a putea adresa masuri pentru rezplvarea acestor aspect
particulare. Nu exista boli ci doar pacienti bolnavi, sustine un celebru aforism
medical.
Dincolo de a fi o operatie aritmetica, aprecierea numarului de ZIM
presupune mai intai o evaluare medico-legala a leziunilor traumatice.
Evaluarea medico-legala are ca scop ca pornind de la efect (prejudiciu) sa
recompuna retrospectiv evolutia medicala ajungand la momentul originar,
momentul traumatic (vatamator). Acest demers se efectueaza in mod esential
pe baza tuturor documentelor medicale existente pastrand obiectivitatea si
probitatea stiintifica.
Obiectivitate inseamna in practica medico-legala ca folosind aceleasi
documente si informatii care releva starea de fapt sa se ajunga la aceleasi
concluzii intemeiate pe stiinta medicala si medico-legala.
Probitate stiintifica inseamna sa se verifice toate rezultatele sis a se
foloseasca doar acele date, rezultate si informatii care au relevanta stiintifica si
care sunt recunoscute ca atare de catre lumea stiintifica de specialitate.
In acest fel recompunerea retrospectiva a evolutiei medicale a cazului va
permite probarea lantului cauzal care leaga efectul (prejudiciul) constatat de
cauza initiala (traumatismul) si sa aprecieze medico-legal imprejurarile in care
a putut surveni acesta (ex. un accident rutier, caderea, agresiunea, etc.).
Daca nu se poate proba existenta leziunilor traumatice, practic, din punct
de vedere medico-legal nu se poate proba traumatismul, probarea vatamarii
corporale fiind de competenta altor mijloace probatorii. Absenta probarii
traumatismului (vatamarii) pune in discutie realitatea infractiunii.
EXEMPLU: Un copil sufera un accident rutier si in contextul acestuia sufera declarativ

un traumatism craniocerebral. Este internat prezentind cefalee. Investigatiile efectuate timp
de 3 zile nu constata leziuni traumatice pe cap, corp, membre. Examenele paraclinice
efectuate nu constata modificari lezionale posttraumatice. Se mentine in stationar 3 zile timp
in care i se administreaza medicatie adresata simptomelor (cefalee) dupa care se externeaza.
In acest caz concluziile examinarii medico-legale vor aprecia
urmatoarele:"Numitul…nu prezinta leziuni traumatice la data de…(data internarii in
spital)...”
EXEMPLU: Un tanar sufera ca pieton un accident rutier cu traumatism

craniocerebral. Se interneaza in aceeasi zi prezentind 1 echimoza frontala stinga 2/1 cm, 1
excoriatie superficiala 0,5 cm cot drept si 1 excoriatie superficiala 0,5 cm genunchi drept,
49
cefalee. Toate investigatiile efectuate sint in limite normale. I se administreaza antialgice. Se
externeaza a doua zi.
In acest caz concluziile examinarii medico-legale vor aprecia urmatoarele:
"Numitul…prezinta leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu si de corp dur
posibil in conditiile unui accident rutier ca pieton (lovire-cadere). Leziunile pot data
din…(data traumatismului) si au necesitat 1 zi ingrijiri medicale. Leziunile nu au constituit
punerea in primejdie a vietii si nu conduc la infirmitate."
Aceasta zi de ingrijiri medicale se acorda intrucit exista leziuni traumatice si nu in
relatie cu tratamentul leziunilor traumatice primare constatate (care de altfel in acest caz nu
necesita ingrijiri medicale) ci in relatie cu consultatiile si investigatiile efectuate pentru
evaluarea leziunilor traumatice constatate.
Daca am prezentat cum nu se acorda ZIM , sa prezentam cum se acorda

ZIM.
a.independent de zilele de spitalizare
Este o eroare aprecierea dupa care numarul de zile de ingrijire medicala
trebuie sa se afle in raport cu numarul de zile de spitalizare.
EXEMPLU: O persoana sufera ca pieton un accident rutier soldat cu un poli

traumatism craniocerebral si de membre cu: hematom epicranian occipital drept, fractura
diafiza tibiala in 1/3 superioara dreapta pentru care se interneaza in aceeasi zi. Se intervine
chirurgical si se externeaza vindecat chirurgical dupa 7 zile cu recomandarea de a nu calca 2
luni.
In acest caz concluziile examinarii medico-legale vor aprecia urmatoarele:
"Numitul…prezinta leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu si de corp dur
posibil in conditiile unui accident rutier ca pieton (lovire-cadere). Leziunile pot data
din…(data traumatismului) si au necesitat 80 zile ingrijiri medicale. Leziunile nu au
constituit punerea in primejdie a vietii".
Observatie: ZIM in acest caz in mod evident nu au nici o legatura cu numarul redus al
zilelor de spitalizare ci cu gravitatea leziunii exprimata in acest caz de durata ingrijirilor
medicale (perioada postoperatorie imediata + perioada de imobilizare + perioada necesara
recuperarii functionale a articulatiilor imobilizate-glezna, genunchi-).
EXEMPLU: Tanar victima a unui TCC prin agresiune; afirmativ pierdere de scurta
durata a starii de constienta. Se interneaza pentru supraveghere pe o perioada de 24 ore in
sectia de neurochirurgie; la internare examen neurologic normal, hematom parietal drept
minim 1/1/0.5 cm. In apropierea timpului de externare face o colica renala. Este solicitat
consultul medical, i se administreaza un cocktail litic dar colica continua. Se solicita consultul
urologic care constata un calcul coraliform pentru care se transfera in vederea interventiei;
cu ocazia transferului examenul neurologic este normal. Se opereaza si se externeaza
vindecat chirurgical peste 25 zile. Revine pentru expertiza medico-legala. Cazul acesta
beneficiaza medico-legal de 1-2 zile i.m. pentru traumatismul suferit (un hematom
epicranian minim necesita 1-2 zile i.m.) intrucit pe de o parte nu s-au constatat complicatii
50
neurologice ale TCC iar pe de alta parte colica renala nu se afla in legatura de cauzalitate cu
traumatismul si prin aceasta nu constituie o complicatie a TCC.
b.independent de zilele de incapacitate temporara de munca (concediu

medical)
In zilele de concediu medical, victima se odihneste, se fereste de
intemperii, efort fizic, etc. dar nu efectueaza tratament medical. Daca totusi in
acesta perioada i s-a recomandat efectuarea unui tratament in relatie cu
traumatismul suferit si complicatiile sale lezionale, atunci prin documentarea
probatorie a efectuarii tratamentului indicat (exemplu fizioterapie, etc.) se va
stabili legatura de cauzalitate cu traumatismul initial si aceste zile vor putea fi
adaugate alaturi de ZIM initiale.
c.independent de perioada de vindecare anatomica (care poate sa nu mai

survina niciodata in unele situatii –vezi mai sus-).
Baremurile medico-legale privind acordarea zilelor de ingrijiri medicale

sunt instrumente de lucru, cu titlu orientativ, in care la solicitarea medicinii
legale, medicii specialisti au desemnat o perioada medie corespunzatoare
duratei ingrijilor medicale in unele afectiuni traumatice ori leziuni traumatice
(vatamari) astfel incat cei ce evalueaza aceste aspect sa aiba un indrumar util
evaluarii. Baremurile se modifica o data cu modificarea schemelor de tratament
sau a aparitiei unor metode noi de tratament precum unele medicamente ori
interventii chirurgicale noi. Baremurile se adapteaza fiecarui caz in raport cu
particularitatil eacestuia (vindecare mai rapida sau mai lenta, cu/fara
complicatii, etc.)
Cateva aspecte sintetice extrase din baremurile medico-legale pentru
acordarea ZIM:
➢ fara ZIM: echimoze simple chiar multiple, excoriatii superficiale.
➢ 1-10 zile i.m.: excoriatii sau eroziuni pe suprafete intinse, profunde

