GHIDUL DE STUDIU

CATEDRA 5 DISCIPLINA DE DE MEDICINA

LEGALA
SEF DE DISCIPLINA : CONF. DR. PERJUDUMBRAVA DAN

Titlul Cursului: MALPRAXIS

Introducere
Tipul cursului: optional
Cui ii este adresat cursul: Se adreseaza
studentilor an VI Medicina Legala si urmareste
obtinerea de catre acestia a unui set de
cunostinte in domeniul legislatiei medicale
precum si a elementelor probatorii in justitie in
malpraxisul medical.
Pot participa: studentii anului VI MG
Importanta cursului, problem abordate: stabilirea elementelor
de
responsabilitate
medicala
(disciplinara,
civila,
administrativa, penala); fundamentarea cunostintelor de drept
medical cu utilizare in practica medicala curenta; cunoasterea
drepturilor si obligatiilor ce revin medicului; relatia cadru
medic-pacient; participarea la identificarea unor solutii pentru
probleme legate de aplicarea normelor de medicin legal;
capacitatea de a interpreta normele de drept n raport cu
situatiile concrete.
Finalizarea cursului va putea permite:
1.cunoasterea cadrului legislativ necesar exercitarii profesiei de
medic
2.stabilirea standardelor profesionale in relatia medic-pacientunitate sanitara
3.cunoasterea drepturilor pacientilor
4.procedurile judiciare privind stabilirea responsabilitatii
medicale

Cunostinte si abilitati anterioare: Notiuni de Etica

medicala, Psihologie medicala si Drept
Resurse bibliografice utile pentru reactualizarea
cunostintelor:
1.Perju-Dumbrav Dan, Martis Doru,-- Curs de medicina
judiciara si legislatie sanitara Ed. Cordia Lex, 2008.
2.Perju-Dumbrav Dan,-- Bioetica si responsabilitate
medicala Ed.Hipparion, 1999,
3.Perju-Dumbrav Dan, Resonsabilitate medicala 2000,Ed
Hipparion
4. Belis V., Tratat de Medicina Legala, Bucuresti, 1995
5.Belis V., Ghid de urgene medico-juridice, Bucuresti, 1998.

6.Dermengiu Dan, Medicina legal, C.H.Beck, Bucuresti,

2009
7.Groza Lulu Ionel, Introducere n medicina legal pentru
juristi, C.H.Beck, Bucuresti, 2007
8.Scripcaru Gh., Astarastoaie V., Scripcaru C., Medicina
legala pentru juristi, Ed. Polirom, 2005, Iasi
9.Leslie, C.J., Principles of Behavioral Analysis, Harwood
Academic Press, Amsterdam
10.Malicier D., A Lacassgne, La responsabilit mdicale
1990, Lyon.
11.Legea privind organizarea si activitatii si functionarea
institutiilor de medicina legala cu modificarile aduse de Legea
nr.459/2001; OG nr.57/2001; Legea nr.271/2004.
12.www.legmed.ro

Perioada de desfasurare a cursului si programul

diferitelor actvitati
Cursul si Lucrarile practice se desfasoara in sistem
modular pe parcursul a 5 zile-o saptamana incepand
cu 02.11.2009-pana in 06.11.2009.
Cursul va avea loc zilnic intre orele 18-20
- perioada: 02.11.2009 - 07.11.2009
Locul de desfasurare: Amfiteatrul Morfopatologie,
Cladirea Anatomie, Disciplina de Medicina Leagala, str.
Clinicilor nr.3-5
- program de consultatii: vineri 06.11.2009 intre
orele 8-10.

Tabla de materii:
1.Malpraxis-ul
2.Protectia vieii si sntii persoanelor legea
fundamentala si legea penala speciala. Uciderea din culpa.
Uciderea din culpa profesionala sau speciala. Determinarea
sau inlesnirea sinuciderii.
3. Lovirea si vatamarea integritatii corporale sau a
sntii persoanelor. Vtmarea corporala din culp.
4.Provocarea ilegala a avortului.
5.Infractiuni care aduc atingere unor activitati de interes
public sau altor activitati reglementate de lege.
6.Elemente de jurisdictie profesionala medicala.
7.Drepturile pacientului.
8.Bazele juridice ale expertizelor medico-legale.
9.Legislatia actuala in Codurile Penal si Civil roman cu
implicatii in desfasurarea activitatii medico-sanitare legale.

Evaluarea cunostintelor si abilitatilor practice

Conditii pentru acceptarea la examen: frecventa
70% la cursuri

Conditii pentru promovare: admis=minim nota

5
Calendarul evaluarilor pe parcurs, al examenului
final: Examenul final este compus dintr-o proba
scrisa si se sustine la sfarsitul cursului
Calendarul examenelor ulterioare in caz de
nepromovare: Sesiunea Toamna I si Toamna II
Modul de desfasurare a evaluarilor: Examen
teoretic cu prezentare de caz
Modul de notare: Nota acordata va fi
admis/respins.

Cadrele didactice de predare:

Titular curs: Conf. Dr.Perju-Dumbrava Dan, Seful
Disciplinei de Medicina Legala

Capitolul 1. Malpraxis-ul
Tabla de materii:
1.1 Definitia si intelesul termenului malpraxis-ul
1.2 Erorile subiective (de diagnostic)
1.3 Erorile obiective
1.4 Culpa de tehnic medical
1.5 Comportamentul omisiv
1.6 Culpa de omisiune
Obiective educationale:
1. Ce trebuie sa stiti:
Esential: - Sa definiti termenul de malpraxis
- Sa definiti erorile subiective si cauzele
generatoare ale acestora
- Sa definiti erorile obiective
- Sa cunoasteti culpa de tehnica medicala
- Sa definiti culpa prin omisiune
Important: - inadrarea erorilor medicale in
subiective/obiective
-clasificarea culpei de tehnica medicala

erori

Util: - sa cunoasteti elemente de legislatie cu privire la

malpraxis
Facultativ: - discutia unor cazuri de malpraxis intilnite in
practica medicala

2. Ce trebuie sa faceti: Sa puteti incadra diferite tipuri de

acte medicale in erori subiective/obiective, culpa de tehnica
medicala/prin omisiune.

Schema succinta a capitolului:

1.1 Definitia si intelesul termenului malpraxis-ul
Malpraxisul este acea eroare profesional generatoare de
pagube in detrimentul (de regula) ambelor pri. Al
pacientului pe de o parte si, respectiv personalului medical
implicat in litigiul ce va urma.
1.2 Erorile subiective (de diagnostic)
Erorile subiective (de diagnostic) constau in
reprezentarea greit a realitii medicale determinat de
slaba pregtire profesional, implicit punerea defectuoas
in practic a tehnicilor si manevrelor de specialitate.
Cauze ale erorilor de diagnostic
- necunoaterii trecutului medical al pacientului;
- examinrii greite;
- interpretrii eronate a simptomelor;
- neefecturii unor teste;
- netrimiterii pacientului pentru un consult de
specialitate sau neschim-brii diagnosticului in
cazul unui tratament care nu da rezultate.
1.3 Erorile obiective
Erorile obiective se datoreaza, cel mai frecvent:
- unei imperfeciuni a tiinei medicale la un moment
dat;
- unei reactiviti particulare a bolnavului sau unor
particulariti ale bolii.
Se afl in eroare cu caracter obiectiv orice cadru medical
care, in aceleai condiii, ar fi procedat la fel. In acest
domeniu trebuie fcuta precizarea privind eroarea de fapt,
cauza ce nltura rspunderea penala (art.51 C.P.)
Din perspectiva juridic erorile profesionale (medicale)
generatoare de pagube mbrac forma culpei. Sunt cunoscute in
acest domeniu culpa de tehnic medical si culpa de omisiune.
1.4 Culpa de tehnic medical
Culpa de tehnic medical sau culpa profesional
medical consta in nerespectarea regulilor privind exercitarea
profesiunii medicale prin nepricepere sau abateri de la reguli
ndeobte recunoscute si recomandate in practicarea acestei
4

profesiuni, provenite din neglijent, nepsare sau

nerespectarea unor metode si procedee specifice. Aceasta mai
poarta denumirea de impruden.
Clasificarea culpei de tehnica medicala:
a)culpa profesional prin nepregtire (incompetenta);
b)culpa profesionala prin neprevedere
c)culpa profesional prin neglijena
1.5 Comportamentul omisiv
Responsabilitatea in infaptuirea actului medical exista atat
in momentul actiunii subiectului, (in timpul desfasurarii
activitatii medicale) cat si in cazul inactiunii. Neactionand
atunci cand subiectul (medic, asistent medical) avea aceasta
obligatie este elementul comportamentului omisiv.
1.6 Culpa de omisiune
Cadrul medical este deopotriv responsabil, atunci cnd
acioneaz ct si atunci nu acioneaz; cu alte cuvinte el
rspunde de tot ceea ce face si de tot ce refuza s fac.
Culpa de omisiune se prezint sub urmtoarele forme:
- refuzul de a rspunde la solicitarea pacientului;
- refuzul interveniei (neasumarea de riscuri);
- refuzul trimiterii pacientului la un eantion
superior (privarea de ans);
- refuzul de a continua tratamentul unui pacient;
- neacordarea dreptului pacientului la a doua
opinie in aceeai cauza medical.

Bibliografia obligatorie si facultativa:

1.Perju-Dumbrav Dan, Bioetica si responsabilitate medicala,
Ed.Hipparion, 1999, I:S:B:N 973-9339-95-6.
2.George Antoniu, Coportamentul Omisiv, Revista de drept
penal, nr.1, 2002.
3.Gh. Scripcaru, Criteriile raspunderii profesionale
medicale, Revista de Drept penal, nr. 1, 1997.
4.www.legmed.ro

Capitol 2. Protectia vieii si sntii persoanelor legea

fundamentala si legea penala speciala.
Tabla de materii
2.1. Notiuni introductive.

2.2. Uciderea din culpa.

2.3. Uciderea din culpa profesionala sau speciala.
2.4. Determinarea sau inlesnirea sinuciderii.

Obiective educationale:
1.Ce trebuie sa stiti: - Sa definiti urmatorii termeni juridici:
omorul, omorul calificat, uciderea din
culpa, determinarea sau inlesnirea
sinuciderii, pruncuciderea
- Sa cunoasteti obiectul juridic,
incadrarile penale ale faptelor
2. Ce trebuie sa faceti: - Sa puteti interpreta corect pe baza
scenariilor (prezentarilor de caz) incadrarea juridica

Schema succinta a capitolului:

2.1. Notiuni introductive
Infraciunile care pot fi comise de ctre personalul
angrenat n nfptuirea actului medical vizeaz exact drepturile
garantate prin constituie. Vom analiza pentru nceput
infraciunile contra vieii. In aceasta categorie sunt cuprinse
urmatoarele infractiuni:
- omorul
- omorul calificat
- omorul deosebit de grav
- pruncuciderea
- uciderea din culpa
- determinarea sau inlesnirea sinuciderii
Obiectul juridic al acestor infraciuni l constituie
dreptul la via al fiinei umane, legea penal, ca expresie a
voinei societii, nu ca un bun individual ci ca un bun social
ocrotind viaa persoanei nc din momentul concepiei (de la
natere spun unii autori) i pana n momentul morii. Ocrotirea
vietii are intindere asupra tuturor persoanelor indiferent de stare
de sanatate, daca sunt sanatoase, bolnave, muribnde, legea
nepermitand nimanui sa curme viata cuiva, indiferent de
suferintele pe care le indura, indiferent cat mai are de trait chiar
cu consimtamantul celui aflat in suferinta. Eutanasia nu este
inca o optiune in reglementarile legii penale romane.
Obiectul material al acestor infraciuni cost in corpul
unui om n via, al unui om viu, corp aparinnd altei persoane
dect fptuitorului.

