CE ŞTIM ŞI CE NU ŞTIM DESPRE

MALPRAXIS
HIPPOCRATE

PRIMUM NON NOCERE

Hippocrate
DECLARAŢIA DE LA GENEVA - 1975

"Odată admis printre membrii profesiunii de medic:

 Mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii;
 Voi păstra profesorilor mei respectul şi recunoştinţa care le sunt
datorate;
 Voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate;
 Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţia sacră;
 Voi păstra secretele încredinţate de pacienţi, chiar şi după
decesul acestora;
 Voi menţine, prin toate mijloacele, onoarea şi nobila tradiţie a
profesiunii de medic;
 Colegii mei vor fi fraţii mei;
 Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient
consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, partid sau stare socială;
 Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană de la începuturile
sale chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele
medicale contrar legilor umanităţii.
 Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare!"
 SENECA

ERRARE HUMANUM EST

Seneca
 MALPRAXIS MEDICAL
 Definiţie
 Etimologic - malpraxis este un cuvânt alcătuit din
 latinescul “mal”, “malus” – “rău” şi
 cuvântul de origine greacă “praxis” – “practică”.

 Sensul cuvântului malpraxis este acela de:

 practică rea,
 practică inadecvată,
 a practica profesia în mod greşit
 MALPRAXIS MEDICAL
 De foarte mult timp a existat o răspundere a medicului, care a
fost conformă cu sistemul social al epocii şi a evoluat odată cu
acesta.
 Şi tot de atunci, a existat o răspundere morală, care nu de
puţine ori a depăşit morala epocii.
 Codul Hamurabi (cca 1725 î.e.n.) conţine primele aprecieri
(cunoscute) privind răspunderea penală şi civilă a
medicului
 Legile lui Manu, Cărţile vieţii, Vedele (India) vorbesc
despre puritatea morală şi pregătirea profesională a
medicului
 Cărţile Biblice, Talmudul conţin texte privind condiţiile
de activitate ale medicului şi răspunderea lui pentru
greşelile săvârşite în activitatea terapeutică.
 La Egipteni a existat un adevărat cod medical care
reglementa şi răspunderea medicului
MALPRAXIS MEDICAL
 O adevărată revoluţie, ale cărei
efecte se resimt şi astăzi, au
declanşat-o în etica profesională
şi, implicit, în răspunderea
medicală scrierile lui Hipocrat.
 „Corpus Hipocraticum”,
„Aforismele”
 dezvoltă principii umaniste de
etică medicală şi
 impun responsabilitatea
medicului ca o instituţie
juridică şi profesională.
MALPRAXIS MEDICAL
 În Roma antică, Lex Cornelia stabileşte
răspunderea medicului (chiar în lipsa
relei credinţe) pentru:
 provocarea avortului,
 părăsirea bolnavului,
 moartea unui sclav tratat neglijent.
 Lex Aquilia stabileşte răspunderea
civilă (nu şi cea penală) pentru:
 Moartea, din vina medicului, a unui sclav.
 Moartea unui om liber (imputabilă
nepriceperii medicului) atrăgea pedeapsa
capitală, deoarece un cetăţean nu putea fi
subiect de evaluare pecuniară.
 În Lex Aquilia se specifică, pentru prima
oară, termenul de „culpa gravis” care a
stat la baza a numeroase legislaţii.
 MALPRAXIS MEDICAL
 În ţara noastră, cel care a introdus
elementele de morală în
practicarea medicinei a fost,
potrivit legendelor, Zamolxe, care
înainte de zeu, era filozof şi medic.
Format (după Herodot, Strabon şi
Platon), în atmosferă
pitagoricească (combinată în plus
cu influenţa Egiptului), Zamolxe a
impus considerarea bolnavului ca o
unitate biopsihică
MALPRAXIS MEDICAL
 Traducerea în 1710, de către Marcu
Cipriotul, a perceptelor lui Hipocrat, dă în
Ţările Române un impuls practicii
medicale.
 Între faptele care atrag răspunderea se
include şi omisiunea de a acorda asistenţă
de urgenţă, obligaţie impusă şi printr-un
hrisov al lui Scarlat Calimachi din 1813
(Codul lui Calimachi şi Regulamentul
organic).
 Legile sanitare din anii 1874, 1910, 1935,
1943, 1974, 2006 conţin instrucţiuni
privind activitatea desfăşurată de medici a
căror încălcare atrage răspunderea (penală
şi/sau civilă).
MINISTERUL SANATATII