(cu crusta hematica) sau infectate secundar, echimoze multiple sau pe
suprafete mari (placarde echimotice mai ales la copii sau virstnici), hematom
unic sau hematoame multiple care necesita deschidere sau care necesita
tratament local sau general (datorita infectiei tendintei hemoragice), plaga
(contuza, intepata sau taiata cu vindecare per primam) sau cu infectie
superficiala, mobilitate anormala mai mult de 3 dinti, fracturi partiale ale
dintilor, fracturi incomplete oase nazale, ulceratii superficiale ale corneei,
rupturi incomplete ale irisului, hemoragii interstitiale mici ale coroidei,
51
comotie retiniana, rupturi sau sectiuni musculare sau ale tendoanelor partiale
vindecate per primam., comotia cerebrala probata neurologic, etc.
➢ 10-20 zile i.m.: plaga contuza, intepata sau taiata infectata cu

evolutie severa (infectie profunda), rupturi sau sectiuni musculare sau ale
tendoanelor infectate sau ale vaselor de calibru mare, fracturi a mai mult de 3
dinti sau a 1-3 molari la nivelul coletului, fracturi liniare simple sau cominutive
cu deplasare a oaselor nazale, luxatii temporo mandibulare, ruptura completa
sau plaga punctiforma a irisului, fisuri ale metacarpului sau falangelor,
dilacerari ale mezenterului, mezourilor sau epiplonului, fracturi 1-3 coaste, etc.
EXEMPLU: T.C. 56, afirma ca a suferit un accident rutier ca pieton pe cind traversa
strada la nivelul unei treceri de pieton la data de...
Acte medicale: Copie FO conforma cu originalul Spital…/sectia ortopedie-
traumatologie/nr F.O….. Internat intre …-…. –total 7 zile- (data internarii = data afirmativa
a agresiunii) cu dg.:”Luxatie inchisa genunchi drept. Hemartroza. Entorsa glezna dreapta grd.
I. Imobilizare in aparat gipsat cruro-podal 45 zile. Consult neurochirurgical la internare:
neurologic normal. Se externeaza ameliorat cu recomandarile: Nu calca 3 saptamini; revine
dupa 45 zile pentru scoaterea gipsului si radiografie, tratament conform Rp., etc.
Radiografiile se anexeaza certificatului in original.
Stare prezenta:
-obiectiv:
✓ frontal 1 cicatrice rosie oblica 3 cm
✓ cot drept 1 placard excoriat 3/2 cm cu crusta bruna partial detasata
✓ aparat gipsat cruro-podal membrul inferior drept.
✓ glezna stinga tumefiata moderat, imobilizata partial in bandaj elastic.
Deplasare dificila cu ajutorul cirjelor.
-subiectiv: dureri la nivelul genuchiului drept.
Concluzii: Numitul M.C. prezinta leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire
cu si de corp dur, posibil in conditiile unui accident rutier (lovire-cadere). Leziunile pot data
din… -se va specifica data- si necesita 50-55 zile i.m. daca nu survin complicatii3. Leziunile
expertizate nu au pus in primejdie viata victimei.
Aspecte sintetice extase din baremurile medico-legale pentru acordarea

zilelor de i.m.:
➢ 20-30 zile i.m.: TCC inchis cu fractura craniana liniara, contuzie
cerebrala minora (LCR sanguinolent), fracturi complete deschise apofize
coronoide, fracturi cu deplasare sau fracturi deschise ale arcadei temporo-
zigomatice, fracturi costale peste 4 coaste, etc.
3
celelalte prevederi ale art. 196 nu pot fi evaluate decit dupa vindecarea leziunilor traumatice.
52
➢ 30-40 zile i.m.: fracturi totale liniare unice neinfectate ale
mandibulei, rupturi sau plagi ale corpului ciliar, fractura unghi extern omoplat,
luxatie metacarpo-falangiana a policelui, etc.
➢ 40-50 zile i.m.: fracturi totale liniare multiple/infectate ale

mandibulei, fractura falangelor, luxatia si fractura cominutiva a rotulei, fistule
postoperatorii in traumatismele abdominale, etc.
➢ 50-60 zile i.m.: luxatia genunchiului, fractura fara deplasare ale

ambelor oase ale antebratului, fracturi diafizare spiroide si oblice ale
humerusului, in mod obisnuit fracturile de humerus, femur, tibie etc.
Aspecte sintetice extrase din baremurile medico-legale pentru acordarea

zilelor de i.m.:
➢ 60 zile i.m.: dezlipirea posttraumatica a retinei, fractura cu deplasare ale

ambelor oase ale antebratului, traumatismul craniocerebral cu dilacerare
cerebrala/contuzie cerebrala grava (coma), traumatismul vertebro-
medular cu fractura si interesare mielica, etc.
ZIM se stabilesc luand in considerare (1) realitatea cazului (1) severitatea

patologiei traumatice, (3) conditiile si particularitatile de evolutie si de
vindecare sau de complicatii (daca este cazul) si (4) baremul medico-legal
existent (vezi mai sus) care reglementeaza in comun cu toate specialitatile
durata medie de ingrijiri medicale in diferitele afectiuni traumatice. Acest barem
ofera o imagine despre timpul mediu de ingrijire medicala dar care trebuie
corectat cu evolutia particulara a cazului (spetei). Aceasta evaluare este
strabatuta ca un fir conducator de existenta legaturii de cauzalitate. Acolo unde
cauzalitatea se intrerupe, se opresc si ZIM.
In acest fel ZIM nu mai reprezinta un simplu calcul aritmetic ci o evaluare
a gravitatii/severitatii vatamarii in concretul cazului.
5.1 Observarea si identificarea leziunilor traumatice la cadavru

Se bazeaza pe examinarea medico-legala: aceasta examinare se
efectueaza la fata locului (examinare incomplete cu caracter
preliminar) precum si, ulterior, in sala de autopsie (examinare
completa). La fata locului in functie de conditiile de examinare
53
(intuneric, intemperii, etc.) unele leziuni traumatice pot scapa
neobservate. Cu toate acestea examinarea la fata locului este
obligatorie pentru a furniza elemente utile de ancheta organelor
de justitie. In sala de autopsie corpul decedatului este dezbracat
complet si examinat cu atentie (cu lupa daca este necesar),
fotografiat cu tehnici fotografice moderne (care permit marire),
toate informatiile fiind culese si documentate in raportul de
autopsie (document scris olograf). Toate semnele caracteristice,
distinctive, orice leziune traumatica, oricat de mica, este notata si
descrisa in baza semiologiei medico-legale pentru a se constitui
documentarea care sa permita reanalizarea cazului la un moment
dat viitor.
5.2 Identificarea leziunilor traumatice la persoana in viata

La persoana in viata examinarea leziunilor traumatice se face prin
examinarea directa la momentul consultului medico-legal: orice
certificat medico-legal presupune o constatare pe persoana in viata
(se culeg date si informatii care pot sa dispara sau pot sa se modifice
prin evolutie). Orice raport de constatare sau raport de expertiza se
intemeiaza procedural pe examinarea directa a persoanei (exceptie
cazurile in care organul de justitie cere a se efectua lucrarea doar pe
acte medicale), ocazie cu care se examineaza direct persoana. Orice
noua expertiza medico-legala la randul ei se intemeiaza pe
examinarea directa a persoanei.
Dincolo de aceste examinari directe care aduc informatiile recente
ce se vor completa la nevoie cu examinari de specialitate, lucrarea
medico-legala trebuie sa realizeze recompunerea retrospectiva a
evolutiei medicale catre momentul originar (traumatismul) si sa
permita stabilirea cu obiectivitate a cauzalitatii medico-legale
(cercetare retrospectiva). Pentru a putea realiza aceasta probatiune
este necesara documentarea. Absenta documentelor, ori
restrictionarea accesului catre documente ori punerea la dispozitie
incomplete a documentatiei, etc. toate altereaza obiectivitatea
expertului medico-legal si se cer a fi corectate.
5.3 Evaluarea gravitatii leziunilor traumatice la persoana in viata