Subiect activ poate fi orice persoan, de regul,

persoan responsabil penal.
Latura obiectiv infraciunile de acest tip se
svresc de regul prin aciuni i n mod excepional prin
inaciuni.
Latura subiectiv infraciunile contra vieii sunt cu o
singur excepie infraciunea de ucidere din culp
infraciuni svrite cu intenie

2.2. Uciderea din culpa.

Prevzut de art. 178 Cod penal se contureaz ca o
variant atenuat a omuciderii, legea penal pedepsind mai
blnd acest omor svrit din culp sau din greeal avnd n
vedere lipsa inteniei, fptuitorul nu urmrete anume moartea
victimei aceasta producndu-se datorit nedibciei, uurinei,
nerespectrii unor reguli etc. Distingem uciderea din culp,
forma tip sau simpl; uciderea din culp profesional sau
special i unele agravante ale acestor forme infracionale.
2.3. Uciderea din culpa profesionala sau speciala.
Prevazuta de art. 178 alin. 1 Cod penal, constand in
uciderea din culpa ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale
ori a msurilor de prevedere pentru exercitarea unor profesii
sau meserii, ori prin efectuarea unei anumite activiti
Trsturi eseniale:
- aciunile prin care se svrete fapta sunt
ndeplinite in mod defectuos, fr a se ine
seama de dispoziiile legale sau masurile de
prevedere pentru exercitarea profesiei sau
meserie;
- inaciunile prin care se svrete fapta se
manifest prin nendeplinirea, neefectuarea sau
neexecutarea unui act care era impus ca
obligatoriu prin msurile de prevedere sau
dispoziiile legale referitoare la executarea
profesiei;
- trebuie s existe un raport de cauzalitate ntre
fapta svrit (aciune ori inaciune) ca urmare
a nerespectrii dipozitiilor legale referitoare la
exercitarea profesiei si rezultatul produs, adic
moartea victimei;
- fapta s fie svrit n exerciiul profesiei
Prevazuta de art. 178 alin. 1 Cod penal, constand in
uciderea din culpa ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale

ori a msurilor de prevedere pentru exercitarea unor profesii

sau meserii, ori prin efectuarea unei anumite activiti.

2.4. Determinarea sau inlesnirea sinuciderii.

Legea penala romana nu sanctioneaza incercarea
sinuciderii obligand insa, pe toti cetatenii sa nu incurajeze ori sa
sprijine, sa determine alte persoane sa recurga la acest gest
ultimativ, prin insasi reglementarea prevazuta in art. 179 Cod
penal.
Articolul din Codu penal prevede forma simpla si pe cea
agravanta.
Forma simpla are urmatoarea reglementare: const n
fapta persoanei care a determinat alt persoan s se sinucid
sau care a inlesnit sinuciderea altei persoane, dac sinuciderea
sau incercarea de sinucidere a avut loc.
Forma agravanta daca aceasi fapta a fost savarsita
asupra unui minor sau fata de o persoana care nu era n stare sasi dea seama de fapta sa, ori nu putea fi stapna pe actele sale.
Regimul sanctionator - Art. 179. - Determinarea sau
nlesnirea sinuciderii: Fapta de a determina sau de a nlesni
sinuciderea unei persoane, daca sinuciderea sau ncercarea de
sinucidere a avut loc, se pedepseste cu nchisoare de la 2 la 7
ani.
Cnd fapta prevazuta n alineatul precedent s-a savrsit fata de
un minor sau fata de o persoana care nu era n stare sa-si dea
seama de fapta sa, ori nu putea fi stapna pe actele sale,
pedeapsa este nchisoarea de la 3 la 10 ani.

Bibliografia obligatorie si facultativa

1.Antoniu G., Revista de drept penal, nr. 1, 2002.
2.Codul Penal. Codulde procedura penala.
3.Perju-Dumbrav Dan, Martis Doru, Curs de medicina
judiciara si legislatie sanitara Ed. Cordia Lex, 2008.
4.Ioana Vasiu, Drept penal Partea speciala, Editura Albastra,
2007.

Capitolul 3. Lovirea si vatamarea integritatii corporale sau

a sntii persoanelor. Vtmarea corporala din culp.

Tabla de materii:
3.1. Notiuni introductive
3.2. Vtmarea corporala din culp.
8

3.2.1. Vtmarea corporala din culp forma simpla.

3.2.2. Vtmarea corporala din culp, forma profesional
(sau special)
Obiective educationale:
1.Ce trebuie sa stiti: Sa definiti urmatorii termeni: vatamare
corporala, vatamare corporala din culpa, sa cunoasteti regimul
sanctionator
2.Ce trebuie sa faceti: Sa incadrati medico-legal (sa apreciati
numarul de zile de ingrijiri medicale) diferite tipuri de leziuni
posttraumatice

Schema succinta a capitolului:

Aceasta categorie de infractiuni sanctioneaza acele fapte
de pericol social prin care se cauzeaza persoanlor suferinte
fizice (lovirea sau alte violente) sau vatamari (vatamarea
corporala, vatamarea corporala grava, vatamarea corporala din
culpa) ale integritatii corporale sau sanatatii (provocarea ilegala
a avortului) si chiar moartea (lovirile sau vatamarile cauzatoare
de moarte).
Vtmarea corporala din culp.
Prevzut de art. 184 Cod penal, aceasta infractiune,
spre deosebire de loviri sau alte violene svrite din culp,
care nu se pedepsesc, faptele de vtmare corporal svrite
din culp se pedepsesc, dar mai blnd dect cele svrite cu
intenie.
Forma simpl a vtmrii corporale din culpa prevzuta
de art. 180 alin. 2 si 2 1, care a pricinuit o vatamare ce necesita
pentru vindecare ngrijiri medicale (nu concediu medical) mai
mari de 10 zile, precum si cea prevazuta la art. 181 (vatamarea
corporala) , savrsite din culpa, se pedepsesc cu nchisoare de
la o luna la 3 luni sau cu amenda (culpa simpl si culpa cu
previziune). ntre fapt si rezultatul prevzut de lege trebuie s
existe un raport de cauzalitate.
Forma profesional (sau special) este prevazuta de
art. 184 Cod penal, alin. 3, 4, si 41 continind trei situatii
agravante. Prima se refera la fapta prevazuta de art. 184 alin. 1,
ca urmare a nerespectrii dispoziiilor legale sau msurilor de
prevedere n exerciiul unei profesii ori ndeplinirea unor
activiti. Cea de a doua, prin savarsirea faptei prevazute la alin.
2, daca este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a
masurilor de prevedere aratate in alin. 3. Iar ultima se refera la
faptele prevazute la alin. 3 si 4, daca sunt savarsite de catre o
persoana aflata in stare de ebrietate.
9

Regim sanctionator:
Art. 180. - Lovirea sau alte violente
(2) Lovirea sau actele de violenta care au pricinuit o vatamare
ce necesita pentru vindecare ngrijiri medicale de cel mult 20 de
zile se pedepsesc cu nchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amenda.
(21) Faptele prevazute la alin. 2 savrsite asupra membrilor
familiei se pedepsesc cu nchisoare de la unu la 2 ani sau cu
amenda. Actiunea penala se pune n miscare la plngerea
prealabila a persoanei vatamate. n cazul faptelor prevazute la
alin. 11 si 2 1 actiunea penala se pune n miscare si din
oficiu.mpacarea partilor nlatura raspunderea penala,
producndu-si efectele si n cazul n care actiunea penala a fost
pusa n miscare din oficiu.
Art. 184. - Vatamarea corporala din culpa
Fapta prevazuta la art. 180 alin. 2 si 21, care a pricinuit o
vatamare ce necesita pentru vindecare ngrijiri medicale mai
mari de 10 zile, precum si cea prevazuta la art. 181, savrsite
din culpa, se pedepsesc cu nchisoare de la o luna la 3 luni sau
cu amenda.
Daca fapta a avut vreuna din urmarile prevazute la art. 182 alin.
1 sau 2, pedeapsa este nchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau
amenda.
Cnd savrsirea faptei prevazute n alin. 1 este urmarea
nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere
pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru
ndeplinirea unei anume activitati, pedeapsa este nchisoarea de
la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Fapta prevazuta n alin. 2 daca este urmarea nerespectarii
dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere aratate n
alineatul precedent se pedepseste cu nchisoare de la 6 luni la 3
ani.
(41) Daca faptele prevazute la alin. 3 si 4 sunt savrsite de catre
o persoana care se afla n stare de ebrietate, pedeapsa este
nchisoarea de la unu la 3 ani, n cazul alin. 3, si nchisoarea de
la unu la 5 ani, n cazul alin. 4.
Pentru faptele prevazute n alin. 1 si 3, actiunea penala se pune
n miscare la plngerea prealabila a persoanei vatamate.