LEGEA 95/2006
privind reforma în
domeniul sănătăţii
 MALPRAXIS MEDICAL
 Malpraxisul medical este definit in Legea nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii ca
fiind:
 eroarea profesională săvârşită în exercitarea
actului medical sau medico-farmaceutic,
 care a produs prejudicii asupra pacientului,
 atrage răspunderea civilă a
personalului medical şi/sau a
furnizorului de produse si servicii
medicale, sanitare şi farmaceutice.
 MALPRAXIS MEDICAL
 Eroarea profesională include, potrivit Legii nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii,
 neglijenţa,
 imprudenţa,
 cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea
profesiunii.
Aşadar, eroarea profesională este acea faptă
săvârşită cu ocazia exercitării profesiei care
 cauzează un prejudiciu pacientului şi
 este legată de actul ştiinţific medical individual în
cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau
tratament.
 MALPRAXIS MEDICAL
 Într-o primă concluzie,
sfera malpraxisului include:
 eroarea medicală legată
de actul ştiinţific medical,
 dar şi greşeala medicală
legată de etica şi
deontologia profesiei de
medic.
MALPRAXIS MEDICAL
Deosebirea între eroare şi greşeală
 Teoria generală a erorilor profesionale
vorbeşte de
 erori de fapt (ce ţin de natura actului medical,
de natura lucrului în sine) şi de
 erori de normă (ce ţin de lacune de atitudine
profesională).
 Prin studierea erorilor de fapt se pot trage
învăţăminte care ajută la dezvoltarea artei
medicale, iar prin cercetarea erorilor de normă
- generatoare de prejudicii - se poate încerca
evitarea acestora.
MALPRAXIS MEDICAL
 Eroarea de fapt este neimputabilă.
 Ea nu este urmată de reprezentarea subiectivă a
consecinţelor negative deoarece nu a putut fi prevăzută
în ciuda diligenţelor atente şi minuţioase.
 Erorile se datoresc unei imperfecţiuni a ştiinţei medicale
la un moment dat, unei reactivităţi particulare a
bolnavului, care duc la cunoaşterea falsă a unei situaţii
de fapt.
 Ele se produc în condiţiile unei activităţi perfect normale.
 Deoarece respectă regulile de comportament profesional,
eroarea de fapt este susceptibilă doar de o analiză
morală, cu un beneficiu deontologic.
 Se apreciază că se află în eroare orice medic care, în
aceleaşi condiţii, ar fi fost victima aceleiaşi capcane.
MALPRAXIS MEDICAL
 Eroarea de normă este imputabilă. Ea ţine
de domeniul cunoştinţei profesionale şi se
omologhează cu greşeala, când nu se
respectă normele acceptate unanim, de
obicei.
 Erorile de normă pot fi
 comise (atunci când faci ceva ce nu trebuie) şi
 omisive (atunci când nu faci ceea ce trebuie).
MALPRAXIS MEDICAL
 Erorile faptice apar prin neconcordanţa totală sau
parţială a diagnosticului cu realitatea.
 Erorile logice apar prin încălcarea regulilor de
raţionament medical.
 Cele două tipuri de erori se generează reciproc,
lipsa unui diagnostic corect determinând o atitudine
medicală neadecvată.
 Erorile faptice sunt în realitate greşeli. În acest
context, definiţia greşelii presupune:
 1. Existenţa unei datorii profesionale
 2. Neîndeplinirea acestei datorii făcute cu vinovăţie
 3. Apariţia unui prejudiciu datorat acţiunii sau
inacţiunii
 4. Demonstrarea legăturii cauzale între fapta
medicală şi prejudiciu
 Eroare versus greşeală
EROARE
1 de domeniul cunoaşterii
2 deseori inevitabilă, deoarece ţine de
natura lucrurilor
3 de regulă imprevizibilă în condiţii de
comportament medical competent şi
prudent
4 poate fi comisă de orice persoană plasată
în aceleaşi condiţii de lucru
5 progresul tehnic poate creşte riscul
erorilor, făcându-le şi mai vizibile
GREŞEALĂ
1. de domeniul corectitudinii medicale
2. evitabilă, deoarece ţine de conduita
medicului
3. de regulă previzibilă când lipseşte
comportamentul medical competent
şi prudent
4. comisă numai de cei care în aceleaşi
condiţii de lucru nu respectă regulile
de comportament profesional
5. Indiferent de progresul tehnic:
• informare insuficientă
• încălcarea consimţământului
• nesupravegherea pacientului
• greşeală de diagnostic
• tehnica medicală etc.
MALPRAXIS MEDICAL
RASPUNDEREA CIVILA MEDICALA

 TITLUL XVI/LEGEA 95
Răspunderea civilă a personalului medical şi a
furnizorului de produse şi servicii medicale,
sanitare şi farmaceutice