Uneori se constata ca numarul de ZIM este mai mic de decat numarul de
zile de spitalizare sau chiar de tratament fapt ceea ce se poate explica prin:
54
a) ZIM ca si calcul/suma aritmetica v. ZIM prin evaluarea
gravitatii/severitatii vatamarii.
b) erori de diagnostic (diagnostic incomplet): pornind de la informatii
eronate, se obtin evaluari eronate. Medicul legist are obligatia sa
verifice informatiile care ii sunt furnizate.
i. medicul de specialitate nu formuleaza un diagnostic lezional ci
formuleaza un diagnostic patogenic (exemplu "contuzie4
forte umar drept"), care priveste mecanismele de producere
ale traumatismului (in exemplul de mai sus “contuzie forte
umar drept”, diagnostic incomplet care nu obiectiveaza
leziunile posibile: rupturi ligamentare, hematom
intraarticular, disjunctii acromio-claviculare-pe grade-,
luxatie, fractura, etc.). Din aceasta omisiune medicul legist
va deduce in mod necesar ca nu au existat leziuni traumatice
obiectivabile.
ii. medicul de specialitate formuleaza un diagnostic nesustinut
obiectiv prin examene de laborator sau alte consulturi de
specialitate sau se axeaza in diagnosticul sau pe acuze
subiective, stari reactive/functionale, care fie nu survin
posttraumatic (deci nu au legatura de cauzalitate cu
traumatismul) fie pot surveni atit posttraumatic cit si
netraumatic (patologic), aspectele lezionale care ar putea
sustine legatura de cauzalitate cu traumatismul fiind
incerte, insuficiente sau neobiectivate.
EXEMPLU:" TCC grad I., GCS 15 pct. Anamnestic comotie cerebrala. Examen
neurologic normal. LCR clar. Fara leziuni traumatice craniene". In acest caz nu este obiectivat
TCC gradul I, starea victimei fiind normala precum si investigatiile de laborator (comotia este
complet reversibila deci nu se poate obiectiva). Pe de alta parte poate exista un TCC fara
leziuni traumatice, astfel incit formularea dg. TCC grad I, GCS 15 pct., este folosit pentru ca
neurochirurgul sa fie acoperit in cazul unei complicatii intracraniene in 2 timpi.
iv. medicul de specialitate comite o eroare de diagnostic care

determina un tratament ce nu se adreseaza unei situatii reale.
iv. erori de tratament
• medicul de specialitate nu a ales pentru cazul in speta
tratamentul corect, sau pe cel considerat optim si care ar fi dus
4
Contuzie=lovire
55
la refacerea sanatatii in termenul cel mai scurt cu putinta alegind
metode de tratament depasite/neindicate/nefolosite.
• tratament dictat de metodele si tehnologia avuta la dispozitie:
tratament conservator in loc de tratament interventionist,
materiale de osteosinteza de calitate inferioare, etc.
• tratament acordat pe o perioada nejustificat de mare fata de
leziunile traumatice diagnosticate.
• tratament acordat si aplicat pentru leziuni inexistente (erori de
diagnostic, etc.)
• tratament in relatie cu aspecte de patologie ce nu au legatura de
cauzalitate cu traumatismul, aspecte ce nu sint
urmari/complicatii/sechele ale acestuia.
Este important de subliniat un aspect fundamental de

practica medicala. Pentru diagnosticul si tratamentul pacientului
medicul curant are raspundere (etica, profesionala si juridica).
Medicul este obligat pe de alta parte la independenta profesionala
ca sursa fundamentala a unei practicii medicale responsabile. Iata
de ce actul medical nu este de principiu un exercitiu democratic ci,
din contra, un act decisional profesional in care pacientul prin
consimtamant autorizeaza actiunile/planul therapeutic
propus/recomandat de catre medicul curant participand in baza
relatiei medic-pacient.
Cel mai frecvent nu exista o singura cale terapeutica, intrucat
cel mai adesea exista mai multe tratamente, medicamente, etc. (ex.
tratamentul medical vs. tratamentul chirurgical, un anume
tratament medical/chirurgical vs. un alt tratament, etc.): medicul
are obligatia sa aleaga cu beneficienta (actiunea de a face bine)
pentru bolnav optiunea pe cea care considera ca reprezinta
interesul cel mai bun din punct de vedere medical al pacientului:
aceasta este cea pe care i-o va recomanda bolnavului spre a
consimti si a autoriza astfel actiunile pe care le va intreprinde
(ȚSanatatea apcientului meu este principala mea consideratieȚ
Decl. Geneva 1948).
Alegerea unei variante sau a alteia, a unei optiuni sau a alteia,
este facuta de catre medic in baza cunsotiintelor sale si a
experientei sale profesionale si se produce in concretul cazului, in
timp real. Actul medical (oricare ar fi el) se intreprinde fara a
cunoaste finalul, in baza beneficentei (a face bine), nonmaleficentei
56
(a nu face rau), autonomiei (respectul drepturilor pacientului) si
justitiei (echitatea ingrijirilor medicale, serviciul public).
Analiza si evaluarea medico-legala este insa retrospectiva,
intotdeauna in afara timpului real, ceea ce permite cunoasterea
finalului de la care tocmai se porneste pentru a reconstitui firul
evolutiv al cazului.
Medicul legist are doar expertiza medico-legala si de aceea
trebuie sa isi intemeieze judecatile, aprecierile numai pe baze
obiective (documentare), independent, impartial si ajutandu-se de
expertiza specialistilor sau de referinte bibliografice de specialitate
atunci cand cazul il conduce in afara domeniului sau de expertiza.
Toate acestea sunt aspecte de care nu numai medicul legist dar si
cei care judeca trebuie sa tina cont.
5.4 Limite obiective ale evaluarii medico-legale

a) Faptul de a certifica numai ce se vede si/sau numai ce se poate
documenta/proba poate sa nu duca la constituirea intregului
adevar (uneori actele medicale sint incomplete contribuind la
neputinta formularii obiective a probatiunii medico-legale) generand
prin exces de obiectivitate un minus in raport cu adevarul stiintific.
In cazul in care justititia are indoieli asupra calitatii expertizei
poate solicita conform procedurii in vigoare, supliment de
expertiza, noua expertiza, avizarea noii expertize, comisia
superioara medico-legala, expert parte.
EXEMPLU. Un bolnav cu o fractura de pumn tratata ortopedic (45 zile de
imobilizare plus circa 14 zile de recuperare functionala) ajunge sa totalizeze circa 60 zile
ingrijiri medicale. O fractura de col femural operata prin osteosinteza sau o luxatie de
sold redusa chirurgical ajunge sa totalizeze aproximativ la fel, circa 60 zile ingrijiri
medicale. Aceste tipuri de leziuni se pot aprecia ca numar de zile de ingrijiri medicale
relativ asemanator dar riscurile pe care le prezinta pentru functia ulterioara a membrului
repsectiv cit si chiar pentru viata pacientului sunt complet diferite: in timp ce fractura
pumnului poate cel mult conduce la o partiala reducere a mobilitatii degetelor sau o
discreta deformare a regiunii, fracturile femului sau soldului pot conduce la anchiloza
completa a membrului inferior sau chiar la moarte (fractura urmata de embolie constituie
punerea in primejdie a vietii, dar fractura fara embolie nu constituie puenrea in primejdie
intrucit embolia este un pericol potential). Sistemul de fixare metallic intraoperator
trebuie scos dupa vindecare ceea ce adauga o a doua operatie.
Observatie: Gravitatea de ansamblu a leziunilor comparate mai sus este total
inegala, desi numarul de zile de ingrijire medicala sunt apropiate.
57
EXEMPLU: O persoana prezinta un politraumatism cu multiple echimoze, excoriatii,
plagi superficiale, nepenetrante si neperforante, contuzii forte de parti moi cu hematoame
(exemplu muschi fesieri si coapsa) cu dificultati la mers. La examinarea medico-legala se
prezinta fiind infasurat cu multiple bandaje si in cirje: examinat se constata cle de mai sus:
evaluarea medico-legala va conduce spre 10-14 ZIM (in raport de potentialele complicatii
ale hematoamelor daca vor avea loc astfel de complicatii sau circa 7-8 zile fara complicatii).
O alta persoana sufera un traumatism prin lovire cu fractura oaselor proprii nazale fara
deplasare si se prezinta la examinare cu o banda de leucoplast peste piramida nazala.
Evaluarea acestei leziuni traumatice se situeaza in jurul a 12=14 ZIM: daca prima victima nu
are nici o complicatie desi aparenta este complet diferita si impresia de gravitate este net in
favoarea sa, in mod real va primi un numar de ZIM mai mare. Pentru cea de-a doua victima
va putea ajunge la acelasi numar de ZIM doar in cazul evolutiei complicate a hematoamelor.
In cazul primei victime desi este victima a unui accident rutier sub 10 ZIM nu se constituie
art. 184 CP, vatamarea din culpa.
Observatie: se poate deduce cat de importanta este evaluarea severitatii leziunii
traumatice in aprecierea gravitatii vatamarii in raport cu codul penal (fractura este mai
grava fata de hematoame –de principiu-). Pe de alta parte se poate observa substratul pentru
care victima, in primul caz, poate contesta concluziile examinarii medico-legale.
b) In asocierile lezionale traumatice se alege ca perioada de ingrijiri