Bibliografia obligatorie si facultativa

1.Perju-Dumbrav Dan, Martis Doru, Curs de medicina
judiciara si legislatie sanitara Ed. Cordia Lex, 2008.
2.Perju-Dumbrav Dan, Bioetica si responsabilitate
medicala Ed.Hipparion, 1999, I:S:B:N 973-9339-95-6.
3.Perju-Dumbrav Dan, Ed.Hipparion, Resonsabilitate
medicala, 2000, I:S:B:N:973-9448-82-8.
4. Belis V., Tratat de Medicina Legala, Bucuresti, 1995

10

Capitolul 4. Provocarea ilegala a avortului

Tabla de materii:
4.1. Definitia medico-legala a avortului
4.2 Aspecte legislative ale epocii comuniste
4.3. Regim sanctionator

Obiective educationale:
1.Ce trebuie sa stiti: - Sa definiti avortul din punct de vedere
medico-legal
- Sa cunoasteti legislatia actuala cu
privire la avort
2.Ce trebuie sa faceti:- Sa puteti interpreta corect normele de
drept pentru situatii concrete

Schema succinta a capitolului:

Avortul (din latinescul aboriri = a cadea) este definit in
mod diferit de specialisti obstreticieni si de medicii legisti.
Definitia medico-legala agreata in practica juridica a avortului
are urmatorul continut intreruperea cursului sarcinii, prin orice
mijloace, intreruperea cursului normal al sarcinii pe toata
perioada acestuia, inclusiv daca are loc chiar in timpul
declansarii travaliului sau pe parcursul acestuia.
Putem spune ca avortul este clar o intrerupere a sarcinii
care se poate realiza in mod legal sau ilegal, de catre persoane
autorizate sau neautorizate, intr-un mediu propriu sau
impropriu acestui tip de interventie, pe durata existentei
sarcinii, dupa conceptie (exista pareri contradictorii si in
aceasta problema a stabilirii datei conceptiei) si pana la
expulzarea fatului in mod firesc.
In perioada comunista, problema avortului a fost
discutata si dezbatuta de legiuitorul din acea perioada care, in
virtutea modului intolerant si dictatorial a impus aceasta lege
fara sa tina seama de parerea societatii, nefiind in practica
curenta a regimului forma dezbaterilor publice si democratice
care ar fi putut influenta intr-un mod sau altul solutia adoptata.
Decretul nr. 770 din 1 octombrie 1996 a care interzicea tuturor
femeilor sa intrerupa sarcinile, cu citeva exceptii: daca sarcina
punea in pericol viata femeii, daca unul dintre parinti suferea de
o boala transmisibila ereditar sau daca mama prezenta
invaliditati grave, daca femeia avea peste 45 de ani sau nascuse
deja patru copii si daca sarcina era urmarea unui viol sau incest.

11

Politica pro-natalista a lui Ceausescu a oscilat in functie

de reactia externa. Decretul 770 a fost modificat inainte de
prima conferinta despre populatie din lume, organizata in
Romania, in anul 1974. In 1972 a aparut Decretul 53, care
legaliza avorturile pentru toate femeile de peste 40 de ani. Dar
in stilul caracteristic al regimului virsta a fost ridicata la 42 de
ani inaintea urmatoarei conferinte despre populatie din 1984,
iar in 1985 a venit Decretul 411, care ridica virsta pentru
avorturi legale la 45 de ani si la cinci numarul de copii aflati in
ingrijire pentru a cere legal un avort.
Regim sanctionator: Art. 185. - Provocarea ilegala a avortului.
ntreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace,
savrsita n vreuna dintre urmatoarele mprejurari: a) n afara
institutiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate n
acest scop; b) de catre o persoana care nu are calitatea de medic
de specialitate; c) daca vrsta sarcinii a depasit patrusprezece
saptamni, se pedepseste cu nchisoare de la 6 luni la 3 ani.
ntreruperea cursului sarcinii, savrsita n orice conditii,
fara consimtamntul femeii nsarcinate, se pedepseste cu
nchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.
Daca prin faptele prevazute n alin. 1 si 2 s-a cauzat
femeii nsarcinate vreo vatamare corporala grava, pedeapsa este
nchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, iar
daca fapta a avut ca urmare moartea femeii nsarcinate,
pedeapsa este nchisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor
drepturi.
n cazul cnd fapta prevazuta n alin. 2 si 3 a fost
savrsita de medic, pe lnga pedeapsa nchisorii, se va aplica si
interdictia exercitarii profesiei de medic, potrivit art. 64 lit. c).
Tentativa se pedepseste.
Nu se pedepseste ntreruperea cursului sarcinii efectuata
de medic:
a) daca ntreruperea cursului sarcinii era necesara pentru
a salva viata, sanatatea sau integritatea corporala a femeii
nsarcinate de la un pericol grav si iminent si care nu putea fi
nlaturat altfel; b) n cazul prevazut n alin. 1 lit. c), cnd
ntreruperea cursului sarcinii se impunea din motive
terapeutice, potrivit dispozitiilor legale; c) n cazul prevazut n
alin. 2, cnd femeia nsarcinata s-a aflat n imposibilitate de a-si
exprima vointa, iar ntreruperea cursului sarcinii se impunea din
motive terapeutice, potrivit dispozitiilor legale.
Bibliografia obligatorie si facultativa
1. Dan Perju-Dumbrava, Expertiza medico-legala in practica
juridica, Argonaut, 2001.
2.Belis V., Tratat de medicina legala, vol. II., Ed. Medicala,
Bucuresti, 1995
3.www.legmed.ro

12

Capitolul 5. Infractiuni care aduc atingere unor activitati

de interes public sau altor activitati reglementate de lege.

Tabla de materii:
5.1.Notiuni introductive
5.2.Exercitare fr drept a unei profesii
5.3.Regim sanctionator
Obiective educationale:
1.Ce trebuie sa stiti: Sa puteti defini infractiunile care pot fi
savarsite prin exercitarea fara drept a unei profesii
2.Ce trebuie sa faceti: Sa identificati motivele nerespectarii
art.281 C.P. care pot aparea in practicarea meseriei de asistent
medical/moasa

Schema succinta a capitolului:

5.1.Notiuni introductive
Infractiunile sunt cuprinse in Titlul VI al Codului penal
roman fiind impartite in capitole, tinandu-se seama de valorile
ocrotite si lezate tocmai prin savarsirea acestor infractiuni.
Acestea sunt urmatoarele:
- Infractiuni de serviciu si in legatura cu serviciu;
- Infractiuni care impiedica infaptuirea justitiei;
- Infractiuni contra sigurantei circulatiei pe caile
ferate;
- Infractiuni privitoare la regimul stabilit pentru unele
activitati reglementate de lege.
5.2.Exercitare fr drept a unei profesii
Art. 281 Cod penal are urmatoarea regelementare:
constituie infraciune exercitarea fr drept a unei profesii sau a
oricrei activiti pentru care legea cere autorizaie, ori
exercitarea acestora n alte condiii dect cele legale, dac legea
special prevede c svrirea unor astfel de fapte se
sancioneaz potrivit legii penale.
Aceasta reglementare cuprinsa in Codul penal reprezinta
norma cadru care se completeaza cu dispozitiile legilor speciale
care stabilesc ce autorizatii sunt necesare pentru exercitarea
unor profesii sau a unor activitati specifice. Va exista
infractiune in sensul art. 281 doar in cazul in care legea
speciala prevede ca savarsirea unei astfel de fapte se
sanctioneaza potrivit legii speciale.

13

Obiectul juridic este format din relatiile sociale care

se refera la regimul legal de exercitare a unor profesii sau
acticitati.
Obiectul material consta intr-un lucru sau in corpul
persoanei in cazul in care activitatea infractionala se producea
supra unei persoane sau a unui lucru.
Subiect activ poate fi orice persoana responsabila
penal.
Latura obiectiv se realizeaza prin exercitarea fara
drept a unei profesii sau activitati pentru care este nevoie de
autorizare, sau chiar in prezenta unei autorizatii daca acestea se
exercita in alte conditii decat cele reglementate de lege.
Prestatiile
succesive
(imbracand
forma
unei
indeletnicirii) sau doar o singura pestatie a activitatilor
infractionale nu au relevanta in determinarea existentei
infractiunii, lipsa autorizarii fiind singurul grad de apreciere
concludent.
Latura subiectiv infractiunea se realizeaza cu
intentie diecta sau indirecta nefiind relevant scopul urmarit de
faptuitor acesta nefiind exonerat de raspunderea penala chiar
daca persoana asupra careia se exercita profesia si-a dat
consimtamantul chiar in cunostinta de cauza. Am putea sa
asociem unui astfel de comportament infractional, fapta
persoanei care, avand profesia de asistent medical, practica
aceasta meserie fara a fi autorizata de catre Ministerul Sanatatii
sau nu a obtinut avizul favorabil din partea O.A.M.M.R.; aceasi
situatie, acelasi asistent medical care desi este autorizat, are
deasemenea avizul necesar din partea Ordinului, desfasoara
activitatea de asistent medical in alte conditii decat cele
enumerate de legea speciala dar a intrerupt activitatea
profesionala specifica pentru o perioada mai mare de 5 ani si nu
a indeplinit conditia reatestarii competentei profesionale de
catre organele abilitate.
5.3.Regim sanctionator
Regimul sanctionator prevede o pedeapsa cu
inchisorea de la 1 luna la 1 an sau cu amenda. Legiuitorul a
prevazut, de aceasta data, ca alternativa la privarea de libertate
si sanctiunea amenzii intelegand ca situatiile si conditiile in
care se poate savarsi aceasta infractiune pot fi diverse, scopul in
sine al exercitarii unei profesii fara a fi autorizat putand fi in
esenta unul de urgenta sau chiar la limita extrema, moment in
care aplicarea maximului sanctiunii nu ar fi justificata sau ar fi
prea severa.

14

Bibliografia obligatorie si facultativa:

1.Perju-Dumbrav Dan, Martis Doru, Curs de medicina
judiciara si legislatie sanitara Ed. Cordia Lex, 2008.
2.Scherer V., Considerente referitoare la aplicarea art. 281 Cod
penal privind infractiunea de exercitare fara drept a unei
profesii, Revista Roamana de Drept, nr. 12, 1982, pag 38-39.
3.www.legmed.ro

Capitolul 6. Elemente de jurisdictie profesionala.

Tabla de Materii
6.1 Principiile anchetei disciplinare.
6.2. Competena organelor jurisdicionale.
6.3.Plngerea.
6.4.Procedura de soluionare a plngerilor.
6.5. Propunerea sanciunii.
6.6. Cauzele care nltur rspunderea disciplinar.
6.7. Aplicarea sanciunii
6.8. Contestaia.
6.9. Semnificatia sanciunilor si prescripia sanciunilor
disciplinare.
6.10. Dispozitii finale si speciale.

Obiective educationale:
1.Ce trebuie sa stiti: - Sa cunoasteti principiile anchetei
disciplinare, competenta organelor jurisdictionale si procedura
de solutionare a plangerii. Sa definti sanctiunile disciplinare
(mustrarea, avertismentul, suspendarea, retragerea calitatii de
membru CMR) si cazurile in care se aplica.

2.Ce trebuie sa faceti: - Sa propuneti modificari ale

solutionarii plangerii si la clasificarea abaterilor

Schema succinta a capitolului:

6.1 Principiile anchetei disciplinare
Constituie abatere disciplinar fapta prin care se ncalc
prevederile Legii nr. 95/2006, ale prezentului Statut,
Regulamentului de organizare i funcionare, Codul de etic i
deontologie al medicilor precum i a celorlalte acte normative
emise de CMR.

