2016/2017 Ce este malpraxisul? Art 642 din legea 95/2006 malpraxisul este eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico- farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice. Care este legislatia in Romania? Art 642 din legea 95/2006 Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament. Art 642 din legea 95/2006 (3) Personalul medical răspunde civil şi pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor prezentului titlu privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale. (4) Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse în exercitarea profesiei şi atunci când îşi depăşeşte limitele competenţei, cu excepţia cazurilor de urgenţă în care nu este disponibil personal medical ce are competenţa necesară. Art 642 din legea 95/2006
(5) Răspunderea civilă reglementată prin
prezenta lege nu înlătură angajarea răspunderii penale, dacă fapta care a cauzat prejudiciul constituie infracţiune conform legii. Cele mai multe acte de malpraxis sunt comise din culpă. Trebuie făcută distincţia între culpa comisiva (imprudenţă, nepricepere sau stângăcie), culpa omisivă (neexecutarea unei acţiuni necesare), culpa "în eligendo” (alegere greşită a unor proceduri medicale sau delegarea unei persoane necompetente) şi culpa "în vigiliando" (neinformare, nesolicitarea unui ajutor) Există câteva cazuri reglementate de aliniatul 2 al articolului 643 din Legea 95/2006 în care se înlătură răspunderea civilă pentru malpraxis. Personalul medical este exonerat de orice vină dacă malpraxisul se datorează: condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament, infecţiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicaţiilor în general acceptate ale metodelor de investigaţie sau a viciilor ascunse ale materialelor sanitare. În acest ultim caz, răspund şi furnizorii de servicii mediale, unităţile sanitare. Pentru evitarea unui risc, trebuie obţinută aprobarea pacientului care a fost informat în prealabil cu privire la riscul pe care îl implică un anumit act medical. Capitolul "Acordul pacientului informat" din art 643 Legea 95/2006 statutează obligativitatea obţinerii acordului scris al pacientului care urmează să fie supus unor intervenţii medicale cu potenţial de risc după ce a fost informat cu privire la diagnostic, natură, scopul, riscurile, consecinţele şi la alternativele valabile tratamentului. Tot în acest sens, se încheie o asigurare de malpraxis pentru cazurile de răspundere civilă profesională pentru prejudiciile cauzate prin actul medical. Sancţiunile pentru malpraxis sunt diferite de la caz la caz. Se poate primi doar o mustrare sau se poate retrage dreptul de liberă practică. În cazuri grave, când se ajunge la moartea pacientului, personalul medical poate fi acuzat de omor din culpă şi să fie condamnat la închisoare cu sau fără suspendare şi la plata unor daune morale pentru rudele decedatului. Cazurile de malpraxis se prezinta in fata
Comisiei de etica a unitatii respective
Consiliului director al spitalului (evaluare pe linie administrativa) Colegiului medicilor Comisiei de malpraxis din cadrul DSP Comisiei superioare de disciplina (Bucuresti) Medierea, obligatorie in cazurile de malpraxis Modificarea legii privind medierea ii obliga pe cetateni ca, inainte de deschiderea unui process, sa caute solutii de rezolvare pe cale amiabila. Malpraxisul este unul din domeniile in care procedura de mediere este obligatorie, din data de 9 ianuarie 2013. Cum se poate preveni malpraxisul? Activitatea medicală este o activitate foarte complexa, care implică nu numai o
pregătire profesionala serioasă, cu permanenta
imbunatatire si updatare a cunostintelor medicale,
NB: unii pacientii se informeaza permanent din surse de pe internet, de
la alti pacienti care au trecut prin situatii similare dar si o
aplicare corectă a cunoștințelor
dobândite (protocoale terapeutice, reguli interne ale spitalului, sectiei; respectarea drepturilor pacientului) Drepturile pacientului, asa cum sunt ele stipulate in lege (46/2003), trebuie cunoscute si respectate pentru toti pacientii, respectand totodata si principiile bioetice dupa care decurge actul medical: Principiul autonomiei (autodeterminarea) Principiul beneficientei Principiul nonmaleficientei Principiul echitatii Consolidarea relatiei medic pacient pe RESPECT RECIPROC
MEDICUL RESPECTA PACIENTUL
PACIENTUL RESPECTA MEDICUL COMUNICARE ADECVATA MEDIC PACIENT Peste toate acestea, medicul trebuie sa-si asume răspunderea pentru activitatea pe care a făcut-o. Raspunderea medicala rezulta din
particularitatile profesiei medicale și, de
asemenea,
din imprevizibilitatea si ireversibilitatea
actului medical. Pentru ce se incheie asigurarea de malpraxis? vătămarea integrităţii corporale şi/sau a sănătaţii, şi/sau deces
pentru activitatea de prevenţie, diagnostic,
tratament; Sunt excluse din asigurare prejudiciile produse/cauzate a) ca urmare a prestării unei activităţi/unui serviciu care nu face obiectul titlului de calificare/autorizării legale a Asiguratului sau care face obiectul titlului/autorizării dar se desfăşoară în locuri/incinte ce nu sunt permise de lege; b) de nerespectarea, de către pacient, a tratamentului/indicaţiilor primite de la personalul medical; c) din comportamentul impropriu al pacientului în relaţie cu personalul medical şi cu cerinţele acestuia relativ la prestarea serviciului medical (violenţă etc); d) de contaminarea cu viruşii de tip HIV sau hepatici, azbestoză; e) în conexiune cu transplantul de organe; f) când autorul prejudiciului se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, a narcoticelor sau a substanţelor excitante, dacă autorul în cauză a avut cunoştinţă despre existenţa/inhalarea acestora; g) în legătură cu tratamente/intervenţii/operaţii de care pacientul sau rudele acestuia nu au fost informaţi şi pentru care nu şi-au dat consimţământul, în afara cazurilor de maximă urgenţă, când în lipsa unei intervenţii imediate s-ar periclita viaţa pacientului. Greseli de evitat cand incheiati ca medic polita de asigurare pentru malpraxis Greseala 1: Incheiati polita de malpraxis pentru o alta categoria decat cea din care faceti parte sau pentru o valoare sub limita minima.
