Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
RESPONSABILITATEA MEDICAL
RESPONSABILITATEA MEDICAL
lacune care ar putea fi cauza erorilor. Din aceasta perspectiva, daca se intampla ceva rau este
pentru ca cineva nu a facut ce trebuia, cnd trebuia, unde trebuia sau cum trebuia; asadar, este
vorba despre optiunea strict personala a unui individ sau a unui grup de indivizi care a uitat, a
confundat sau a neglijat din nepasare, imprudenta, indiferenta sau lipsa de motivatie. in acest
context, maniera de prevenire si rezolvare este inculcarea fricii de pedeapsa. Psihologii au
numit acest mod de abordare the just world hypothesis. Metoda este avantajoasa si
convenabila din perspectiva legala pentru manageri, pentru institutii, caci exonereaza de
raspundere institutia si sistemul in timp ce povara este plasata pe individ, dar eficienta sa
preventiva ramne modesta.
Deosebirea intre eroare si greseala.
Teoria generala a erorilor profesionale vorbeste de erori de fapt (ce tin de natura
actului medical, de natura lucrului in sine) si de erori de norma (ce tin de lacune de atitudine
profesionala). Prin studierea erorilor de fapt se pot trage invataminte care ajuta la dezvoltarea
artei medicale, iar prin cercetarea erorilor de norma - generatoare de prejudicii - se poate
incerca evitarea acestora.
Eroarea de fapt este neimputabila. Ea nu este urmata de reprezentarea subiectiva a
consecintelor negative deoarece nu a putut fi prevazuta in ciuda diligentelor atente si
minutioase. Erorile se datoresc unei imperfectiuni a stiintei mdicale la un moment dat, unei
reactivitati particulare a bolnavului, care duc la cunoasterea falsa a unei situatii de fapt. Ele se
produc in conditiile unei activitati perfect normale. Deoarece respecta regulile de
comportament profesional, eroarea de fapt este susceptibila doar de o analiza morala, cu un
beneficiu deontologic. Se apreciaza ca se afla in eroare orice medic care, in aceleasi conditii,
ar fi fost victima aceleasi capcane.
Eroarea de norma este imputabila. Ea tine de domeniul cunostintei profesionale si se
omologheaza cu greseala, cnd nu se respecta normele acceptate unanim, de obicei. Erorile
de norma pot fi comise (atunci cnd faci ceva ce nu trebuie) si omisive (atunci cnd nu faci
ceea ce trebuie), pot fi certe si indoielnice, pot fi usoare si grave.
Erorile faptice apar prin neconcordanta totala sau partiala a diagnosticului cu
realitatea. Erorile logice apar prin incalcarea regulilor de rationament medical. Cele doua
tipuri de erori se genereaza reciproc, lipsa unui diagnostic corect determinnd o atitudine
medicala neadecvata. Erorile faptice sunt in realitate greseli. in acest context, definitia greselii
presupune:
1.Existenta unei datorii profesionale
2.Neindeplinirea acestei datorii facute cu vinovatie
3
fi
comisa
de
orice
persoana
plasata
in
aceleasi
conditii
de
lucru
s-ar
produce.
Evaluarea riscului trebuie raportata permanent la rezultatele scontate si la evolutia
spontana a bolii, in contextul conditiilor tehnice ale spitalului si ale competentei echipei de
medici. Se va tine seama de faptul ca :
Evaluarea statistica nu este echivalenta cu evaluarea cazului individual.
5
greselii
este
determinata
de
Standardul
ingrijirii
medicale.
Standardul de actiune al unei persoane rezonabile este definit succint dupa cum urmeaza:
"Medicul este obligat sa presteze o ingrijire rezonabila si adecvata, dnd dovada de
indemnare si diligenta, asa cum medicii si chirurgii titulari, platiti cu norma intreaga, din
vecinatate, la acelasi nivel general de practica, o exercita de obicei in asemenea cazuri".
Exista trei niveluri de rigoare ale standardului.
Nivelul I. Standardul cere "ingrijire rezonabila si adecvata, indemnare si diligenta pe
care medicii si chirurgii titulari o exercita de obicei in asemenea cazuri". Aceasta inseamna ca
medicii nu sunt judecati dupa standardul celor mai priceputi si al celor mai indemnatici
medici.
Nivelul II. Al doilea criteriu standard compara tratamentul folosit de medic cu cel
practicat de medicii si chirurgii "din aceeasi vecinatate". Denumita in mod obisnuit regula
localitatii, aceasta conditie lua in considerare, in mod traditional, practica celorlalti medici din
aceeasi localitate. Ulterior, a fost adoptata varianta care include practica in arii geografice
similare, extensia regulii fiind adecvata in situatiile cnd exista putini medici, daca exista in
acea localitate unde practica cel cu care se face comparatia.
Nivelul III. Ultimul criteriu este comparatia cu medicii si chirurgii situati la acelasi
nivel general de practica". Aceasta regula, denumita uneori regula scolii, trece in revista
7
diagnostice
ale
caror
indicatii
nu
sunt
riguros
documentate".
din
responsabilitatea
pentru
faptele
tertilor,
dupa
cum
urmeaza:
daca ordinul dat de medic este gresit, este responsabil medicul, si nu executantul;
daca ordinul dat de medic este bun, dar este gresit executat, este responsabil executantul;
daca ordinul dat de medic este bun, dar persoana nu are competenta de a-l executa, este
responsabil medicul; daca ordinul dat de medic este bun, dar subalternul nu este supravegheat
si controlat, este responsabil medicul.