medicale cea mai lunga dintre perioadele necesare tratarii separate a
leziunilor, considerind ca in timpul necesar ingrijirii medicale a
acestora se include ingrijirea/asistenta medicala si pentru celelalte
leziuni.
Astfel o persoana care in urma unui accident rutier prezinta:
- o plaga a scalpului
- o comotie cerebrala
- o entorsa simpla de glezna
- o fractura piramida nazala
- si fractura a 2 coaste
in sensul strict al contabilizarii numarului de zile de ingrijire
medicala dupa cum este evaluat in baremurile existente, primeste
acelasi numar de z.i.m fie ca are o entorsa a gleznei sau 2 coaste rupte.
Acest aspect de uniformizare nu exprima in mod real gravitatea cazului
(spetei) si astfel nu ofera indicatii organului de justitie asupra realitatii
acestei gravitati in masura in care sa isi formeze o convingere ferma cu
privire la solutia juridica. Iata de ce medicina legala insista asupra
pericolului simplei contabilizari a duratelor de timp adresate
ingrijirilor medicale.
c) Ori de cate ori in urma autopsiei se constata leziuni traumatice care s-

au putut produce si prin lovire (mecanisme active) trebuie sa se acorde
58
ZIM intrucat este evident ca s-a produs un traumatism care le-a
determinat si care a fost anterior decesului. Desigur se vor face
aprecieri privitor la legatura de cauzalitate. In acest sens materia
juridica a comorientilor trebuie la randul ei rezolvata.
5.1 Limite subiective ale evaluarii medico-legale

a. In problematica aplicarii baremurilor trebuie evitate atit generalizarile
care pot deveni periculoase intrucit exclud individualizarea, dar in
aceeasi masura si detalierile exagerate care nu fac altceva decît să
fărimiţeaza aprecierea gravitatii lezionale in ansamblul cazului (de
exemplu consider exagerata o detaliere lezionala cu diferente de 1-2-3
ZIM pentru care nu numai ca nu se modifica incadrarea juridica dar nici
nu foloseste justitiei pentru o gradare a pedepsei).
6. Prevederile art. 196 CP privind vatamarea corporala si consecintele

acesteia infirmitate, avort posttraumatic, punerea in primejdie a vietii
6.1 Infirmitate permanenta fizica ori psihica

Definitie: Infirmitatea este o vatamare corporala grava a integritatii
corporale sau sanatatii cu caracter definitiv, permanent, ce implica un deficit
(minus) morfologic, morfo-functional sau functional, de natura fizica şi/sau
psihica, apt de a pune persoana respectiva in conditii de inferioritate.
1. Pentru a constitui o infirmitate deficitul TREBUIE sa fie sever,

morfologic (forma si/sau structura este modificata, lipsa, etc. dar functia este
pastrata, compensata, nemodificata ; ex. scurtarea unui membru cu
schiopatare cu pastrarea functiei de mers si alergare), morfo-functional (forma
si/sau structura este modificata ca de altfel si functia care este afectata, alterata,
diminuata ; ex. : amputatie brat) sau numai functional (numai functia este
afectata, alterata, diminuata: ex : un brat paralizat)
In infirmitate se include
• pierderea unui organ si incetarea functionarii acestuia. Deficitul si
infirmitatea pe care o genereaza se analizeaza pentru fiecare organ in
parte. In cazul organelor unice, pierderea unui organ constituie in mod
evident si infirmitate prin pierderea anatomica si morfologica a lui cit si
prin pierderea in totalitate a functiei lui. In cazul membrelor constituie
infirmitate pierderea unui membru sau a unei parti din fiecare, pierdere
in masura de a afecta functia intregului.
59
• incetarea functionarii sau reducerea functionarii sub limita utila social
(limita insertiei sociale, dincolo de care are nevoie de insotitor) :
-unui simt (pentru organele senzoriale: ochi –afectarea importanta
sau pierderea vederii, ureche-pierderea auzului-, nas-pierderea
mirosului-, limba si alti receptori gustative -pierderea gustului, piele-
pierderea sensibilitatii secundare unor paralizii-)
-unui membru (de ex. pentru genunchi, pierderea miscarilor
articulare in articulatia genunchiului-artrodeza-, reducerea lor sub
limita de 79 grade, pierderea miscarilor in articulatia genunchiului ca
urmare a paraliziei nervoase a unor nervi motori esentiali-nervul
femural, etc.)
-unui organ intern (ex. pentru rinichi insuficienta renala
cronica/acuta)
-unui organ endocrin (generator de hormoni si alte secretii: ex.
abolirea secretiei hormonale endocrine sau exocrine: la testicul
distrugerea posttraumatica a cailor spermatice constituie infirmitate
pentru acel testicul si pentru acel caz intrucit functia de procreere este
abolita, chiar daca functia endocrina de secretie de hormon
testosteron este inca pastrata).
Preteaza la erori corelarea apriorica a existentei SECHELELOR cu
infirmitatea pe principiul o sechela = infirmitate
Trebuie spus ca nu toate sechelele se pot asimila notiunii de infirmitate.
Nu toate sechelele sunt definitive, nu toate sunt grave in masura sa constituie o
vatamare corporala grava.
Sechela posttraumatica reprezinta o stare reziduala posttraumatica ce
poate apare numai in starea de vindecare partiala si conduce obligatoriu la un
prejudiciu morfo-functional si deseori si estetic.
Sechelele pot fi corectabile, partial corectabile, necorectabile (definitive).
Mai pot fi usoare, medii grave. Medico-legal se discuta de constituirea unei
sechele definitive numai dupa epuizarea mijloacelor de vindecare. Sechelele
pot conduce la infirmitate, invaliditate, handicap (atunci cand sunt definitive si
grave), dar pot exista si in afara de aceste consecinte.
Consecintele vatamarii corporale grave sunt evaluate:
-in domeniul penal de codul penal prin introducerea criteriului
infirmitatii (permanente) fizice si psihice
-in domeniul muncii de codul muncii prin criteriul invaliditatii
- in domeniul social prin criteriul handicapului
60
Astfel o persoana poate avea diferite tipuri de asocieri ale criteriilor de
mai sus, toate aceste criterii sau niciunul desi a prezentat un traumatism cu
leziuni traumatice si chiar prezinta sau a prezentat sechele posttraumatice.
EXEMPLE. (1) Pierderea unui glob ocular in totalitate constituie pierdere de organ,
constituie infirmitate (prin deficit morfologic), dar nu constituie pierderea functiei
analizatorului vizual –orbirea- (continua sa vada) desi constituie diminuarea sa. Constituie
invaliditate insa daca victima este nevoita sa-si schimbe locul de munca si sa se recalifice ca
urmare a pierderii vederii stereoscopice si a ingustarii cimpului vizual (exemplu mecanic de
locomotiva, etc.) si daca ochiul celalalt nu vede mai bine de 1/10 constituie si handicap
major.
(2) O plaga taiata prin agresiune care sectioneaza complet la nivel brahial 1/3
proximal postero-lateral nervul radial si care nu poate fi resuturat in timp util din motive
obiective, conduce la paralizia consecutiva cu mina in “git de lebada”. In acest desi nervul
este pe loc (anatomic este prezent dar cu continuitatea intrerupta) functia exercitata de el
este absenta, ceea ce conduce la pierderea in mare masura a functiei membrului superior
respectiv (este vorba de o infirmitate prin deficit morfo-functional).
(3) Un traumatism cranio-cerebral care conduce la leziuni ale creierului din regiunea
ariilor optice conduce la orbirea de tip central (cecitate centrala) desi ochii si caile optice
sunt anatomic si functional intacti (este vorba de o infirmitate prin deficit functional).
În situaţia în care infirmitatea este numai morfologica (leziune exclusiv