Greseala 2: Necitirea conditiilor generale si speciale de asigurare
Greseala 3: Neincluderea daunelor morale in daunele acoperite de asigurare
Despagubirile sunt de doua feluri: despagubiri materiale si despagubiri morale. Pagubele materiale reprezintă contravaloarea medicamentelor, transportului şi a spitalizarii, costul tratamentelor pentru repararea prejudiciului. Acestea au au valori relativ mici. Daunele morale reprezintă despăgubirile cerute pentru compensarea durerilor fizice si/sau psihice întrucât boala s-a prelungit ori bolnavul nu şi-a mai putut desfăşura activităţile în mod normal ori i-a produs invaliditate temporară sau definitivă. Mai mult decat atat, in cazul decesului exista si suferintele psihice cauzate familiei care la randul lor trebuie reparate. In comparatie cu valoarea daunelor materiale, cuantumul daunelor morale este de regula foarte mare. Pentru acest considerent este foarte important, esential am putea spune, ca asigurarea de raspundere civila medicala sa acopere daunele materiale, dar mai ales daunele morale. Greseli de evitat cand incheiati ca medic polita de asigurare pentru malpraxis Greseala 4: Incheierea asigurarii pentru suma minima obligatorie. Neprevederea unei suma asigurata care sa acopere in mod efectiv riscurile
Greseala 5: Necunoasterea de catre medic
a cauzelor de excludere a asigurarii Cazuri de malpraxis in Romania (I) un tânăr din Ploieşti, care suferea de meningită, iar echipa de medici de la Spitalul de Urgenţă Ploiesti l-a operat de apendicită, la sfărşitul lunii august 2012. După ce a ajuns la spital cu dureri de stomac, ploieşteanul a fost trimis acasă, după consultul iniţial. Pentru că se simţea tot mai rău, Giovani Stana a revenit la spital, unde, după analize, medicii l-au operat de apendicită. Starea lui s-a înrăutăţit însă după operaţie. Medicii de la Bucureşti, unde a fost transferat, au constatat că omul are, de fapt, meningită şi a intrat în comă. După șase zile de plimbări cu salvarea la urgențe, după o operație inutilă, i s-a făcut o puncție lombară și laboratorul a dat verdictul de meningită virală. Starea lui s-a agravat. Cazuri de malpraxis in Romania (II) cazul Nataliei Ionescu, care a decedat dupa o nastere prematura. Femeia era insarcinata in luna a sasea cand a inceput sa aiba dureri si sa piarda lichid amniotic. Gravida a fost dusa la Maternitatea „Panait Sarbu”, din Bucuresti, unde lucra Cezara Bucur, ginecologul care o avea in observatie de doi ani. Dupa patru zile de la internare, in seara de 10 octombrie2011, Natalia a inceput sa sangereze, insa, dupa cum reiese din fisa de observatie, nu i s-a aplicat nici un tratament timp de 12 ore. Mihai Ionescu, sotul tinerei, a declarat ca Cezara Bucur a ajuns la maternitate abia dimineata si a optat pentru o nastere urgenta prin cezariana. Dupa operatie, Nataliei nu i s-a facut nici o transfuzie de sange si nici nu a fost monitorizata de catre Monica Dumitrascu, medicul de garda la Terapie Intensiva. Ulterior, atat raportul de necropsie, cat si cea de a doua expertiza, ambele semnate de medici reputati din domeniu, au aratat ca operatia fusese cusuta gresit si firele s-au desfacut, iar Natalia a pierdut 2,5 litri de sange, fara sa fie supravegheata, pana a intrat in stop cardio- respirator. Bebelusul a fost salvat, dar a ramas cu probleme grave de sanatate. Cazuri de malpraxis in Romania (III) Un alt caz este al bebelusului Sebastian Lungu, care nu vede, nu aude si nu se poate hrani normal. Bebelusul s-a nascut la Spitalul Universitar din Bucuresti, cu suerinta fetala prin dubla circulara de cordon. Desi era gata sa nasca si se vedea deja capul copilului, Alina Lungu, 30 de ani, a fost lasata singura timp de 45 de minute, in sala de nasteri. N-a fost acolo nici Mirela Moarcas, doctorita care trebuia sa o asiste. N-a fost anuntat nici medicul de garda din noaptea aceea, Cristian Radoi. Si n-a fost nicio asistenta care sa o supravegheze si sa traga un semnal de alarma, din pricina ca Alina Lungu a avut ghinionul sa nasca exact cand se facea schimbul de