 Răspunderea civilă delictuală este generată de obligaţia civilă

de reparare a prejudiciului cauzat de o faptă ilicită
 Codul civil reglementează răspunderea civilă delictuală pentru:
 - fapta proprie
 - răspunderea persoanelor pentru faptele altor persoane
MALPRAXIS MEDICAL
RASPUNDEREA CIVILA MEDICALA

 TITLUL XVI/LEGEA 95
Răspunderea civilă a personalului medical şi a
furnizorului de produse şi servicii medicale,
sanitare şi farmaceutice

- personalul medical este

 medicul,
 medicul dentist,
 farmacistul, care acordă servicii medicale
 asistentul medical şi
 moaşa;
MALPRAXIS MEDICAL
RASPUNDEREA CIVILA MEDICALA
(2)Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din
 eroare, care include şi
 neglijenţa,

 imprudenţa sau

 cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii,

prin acte individuale în cadrul procedurilor de
 prevenţie,
 diagnostic sau
 tratament.
(3) Personalul medical răspunde civil şi pentru prejudiciile ce decurg din
 nerespectarea reglementărilor privind
 confidenţialitatea,

 consimţământul informat şi

 obligativitatea acordării asistenţei medicale.

(4) Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse în

exercitarea profesiei şi atunci când îşi depăşeşte limitele
competenţei, cu excepţia cazurilor de urgenţă în care nu este
disponibil personal medical ce are competenţa necesară.
MALPRAXIS MEDICAL
RASPUNDEREA CIVILA MEDICALA

Toate persoanele implicate in actul medical vor răspunde proporţional cu

gradul de vinovăţie al fiecăruia.
Personalul medical NU este răspunzator pentru daunele şi prejudiciile
produse în exercitarea profesiunii:
a) când acestea se datorează
 condiţiilor de lucru,
 dotării insuficiente cu echipament de diagnostic şi tratament,
 infecţiilor nosocomiale,
 efectelor adverse,
 complicaţiilor şi riscurilor în general acceptate ale metodelor de
investigaţie şi tratament,
 viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi
dispozitivelor medicale, substanţelor medicale şi sanitare folosite;
b) când acţionează cu bună-credinţă în situaţii de urgenţă, cu
respectarea competenţei acordate.
MALPRAXIS MEDICAL
RASPUNDEREA CIVILA MEDICALA

 Unităţile sanitare publice sau private, în calitate

de furnizori de servicii medicale, răspund civil,
potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile
produse în activitatea de prevenţie, diagnostic sau
tratament, în situaţia în care acestea sunt
consecinţa:
MALPRAXIS MEDICAL
RASPUNDEREA CIVILA
 a) infecţiilor nosocomiale, cu excepţia
cazului când se dovedeşte o cauză externă
ce nu a putut fi controlată de către instituţie;
 b) defectelor cunoscute ale dispozitivelor
şi aparaturii medicale folosite în mod abuziv,
fără a fi reparate;
MALPRAXIS MEDICAL
RASPUNDEREA CIVILA
 c) folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale,
substanţelor medicamentoase şi sanitare, după expirarea
perioadei de garanţie sau a termenului de valabilitate a
acestora, după caz;
 d) acceptării de echipamente şi dispozitive medicale,
materiale sanitare, substanţe medicamentoase şi sanitare
de la furnizori, fără asigurarea prevăzută de lege, precum
şi subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de
la furnizori fără asigurare de răspundere civilă în
domeniul medical.
MALPRAXIS MEDICAL
RASPUNDEREA CIVILA
 Unităţile sanitare publice sau private
prevăzute răspund în condiţiile legii civile
pentru prejudiciile produse de personalul
medical angajat, în solidar cu acesta.
 Unităţile sanitare publice sau private, furnizoare
de servicii medicale, răspund civil şi pentru
prejudiciile cauzate, în mod direct sau indirect,
pacienţilor, generate de nerespectarea
reglementărilor interne ale unităţii sanitare.
MALPRAXIS MEDICAL
RASPUNDEREA CIVILA
 Unităţile sanitare publice sau private, furnizoare
de servicii medicale, şi producătorii de
echipamente şi dispozitive medicale, substanţe
medicamentoase şi materiale sanitare răspund
potrivit legii civile pentru prejudiciile produse
pacienţilor în activitatea de prevenţie, diagnostic şi
tratament, generate în mod direct sau indirect de
viciile ascunse ale echipamentelor şi
dispozitivelor medicale, substanţelor
medicamentoase şi materiale sanitare, în
perioada de garanţie/valabilitate, conform
legislaţiei în vigoare.
MALPRAXIS MEDICAL
 Răspunderea penală derivă din constatarea unei
infracţiuni din culpă (vătămare corporală, neglijenţă
în serviciu, ucidere din culpă, infirmitate permanenta
fizica sau psihica, punerea in primejdie a vietii,
luarea de mita, primirea de foloase necuvenite, trafic
de influienta, neindeplinirea indatoririlor de serviciu
sau indepliniea defectuoasa din culpa, parasirea
postului si prezenta la serviciu in stare de ebrietate,
falsul intelectual/uz de fals, falsul material in
inscrisuri oficiale, zadarnicirea combaterii bolilor,
încălcarea secretului profesional etc) şi nu există
prevederi legislative specifice profesiei
medicale.
MALPRAXIS MEDICAL
 Legea 95 = profesia de medic este liberala
 medicul nu este functionar public