anatomică) ea nu se asimilează cu o invaliditate.
Pentru a constitui o infirmitate deficitul psihic pronuntat trebuie sa fie
reprezentat de urmatoarele aspecte ireversibile:
-modificari psihice posttraumatice cu substrat organic obiectivabil
(cicatrice meningo-cerebrala, epilepsia post-traumatica, encefalopatia
posttraumatica, dementa posttraumatica, diabetul insipid), potential agravante
intr-o evolutie continua spre moarte.
De retinut:
-infirmitatea poate fi fizica sau psihica si este definitiva, permanenta si nu
este revizuibila (sub raportul codului penal): exista sau nu dupa legea tot sau
nimic.
-infirmitatea fizica se refera la cazurile cuprinse intre situatiile in care se
pierde un organ si/sau functia acestuia precum si situatiile in care organul
este prezent anatomic dar avand functia scazuta sub pragul util social
(insertiei sociale).
-infirmitatea psihica are un substrat lezional posttraumatic obiectivabil
si o patologie potential agravanta, ireversibila.
61
6.2 Invaliditatea presupune în mod obligatoriu un deficit funcţional,
indiferent dacă acesta este sau nu asociat cu o modificare anatomică.
Repercusiunea acestui deficit funcţional asupra posibilităţilor individului de a
exercita o anumită profesie se reflectă în noţiunea de capacitate de munca.
Invaliditatea este evaluata de catre expertiza capacitatii de munca si
primeste confirmarea, in cazurile medico-legale (accidente rutiere, agresiuni.
etc.) prin expertiza medico-legala. Invaliditatea poate fi permanentă sau
temporară, totală sau parţială; incadrarea se face in 3 grade: grd. III (capacitate
de munca pierduta in proportie de 50%, adesea necesita schimbarea locului de
munca), grd. II (pierderea completa a capacitatii de munca dar nu necesita
insotitor), grd. I (pierderea completa a capacitatii de munca dar necesita
insotitor). Aceste evaluari se refac periodic, intrucit gradul invaliditatii prin
tratamente medicale sau evolutia naturala a bolii/sechelelor se poate reduce
sau din contra se poate agrava.
Exista infirmitate fara invaliditate. In cadrul baremului invaliditatii,
aceasta nu poate exista in afara infirmitatii pe care o presupune.
6.3 Deficitul estetic grav si permanent care asimileaza fosta definitie

a slutirii poate fi rezultatul unei desfigurari (schimbarea infatisarii fetei), a
unei deformari (schimbarea formei corpului) sau a unei mutilari (pierderea
unei parti din corp). Spre deosebire de slutire insa deficitul grav si permanent
nu are si rasunet functional. Atunci cand are insa rasunet functional devine
infirmitate.
Definitie. Deficitul estetic grav si permanent este determinat de o afectare

grava de natura traumatica a esteticii de ansamblu a unei persoane sau a unei
regiuni a corpului persoanei, apta de a o pune pe aceasta in conditii de
inferioritate prin care este modificata cu caracter definitiv, permanent si fara
posibilitate de remediere ori de corectare, infatisarea si forma corpului ori numai
a unei regiuni a corpului prin deformare, mutilare determinand dizarmonie si
alterarea grava a esteticii.
Exemple: amputatii ale unor membre sau parti ale acestora, a
pavilionului urechii, cicatrici intinse retractile sau cheloide etc.
6.4 Avortul (postraumatic). Reprezinta intreruperea posttraumatica a

cursului sarcinii in urma unui traumatism (mecanic, fizic, chimic, biologic,
psihic) survenit in perioada cuprinsa intre conceptie si nasterea fiziologica.
Pentru a proba aceasta infractiune victima trebuie sa probeze ca era
gravida, ca a suferit un traumatism cu actiune posibila asupra uterului gravid,
62
ca a avortat sau a nascut un fat mort si ca intre avort/nastere si traumatism
exista o legatura de cauzalitate (adica avortul nu se datoreaza unei stari
constitutionale ce favorizeaza aceasta complicatie a sarcinii sau unor probleme
obstetricale ci se datoreaza cauzal traumatismului cu sau fara alte
conditionalitati).
EXEMPLU: O persoana de sex feminin insarcinata in luna 5 sufera un accident rutier

soldat cu traumatism vertebro-medular mielic pentru care se decide interventia chirurgica.
Anestezia generala impune insa obligatoriu viduitatea uterina, pentru care se practica
avortul prin mica cezariana; in continuare se practica interventia neurochirurgicala care
evolueaza bine. Speta constituie avort posttraumatic fata de conducatorul auto care se afla
in culpa.
6.5 Punerea in primejdie a vietii persoanei

Punerea in primejdie a vietii unei personae, PPV, este o notiune medicala
cu utilitate juridica si are o dubla semnificatie:
-pe de o parte semnifica faptul ca acea persoana s-a aflat la un moment
dat ca urmare a unui tramatism (o actiune vatamatoare) si leziunilor
traumatice suferite (vatamare) in imprejurarea de a fi fost in pericolul de a-si
pierde viata (urgenta medico-chirurgicala)
-pe de alta parte semnifica ca acea persoana nu si-a pierdut viata desi s-a
aflat in acest pericol datorita acumularii unor conditii care au impiedicat
decesul (datorita ingrijirilor medicale ori a reactivitatii deosebite a
organismului acelei persoane ori ambele).
Punerea in primejdie a vietii fiinteaza in:
(1) realitatea starii (nu fiinteaza ca o potentialitate ori ca o probabilitate
ci ca o realitate),
(2) in iminenta starii (prognostic imediat, asteptat ori cunoscut), hic et
hunc.
PPV presupune in mod real constituirea unor leziuni traumatice
(vatamari) care prin gravitatea lor imediata ori complicatiile lor sa determine
(iar nu au putut determina) un pericol de moarte adica au constituit un pericol
pentru viata acelei persoane care nu s-a materializat prin pierderea vietii fie ca
urmare a unei interventii medicale fie a reactivitatii deosebite a organismului
fie ambele.
Aprecierea corecta a gravitatii leziunilor in masura sa induca pericolul de
moarte este cheia de bolta a precizarii.
Punerea in primejdie a vietii nu se analizeaza in abstract, in teoretic sau
in potentialitate ci in concretul realitatii acelor momente ale vatamarii. Este o
apreciere (evaluare) retrospectiva, dupa cum sunt toate evaluarile medico-
63
legale, dar se refera la concretul acelor momente, a situatiei medicale in care s-
a aflat victima si a ingrijirilor medicale pe care le-a primit (daca le-a primit).
EXEMPLU: 1. TCC cu fractura craniana dar fara dilacerarea durei mater: TCC inchis
fara punerea in primejdie a vietii (cu dilacerarea durei mater: punere in primejdie)
2. TCC cu hematom subdural acut gros de minim 1,5 cm (punere in primejdie)
3. TCC cu edem cerebral important pentru care se intervine chirurgical sau medical
cu mijloace specidfice (antiedematoase).
Observatii: Toate aceste diagnostice implica anumite stari neurochirurgicale care
trebuie documentate si obiectivate prin mijloace de investigatie.
Tratamentul medical primit este analizat pentru a se afla daca a inclus

masuri terapeutice adresate salvarii vietii sau indepartarii starii de pericol.
EXEMPLU: Un tanar sufera un accident rutier cu traumatism lombar forte cu ruptura

multipla de rinichi drept. Se interneaza in soc hemoragic cu hemoperitoneu si hematurie
macroscopica masiva. Se intervine prin nefrectomie de necesitate. Tinarul a ramas spitalizat
23 zile si se externeaza vindecat chirurgical.
Concluziile certificatului medico-legal: Numitul… prezinta sechele (rinichi unic
chirurgical) ale unor leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri
dure posibil in conditiile unui accident rutier. Leziunile expertizate au necesitat 25-30 zile
ingrijiri medicale. Leziunile constituie pierdere de organ si infirmitate dar nu constituie
incetarea functiei renale intrucit rinichiul unic restant are functia biologica apta sa substituie
pierderea anatomica suferita. Prin gravitatea lor initiala si prin complicatiile grave ce au
rezultat cu caracter imediat (hemoargie interna si externa), leziunile expertizate au pus in
primejdie viata victimei intrucit in absenta tratamentului medico-chirurgical de urgenta ar
fi condus in mod nemijlocit la deces. Pentru aprecierea gradului de invaliditate urmeaza ca
numitul sa fie supus expertizei capacitatii de munca.
64
UNITATEA DE INVATARE 5. CAUZALITATEA MEDICO-LEGALA
CUPRINS
1. Definitie
2. Componentele lantului cauzal
3. Clasificarea lanturilor cauzale
4. Legatura de cauzalitate directa neconditionata
5. Legatura de cauzalitate directa conditionata
6. Cauzalitate secundara (indirecta)
7. Cauzalitatea multipla
OBIECTIVE
Cunoasterea elementelor lanturilor cauzale. Clasificarea lanturilor cauzale. Cauzalitatea
directa. Cauzalitatea indirecta. Notiuni despre conditionarea medicala a leziunilor
traumatice.
Conceptele si notiunile de cauzalitate in practica medicala in general si