ture.: asistenta Mariana Nitu a plecat la 6.40, cu 20 de minute inainte de 7, iar inlocuitoarea sa, Silvia Rosca, a venit la patul mamei care se chinuia la 7.25. In prezent, copilul are acum numeroase probleme neurologice. Cazul dr Ciomu…. Unul dintre cazurile cele mai cunoscute, recente de malpraxis medical implică starul pop Michael Jackson, a cărui cauză de deces a fost intoxicatie cu Propofol, administrat in urma unei prescriptii medicale. Propofolul a fost administrat de către medicul personal al lui Michael Jackson, dr. Conrad Murray. Rezultatele autopsiei au dovedit că nu au existat alte afectiuni care ar fi putut cauza moartea. Medicul nu a respectat standardul de ingrijire pentru administrarea de propofol, nu a existat un echimpament recomandat pentru monitorizare sau pentru reaminare. Cazul Arato vs Avedon (Cal 1993) (I) Miklos Arato era o persoana cu o viata profesionala de succes, si care la 42 de ani a fost diagn cu insuficienta renala de cauza chirurgicala. In timpul operatiei de indepartare a rinichiului, medicul chirurg detecteaza o tumora pancreatica. Dupa ce Dna Arato si-a dat consimtamantul, portiunea afectata de pancreas a fost indepartata; ex histopatologic a decelat o tumora maligna. Pacientul a fost transferat in grija medicilor oncologi. In timpul primei vizite la oncolog, dlui Arato I s-a cerut sa completeza un chestionar de rutina, una dintre intrebari fiind daca doreste sa I se spuna adevarul sau medicul sa retina pentru el aceste informatii. Dl Arato si-a exprimat in scris dorinta pentur a I se spune adevarul. Oncologul a discutat cu el si cu dna Arato recomandarea de urmare a unui tratament chimioterapic asociat cu radioterapie, schema care a aratat rezultate promitatoare pe studiile experimentale, si pe care pacientul a acceptat-o. Cazul Arato vs Avedon (Cal 1993) (II) Nici chirurgul si nici medicul oncolog nu au precizat pacientului sau sotiei acestuia mortalitatea mare a cancerului de pancreas. Explicatia lor s-a bazat pe mai multe argumente: dupa parerea chirurgului, dl Arato era extrem de anxios in ceea ce priveste boala sa, astfel incat oncologul a considerat ca relatarea specifica a datelor despre mortalitate ar fi inadecvata din punct de vedere medical si ca o precizare exacta asupra mortalitatii ridicate ar depriva pacientul de orice speranta de ameliorare, stare psihica de nedorit. Dupa marturile medicilor, dlui si dnei Arato I s-au precizat la inceputul tratamentului ca majoritatea pacientilor cu cancer pancreatic decedeaza din cauza acestei boli, ca dl Arato prezenta un risc mare de recurenta a bolii, situatie care ar deveni incurabila. Aceste informatii au fost furnizate verbal in cadrul unor serii de intalniri, concepute astfel incat pacientul si familia sa poata pune intrebari directe si dificile. Dupa parerea dr Avedon (oncolog), dl Arato, desi evident interesat de semnificatia clinica a simptomelor sale nu a abordat niciodata subiectul “cat mai am de trait?” in nici una dintre cele 70 de consultatii intr-un an de zile si ca urmare dr Avedon a considerat ca a prezentat suficiente informatii care sa-l faca pe pacientul sau sa ia o decizie informata. Cazul Arato vs Avedon (Cal 1993) (III) De asemenea, dr Avedon a adaugat ca eficienta schemei terapeutice propuse nu a fost dovedita in situatia de fata, ca efectele secundare au fost bine descrise si ca dlui Arato I s-a prezentat si optiunea de a refuza tratamentul. Dupa un an de tratament, s-a produs recidiva tumorala, in urma careia pacientul a decedat. La scurt timp de la deces, dna Arato a deschis un litigiu impotriva medicului omcolog,acuzandu-l de realizarea unui consimtamant informat neadecvat. Informatiile legate de sansele de supravietuire au fost considerate atat de relevante de catre dna Arato, incat, daca le-ar fi detinut, nu ar fi acceptat tratamentul oncologic, care i-a alterat semnificativ calitatea vietii. Ar fi putut sa isi petreaca restul vietii alaturi de familie, aranjandu-si viata profesionala si echilibrandu-si balanta financiara. Bibliografie Legea 95/2006