15

Rspunderea disciplinar atrage aplicarea uneia din

urmtoarele sanciuni:
a. mustrare;
b. avertisment;
c. suspendarea temporar a calitii de membru
al CMR. ;
d. retragerea calitii de membru al CMR i
propunerea de anulare a autorizaiei de liber
practic a profesiei pentru o perioad limitat
sau definitiv;
Rspunderea disciplinar a membrilor CMR nu exclude
rspunderea civil, contravenional i penal. Dac n cursul
soluionrii unei abateri se contureaz elementele svririi unei
infraciuni, organele competente au obligaia de a sesiza
organele de urmrire penal.
Abaterile disciplinare svrite de membrii CMR. care
exercit funcii elective se cerceteaz de ctre Comisia
Naional de disciplin, mediere i deontologie profesional, iar
aplicarea sanciunii se face de ctre plenul Consiliului Naional.
Aciunea disciplinar poate fi pornit n termen de 30 de
zile de la data svririi sau cunoaterii svririi faptei dar nu
mai trziu de 6 luni. Ancheta disciplinar se desfaoar n
limitele prezentului Cod, ale Legii nr. 95/2006, Statutului i
Regulamentului de organizare i funcionare al CMR.
Fiecare membru al CMR. beneficiaz de prezumia de
nevinovie pn la soluionarea cauzei, are dreptul de a se
apra, prin orice mijloc legal, atunci cnd a fost acuzat de
svrirea unei abateri.
Respectarea demnitii umane:
orice persoan supus procedurii de soluionare a
plngerii trebuie tratat cu respect i demnitate uman.
Garantarea dreptului la aprare:
orice persoan supus procedurii de soluionare a
plngerii are dreptul de a se apra prin orice mijloc legal
considerat necesar; prile implicate au dreptul la asisten
juridic.
Limba n care se desfoar ancheta disciplinar i
procedura de soluionare a plngerii:
- este limba romn;
- persoanele care nu vorbesc sau nu neleg limba
romn au dreptul de a se exprima i/sau apr prin intermediul
unui traducator autorizat.
6.2. Competena organelor jurisdicionale.
Plngerile sunt adresate n prima instana organizaiilor
judeene/mun. Bucureti, respectiv Comisiilor de Disciplin i
Mediere teritoriale. Plngerile mpotriva unor membri cu
funcii elective n cadrul organizaiei i contestaiile la
hotrrile comisiilor de disciplin i mediere teritoriale se

16

adreseaz CMR. central, respectiv Comisiei de Disciplin i

Mediere Naional.
Cercetarea faptelor, adunarea dovezilor i propunerea
unei sanciuni cu privire la abaterile simple este de competena
Referentului numit de Biroul Consiliului Judeean al Filialei.
Cercetarea faptelor, adunarea dovezilor i propunerea unei
sanciuni cu privire la abaterile grave revine n competen
Comisiei judetene de disciplin.
Membrii CMR. care au participat la solutionarea unei
cauze n prim instan, nu pot face parte din organele de
jurisdicie competente n a soluiona contestaiile ndreptate
mpotriva acestor hotrri. Membrii CMR. ce fac parte din
organele de jurisdicie i care au vreun interes n soluionarea
cauzei, sau n care cauza sunt implicai n calitate de pri soii
acestora, precum i rudele pn la al patrulea grad inclusiv, sunt
obligai s se abin de la soluionarea cauzei disciplinare, cu
artarea cauzei ce constituie motivul abinerii. n cazul n care
nu a fost formulat declaraia de abinere, membrul CMR. care
se afl ntr-una din situaiile descrise mai sus, poate fi recuzat la
cererea oricrei persoane ce particip la soluionarea cauzei.
Biroul Consiliului Judeean/al mun. Bucureti, dup caz Biroul
Executiv, vor dispune n maxim 3 zile nlocuirea membrului
aflat n incompatibilitate.

6.3.Plngerea
Dreptul de a face plngere aparine persoanei vtmate
(pacient sau reprezentantul legal, dup caz), precum i
membrilor CMR. Plngerea se adreseaz filialei judetene/mun.
Bucureti, n care i desfoar activitatea membrul C.M.R. n
cauz sau Comisiei teritoriale de disciplin i mediere.
Plngerea trebuie s cuprind urmtoarele elemente:
- numele, prenumele, domiciliul petiionarului;
- elementele de identificare ale membrului CMR.
mpotriva cruia se ndreapt petiia;
- locul i contextul n care s-a svrit fapta;
- descrierea faptei;
- mijloacele de prob;
- semntura petiionarului.
Lipsa unuia dintre aceste elemente se sancioneaz cu
neadmiterea acesteia. Termenul n care poate fi depus
plngerea este de 30 de zile de la data svririi sau cunoaterii
svririi faptei, dar nu mai trziu de 6 luni de la data svririi
ei.
Introducerea plngerii dup expirarea termenului de mai
sus se sancioneaz cu decderea din dreptul de a face plngere
pentru fapta respectiv.
6.4.Procedura de soluionare a plngerilor.

17

La primirea plngerii, Biroul Consiliului Judeean/mun.

Bucureti o nainteaz Referentului sau Comisiei de Disciplin
i Mediere, dup caz, care va verifica condiiile de
admisibilitate i de competen i va formula concluziile.
Comisia de Disciplin i Mediere va dispune:
- respingerea plngerii ca nefondat;
- declanarea procedurii de soluionare, conform Legii
nr. 95/2006 .
Decizia de respingere a plngerii se emite de Biroul
Consiliului Judeean/mun. Bucureti i se comunic
petiionarului, cu motivare.
Pasii ce se parcurg in procedura de soluionare a
plngerii constau n:
o cercetarea faptei;
o adunarea dovezilor;
o solicitarea de opinii calificate;
o apelarea la oricare alt mijloc legal ce poate
contribui la soluionarea cauzei (n anumite
cazuri);
o propunerea sanciunii.
Vinovia - exist atunci cnd fapta este svrit cu
intenie sau din culp, prezint pericol social i este prevzut
n Codul de Etica i Deontologie Profesional.
Constituie abateri simple faptele :
- prin care se aduce atingere valorilor sociale ce
ocrotesc drepturile pacientului, precum i
onoarea, demnitatea confrailor i a celorlalte
persoane cu care medicii intr n relaii
profesionale;
- nendeplinirea obligaiilor profesionale sau
ndeplinirea acestora cu neglijen, nepsare, n
mod repetat;
- neparticiparea la programele de pregtire
profesional i perfecionare;
- neplata sau refuzul la plat a cotizaiei de
membru, pentru o perioad de cel mult 3 luni;
Constituie abateri grave urmatoarele faptele:
- nendeplinirea obligaiilor profesionale cu
privire la divulgarea secretului profesional;
- neacordarea primului ajutor medical;
- folosirea de mijloace de constrngere fizic
i/sau psihic n exercitarea profesiei;
- condamnarea printr-o hotrre judectoreasc
definitiv, pentru svrirea unei infraciuni
privitoare la viaa, integritatea fizic a persoanei
sau ce are legatur cu exercitarea profesiei;

18

- orice fapt infractionala care ndeplinete

criteriile de individualizare a acesteia prevzute
in legile decretate
Adunarea dovezilor const n:
- interogarea prilor;
- interogarea martorilor;
- strngerea depoziiilor;
- strngerea nscrisurilor oficiale.
Neprezentarea membrului mpotriva cruia s-a depus plngere,
la solicitarea Comisiei de Disciplin i Mediere, echivaleaz cu
recunoaterea svririi faptei.
Solicitarea de opinii calificate const n: - obtinerea
de opinii personalului specializat, cu competen maxim pe
anumite domenii, de la caz la caz medici, juriti, etc.
Apelarea la orice alt mijloc legal ce poate contribui la
soluionarea cauzei presupune : audierea n contradictoriu a
persoanelor implicate, etc.
6.5.Propunerea sanciunii.
La stabilirea ncadrrii faptei n abatere simpl sau
grav, precum i n procesul de individualizare a sanciunii, se
va ine seama de urmtoarele elemente:
- mprejurrile n care a fost svrit fapta;
- pericolul social al faptei;
- rezultatul imediat i de durat al faptei;
- prezena discernmntului n momentul svririi
faptei;
- modul i mijloacele de svrire;
- atitudinea membrului CMR pe parcursul
desfurrii anchetei, etc.
Repetarea unei abateri disciplinare constituie
circumstan agravant, care va fi avut n vedere la aplicarea
sanciunii.
Comisiei de Disciplin i Mediere ntocmete un referat
de soluionare ctre Biroul Consiliului Judeean, care cuprinde
pe scurt:
- descrierea n fapt;
- probele administrate;
- concluzia comisiei;
- ncadrarea legala;
- sanciunea propus a se aplica, dup caz, trimiterea
dosarului Comisia Naional de Disciplin, Mediere i
Deontologie Profesional, ori existena unei cauze (sau
mai multe) care nltur rspunderea disciplinar.

6.6. Cauzele care nltur rspunderea disciplinar.

19

Nu constituie abatere disciplinar fapta svrit de

membrii CMR. n exercitarea profesiei:
- n condiiile n care aceasta s-a produs prin
constrngere moral sau fizic, a intervenit
cazul fortuit sau iresponsabilitatea.
- dac svrirea ei a fost impus de ordinul dat
de ctre superiorul ierarhic, ntr-o situaie n care
nu se putea cunoate n mod vdit ilegalitatea i
nici nu se putea prevede pericolul.
- refuzul a executa un ordin dat de ctre un
superior ierarhic, dac acest ordin se dovedete a
fi fost n mod vdit ilegal sau ar fi creat o stare
de pericol previzibil, atunci cnd nu este vorba
de o urgen.
- pentru a salva, de la un pericol iminent i care
nu putea fi nlturat altfel, viata, integritatea
corporal sau sntatea pacientului.
nelesul termenilor de constrngere fizic sau moral,
caz fortuit sau iresponsabilitate, este cel care rezult din
interpretarea acestor termeni prin prisma dreptului comun:
Constrngere fizic presiunea pe care o forta, careia
nu i se poate rezista, o exercita asupra energiei fizice a
unei alte persoane in asa fel incata ceasta comite o fapta
(penala) fiind in imposiblitatea fizica sa actioneze altfel.
Constrngere moral presiunea exercitata prin
amenintarea cu un pericol grav, pentru persona
faptuitoruli sau a altuia si sub imperiul caruia cel
amenintat savarsete o fapta prevazuta de lege (legea
penala).
Caz fortuit situatia in care actiune sau inactiunea unei
persoane a produs un rezultat pe care acea persoana nu
l-a conceput si nici nu l-a urmarit si care se datoreaza
unei energii a carei interventie nu a putut fi prevazuta.
Iresponsabilitate starea de incapacitate fizica sau
psihica aunei persoane care nu poate sa-si dea seama de
semnficatia sociala a actiunilor sau inactiunilor sale ori nu
poate fi stapana pe ele.
6.7 Aplicarea sanciunii.
Aplicarea sanciunilor este de competena Consiliului
Judeean/mun. Bucureti pentru abaterile simple, i de
competena Consiliului National pentru abaterile grave.
Biroul Executiv, respectiv Biroul Consiliului
Judeean/mun. Bucureti, emite hotrrea de sancionare,
termenul de redactare fiind de maxim 10 zile de la adoptarea sa.