 Dar, Medicul isi desfasoara activitatea in

realizarea unei sarcini de interes public
 In sensul Codului Penal: medicul are calitatea de
functionar public atunci cand savirseste o
infractiune, incadrandu-se in categoria celor
care exercita o functie publica de orice natura
 ( notarul public, expertul tehnic judiciar,
executorul judecatoresc)
MALPRAXIS MEDICAL

 Notiunea de functionar public din Codul Penal

are un inteles propiu

 Nu se suprapune cu definitia din statutul

functionarului public ( legea 188/1999)
RASPUNDEREA DISCIPLINARA

 Răspunderea disciplinară a medicului apare atunci

când au fost încălcate principiile etice şi normele
deontologice prevăzute în codurile profesionale. Ea
poate să fie unică sau poate coexista cu
răspunderea juridică şi administrativă.
 COMISIA DE MONITORIZARE ŞI COMPETENŢĂ
PROFESIONALĂ PENTRU CAZURILE DE MALPRAXIS

• S-a constituit în conformitate cu dispoziţiile

art. 679 din Legea nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătăţii.

• Regulamentul de organizare şi funcţionare

a comisiei a fost aprobat prin Ordinul MSP
nr. 1343 din 6 noiembrie 2006, publicat în
MO nr. 970 din 5 decembrie 2006.
MALPRAXIS MEDICAL
Comisia funcţionează la nivelul
Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului
 MALPRAXIS MEDICAL
Comisia este alcătuită din 13 membri, respectiv, câte 2 reprezentanţi
numiţi prin decizia conducătorului sau preşedintelui din următoarele
instituţii:
• Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului

• Casa de Asigurări de Sănătate

• Colegiul Judeţean al Medicilor

• Colegiul Judeţean al Medicilor Dentişti,

• Colegiul Judeţean al Farmaciştilor

• Ordinul Judeţean al Asistenţilor şi Moaşelor din România

• şi un expert medico-legal.
 Direcţia de Sănătate Publică
a Judeţului Cluj

Casa de Asigurări de Sănătate Cluj

 Colegiul Judeţean al Medicilor

Colegiul Judeţean al Medicilor Dentişti

Colegiul Judeţean al Farmaciştilor

Ordinul Judeţean al Asistenţilor

şi Moaşelor din România
şi un expert medico-legal
MALPRAXIS MEDICAL

Durata mandatului de membru al

comisiei este de 4 ani, fiecare membru al
comisiei putând fi reinvestit, la propunerea
instituţiei din care face parte.
MALPRAXIS MEDICAL
Comisia are următoarele atribuţii principale:

a) verifică, înainte de a da curs sesizării, calitatea persoanei care a sesizat comisia