cea medico-legala in particular sunt de o deosebita importanta. Identificarea
lantului fiziopatologic al bolii si al cauzalitatii medicale sta la baza
tratamentului corect aplicat.
Identificarea tanatogenezei (cauzele si mecanismele ce conduc la moarte)
si traumatogenezei constituie fundamentul medicinii legale intrucat pune la
dispozitia organului de justitie posibilitatea identificarii cauzelor ca un demers
important pentru a completa probatiunea judiciara si a stabili vinovatia.
1.Definitie
Cauzalitatea biologică reprezintă lantul proceselor biologice ce leagă o
cauză de efectul său biologic.
Cauzalitatea medico-legala reprezinta inlantuirea biologica a proceselor
si fenomenelor pe care le determina in evolutia lor leziunile traumatice.
Cauzalitatea medical-biologica reprezinta inlantuirea proceselor
fiziopatologice pe care le determina starea de boala. Cauzalitatea medico-legala
este o parte a celei medical-biologice, intrucat adesea traumatismul survine pe
oameni bolnavi sau pe fond de boala ceea ce implica o conditionalitate intre cele
doua abordari ale aceleiasi cauzalitati. Analiza acestei inlantuiri poate evidentia
fie existenta legaturii de cauzalitate (directe sau indirecte) fie din contra
absenta ei.
Dimensiunea medico-legala a unei relatii de cauzalitate presupune insa
nu numai evaluarea implicatiilor cauzelor cert traumatice dar si a celor
probabil/posibil traumatice aflate in proximitatea efectului biologic cat si a
65
celor netraumatice (ex. moartea subita).
Cauzalitatea a fost si este obiect de disputa filosofica: David Hume (1711-
1776) considera ca evenimentul X este intotdeauna urmat de evenimentul Y; Y
nu se va intampla pana ce X nu se va produce. Exemplu: “rasaritul soarelui
produce lumina”.
John Stuart Mill (1806-1873) nu a fost de acord cu aceasta teorie si
considera ca o cauza este data de suma tuturor conditiilor in care se produce
un eveniment: rasaritul soarelui produce lumina pentru ca exista atmosfera,
etc.
Aprecierea legaturii dintre leziuni si efectele lor pe termen scurt/lung sau
dintre
leziuni si moarte constituie insasi esenta expertizei medico-legale.
EXEMPLU: O persoana despre care nu se cunosc date este adusa la o camera de garda
neurochirurgie in coma prezentind un traumatism craniocerebral, TCC; nu se indica
inteventia chirurgicala de urgenta; decedeaza dupa circa 2 ore: la autopsie se constata o
fractura craniana parieto-occipitala cu contuzie cerebrala difuza, edem cerebral moderat si
infarct miocardic acut.
Se nasc 2 intrebari principale: este agresiune cu TCC urmata de infarct sau a fost un
infarct miocardic acut urmat de o cadere cu TCC? Altfel spus este moartea datorata TCC-ului,
infarctului miocardic acut sau amandoura? Cauza decesului a fost TCC-ul sau infarctul? Ce a
produs in mod direct moartea: complicatiile intracraniene sau infarctul miocardic?
2. Componentele lantului cauzal

Principiile cauzalitatii: “orice fenomen are o cauza si orice cauza are un
efect” si “in aceleasi conditii, aceleasi cauze produc aceleasi efecte”.
Cauza. Reprezinta factorul determinant care sta la baza unui efect,

efectul fiind urmarea cauzei.
Deseori se identifica mai multe categorii de cauze ce impun clasificarea
acestora:
1. in functie de natura cauzelor:
-cauze exogene -externe- (fac cu preponderenţă obiectul medicinii
legale fiind de natura traumatică),
-cauze endogene -interne- (sunt de natură netraumatică).
2. in functie de modul de actiune:
-cauze directe necondiţionate (nemediate sau imediate)
-cauze directe condiţionate (mediate).
-cauze indirecte
3. in functie de importanţa actiunilor în producerea efectului:
-cauzelor esentiale/determinante
66
-cauze asociate (de egala valoare)
-cauze neesentiale (adjuvante)
4. in functie de timpul scurs intre actiunea cauzei si momentul aparitiei
efectului.
-cauza primara in cauzalitatea directa
-cauza secundara in cauzalitatea indirecta.
5. in functie de numarul cauzelor, se pot intilni:
-cauze unice (interpretarea facindu-se intr-un lant monocauzal)
-cauze multiple (interpretarea facindu-se in cadrul unui lant
policauzal).
6. in functie de tipul de actiune pe care-l exercită în momentul participării,
unele dintre cauzele multiple pot fi:
-predispozante (care se pot confunda cu factorii de risc)
-favorizante (care pot grabi actiunea sau amplifica efectele cauzelor
primare esentiale/determinante)
Conditia. Reprezinta factorul modulator/particularizant al acţiunii

cauzei cu actiune mai mult sau mai putin indelungata (dar niciodata episodică)
şi de care depinde aparitia unui efect anume sau care influenteaza actiunea
cauzei, putind-o fie stimula fie, dimpotrivă, frana în masura să determine
aparitia acelui efect.
Datorită existenţei condiţiilor o cauză poate genera efecte variate, după
cum un acelaşi efect poate fi generat de cauze diferite; conditia nu poate genera
singură efectul 5. Atunci când o “condiţie“ poate genera singura un efect, de fapt
nu este vorba de o conditie ci de o cauză determinantă nerecunoscută ca atare.
Cauza 1 Cauza 2 Cauza 3
Condiţia 1 Condiţia 2 Condiţia 3 Condiţia 4
Efect
Datorită existenţei şi acţiunii simultane a mai multor condiţii mai multe

cauze pot genera acelaşi efect (ex. şocul traumatic) sau o singură cauză poate
5
Acest criteriu este foarte important în deosebirea condiţiei de cauzele preexistente sau favorizante.
67
genera mai multe efecte (ex. intoxicaţia cu CO: anemie, toxicitate hematică-
hemoglobină patologică, alterarea metabolismului celular, iritabilitate
cardiacă, etc.)
Clasificarea conditiilor
➢ Condiţii interne
a) fiziologice legate de vârstă, sex, reactivitatea organismului,
particularităţi tisulare (receptori, metabolism, etc.)
b) fiziopatologice surmenaj, inaniţie, anemie, convalescenţă,
intoxicaţie neletală (ex: intoxicaţie etilică acută), ischemia, etc.
c) morbiditatea preexistentă (leziuni organice cronice) caracterizată prin
boli cronice generale sau locale
➢ Condiţii externe
a) condiţiile în care s-a produs traumatismul: exemple: ramânerea în
frig prin pierderea conştienţei, imposibilitatea de a transporta victima, etc.
b) tratamentul medical: ex. tratament salvator sau din contră
necorespunzator care poate transforma leziuni nemortale în leziuni mortale –
ex. transportul bolnavilor netransportabili, etc.-).
c) atitudinea victimei, etc.: ex. există persoane care în mod conştient
sau nu, refuză tratamentul medical sau nu cooperează la un tratament corect,
continuu, motiv care duce la agravarea leziunilor primare, etc.
Interrelatia cauzelor externe cu conditiile interne pune expertizei cele

mai dificile probleme de cauzalitate biologica, deoarece, frecvent, o cauza
externa nu actioneaza la fel asupra diferitelor organisme, iar un efect poate
deveni ulterior cauza unor noi modificari patologice in organism, conditionate
de factorii de mediu intern sau extern.
Fiecare caz poate fi particularizat. În analiza raportului de cauzalitate6
ceea ce în unele cazuri este o condiţie poate deveni în altele o cauză (şi invers)
sau doar un factor declanşator.
Factorii circumstanţiali. Factorii declansatori

Factorii circumstanţiali se manifesta in interiorul imprejurarilor.
(Imprejurare, DEX= situatie, intamplare)ș circumstanta (imprejurare
particulara, care insoteste o intamplare, un fapt, o actiune sau un fenomen: se
afla in interiorul unei imprejurari).
6
Raportul de cauzalitate reprezintă ierarhizarea elementelor lanţului de cauzalitate şi stabilirea preponderenţei
acestora în cadrul lanţului cauzal.
68
Factorii circumstanţiali sunt stări, conjuncturi, a caror actiune se
manifesta limitata în timp, episodică, întîmplătoare, coincidentala cu acţiunea
cauzelor şi a condiţiilor, in interiorul unor imprejurari date in care rezultatul
este influentarea lantului causal anume a cauzelor si conditiilor. Astfel de
factori pot fi externi (toxice -ex. droguri-, etc.) sau interni organismului
(acidoză, deshidratare, etc.). Actiunea acestor factori este cel mai vizibila atunci
cand sistemul biologic se află într-un echilibru instabil pe care il influenteaza.
Exemplu: in imprejurarile unui accident rutier si in cicumstantele consumului de

alcool.
Factorii declanşatori (factori trigger) sunt prezenti în marea majoritate a