20

Hotrrea va cuprinde, sub sanciunea nulitii

absolute, urmtoarele elemente:
- artarea organului competent care a soluionat
plngerea;
- artarea organului competent care a dispus
aplicarea sanciunii;
- numele, prenumele, funcia, unitatea sanitar
unde lucreaz membrul n cauz;
- obiectul plngerii, descrierea faptelor, cu
artarea dovezilor pe care se fundamenteaz
hotrrea;
- sanciunea aplicat i perioada pentru care se
aplic, dup caz;
- temeiul de drept n baza cruia se aplic
sanciunea;
- calea de atac, termenul de contestaie i
organul competent a soluiona contestaia;
- semntura reprezentantului legal al filialei ori
al CMR central, dup caz.
Hotrrea adoptat se comunic n termen de 5 zile de
la redactare, prin scrisoare recomandat, urmatorilor:
- petentului;
- persoanei n cauz;
- Consiliului teritorial a CMR.;
- persoanei juridice consemnatare a contractului
individual de munc i dup caz, Ministerului
Sntii.
6.8.Contestaia.
Dreptul de a introduce contestaie aparine att
persoanei vtmate, ct i membrului CMR. mpotriva cruia sa dispus sanciunea.
Contestaia trebuie s cuprind, sub sanciunea
neadmiterii acesteia, urmtoarele elemente:
- numele, prenumele, domiciliul contestatarului;
- indicarea deciziei de sancionare care se
contest;
- motivele de nelegalitate pe care se ntemeiaz
contestaia i dovezile n susinerea acestor
motive;
- semntura petiionarului.
Regulile procedurale cu privire la contestaie sunt
aceleai ca i n cazul plngerii, cu excepia situaiilor n care
sunt aduse noi probe/elemente n cauz. n astfel de cazuri,
judecarea cauzei se face n funcie de competen. La admiterea
contestaiei, Comisia Naional de Disciplin, Mediere i
Deontologie Profesional va solicita comisiei teritoriale dosarul
cauzei complet, ce se va trimite n maxim 10 zile de la
comunicarea solicitrii. Comisia Naional de Disciplin,
Mediere i Deontologie Profesional, n soluionarea

21

contestaiei, poate dispune: pstrarea sanciunii aplicate, n tot

sau n parte; anularea sanciunii aplicate; respingerea
contestaiei ca nefondat.
Este dreptul oricrei pri s conteste hotrrea
Comisiei Nationale de Disciplina, Mediere si Deontologie
Profesionala, in termen de 30 de zile de la comunicarea
acesteia. Contestaia se depune la judectoria n a crei raz de
circumscripie i desfoar activitatea asistentul medical sau
moaa n cauz.
6.9.Semnificatia
sanciunilor disciplinare.

sanciunilor

si

prescripia

Sanciunile se nscriu n dosarele de avizare-acreditare

ale membrilor CMR. i constituie recomandri (aprecieri)
negative pentru acordarea reavizrii. Departamentul de
jurisdicie, etic i deontologie profesional va comunica
Compartimentului de acreditare, avizare i evaluare spre
monitorizare sanciunile aplicate.
Sanciunile disciplinare pronunate se prescriu prin
nlturarea consecinelor sancionarii, astfel:
a) mustrarea se prescrie n termen de 6 luni de
la data svririi faptei, cu condiia s nu fi
intervenit o nou sanciune disciplinar;
b) avertismentul se prescrie n termen de 12
luni de la data svririi faptei, cu condiia s nu
fi intervenit o nou sanciune disciplinar;
c) suspendarea se prescrie n termen de 24 luni
de la data svririi faptei, cu condiia s nu fi
intervenit o nou sanciune disciplinar;
d) retragerea calitii de membru al CMR.
pentru o perioad limitat se prescrie n termen
de 2 ani de la data svririi faptei, cu condiia
s nu fi intervenit o nou sanciune disciplinar.
Cursul termenului prescripiei se ntrerupe n momentul
n care s-a pronunat o nou sanciune disciplinar; dup
fiecare ntrerupere ncepe s curg un nou termen de
prescripie.
Pe perioada aplicrii unei sanciuni pentru o abatere
grav, membrul CMR. este supus urmtoarelor interdicii:
- nu poate activa n calitate de membru CMR.;
- nu are drept de vot i nici dreptul de a fi ales n
organele de conducere ale CMR. (pn la mplinirea
termenului de prescripie);
- nu are dreptul de a-i practica profesia pe perioada
ct autorizaia de liber practic este anulat pe o
perioad limitat sau definitiv;

22

- nu are dreptul de a beneficia de asisten medical

gratuit i/sau medicamente gratuite, att personal ct i
pentru membrii familiei.
Refuzul membrilor CMR. de a colabora cu organele
competente ale CMR. n soluionarea abaterilor disciplinare
constituie abatere simpl.
6.10. Dispozitii finale si speciale.
Nerespectarea prevederilor Codului CMR constituie
abatere i atrage dup caz, rspunderea disciplinar,
contravenional sau penal, conform legii n vigoare.
Prevederile prezentului Cod se completeaz corespunztor cu
dispoziiile Legii nr. 95/2006, cu modificrile ulterioare.

Bibliografia obligatorie si facultativa:

1.Perju-Dumbrav Dan, Martis Doru, Curs de medicina
judiciara si legislatie sanitara Ed. Cordia Lex, 2008.
2.Drept penal roman - Parte generala, Constantin Mitrache,
Editura Sansa, Bucuresti, 1995.
3.Drept penal - parte generala, vol. I, Bulai C. 1992.
4. Legea nr. 95/2006
5.Ordinul Nr. 386/M.S. din 7 aprilie 2004 privind aprobarea
Normelor de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr.
46/2003.
6.www.legmed.ro

Capitolul 7. Drepturile pacientului

Tabla de materii:
7.1. Termeni medicali in acceptiune juridica.
7.2. Drepturile pacientului
7.2.1.Dreptul pacientului la informaia medical
7.2.2. Dreptul pacientului la informaia medical furnizata
de unitile sanitare.
7.3. Obligaii ale unitatilor sanitare.
7.4. Consimmntul pacientului privind intervenia
medical
7.5. Dreptul la confidenialitatea informaiilor i viaa
privat a pacientului
7.6. Drepturile pacientului la tratament i ngrijiri medicale
Obiective educationale:

23

1.Ce trebuie sa stiti: - Sa definiti termenii: pacient,

discriminare, ingrijiri de sanatate, interventie medicala. Sa
cunosteti drepturile pacientului precum si obligatiile unitatilor
sanitare cu privire la acestea.

2.Ce trebuie sa faceti: - Sa propuneti modificari (imbunatatiri)

cu privire la comunicarea informatiilor catre pacient.
- Sa identificati rolul medicului in
obtinerea consimtamantului privind interventia medicala

Schema succinta a capitolului:

7.1. Termeni medicali in acceptiune juridica.
Pacientul: - persoana sntoas sau bolnav care utilizeaz
serviciile de sntate.
Discriminare: - distincia care se face ntre persoane aflate n
situaii similare pe baza rasei, sexului, vrstei, apartenenei
etnice, originii naionale sau sociale, religiei, opiunilor politice
sau antipatiei personale.
Ingrijiri de sntate: - sunt serviciile medicale, serviciile
comunitare i serviciile conexe actului medical.
Intervenie medical: - orice examinare, tratament sau alt act
medical n scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de
reabilitare.
Ingrijiri terminale: - sunt ngrijirile acordate unui pacient cu
mijloacele de tratament disponibile, atunci cnd nu mai este
posibil mbuntirea prognozei fatale a strii de boal,
precum i ngrijirile acordate n apropierea decesului.
7.2. Drepturi fundamentale.
Pacienii au dreptul la ngrijiri medicale de cea mai
nalt calitate de care societatea dispune, n conformitate cu
resursele umane, financiare i materiale.
Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoan
uman, fr nici o discriminare.
7.2.1.Dreptul pacientului la informaia medical.
Pacientul are dreptul de a fi informat:
- cu privire la serviciile medicale
disponibile, precum i la modul de a le
utiliza;
- asupra identitii i statutului
profesional al furnizorilor de servicii de
sntate;
- informat asupra regulilor i obiceiurilor
pe care trebuie s le respecte pe durata
spitalizrii.
Pacientul are dreptul de a fi informat asupra:

24

- strii sale de sntate;

- a interveniilor medicale propuse;
- riscurilor poteniale ale fiecrei
proceduri;
- alternativelor existente la procedurile
propuse, inclusiv asupra neefecturii
tratamentului
i
nerespectrii
recomandrilor medicale;
- datelor despre diagnostic i prognostic.
Dreptul negativ (de a nu fi imformat).
- de a decide dac mai dorete s fie informat n cazul
n care informaiile prezentate de ctre medic i-ar
cauza suferin;
- de a cere n mod expres s nu fie informat i de a
alege o alt persoan care s fie informat n locul
su.
Comunicarea informaiilor.
- informatiile se aduc la cunotin pacientului ntr-un
limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea
terminologiei de specialitate;
- n cazul n care pacientul nu cunoate limba
romn, informaiile i se aduc la cunotin n limba
matern ori n limba pe care o cunoate sau, dup
caz, se va cuta o alt form de comunicare.
- rudele i prietenii pacientului pot fi informai despre
evoluia investigaiilor, diagnostic i tratament dar
numai cu acordul pacientului.
In cazul in care doreste, pacientul are dreptul de a cere
i de a obine si o alt opinie medical (precum i acordarea de
servicii medicale de ctre medici acreditai din afara unitii) in
ceea ce priveste starea sa de sanatate sau referitor la boala.
La externare pacientul are dreptul s solicite i s
primeasc, un rezumat scris (cuprins de obicei in foaia de
externare) al investigaiilor, diagnosticului, tratamentului i
ngrijirilor acordate pe perioada spitalizrii. n scopul asigurrii
continuitii ngrijirilor acordate pacienilor, precum i a
serviciilor comunitare necesare dup externare, unitile
stabilesc parteneriate cu alte uniti medicale publice i
nepublice, spitaliceti i ambulatorii, care dispun de medici,
cadre medii sanitare i de alt personal calificat.
7.2.2. Dreptul pacientului la informaia medical furnizata
de unitile sanitare.
Unitile sanitare de orice fel, denumite n continuare
uniti, care acord ngrijiri de sntate sau ngrijiri terminale i

25

n care sunt efectuate intervenii medicale, au obligaia de a

furniza pacienilor informaii referitoare la:
a) serviciile medicale disponibile i modul de acces la
acestea;
b) identitatea i statutul profesional al furnizorilor de
servicii de sntate;
c) regulile i obiceiurile pe care trebuie s le respecte pe
durata internrii n uniti cu paturi;
d) starea propriei snti;
e) interveniile medicale propuse;
f) riscurile poteniale ale fiecrei proceduri care urmeaz
a fi aplicat;
g) alternativele existente la procedurile propuse;
h) date disponibile rezultate din cercetri tiinifice i
activiti de inovare tehnologic;
i) consecinele neefecturii tratamentului i ale
nerespectrii recomandrilor
medicale;
j) diagnosticul stabilit i prognosticul afeciunilor
diagnosticate.
7.3. Obligaii ale unitatilor sanitare.
Fiecare unitate trebuie s cuprind n regulamentul
propriu de organizare i funcionare prevederi referitoare la
obligaia personalului angajat privind dreptul pacienilor la
respect ca persoane umane.
Unitile trebuie s utilizeze toate mijloacele i resursele
disponibile pentru asigurarea unui nalt nivel calitativ al
ngrijirilor medicale.
n asigurarea serviciilor din domeniul sntii
reproducerii, unitile trebuie s asigure condiiile necesare
alegerii de ctre pacieni a celor mai sigure metode din punct de
vedere al eficienei i lipsei de riscuri; acestea au deasemenea
obligaia de a asigura efectuarea de intervenii medicale asupra
pacientului numai dac dispun de dotrile necesare i de
personal acreditat, exceptia existand si aici dar numai n cazuri
de urgen aprute n situaii extreme.
Unitile trebuie s asigure accesul egal al pacienilor la
ngrijiri medicale, fr discriminare pe baz de ras, sex, vrst,
apartenen etnic, origine naional, religie, opiune politic
sau antipatie personal.
7.4. Consimmntul
medical.

pacientului

privind

intervenia

Refuzul continuarii interventiei.