b) dacă dosarul nu conţine toate documentele necesare în vederea elucidării
cazului expertizat, solicită instituţiilor abilitate, precum şi persoanei care a sesizat
comisia prezentarea de documente şi de informaţtii suplimentare referitoare la
cazul respectiv;
c) desemnează, prin tragere la sorţi, din lista judeţeană a experţilor, un grup de
experţi sau un expert, în funcţie de complexitatea cazului, însărcinat cu efectuarea
unui raport asupra cazului;
d) repartizează dosarele cuprinzând documentaţia cazurilor cercetate experţilor
desemnaţi, spre analiză şi evaluare, în vederea efectuării raportului asupra
cazurilor respective;
e) primeşte de la experţii desemnaţi, în termenul legal, rapoartele cazurilor
expertizate;
f) pune la dispoziţia părţilor interesate, la solicitarea scrisă a acestora, o copie a
raportului experţilor şi a documentelor medicale care au stat la baza acestuia;
 MALPRAXIS MEDICAL
g) emite dispoziţii privind prezentarea de documente, situaţii,
informaţii şi audieri solicitate şi considerate necesare de către
experţii desemnaţi, pe parcursul cercetării cazului supus
expertizării;
h) stabileşte, prin decizie adoptată în maximum 3 luni de la data
sesizării, dacă în cauză a fost sau nu o situaţie de malpraxis;
i) comunică decizia, în termen de 5 zile calendaristice de la data
adoptării, tuturor persoanelor implicate, inclusiv asigurătorului;
j) întocmeşte un raport anual detaliat pe care îl prezintă Ministerului
Sănătăţii până la data de 1 februarie a anului următor celui pentru
care se întocmeşte acest raport;
k) ţine evidenţa tuturor sesizărilor adresate comisiei şi monitorizează
cazurile de malpraxis stabilite prin deciziile adoptate;
l) răspunde de respectarea reglementarilor în vigoare cu privire la
asigurarea confidenţialităţii asupra tuturor informaţiilor care au
legatură cu cazurile deduse judecăţii;
m) alte atribuţii prevăzute de legislaţia în vigoare.
MALPRAXIS MEDICAL
Comisia poate fi sesizată de:
1.persoana sau, după caz, reprezentantul
legal al acesteia, care se consideră
victima unui act de malpraxis săvârşit în
exercitarea unei activităţi de prevenţie,
diagnostic şi tratament;

2.succesorii persoanei decedate ca urmare

a unui act de malpraxis imputabil unei
activităţi de prevenţie, diagnostic şi
tratament.
MALPRAXIS MEDICAL
Comisia se întruneşte în şedinţă la
solicitarea preşedintelui, în termen de
maximum 3 zile lucrătoare de la data
înregistrării sesizării adresate acesteia.

Membrii comisiei răspund pentru activitatea

lor în mod solidar, cu excepţia situaţiei în
care au votat împotriva unei hotărâri şi au
consemnat opinia separată în procesul
verbal.
 MALPRAXIS MEDICAL

Lista naţională a experţilor medicali a fost

aprobată prin
• Ordinul MSP nr. 1344 din 6 noiembrie
2006, completat cu
• Ordinul 1112 din 11 august 2010 privind
modificarea listei naţionale a experţilor
medicali.
MALPRAXIS MEDICAL
Experţii medicali sunt
consultaţi în toate cazurile în care
comisiile de monitorizare şi
competenţă profesională pentru
cazurile de malpraxis de la nivelul
direcţiei de sănătate publică sunt
sesizate în legătură cu săvârşirea
unor acte de malpraxis în
exercitarea unor activităţi de
prevenţie, diagnostic si
tratament.
MALPRAXIS MEDICAL
În conformitate cu prevederile
Legii 95 din 2006, art. 680, alin. 4
“Onorariile pentru serviciile
prestate de către experţii
medicali, se stabilesc în raport cu
complexitatea cazului expertizat
şi vor fi suportate de partea
interesată”.
MALPRAXIS MEDICAL
Onorariile pentru serviciile prestate de către medici şi
medicii dentişti, în calitate de experţi medicali, se
stabilesc în funcţie de complexitatea cazului şi de
gradul profesional al expertului şi se încadrează
între următoarele limite:
 a) medic specialist - 1.000 - 2.000 lei
 b) medic primar - 1.500 - 3.000 lei
 c) şef lucrări - 1.500 - 3.000 lei
 d) conferenţiar - 2.000 - 4.000 lei
 e ) profesor - 2.000 – 4.000 lei
MALPRAXIS MEDICAL
În consecinţă, expertul elaborează Raportul
de Expertiză Medicală asupra cazului
numai după acceptul părţii interesate privind
achitarea onorariului stabilit în conformitate
cu prevederile Ordinului MSP nr. 1356 din 9
noiembrie 2006, privind stabilirea onorariilor
pentru serviciile prestate de experţii medicali.
MALPRAXIS MEDICAL
După primirea raportului asupra cazului,
întocmit de expertul sau grupul de experţi
desemnat, comisia analizează documentul
înaintat şi stabileşte, prin decizie, în termen de
maximum 5 zile lucrătoare de la data primirii
lui, dacă în cauza a fost sau nu un caz de
malpraxis.

Decizia se comunică tuturor persoanelor

implicate, inclusiv asigurătorului, în termen de
5 zile calendaristice, prin scrisoare
recomandată cu confirmare de primire.
MALPRAXIS MEDICAL
Comisia stabileşte, prin decizie, dacă în cauză a fost sau
nu o situaţie de malpraxis, având în vedere, obligatoriu,
cel puţin următoarele criterii:

1. existenţa unei fapte produse în exercitarea unei

activităţi de prevenţie, diagnostic şi tratament;

2. fapta să fie cauzatoare de prejudiciu patrimonial

sau moral;

3. vinovăţia făptuitorului;

4. raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.