lanţurilor cauzale biologice si sunt factori care destabilizeaza sistemul biologic
care are in mod natural tendinta la echilibru. Uneori nu sunt identificabili.
Deseori se confunda cu factorii circumstantiali dar de obicei actiunea lor este si
mai scurta: sunt cei care determina ruperea echilibrului si initierea unui lant
cauzal in acele conditii in care o cauza desi existenta nu era si suficienta pentru
a initia lantul.
EXEMPLU: O alcoolemie (nivelul alcoolului in sange) de 1,2 g%0 poate fi un factor

circumstantial pentru o afectare cronica a inimii si pentru tulburarea de ritm pe care aceasta
o poate determina (in acest caz factorul declansator poate fi un efort fizic). Aceeasi
alcoolemie poate fi factor declansator pentru accidentul vascular cerebral (in acest caz
factorul circumstantial poate un puseu moderat de hipertensiune).
Efectul
Este fenomenul care rezulta din interactiunea cauzelor, conditiilor si
circumstantelor (factor determinant-conditional-declansator), fiind
determinat insa in mod necesar de cauza insasi.
Cauzalitatea medico-legala
Legatura de cauzalitate (lantul cauzal). Presupune explicarea corelatiei
dintre traumatism pe de o parte si prejudiciul fizic sau moarte pe de alta parte,
fiind atit o relatie genetica de generare a “ceva” din “altceva” dar si o relatie
"asimetrica", cauza fiind anterioara in timp faţă de efect.
Raportul de cauzalitate. Reprezinta compararea, în vederea ierarhizarii,
a diferitelor categorii de factori in raport cu realizarea prejudiciului/decesului.
Procesul de cauzalitate. Este un termen general prin care se intelege
sintetizarea si particularizarea datelor ce rezulta din studiul celor doua
categorii anterioare.
69
3. Clasificarea lanturilor cauzale
a. Cauzalitatea primara (directa), care cuprinde:
i. legatura de cauzalitate directa nemediata sau neconditionata
ii. legatura de cauzalitate directa mediata sau conditionata
-de factori externi (traumatici, tratament, atitudinea
bolnavului, etc.)
-de factori interni (netraumatici, morbiditate preexistenta)
b. Cauzalitatea secundara (indirecta), care cuprinde:
i. legatura de cauzalitate indirecta predominant violenta
ii. legatura de cauzalitate indirecta predominant neviolenta
c.Cauzalitate multipla
4. Legatura de cauzalitate directa neconditionata

EXEMPLU: distrugerea unui segment sau organ de importanta vitala (de ex. zdrobirea
cutiei craniene)
Caracteristicile leziunii/leziunilor
o leziunea intereseaza organe ale trepiedului vietii (functiile vitale)
o intre leziune si moarte exista o inlantuire continua, cauza actionind
nemijlocit (direct) si atat de grav incat conditiile si circumstantele nu
mai au semnificatie
o nu se identifica factori care sa se influenteze reciproc
Criteriile lezionale indeplinite de traumatism pentru a constitui o legatura

directa neconditionata:
o Realitatea traumatismului, precizarea sa in timp se suprapune peste
momentul posibil al actiunii leziunii si posibilitatea de a determina
efectul (leziunile sau moartea).
o Concordanta de sediu: traumatismul trebuie sa intereseze direct
organismal; frecvent efectul se constata la locul traumatismului iar
daca efectul apare la distanta de locul leziunii, efectul trebuie sa se
explice fiziopatologic
o Efectul este urmarea cauzei (leziunea –vatamarea-) si nu este urmarea
unei stari preexistente leziunii (vatamarii)
o Intre traumatism si efect (prejudiciu) exista o evolutie continua
nemijlocita de la cauza la efect.
o Leziunile traumatice (vatamarea) sunt necesare şi suficiente în vederea
producerii efectului
70
5. Legatura de cauzalitate directa conditionata
EXEMPLU: Traumatism minor la nivelul extremitatii cefalice ce determina ruperea
unui anevrism cerebral urmat de deces rapid. O lovitura puternica in burta dar care nu poate
produce moartea prin ea insasi: insa forta loviturii loveste ficatul de exemplu in care se afla
o tumora care se rupe determinand o hemoragie care detemrina la randul ei moartea.
TUmora singura nu putea produce atunci in acel moment moartea dupa cum nu o putea face
nici lovitura singura: impreuna insa, in asociere, tumora si lovirea tumorii au determinat
decesul.
Caracteristicile leziunii/leziunilor traumatice

o leziunea intereseaza organe ale trepiedului vietii
o intre leziune (cauza) si moarte (efect) exista o inlantuire continua,
cauza actionind nemijlocit (direct) dar obligatoriu pe fondul unor
factori conditionali interni (morbiditate preexistenta) sau externi (ex.
tratament inadecvat) si uneori prin asocierea si a unor circumstante
cu care realizeaza o concomitenta la momentul traumatic
o traumatismul nu este atit de grav incit conditiile si circumstantele sa
nu aiba semnificatie.
o se identifica factori care se influenteaza reciproc: leziunea de baza
(cauza) şi factorul extern / intern: nici una nu pot determina decesul
luate separat, dar impreuna prin interconditionare rezultatul se
amplifica sau se declanseaza complicatii acute severe de natura a
declansa in mod determinat decesul.
Criterii lezionale indeplinite de traumatism pentru a constitui o

legatura directa conditionata:
o leziunea principală (traumatismul) survine pe un teren patologic
(stare morbidă preexistentă) reprezentat de către factori condiţionali
interni/externi care participă la determinarea efectelor în dublu sens:
fie leziunea principală agravează starea morbidă preexistentă
(factorul extern), fie aceasta/acesta din urmă agravează efectele
leziunii principale (traumatismului), fie ambele. In absenta respectivei
stari preexistente, traumatismul nu ar fi putut singur conduce la
producerea efectului (ex. moartea).
o leziunile traumatice (cauza determinanta) sunt necesare dar nu şi
suficiente in vederea producerii prejudiciului (intercondiţionalitate
necesară).
71
6. Cauzalitate secundara (indirecta)
EXEMPLU: Un bolnav sufera un accident rutier. In acest accident i se rupe femurul.
Este internat si operat. In zilele urmatoare evolueaza bine postoperator si incepand cu ziua
a 4-a chiar se dajos din pat. In ziua a 5-a insa dupa o mobilizare prin salon, cand toate pareau
cam emrg bine, la urcarea in pat sufera o durere toracica intensa, lipsa de aer, cianoza si
moare.
La autopsie se identifica o embolie pulmonara, adica un cheag format prin coagularea
sangelui in vasele de la nivelul membrului inferior care s-a deplasat si a determinat
obstructia unei artere importante de la nivelul pulmonar (durerea toracica) inducand prin
lipsa de sange acuta o severa disfunctie respiratorie (cianoza si lipsa de aer) si apoi decesul.
Cauzalitatea indirecta este prezenta atunci cand cauza primara nu

declanseaza efectul direct dar in schimb genereaza cauze care decurg (cauze
secundare) din care se declanseaza efectul. Aceste cauze secundare sunt
asimilate frecvent complicatiilor cauzelor initiale. Altfel spus cauzalitatea
indirecta (secundara) survine atunci cand efectele se pruduc ca urmare a
actiunii complicatiilor ce decurg din actiunea cauzelor initiale iar nu a cauzelor
initiale insasi.
Caracteristici ale leziunii/leziunilor