- pacientul are dreptul s refuze sau s opreasc o
intervenie medical asumndu-i, n scris,
rspunderea pentru decizia sa;

26

consecinele refuzului sau ale opririi actelor

medicale trebuie explicate pacientului.

Incapacitatea de exprimare a consimtamantului.

- cnd pacientul nu i poate exprima voina, dar este
necesar o intervenie medical de urgen,
personalul medical are dreptul s deduc acordul
pacientului dintr-o exprimare anterioar a voinei
acestuia;
- in cazul n care pacientul necesit o intervenie
medical
de
urgen,
consimmntul
reprezentantului legal nu mai este necesar.
- in cazul n care este necesar consimmntul
reprezentantului legal, pacientul trebuie s fie
implicat n procesul de luare a deciziei att ct
permite capacitatea lui de nelegere; in toate
situaiile care nu sunt prevzute mai sus, unitile
sunt obligate s asigure obinerea consimmntului
pacientului.
- in cazul n care furnizorii de servicii medicale
(institutia medicala) consider c intervenia este n
interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuz
s i dea consimmntul, decizia este declinat
unei comisii de arbitraj de specialitate; (comisia de
arbitraj este constituit din 3 medici pentru pacienii
internai n spitale i din 2 medici pentru pacienii
din ambulator).
Obligativitatea consimmntului.
-

consimmntul pacientului este obligatoriu pentru

recoltarea, pstrarea, folosirea tuturor produselor
biologice prelevate din corpul su, n vederea
stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care
acesta este de acord;
consimmntul pacientului este obligatoriu n cazul
participrii sale n nvmntul medical clinic i la
cercetarea tiinific;
nu pot fi folosite pentru cercetare tiinific
persoanele care nu sunt capabile s i exprime
voina (incapabilii), cu excepia obinerii
consimmntului de la reprezentantul legal i dac
(conditie suplimentara) cercetarea este fcut i n
interesul pacientului;
pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat ntr-o
unitate medical fr consimmntul su, cu
excepia cazurilor n care imaginile sunt necesare
diagnosticului sau tratamentului i evitrii
suspectrii unei culpe medicale.

27

7.5. Dreptul la confidenialitatea informaiilor i viaa

privat a pacientului
Informatii cu caracter confidential:
- informaiile privind starea pacientului;
- rezultatele investigaiilor;
- diagnosticul;
- prognosticul;
- tratamentul;
- iar datele personale sunt confideniale chiar i dup
decesul acestuia.
Informaiile cu caracter confidenial pot fi furnizate
numai n cazul n care pacientul i d consimmntul explicit
sau dac legea o cere n mod expres.
Exceptie exista insa in cazul n care, informaiile sunt
necesare altor furnizori de servicii medicale acreditai, implicai
n tratamentul pacientului, acordarea consimmntului nu mai
este obligatorie.
Pacientul are acces la datele medicale personale.
Orice amestec n viaa privat, familial a pacientului
este interzis, cu excepia cazurilor n care aceast imixtiune
influeneaz pozitiv diagnosticul, tratamentul ori ngrijirile
acordate i numai cu consimmntul pacientului.
Excepii - cazurile n care pacientul reprezint pericol
pentru sine sau pentru sntatea public.
7.6. Drepturile pacientului la tratament i ngrijiri medicale
n cazul n care furnizorii sunt obligai s recurg la
selectarea pacienilor pentru anumite tipuri de tratament care
sunt disponibile n numr limitat, selectarea se face numai pe
baza criteriilor medicale elaborate de ctre Ministerul Sntii
i Familiei i se aduc la cunotina publicului.
Interveniile medicale asupra pacientului se pot efectua
numai dac exist condiiile de dotare necesare i personal
acreditat.
Excepii - cazurile de urgen aprute n situaii
extreme.
Pacientul are dreptul la ngrijiri terminale pentru a putea
muri n demnitate.
Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al
prietenilor, de suport spiritual, material i de sfaturi pe tot
parcursul ngrijirilor medicale. La solicitarea pacientului, n
msura posibilitilor, mediul de ngrijire i tratament va fi
creat ct mai aproape de cel familial.
Pacientul internat are dreptul i la servicii medicale
acordate de ctre un medic acreditat din afara spitalului.
Personalul medical sau nemedical din unitile sanitare
nu are dreptul s supun pacientul nici unei forme de presiune
pentru a-l determina pe acesta s l recompenseze altfel dect

28

prevd reglementrile de plat legale din cadrul unitii

respective.
Pacientul poate oferi angajailor sau unitii unde a fost
ngrijit pli suplimentare sau donaii, cu respectarea legii.
Pacientul are dreptul la ngrijiri medicale continue pn
la ameliorarea strii sale de sntate sau pn la vindecare.
Continuitatea ngrijirilor se asigur prin colaborarea i
parteneriatul dintre diferitele uniti medicale publice i
nepublice, spitaliceti i ambulatorii, de specialitate sau de
medicin general, oferite de medici, cadre medii sau de alt
personal calificat. Dup externare pacienii au dreptul la
serviciile comunitare disponibile.
Pacientul are dreptul s beneficieze de asisten
medical de urgen, de asisten stomatologic de urgen i de
servicii farmaceutice, n program continuu.
Bibliografia obligatorie si facultativa
1.Perju-Dumbrav Dan, Martis Doru, Curs de medicina
judiciara si legislatie sanitara Ed. Cordia Lex, 2008.
2.Ordinul Nr. 386/M.S. din 7 aprilie 2004 privind aprobarea
Normelor de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr.
46/2003.
3.Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003.
4.Legea 95/2006
5.www.legmed.ro

Capitolul 8. Bazele juridice ale expertizelor medico-legale.

Tabla de materii:
8.1. Notiuni introductive
8.2.Organizarea activitatii si functionarea institutiilor de
Medicina Legala
8.3.Tipuri de acte medico-legale
Obiective educationale
1.Ce trebuie sa stiti: - Sa cunoasteti organizarea institutiilor de
medicina legala, precum si tipurile de acte medico-legale
(certificat medico-legal, expertize).

2.Ce trebuie sa faceti: - Sa redactati un certificat medico-legal.

Schema succinta a capitolului:

12.1. Notiuni introductive

29

Probele medico-legale pot fi imediate (constatarea

medico-legal), i mediate(expertizele medico-legale). Juristul
trebuind s cunoasc problemele de rezolvat n fiecare caz n
parte, el va formula ntrebrile, iar sarcina rezolvrii lor revine
expertului. De aici decurge obligativitatea cunoaterii
ntrebrilor medico-legale ridicate de problematica speei
pentru verificarea versiunilor de anchet, ntrebri care
trebuiesc puse de jurist.
Sectorul de asisten medico-legal este subordonat
Ministerului Sntii, i n conformitate cu Legea 459/2001 are
trei atribuii: de a oferi mijloace de prob organelor judiciare i
de stat, de a asigura progresul cercetrii tiinifice medicolegale, i de a contribui la calitatea actului medical, prin
sesizarea i rezolvarea unor situaii litigioase de practic
medical.
12.2.Organizarea activitatii si functionarea institutiilor de
Medicina Legala
Cabinetele medico-legale deservesc teritoriul arondat
dintr-un jude,dar nu pot efectua expertize n caz de omor,
responsabilitate medical, expertize psihiatrice.
Serviciile medico-legale efectueaz expertize din
cadrul ntregului jude i definitiveaz expertizele efectuate de
Cabinete. Medicul legist ef al unui Serviciu Judeean
controleaz activitatea subalternilor, formeaz comisii de
expertiz pentru suspendarea executrii pedepsei, pentru
examinrile psihiatrico-legale i pentru cazurile de
responsabilitate medical, solicit Institutele medico-legale
pentru cazurile care i depesc competena i face personal
expertizele n caz de omor, leziuni cauzatoare de moarte i
responsabilitate medical.
Institutele medico-legale efectueaz noi expertize n
materie de omor, leziuni cauzatoare de moarte, moarte
suspect, deficiene n asisten medical i examinri
psihiatrico-legale,
de
asemenea
toate
examinrile
complementare care depesc posibilitile serviciilor medicolegale. Tot Institutele controleaz i avizeaz n mod
obligatoriu actele efectuate de Serviciile Judeene medicolegale n caz de Noi expertize, omor, leziuni cauzatoare de
moarte sau ori de cte ori i se solicit de ctre organe
competente.