MALPRAXIS MEDICAL

În cazul în care asiguratorul sau oricare

dintre părţile implicate nu este de acord cu
decizia comisiei, o poate contesta la
instanţa de judecată competentă, în
termen de 15 zile de la data comunicării
deciziei.
MALPRAXIS MEDICAL

Referitor la prevederile privind infiintarea si

functionarea comisiei, din Legea 95/2006, privind
reforma în domeniul sănătăţii, aceasta a fost
contestata la Curtea Constituţională, ca fiind
neconstituţionala, dar CC a constatat că, prin
această lege, nu s-a reglementat o jurisdicţie
specială administrativă, ci doar s-a înfiinţat o
comisie de monitorizare şi competenţă
profesională pentru cazurile de malpraxis, care
nu desfăşoară o activitate jurisdicţională, ci doar
o activitate de control şi expertizare
profesională.
MALPRAXIS MEDICAL

Activitatea jurisdicţională se desfăşoară în

baza principiilor “contradictorialităţii” şi
“asigurării dreptului la apărare”, principii
care guvernează activitatea unei instanţe
judecătoreşti.

Părţile implicate sunt citate pentru a fi

prezente şi a se apăra, în contradictoriu una
cu cealaltă. Hotărârea finală se ia după ce
au fost administrate probe şi au fost
ascultate ambele părţi.
MALPRAXIS MEDICAL
Comisia de monitorizare şi competenţă
profesională pentru cazurile de malpraxis
ia o decizie pe baza unui Raport de
Expertiză a documentelor medicale.

Nu există posibilitatea administrării altor

probe, de pildă, efectuarea unei
contraexpertize, la cererea uneia dintre
părţi.
MALPRAXIS MEDICAL
Astfel, Comisia, nu are atribuţii jurisdicţionale,
întrucât:

 este un organism administrativ, cu atribuţii de

control profesional stabilite prin Ord. MS nr.
1343/2006.

dacă Comisia ar fi avut atribuţii jurisdicţionale

(similare cu cele judecătoreşti) acestea ar fi fost
stabilite prin lege.
 MALPRAXIS MEDICAL
Intreaga procedura de stabilire a cazurilor de
malpraxis este confidentiala pana la momentul
sesizarii instantei de judecata.

Actele de malpraxis se prescriu in 3 ani de la

producerea prejudiciului, cu exceptia faptelor ce
reprezinta infractiuni.
 MALPRAXIS MEDICAL
O femeie de 30 de ani este lovita cu o piatra in cap
si se adreseaza unui medic de familie/ medic de
medicina generala/ medic specialist chirurg, …
Se face toaleta si sutura plagii si profilaxia anti-
tetanica cu ATPA.
Dupa trei zile, pacienta se interneaza cu
hemipareza dreapta si stare generala grava la
Spitalul de Boli Infectioase. Este transferata la
Sectia Clinica de Neurochirurgie a Spitalului
Judetean, unde in ciuda terapiei, decedeaza.
 MALPRAXIS MEDICAL
La necropsie se constata drept cauza a mortii:
-Soc anafilactic la ATPA
-Bronhopneumonie
-Contuzie cerebrala minora
-Plaga a pielii capului
Comisia de monitorizare si competenta
profesionala pentru cazurile de mlpraxis
analizeaza cazul pe baza Raportului Expertului
Medical si elaboreaza Decizia: Nu este caz de
malpraxis.
 MALPRAXIS MEDICAL
Organul de urmarire penala ordona
Expertiza Medico Legala, intreband:

Era indicat ATPA-ul ?

Exista contraindicatii la ATPA ?
Administrarea ATPA-ului a fost urmarita de
medic ?
A fost testata sensibilitatea la ATPA ?
MALPRAXIS MEDICAL
Comisia de expertiza raspunde:

1. Vaccinarea ATPA este obligatorie pentru

profilaxia tetanosului si deci indicata.
2. Reactivitatea victimei a fost particulara,
neexistand testare si nici contraindicatii la
administrare.
RASPUNDEREA DISCIPLINA
ABATEREA DISCIPLINARA
 Fapta savarsita cu vinovatie prin care se
incalca:
 1. Legile şi Regulamentele profesiei
medicale
 2. Codul de deontologie medicală şi a regulile
de bună practică profesională
 3. Statutul Colegiului Medicilor din România
RASPUNDEREA DISCIPLINA
ABATEREA DISCIPLINARA
 4. Nerespectarea deciziilor obligatorii
adoptate de organele de conducere ale CMR,
precum şi pentru orice fapte săvârşite în
legătură cu profesia, care sunt de natură să
prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei
sau ale CMR.
RASPUNDEREA DISCIPLINA
ABATEREA DISCIPLINARA
 5. Orice alta fapta savarsita in legatura cu
profesia sau in afara acesteia, care este de
natura sa prejudicieze onoarea si prestigiul
profesiei sau ale corpului profesional
 Răspunderea disciplinară a membrilor CMR,
potrivit prezentei legi, nu exclude
răspunderea penală, contravenţională sau
civilă, conform prevederilor legale.
RASPUNDEREA DISCIPLINA
ABATEREA DISCIPLINARA
Actiunea disciplinara poate fi pornita in termen de cel
mult 6 luni de la data savarsirii faptei sau de la data
cunoasterii consecintelor prejudiciabile.

Plangerea impotriva unui medic se adreseaza

colegiului al carui membru este acesta.
 ANCHETA DISCIPLINARA

BIROUL CONSILIULUI CM POATE DECIDE

1. NEDECLANSAREA ANCHETEI
DISCIPLINARE
a) doar in cazul in care plangerea nu este de competenta
CM
b) atunci cand plangerea nu contine elementele de
identificare obligatorii ( NP/dom./calitatea
petentului/NP-loc de munca-ale medicului impotriva
caruia se face plangerea/ descrierea faptei/data cand a
avut loc/prejudiciul fizic si moral creat
pacientului/semnatura petentului
 ANCHETA DISCIPLINARA

2. DECLANSAREA ANCHETEI DISCIPLINARE

3. INCEPEREA ANCHETEI DISCIPLINARE DIN

OFICIU (se poate sesiza)
ANCHETA DISCIPLINARA
 In baza deciziei Biroului Consiliului de
declansare a Anchetei Disciplinare
COMISIA DE JURISDICTIE PROFESIONALA
- va informa medicul impotriva caruia s-a
formulat plangerea
- va comunica medicului termenul pana la care
poate sa depuna in scris apararile sale si
termenul la care se poate prezenta pentru a fi
audiat si pentru a formula toate apararile pe
care le considera utile
ACTIUNEA DISCIPLINARA
 Dupa cercetarea faptei,
Comisia de Jurisdictie Profesionala inainteaza
dosarul disciplinar Comisiei de Disciplina, insotit
de propunerea:
- De sanctionare
- De stingere a actiunii disciplinare
Actiunea disciplinara in fata comisiei de
disciplina se sustine de catre Comisia de
Jurisdictie Profesionala.
COMISIA DE DISCIPLINA
 - audierea medicului, martorilor, persoanei
care a facut plangerea, specialisti in domeniu
 - stabileste una dintre urmatoarele solutii:
1. Stinge actiunea disciplinara, daca fapta nu
constituie abatere disciplinara
2. Aplica una din sanctiuni, daca fapta este
considerata abatere disciplinara:
SANCTIUNE DISCIPLINARA
 1. mustrare (se radiaza in termen de 6 luni)
 2. avertisment( 6 luni)
 3. vot de blam (6 luni)
 4. amenda de la 100 lei la 1500 lei ( 30 zile )
 5. interdictia de a exercita profesia ori
anumite activitati medicale pe o perioada de
la o luna la un an(în termen de un an de la data
expirării perioadei de interdicţie)
6. retragerea calitatii de membru al CM din
Romania
(care opereaza de drept pe durata stabilita de
instantele judecatoresti prin hotarare definitiva
cu privire la interzicerea exercitarii profesiei)
 (1) Decizia pronunţată se comunică medicului
sancţionat şi Biroului executiv al CMR.
 (2) Deciziile privind aplicarea sancţiunilor care se
soldează cu suspendarea sau interzicerea
exercitării profesiei se comunică şi Ministerului
Sănătăţii şi, respectiv, angajatorului.
 (3) Persoana fizică sau juridică care a făcut
sesizarea va fi informată cu privire la soluţionarea
cauzei de către comisia de disciplină.
 În termen de 15 zile de la comunicare:
- medicul sancţionat
- persoana care a făcut sesizarea
- ministerul sănătăţii
- preşedintele colegiului teritorial sau
preşedintele CMR
poate contesta decizia pronunţată de comisia
de disciplină a colegiului teritorial.
 Contestatia se depune la comisia de
disciplina de la nivel teritorial, care, in termen
de 3 zile lucratoare, este obligata ca
impreuna cu dosarul cauzei sa o emita
Comisiei superioare de disciplina
 Sunt nule contestatiile depuse direct la
Comisia Superioara de Disciplina
 Comisia Superioara de Disciplina:
 Anularea deciziei pronuntata de comisia de la
nivel teritorial daca aceasta a fost nelegal
pronuntata
 Sa respinga contestatia si sa mentina
dispozitiile deciziei pronuntate la nivel
teritorial
 Sa admita, in tot sau in parte, contestatia si
sa dispuna anularea, in tot sau in parte, a
deciziei pronuntate la nivel teritorial
 Sa respinga contestatia ca nelegal formulata,
daca contestatarul nu si-a motivat contestatia
si nu a dat curs solicitarii de precizare a
motivelor contestatiei
Împotriva deciziei de sancţionare a Comisiei
superioare de disciplină, în termen de 15 zile de
la comunicare, medicul sancţionat poate
formula o acţiune în anulare la secţia de
contencios administrativ a tribunalului în a cărui
rază îşi desfăşoară activitatea.
ARISTOTEL