-traumatismul (leziunea) poate genera aparitia unor complicatii grave
(secundare) care sa induca efectul. Trebuie să existe o legătură genetică între
cauza primară şi cea secundară altfel legătura de cauzalitate este întreruptă şi
deci absentă în raport cu cauza secundară.
-concordanta intre intensitatea cauzei si intensitatea aspectelor
lezionale
-concordanta intre natura cauzelor si tipul efectelor
-actiune continua in timp, fara intervale libere
Criterii lezionale indeplinite de traumatism pentru a constitui o legatura

indirecta:
- concordanta de timp intre actiunea cauzei secundare si preexistenta
patologiei traumatice dar si continuitatea temporala intre
traumatism/cauza primara si prejudiciul final; evolutia este continua
de la cauza la efect prin intermediul unor cauze secundare
(complicatii).
- interval de timp mai lung
- cauzele secundare generate de evolutia leziunii initiale intra mai mult
sau mai putin (uneori de loc) in interrelatie cu fondul premorbid al
victimei.
72
- cauzele primare nu sint oricind si in orice conditii tanatogeneratoare;
prejudiciul/decesul survine datorita complicatiilor posttraumatice
mai putin asteptate/neasteptate si/sau mai rare la distanta de
momentul traumatismului.
-cauzele primare sunt necesare pentru a produce efectele (pot fi si
suficiente) dar actiunea lor nu se manifesta sau este impiedicata in manifestare
(ex. tratament): prin trecerea timpului neurmata de vindecare se creaza
posibilitatea aparitiei complicatiilor (cauze secundare).
-în legătura de cauzalitate indirectă între leziunea iniţială şi prejudiciul
final se înlănţuie 2 momente cauzale ale unui lanţ cauzal continuu
(continuitate temporală): primul este între leziunea iniţială şi cauzele
secundare (efecte primare) şi al doilea este între cauzele secundare şi efectul
final.
Deci pentru o corecta apreciere a acestui tip de legatura de cauzalitate se
va evalua obligatoriu atit (1) gravitatea mai redusa a leziunii initiale (nu poate
oricind si in orice conditii sa fie tanatogeneratoare ceea ce se va constata si prin
eficientei masurilor medicale acordate) cit si (2) aparitia in timp a cauzelor
secundare (indirecte) care nu puteau sa apara independent de contextul
traumatic in cauza.
ATENTIE: Atunci cind complicatiile posttraumatice ce se constata sint (1) grave, apte
de a fi direct responsabile de prejudiciul fizic / deces, (2) determinate (in cadrul
determinismului cauzal), (3) sint de neevitat, imediate, cu o rata de aparitie foarte
frecventa/frecventa (considerate comune, obisnuite si de asteptat in contextul traumatic),
(4) cu cauzele primare in plina actiune, cauzalitatea este directa iar nu indirecta.
EXEMPLU: TCC grav cu dilacerari cerebrale → coma traumatica prelungita
→supravietuire → sindrom hipoanabolic → exitus dupa 7 luni, NU constituie legatură de
cauzalitate INDIRECTĂ ci tot DIRECTA
ATENTIE: Diferenţa fundamentală faţă de cauzalitatea condiţionată rezultă din faptul
că în cazul acesteia din urmă cauza primară se intercondiţionează obligatoriu cu condiţia
(interna/externa) prin amplificare reciproca pe când in cauzalitatea indirectă
intercondiţionalitatea cu factori interni/externi nu este obligatorie iar daca totusi se produce
priveşte cauza secundară.
EXEMPLE
1.lovire => abandon al victimei in frig => exitus
2.traumatism => pozitie de decubit prin imobilizare => pneumonie hipostatica =>
exitus
3.traumatism → fractura femur → după 2 luni de imobilizare, trombembolie
pulmonara la mobilizarea din pat (teren flebitic).
4.lovire usoara a unui individ cu cardiopatie ischemica cronica dureroasa → infarct
miocardic → exitus.
73
5.Traumatism → fractura bazin pe fond de Insuficienta renala cronica → dupa 2 sapt.
de spitalizare, Insuficienta renala acuta si deces.
6.TCC de mică gravitate → imobilizare la pat → dupa 1 saptamină bronhopneumonie
si deces.
7. Cauzalitatea multipla. Uneori mai multe cauze pot determina acelasi

efect. In aceasta ipoteza, in domeniul dreptului penal, relatia cauzala se
analizeaza facindu-se distinctia intre cauze principale si cauze secundare, intre
cauze directe si indirecte, intre concursul de cauze concomitente (cind doua sau
mai multe cauze determina impreuna efectul) si concursul de cauze succesive,
cind fiecare cauza determina un efect care la rindul sau determina un altul.
Decesele prin cauze concuratoare reprezinta o problema extrem de dificila si
de multe ori cu mari implicatii in interpretarea juridica a faptelor.
In cazuistica medico-legala se intilnesc urmatoarele situatii particulare:
1) mai multe leziuni produse printr-un acelasi obiect.
2) mai multe leziuni produse de lovirea cu obiecte diferite (mai multe
persoane); unele sunt mortale, altele de gravitate diferita.
3) numai o leziune este mortala, restul fiind nemortale: acestea din urma
vor fi apreciate dupa gravitatea lor (usoare, grave, foarte grave).
4)mai multe sindroame tanatogeneratoare (sau leziuni tanato-
generatoare) concomitente.
Bibliografie :
1. GC Curca, Medicina legala. Curs. Ed. Tehnoplast 1996
2. GC Curca, Manual de constatare a decesului. Certificatul medical constatator al
decesului. Ed. Universitara, 2008
3. Simpson's Forensic Medicine by Jason Payne-James (Nov 1, 2011)
74

Medicina Legala

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Medicina Legala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

Prof. univ. dr. GC Curca

UNITATEA DE INVATARE 1. SPECIFICUL, DOMENIUL, STRUCTURA SI

2. Domenii de activitate ale medicinii legale

3. Reglementarea activităţii de medicină

4. Structura teritoriala a reţelei nationale de medicină legală

5. Structura organizatorica, de analiza si control a retelei

6. Asigurarea obiectivitatii si calitatii profesionale a

7. Prezentarea INML Mina Minovici

UNITATEA DE INVATARE 2. ELEMENTE DE TANATOLOGIE

1. Definitia mortii si aspect conceptuale privind moartea

UNITATEA DE INVATARE 3. ELEMENTE DE TRAUMATOLOGIE GENERALA

1.Clasificarea agentilor traumatici

2.Mecanisme de producere a vatamarilor (leziunilor traumatice)

3.Leziuni traumatice primare

1. Aspecte procedurale ale constatarii vatamarii corporale pe o

3. Raportul de constatare medico-legala

4. Evaluarea gravitatii leziunilor traumatice: zilele de ingrijire medicala, ZIM

5. Limite ale evaluarii medico-legale a vatamarii

6. Prevederile art. 196 CP privind vatamarea corporala si consecintele acesteia

UNITATEA DE INVATARE 5. CAUZALITATEA MEDICO-LEGALA

2. Domenii de activitate ale medicinii legale

3. Reglementarea activităţii de medicină

4. Structura teritoriala a reţelei nationale de medicină legală

5. Structura organizatorica, de analiza si control a retelei nationale de

6. Structura organizatorica, de analiza si control a retelei nationale de

7. Asigurarea obiectivitatii si calitatii profesionale a constatarilor si

1.Definitia medicinii legale

EXEMPLU. Un caz de talharie. O persoana primeste o lovitura violenta in cap cu o bata de

Existã un rationament medico-legal, specific acestui domeniu de activitate

“Informatia nu poate fi eronata, doar interpretarea ei” (P. Kirk).

Medicul legist trebuie sa-si formuleze concluziile expertizei cu

2. Domenii de activitate ale medicinii legale

INML “Mina Minovici” Bucuresti

4. Structura teritoriala a reţelei nationale de medicină legală

6. Asigurarea obiectivitatii si calitatii profesionale a constatarilor si

Principiul metodologiei unitare

In toate aceste institutii (si in altele care vor

Principiul nerestrictionarii accesului expertului la informatia

Mecanisme de verificare a actelor medico-legale in reteaua nationala

8. Prezentarea INML Mina Minovici Bucuresti

Fig. 3. IML Profesor Mina Minovici

O data intors in tara a

In 1897 prin scindarea catedrei de psihiatrie si medicina legala detinuta

Fig. 4 Actualul Institut de Medicina Legala Mina Minovici Bucuresti

Fig. 6 Laboratorul de toxicologie al INML

Fig. 9 Amfiteatrul mare al INML (300 locuri)

Fig. 12-13 Muzeul INML

1. Definitia mortii si aspect conceptuale privind moartea

Aspecte conceptuale ale definitiei mortii. Exista diferente intre conceptul

2.semnele cadaverice (corespund mortii reale) si se grupeaza in:

•modificari cadaverice tardive (se instaleaza in etapa postmortem

➢ naturale: mumificarea, adipoceara, lignifierea,

a. Lividitatile cadaverice (livor mortis). Incep a se constata la circa 1-2 ore

3.Stabilirea datei probabile a mortii. Tanatocronologia

4.Felul mortii, cauzele medicale ale mortii, modalitatea de deces,

5. Moartea suspecta vs. moartea subita

UNITATEA DE INVATARE 3. ELEMENTE DE TRAUMATOLOGIE GENERALA

1.Clasificarea agentilor traumatici

1.Clasificarea agentilor traumatici

1. Agenti traumatici mecanici

2. Agenti traumatici fizici

3. Agenti traumatici chimici : substante chimice (orice substanta chimica este si

2.Mecanisme de producere a vatamarilor (leziunilor traumatice)