8.3.Tipuri de acte medico-legale

1.Certificatul medico-legal
Examinri medico-legale la cererea persoanei interesate
se fac numai pentru constatarea:
1. leziunilor traumatice

30

2 infirmitii sau invaliditii consecutive unui

traumatism
3. virginitii, deflorrii, violului, sarcinii, viduitii,
avortului posttraumatic
4. sexului, vrstei, conformaiei i dezvoltrii fizice
5. strii psihice (numai n vederea unui act de dispoziie:
donaie, vnzare, testament)
Aceste examinri sunt supuse unei taxe, i certificatele
se timbreaz cu timbru fiscal.
Certificatele se elibereaz numai persoanei examinate,
identitatea acesteia fiind stabilit obligatoriu prin actul de
identitate (n cazuri deosebite prin impresiunile digitale ale
indexului stng, aplicate pe certificat i pe copie; la minori va fi
aplicat impresiunea digital i va fi identificat persoana
major care i nsoete).
Referitor la forma i coninutul certificatului medicolegal:
Forma:
1. dou exemplare (unul pentru arhiv)
2. antet, numr de nregistrare
3. timbru fiscal anulat cu sigiliul unitii (timbru pe
original i matca pe copie)
scris dactilografiat lizibil, fr tersturi, adugiri,
semnat, parafat, cu sigiliul unitii.
Coninutul:
1. preambul
2. istoric
3. parte descriptiv
4. concluzii.
1. Preambulul conine:
- numele i prenumele prii examinatoare, funcia ei
- data examinrii
- datele personale ale persoanei examinate:
- numele, prenumele
- vrsta
- domiciliul
- seria i numrul actului de identitate
2. Istoricul:
- cuprinde sumarul celor relatate de persoana examinat
- n cazul leziunilor traumatice, obligatoriu data i modul de
producere
3. Descrierea:
a.- date din actele medicale:- felul actului, numrul de
nregistrare,unitatea emitent,descrierea datelor medicale (dac
persoana a fost internat se menioneaz: diagnosticul, perioada
internrii, tratament aplicat, recomandri)
b.- efectuarea examenului obiectiv cu descrierea amnunit a
leziunilor traumatice; examinarea i descrierea se efectueaz
sistematic: cap, gt, trunchi, membre superioare, inferioare;

31

c.- simptomele subiective: dac pentru precizarea

diagnosticului sunt necesare investigaii ulterioare,este
ndrumat la unitile sanitare competente i rezultatul este scris
n coninutul certificatului.
4. Concluziile - trebuie s fie:
- clare, concise, sistematice
- obiective - preciznd:
a. realitatea traumatismului
b. modul de producere a leziunilor (mecanism, tip de agent
vulnerant)
c. timpul de ngrijiri medicale
d. consecinele eventuale ale traumatismului (vezi art. 182 C.P.)
e. alte elemente cu importan medico-legal
2.Expertizele sunt de urmtoarele tipuri:
A) expertize pe cadavru, care constau n autopsierea cadavrului
(pe baza ordonanei judiciare), exhumarea (la cererea
procurorului) i reautopsierea lui, examenul la locul faptei,
examinri complementare impuse de cauza morii. Autopsia
este obligatorie n moartea violent, suspect (cauz
necunoscut), subit (neateptat), moartea cauzat de
deficiene medicale, la cadavrele cu identitate necunoscut, la
cei decedai n primele 24 ore de la internarea n spitale, la cei
decedai pe masa de operaie.
B) expertizele pe persoane: includ examinri clinice i
complementare, i se efectueaz n caz de agresiuni, infraciuni
sexuale, expertize psihiatrice, de stabilire a vrstei, filiaiei, boli
posttraumatice, incapaciti de munc posttraumatice,
amnare/suspendare a pedepsei cu nchisoarea, etc. Sunt
obligatorii de efectuat n comisie de experi : expertizele
psihiatrico-legale, responsabilitatea medical, filiaia, i
normele oblig ca la examinrile ginecologice s asiste o
persoan de sex feminin, la examinarea deinuilor o persoana
din personalul de paz, i prinii la examinarea minorilor. La
cererea persoanelor se pot efectua constatri ale leziunilor
traumatice, a infirmitii, incapacitii de munca,
virginitii/deflorrii, violului, sarcinii, stabilirea vrstei i a
dezvoltrii fizice, ca i expertize privind starea mintal, dar
numai pentru acte de vnzare-cumprare, donaie, cstorie,
testamente.
C) expertize pe baz de lucrri pe acte, atunci cnd obiectul
expertizei nu permite expertiza pe persoan sau pe cadavru.
D) Expertize de laborator.
Contribuii probatorii medico-legale ale elementelor
infraciunii sunt la:
-Obiectul infraciunii: realitatea leziunilor ce caracterizeaz un
tip de moarte violent, felul morii(patologic sau violent),
cauza medical a morii(primar sau secundar), data
agresiunii, data morii, gravitatea leziunilor (letale i neletale),
caracterul vital al leziunilor.

32

-Latura obiectiv a infraciunii: obiectul care a produs leziunile

letale, cauza(etiologia)leziunilor letale/neletale, numrul
leziunilor produse cu acelai obiect sau cu obiecte diferite,
succesiunea leziunilor n timp, mecanismul de producere a
leziunilor, legtura cauzal ntre leziuni i deces.
-Subiectul infraciunii:identificarea victimei, identificarea
autorului, relaia victim-agresor, direcia de producere a
leziunilor, posibilitatea unor reacii supravitale, starea mintal a
victimei/agresorului (responsabilitate).
-Latura subiectiv a infraciunii: rezultatul aciunii(comisive
sau omisive), mobilul faptei, forma medico-legal de
moarte(omor, suicid, accident, moarte neviolent), elemente
privind dovedirea inteniei, preterinteniei, culpei simple sau cu
prevedere.
Bibliografia obligatorie si facultativa
1.Perju-Dumbrav Dan, Martis Doru, Curs de medicina
judiciara si legislatie sanitara Ed. Cordia Lex, 2008.
2.Legea privind organizarea si activitatii si functionarea
institutiilor de medicina legala cu modificarile aduse de Legea
nr.459/2001; OG nr.57/2001; Legea nr.271/2004.
3.www.legmed.ro

Capitolul 9. Legislatia actuala in Codurile Penal si Civil

roman cu implicatii in desfasurarea activitatii medicosanitare legale
Obiective educationale
1.Ce trebuie sa stiti: - Sa cunoasteti definitile judiciare (prin
articole din C.P. si CP.P.) ale probelor, expertilor oficiali,
infractiunea, vinovatia, starea de necesitate, constrangerea,
eroarea de fapt, minoritatea, eroarea de fapt, cazul de fortuit.

2.Ce trebuie sa faceti: Sa identificati asemenarile si

deosebirile dintre constatarea si expertiza medico-legala.

Schema succinta a capitolului:

Art. 63 C.P.P - PROBELE I APRECIEREA LOR:
Constituie prob orice element care servete la constatarea
existenei sau inexistenei unei infraciuni, la identificarea
persoanei care a svrit-o i la cunoaterea mprejurrilor
necesare pentru justa soluionare a cauzei.
Art. 64 C.P.P. - MIJLOACELE DE PROB :
Mijloacele de prob prin care se constat elementele de fapt ce
pot servi ca prob sunt:

33

-Declaraiile nvinuitului sau inculpatului, ale prii vtmate,

ale prii civile i ale prii responsabile civilmente, declaraiile
martorilor,
-nscrisurile,-nregistrrile audio sau video, Fotografiile, Mijloacele materiale de prob, -Constatrile tehnico-tiinifice,
-Constatrile medico-legale i Expertizele medico-legale.
Art. 114 C.P.P.- CONSTATAREA MEDICO-LEGAL:
n caz de:
-moarte violent, de moarte a crei cauz nu se cunoate ori
este suspect, sau cnd
-este
necesar
o
examinare
corporal
asupra
nvinuitului/persoanei vtmate, pentru a constata pe corpul
acesteia existena urmelor infraciunii, organul de urmrire
penal dispune efectuarea unei constatri medico-legale i cere
organului medico-legal, cruia i revine competen potrivit
legii, s efectueze aceast constatare.
Exhumarea pentru constatarea cauzelor morii se face numai cu
ncuviinarea procurorului.
Art. 115 C.P.P.- RAPORTUL DE CONSTATARE TEHNICOTIINIFIC / MEDICO-LEGAL:
Operaiile i concluziile constatrii se consemneaz ntr-un
raport.
Organele de urmrire penal sau instana, din oficiu sau la
cererea prilor, dac apreciaz c raportul nu este complet, sau
concluziile nu sunt precise, dispune:
- refacerea lui sau
- completarea sau
- efectuarea unei expertize.
Art. 116 C.P.P.- ORDONAREA EFECTURII EXPERTIZEI:
Cnd pentru lmurirea unor fapte sau mprejurri ale cauzei, n
vederea aflrii adevrului, sunt necesare cunotinele unui
expert, organul de urmrire penal sau instana dispune, (la
cerere sau din oficiu), efectuarea unei expertize.
Art. 117 C.P.P.- EXPERTIZE OBLIGATORII:
Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie n omor
deosebit de grav precum i cnd organul de urmrire penal sau
instana
are
ndoieli
asupra
strii
psihice
a
nvinuitului/inculpatului. Expertiza se efectueaz n instituii de
specialitate. Organul de urmrire penal(cu aprobarea
procurorului) sau instana dispune internarea pe timpul
necesar(se aduce la ndeplinire, n caz de opunere, de organele
de poliie).
Efectuarea unei expertize este obligatorie pentru a se stabili
cauzele morii, dac nu s-a ntocmit un raport medico-legal.
Art. 118 C.P.P.- PROCEDURA EXPERTIZEI:
Expertul este numit de organul de urmrire penal sau de
instan, cu excepia expertizei prevzute n art. 119 al. 2.
Fiecare dintre pri are dreptul s cear ca un expert
recomandat de ea s participe la efectuarea expertizei.
Art. 119 C.P.P. - EXPERI OFICIALI :

34

Dac exist experi medico-legali sau oficiali n specialitatea

respectiv, nu poate fi numit expert o alt persoan, dect dac
mprejurri deosebite ar cere aceasta.
Cnd expertiza. urmeaz a fi efectuat de un Serviciu medicolegal, organul de urmrire penal sau instana se adreseaz
acestora pentru efectuarea expertizei.
Cnd Serviciul medico-legal consider necesar ca la efectuarea
expertizei s participe sau s-i dea prerea i specialiti de la
alte instituii, poate folosi asistena sau avizul acestora.
Art. 120 C.P.P.-LMURIRI DATE EXPERTULUI I
PRILOR: Organele de urmrire penal i instana, fixeaz
un termen la care sunt chemate prile i expertul. Atunci se
aduce la cunotina acestora, obiectul expertizei i ntrebrile la
care expertul trebuie s rspund i li se pune n vedere c au
dreptul s fac observaii, i c pot cere modificarea sau
completarea lor.
Prile mai sunt ncunotinate c au dreptul s cear numirea i
a cte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care s
participe la efectuarea expertizei.
Dup acestea, organul de urmrire penal sau instana pune n
vedere expertului termenul n care urmeaz s fie efectuat
expertiza, ncunotinndu-l totodat dac la efectuarea acesteia
urmeaz s participe i prile.
Art. 121 C.P.P. - DREPTURILE EXPERILOR :
Expertul are dreptul s ia cunotin de materialul dosarului
necesar pentru efectuarea expertizei. n cursul urmririi penale
cercetarea dosarului se face cu ncuviinarea organului de
urmrire penal;
- expertul poate cere lmuriri organului de urmrire penal sau
instanei cu privire la anumite fapte sau mprejurri ale cauzei
- prile, cu ncuviinarea i n condiiile stabilite de organul de
urmrire penal, sau de instan, pot da expertului explicaiile
necesare
Art. 122 C.P.P. - RAPORTUL DE EXPERTIZ :
Dup efectuarea expertizei, expertul ntocmete un raport scris.
Cnd sunt mai muli experi se ntocmete un singur raport;
dac sunt deosebiri de preri, opiniile separate se consemneaz
n el sau ntr-o anex. Raportul se depune la organul de
urmrire penal sau la instana care a dispus efectuarea
expertizei.
Art. 123 C.P.P. - CONINUTUL RAPORTULUI:
a)partea introductiv: obiectul materialului pe baza cruia a fost
fcut, i dac prile au participat sau au dat explicaii
b)descrierea operaiilor, obieciile sau explicaiile prilor,
analiza acestora n lumina celor constatate de expert
c)concluziile-rspunsuri la ntrebri i prerea expertului asupra
obiectului expertizei
Art. 124 C.P.P. - SUPLIMENT DE EXPERTIZ :
- Cnd organul de urmrire penal sau instana constat, la
cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este complet, dispune