Demnitatea constă
nu din a poseda
onoruri, ci din
conştiinţa că le
merităm

Aristotel
Vă mulţumim
Medierea în domeniul medical
Când poate interveni medierea în
domeniul medical ?
 În cazurile de malpraxis, după constatarea
malpraxisului de către comisie
 Înainte sau după iniţierea procesului
civil/penal
 Atunci când pacientului i-au fost produse
prejudicii
Numai în cazul în care este certă
răspunderea civilă
Cine se poate adresa medierii ?
 Pacientul
 Succesorii acestuia (în caz de deces)
 Toate persoanele pentru care se poate
stabili răspunderea civilă sau penală
(personalul sanitar, unitatea sanitară,
producătorii de echipamente şi dispozitive
medicale, substanţe medicamentoase şi
materiale sanitare)
Care este subiectul medierii ?

 Valoarea despăgubirilor şi modalitatea de

plată a acestora
Comparaţie mediere - proces
Mediere
 Confidenţialitate
 Nu afectează reputaţia personalului medical
 Nu satisface dorinţa de răzbunare
 Durata redusă
 Costuri mici
 Oferă o soluţie satisfăcătoare pentru ambele părţi
 Aplicabilă şi pentru cereri de mică valoare
Comparaţie mediere - proces
Proces
 Public
 Poate satisface dorinţa de răzbunare
 Lungă durată
 Costuri mari
 Cel puţin una dintre părti este nemulţumită
 Nu este o soluţie reală în cazul unor cereri
de mică valoare
 Avantajele medierii
 Medierea aşează părţile implicate faţă în faţă
 Fiecare ascultă punctul de vedere al celeilalte
părţi
 Întrucât malpraxis-ul nu presupune intenţia
personalului medical, este de aşteptat ca
tensiunea existentă între părţi să se
diminueze pe parcursul medierii şi acestea să
ajungă la o înţelegere
Cum functioneaza medierea în
domeniul medical în acest moment?
Activitatea mediatorilor este guvernată de:
 Codul de etică şi deontologie
profesională a mediatorilor autorizaţi,
împreună cu normele privind răspunderea
disciplinară a acestora
 Legea 192/2006 privind medierea şi
organizarea profesiei de mediator
 Regulamentul de organizare şi
funcţionare al Consiliului de mediere.
Unele dintre aspectele cele mai comune ale
codului de conduită a unui mediator
 angajamentul de a informa părţile cu privire la
procesul de mediere;
 adoptarea unei poziţii neutre faţă de toate părţile
implicate în mediere, dezvăluind orice potenţiale
conflicte de interese;
 realizarea medierii într-un mod imparţial;
 orice informaţii obţinute de către mediatori trebuie să
fie tratate ca fiind confidenţiale;
 mediatorii trebuie să asigure climatul de încredere
pentru părţi, pentru ca acestea să poată găsi
singure soluţia care se potriveşte cel mai bine
intereselor lor;
 mediatorii nu ar trebui să ofere consultanţă juridică
 Unul dintre elementele distinctive ale medierii este
că procesul este strict confidenţial. Mediatorul
trebuie să informeze părţile că toate informaţiile
obţinute în timpul discuţiilor şi în timpul procesului
de mediere trebuie să fie confidenţiale.
 În general, cu excepţia situaţiilor în care legea
prevede altfel, informaţiile obţinute în timpul
medierii nu pot fi folosite ca probe în cazul în
care problema nu se rezolvă prin mediere şi se
ajunge la instanţa de judecată.
ARISTOTEL

Demnitatea constă
nu din a poseda
onoruri, ci din
conştiinţa că le
merităm

Aristotel
Vă mulţumim