Raspunderea medicala are o latura profesionala si una juridica, ultima fiind rezultatul
incalcarii
normelor
medicale
ce
are
ca
rezultat
prejudicierea
unei
persoane.
Exista in lume doua tipuri de sisteme care permit unui pacient (sau apartinatorilor lui) sa
obtina compensatii de ordin material atunci cnd se considera nedreptatit in asteptarile sale
privind calitatea serviciilor medicale: sisteme bazate pe ideea de greseala ("fault-systems") si
sisteme care nu se bazeaza pe ideea de greseala (no-fault systems).
Rezolvarea cazurilor de malpraxis prin proceduri de mediere in Europa
Procesul de mediere in cazurile de malpraxis urmareste stabilirea unei intelegeri cu privire la
o compensatie economica, realizata inafara sistemului judiciar.
Exista o serie de alternative de rezolvare a reclamatiilor de malpraxis inafara
sistemului judiciar:
- stabilirea de intelegeri amiabile - ex. comisiile de arbitraj din Germania sau ONIAM
din Franta
- medierea - ex. implicarea unui mediator specializat in Germania, camera mediatorilor
in Slovacia, sistemul de compensare din tarile scandinave, Litigation Authority din Marea
Britanie Ombudsman in Georgia, Republica Moldova.
Recomandarea Rec (2006) a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei privind
managementul sigurantei pacientului si prevenirea efectelor adverse in sistemul sanitar
prevede urmatoarele aspecte:
1.Siguranta pacientului trebuie sa fie unul dintre punctele nodale ale tuturor politicilor
de sanatate, in plus ar fi de dorit elaborarea de politici in vederea imbunatatirii calitatii in
sisitemele sanitare.
10
11
imbunatatirea sigurantei crearea unei culturi a sigurantei care sa se adreseze atit pacientilor
cit si personalului medical.
8.Promovarea cercetarii in domeniul sigurantei pacientului
9.Elaborarea de rapoarte periodice privind actiunile care au loc la nivel national in
vederea imbunatatirii sigurantei pacientului
Formele responsabilitatii profesionale
Responsabilitatea profesionala medicala poate exista singular sau concomitent sub mai
multe forme:
responsabilitatea juridica penala sau/si civila
responsabilitatea disciplinara
responsabilitatea administrativa
Trebuie subliniat ca ceea ce in opinia publica si massmedia se vehiculeaza sub numele
de malpraxis este echivalentul raspunderii juridice civile si are drept scop acoperirea
prejudiciului creat bolnavului.
Raspunderea juridica a medicului
Dupa cum se mentiona mai sus, raspunderea medicului poate fi penala sau civila.
Raspunderea penala deriva din constatarea unei infractiuni din culpa (vatamare corporala,
neglijenta in serviciu, omor din culpa, incalcarea secretului profesional etc) si nu exista
prevederi legislative specifice profesiei medicale.
Raspunderea civila se evalueaza in baza procedurii comune privind prejudiciul creat
pacientului prin actul medical. De regula, pacientul romn alege calea raspunderii penale si in
subsidiar a raspunderii civile din ratiuni economice, deoarece in situatia comasarii celor doua
actiuni, penala si civila, nu se plateste taxa de timbru, prohibitiva pentru majoritatea
cetatenilor romni.
Desi legea 95/2006 impune att organelor de urmarire penala cit si instantelor de
judecata comunicarea oricarei actiuni impotriva unui medic legata de exercitarea profesiei,
aceasta prevedere nu este respectata si nu avem o statistica privind numarul de cazuri si
modalitatea de solutionare a acestora.
Raspunderea disciplinara a medicului
Raspunderea disciplinara a medicului apare atunci cnd au fost incalcate principiile
etice si normele deontologice prevazute in codurile profesionale. Ea poate apare ca unica sau
poate coexista cu raspunderea juridica si administrativa. Ea nu se poate substitui raspunderii
juridice civile a medicului si, deci, nu poate fi echivalata cu malpraxisul chiar daca aceasta
12
confuzie este frecventa in practica. Raspunderea disciplinara exista chiar si atunci cnd nu s-a
produs un prejudiciu material cert pacientului.
Competenta de a analiza raspunderea disciplinara o are Corpul profesional; in
Romnia aceasta atributie a fost delegata Comisiilor de disciplina ale Colegiului Medicilor
din Romnia.
Codul deontologic al Colegiului Medicilor din Romnia reglementeaza att relatiile
dintre medic si pacient ct si intre medici si ale medicului cu societatea. incalcarea oricarei
norme atrage in mod automat responsabilitatea disciplinara.
Medicul are obligatia neconditionata de a raspunde la o chemare de urgenta, deoarece
ceea ce constituie banal pentru medic poate fi iesit din comun pentru bolnav si anturaj, iar
unele cazuri aparent banale pot evolua fatal. Medicul are obligatia de a nu parasi bolnavul pe
toata perioada pericolului.
13