35

efectuarea unui supliment de expertiz, fie de ctre acelai

expert, fie de ctre altul.
- De asemenea, cnd se socotete necesar, se cer expertului
lmuriri suplimentare n scris, ori se dispune chemarea lui spre
a da explicaii verbale asupra raportului de expertiz. n acest
caz, ascultarea expertului se face potrivit dispoziiilor privitoare
la ascultarea martorilor.
- Lmuriri suplimentare n scris pot fi cerute i Serviciului
medico-legal, care a efectuat expertiza.
Art. 125 C.P.P. - NOUA EXPERTIZ :
Dac organul de urmrire penal sau instana are ndoieli cu
privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiz,
dispune efectuarea unei noi expertize.
Art. 50 C.P.P.- ABINEREA :
Persoana incompatibil este obligat s declare, dup caz,
preedintelui instanei, procurorului care supravegheaz
cercetarea penal, c se abine de a participa la procesul penal,
cu artarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul
abinerii. Declaraia se face de ndat ce persoana obligat la
aceasta a luat cunotin de existena cazului de
incompatibilitate.
Art. 51 C.P.P. - RECUZAREA:
n cazul n care persoana incompatibil nu a fcut declaraie de
abinere, poate fi recuzat att n cursul urmririi penale, ct i
n cursul judecii, de oricare dintre pri, de ndat ce partea a
aflat de existena cazului de incompatibilitate.
Art. 54 C.P.P. - INCOMPATIBILITATEA EXPERTULUI :
Dispoziiile art. 48, 50-53 se aplic n mod corespunztor
expertului i interpretului.Calitatea de expert este incompatibil
cu aceea de martor n aceeai cauza. Calitatea de martor are
ntietate. Participarea ca expert de mai multe ori n aceeai
cauz nu constituie un motiv de recuzare.
Art. 198 C.P.P.- AMENDA JUDICIAR:
Urmtoarele abateri svrite n cursul procesului penal se
sancioneaz cu amend judiciar de la 20. 000-100. 000 lei:
a) nendeplinirea sau ndeplinirea greit ori cu ntrziere a
lucrrilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de
trimitere a dosarelor, precum i a oricror altor lucrri, dac
prin acestea s-au provocat ntrzieri n desfurarea procesului
penal
c) lipsa nejustificat a martorului sau expertului legal citat
d) tergiversarea de ctre expert a ndeplinirii nsrcinrilor
primite
g) neluarea de ctre conductorul unitii n cadrul creia
urmeaz a se efectua o expertiz , a msurilor necesare pentru
efectuarea acestora
Art. 199 C.P.P.- PROCEDURA amenzii judiciare:
Amenda se aplic de organul de urmrire penal prin
ordonan, iar de instan prin ncheiere.

36

Cererea de scutire sau de reducere se poate face n termen de 10

zile de la comunicarea ordonanei ori a ncheierii. Dac
persoana justific de ce nu a putut ndeplini obligaia sa,
organele de urmarire penala sau instana, dispun scutirea sau
reducerea amenzii.
Art. 442 C.P.P.- EXECUTAREA amenzii judiciare:
Amenda judiciar se pune n executare de ctre organul judiciar
care a aplicat-o.
Punerea n executare se face prin trimiterea unui extras de pe
acea parte din dispozitiv care privete aplicarea amenzii
organului care, potrivit legii, execut amenda penal.
Executarea amenzii judiciare se face de organul artat n
aliniatul precedent
Art. 464 C.P.P.- CONTESTAIA amenzii judiciare:
Contestaia contra executrii amenzii judiciare se soluioneaz
de ctre instana care le-a pus n executare.
Art. 17 C.P.- INFRACIUNEA este fapta care prezint pericol
social, svrit cu vinovie i prevzut de legea penal .
Infraciunea este singurul temei al rspunderii penale.
Art. 18 C.P.- Fapta care prezint pericol social n nelesul legii
penale este orice aciune sau inaciune, prin care se aduce
atingere uneia din valorile art.1.CP: (persoana, drepturile i
libertile acesteia) i pentru sancionarea creia este necesar
aplicarea unei pedepse.
La stabilirea gradului de pericol social se ine seama de:
- modul i mijloacele de svrire a faptei
- scopul urmrit
- mprejurrile n care a fost comis
- urmarea produs sau care s-ar fi putut produce
- persoana sau conduita fptuitorului
Art. 19 C.P.-VINOVIA exist cnd fapta care prezint
pericol social este svrit cu intenie sau din culp
Fapta este svrita cu intenie cnd infractorul:
1. prevede rezultatul faptei sale, urmrind producerea ei prin
svrirea ei
2. prevede rezultatul faptei, i, dei nu-l urmrete, accept
posibilitatea producerii lui
Fapta este svrit din culp cnd infractorul:
1. prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accept, socotind fr
temei c el nu se va produce,
2. nu prevede rezultatul faptei sale, dei trebuia i putea s-l
prevad
Art. 73 C.P.- CIRCUMSTANE ATENUANTE ale unei
infraciuni sunt
urmtoarele mprejurri:
1.depirea limitei legitimei aprri sau ale strii de necesitate,
2.svrirea infraciunii sub stpnirea unei puternice tulburri
sau emoii determinate de o provocare din partea persoanei

37

vtmate, produs prin violen, atingere grav a demnitii

persoanei sau prin alt aciune ilicit grav.
Art. 75 C.P.- CIRCUMSTANE AGRAVANTE ale unei
infraciuni sunt:
1. svrirea infraciunii de 3 sau mai multe persoane mpreun
2. svrirea infraciunii prin acte de cruzime, sau prin
metode/mijloace ce prezint pericol public
3. svrirea infraciunii de un major, dac a fost comis
mpreun cu un minor
4. svrirea infraciunii din motive josnice
5. svrirea infraciunii n stare de beie anume provocat
6.svrirea infraciunii de o persoana care a profitat de situaia
prilejuit de o calamitate.
CAUZE CARE INLTUR CARACTERUL PENAL AL
FAPTEI:
Art. 44 C.P.- LEGITIMA APRARE:
Nu constitue infraciune fapta prevazut de legea penal
,svrit n stare de legitim aprare:
Este n stare de legitim aprare acela care svrete fapta
pentru a nltura un atac material,direct,imediat i
injust,ndreptat mpotriva sa,a altuia sau mpotriva unui interes
public i care pune n pericol grav persoana sau drepturile celui
atacat ori interesul public.
Este de asemenea n legitim aprare i acela care din cauza
tulburrii sau temerii a depit limitele unei aprari
proporionale cu gravitatea pericolului i cu mprejurrile n
care s-a produs atacul.
Art. 45 C.P.- STAREA DE NECESITATE:
Nu constitue infraciune fapta prevzut de legea penal
savarit n stare de necesitate.
Este n stare de necesitate acela care savreste fapta pentru a
salva de la un pericol iminent i care nu poate fi nlturat
altfel,viaa,integritatea corporal sau sntatea sa,a altuia,sau un
bun important al su ori al altuia sau un interes public.
Nu este n stare de necesitate persoana care n momentul cnd a
savrit fapta i-a dat seama ca pricinuiete urmri vdit mai
grave dect cele care s-ar fi putut produce dac pericolul nu era
nlturat.
Art.
46
C.P.CONSTRNGEREA
FIZIC
I
CONSTRNGEREA MORAL:
Nu constitue infraciune fapta prevzut de legea penal
savrit din cauza unei constrngeri fizice careia fptuitorul nu
i-a putut rezista.
De asemenea,nu constitue infraciune fapta prevzut de legea
penal savrit din cauza unei constrngeri morale,exercitat
prin ameninare cu un pericol grav pentru
persoana
fptuitorului ori a altuia,i care nu putea fi nlaturat n alt mod.
Art. 47 C.P.- CAZUL FORTUIT:

38

Nu constitue infraciune fapta prevzut de legea penal, al

carei rezultat este consecina unei mprejurri care nu putea fi
prevzut.
Art. 48 C.P.- IRESPONSABILITATEA(vezi Expertiza
medico-legal psihiatric)
Art. 49 C.P.- BEIA INDEPENDENT DE VOINA
FPTUITORULUI
Art. 50 C.P.- MINORITATEA:
-Minorul care nu a mplinit vrsta de 14 ani nu rspunde penal.
-Minorul care are vrsta ntre 14-16 ani rspunde penal numai
dac se dovedete c a svrit fapta cu discernmnt.
-Minorul care a mplinit vrsta de 16 ani rspunde penal.
Art. 51 C.P.- EROAREA DE FAPT:
Nu constitue infraciune fapta prevzut de legea penal,cnd
fptuitorul,n momentul svririi acesteia ,nu cunotea
existena unei stri ,situaii,sau mprejurri de care depinde
caracterul penal al faptei.
Nu constitue o circumstan agravant mprejurarea pe care
infractorul NU a cunoscut-o n momentul svririi infraciunii.
Dispoziiile alin. 1 i 2 se aplic i faptelor savrite din culp
pe care legea penala le pedepsete ,numai dac necunoaterea
strii,situaiei sau mprejurrii respective nu este ea nsi
rezultatul culpei.
Necunoaterea sau cunoaterea greit a legii penale nu nltur
caracterul penal al faptei.
Art. 145 C.P.- PUBLIC:
Prin termenul public se nelege:
-tot ceea ce privete autoritile publice
-instituiile publice, instituiile sau alte persoane juridice de
interes public,
-administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate
public,
-serviciile de interes public, precum i bunurile de orice fel
care, potrivit legii sunt de interes public
Art. 147 C.P.- FUNCIONAR PUBLIC I FUNCIONAR:
Prin funcionar public se nelege orice persoan care exercit
permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost
nvestit,o nsrcinare de orice natur, (retribuit sau nu), n
serviciul unei uniti dintre cele la care se refer art. 145
Prin functionar se nelege persoana menionat n al. 1 ,
precum i orice salariat care exercit o nsrcinare n serviciul
unei alte persoane juridice dect cele prevzute n acel alineat.
Bibliografia obligatorie si facultativa:
1.Perju-Dumbrav Dan, Martis Doru, Curs de medicina
judiciara si legislatie sanitara Ed. Cordia Lex, 2008.

39

2.Legea privind organizarea si activitatii si functionarea

institutiilor de medicina legala cu modificarile aduse de Legea
nr.459/2001; OG nr.57/2001; Legea nr.271/2004.
3..www.legmed.ro
Sef de Disciplina
Conf.Dr.Perju-DumbravaDan

40