UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT
CENTRUL : SIBIU

DISCIPLINA : DREPT MEDICAL

TITLUL REFERATULUI: Eroarea Medicala

COORDONATOR:Prof. univ. dr. Călina Jugastru

STUDENT: BADOI CRISTIAN FLORIN

ANUL: III, sem I.

3
 Eroarea Medicala

Manieratraditionala de evaluare a responsabilitatiimedicalevizeazapersoana care a comis in

mod direct eroarea. Din aceastaperspectiva, eroareaesteconsecintaunei  optiuniindividuale,
considerindu-se ca sistemuleste bine pus la punct, nu continepuncteslabesaulacune care arputea fi
cauzaerorilor. Din aceastaperspectiva, daca se intamplacevarauestepentru ca cineva nu a
facutcetrebuia, cândtrebuia, undetrebuiasau cum trebuia; asadar, estevorbadespreoptiunea strict
personala a unuiindividsau a unuigrup de indivizi care a uitat, a confundatsau a neglijat din nepasare,
imprudenta, indiferentasaulipsa de motivatie.
Teoria generalaaerorilorprofesionalevorbeste deerori de fapt (ce tin de naturaactului medical,
de naturalucrului in sine) si de erori de norma (ce tin de lacune de atitudineprofesionala).
Prinstudiereaerorilor de fapt se pot trageinvataminte  careajuta la dezvoltareaarteimedicale,
iarprincercetareaerorilor de norma – generatoare de prejudicii – se poateincercaevitareaacestora.

Eroarea de faptesteneimputabila. Ea nu esteurmata de reprezentareasubiectiva a

consecintelor negative deoarece nu a putut fi prevazuta in ciudadiligenteloratentesiminutioase.
Erorile se datorescuneiimperfectiuni a stiinteimdicale la un moment dat, uneireactivitatiparticulare a
bolnavului, care duc la cunoasterea falsa a uneisituatii de fapt. Ele se produc in
conditiileuneiactivitati perfect normale. Deoarecerespectaregulile de comportamentprofesional,
eroarea de faptestesusceptibiladoar de o analizamorala, cu un beneficiudeontologic. Se apreciaza ca
se afla in eroareorice medic care, in aceleasiconditii, ar fi fostvictimaaceleasicapcane.

Eroarea de normaesteimputabila. Ea tine de domeniulcunostinteiprofesionalesi se

omologheaza cu greseala, când nu se respecta  normeleacceptateunanim, de obicei. Erorile de norma
pot fi comisive (atuncicândfacicevace nu trebuie) siomisive (atuncicând nu faciceeacetrebuie), pot fi
certesiindoielnice, pot fi usoaresigrave.

Erorilefaptice apar prinneconcordantatotalasaupartiala a diagnosticului cu realitatea.

Erorilelogice apar prinincalcarearegulilor de rationament medical. Celedouatipuri de erori se
genereazareciproc, lipsaunui diagnostic corectdeterminând o atitudinemedicalaneadecvata.
Erorilefaptice sunt in realitategreseli.

In acest context, definitiagreseliipresupune:

1.Existentauneidatoriiprofesionale
2.Neindeplinireaacesteidatoriifacute cu vinovatie
3.Aparitiaunuiprejudiciudatoratactiuniisauinactiunii
4.Demonstrarealegaturiicauzaleintrefaptamedicalasiprejudiciu

4
 Toateacesteabordari au un punctcomunsianumediferentiereaeroriimedicale de
gresealamedicala.
Deosebireaintreeroaresigreseala.
Eroare vs. greseala
Eroarea
- de domeniulcunoasterii
- deseoriinevitabila, deoarece tine de naturalucrurilor
- de regulaimprevizibila in conditii de comportament medical competent si prudent
- poate fi comisa de oricepersoanaplasata in aceleasiconditii de lucru
- progresultehnicpoatecresterisculerorilor, facându-le simaivizibile
Greseala
- de domeniulcorectitudiniimedicale
- evitabila, deoarece tine de conduitamedicului
- de regulaprevizibilacândlipsestecomportamentul medical competent si prudent
- comisanumai de cei care in aceleasiconditii de lucru nu respectaregulile de
comportamentprofesional
- indiferent de progresul ethnic
- informareinsuficienta
- incalcareaconsimtamântului
- nesupraveghereapacientului
- greseala de diagnostic
- tehnicamedicala etc.

Responsabilitateaprofesionalabazata pe vinovatie are ca element al laturiisubiective culpa

medicala.

Formeleculpeimedicale
Culpa medicala, asemeneaaltorculpe,  poate fi de maimulteforme:

Culpa in adendosaucomisivaconstaintr-o stângacie, imprudenta, nepricepere, nedibacie,

nepasare fata de cerintelebolnavului, temeritatenejustificata de o necesitate, folosireainadecvata a
conditiilor de lucrusau o usurinta in activitateamedicala care reclama atentiesiprudentadeosebita.

Culpa in omitendosauomisivaaparecândbolnavulisipierdesansa de
vindecaresausupravietuiredatoritaneexecutariiunorgesturinecesare.
Omisiuneainsasipoateapareaprinindiferenta, nebagare de seama,
neglijentasiesteculpabiladacaintreeasiprejudiciuexistalegaturacauzala.

Culpa in eligendorezidadintr-o alegeregresita a procedurilortehnice, intr-o delegarecatre o

persoananepotrivita a unorobligatiisau in delegareaobligatiilorpropriiunoraltorpersoane,
incalcândprincipiulpotrivitcaruia “atributiile delegate nu se deleaga”.

Culpa in vigilandorezida in incalcareauneidatorii de

confraternitateprivindsolicitareasiobligatia de a raspunde la un consult interclinic,

5
prinnesolicitareaunuiajutor, prinneinformareadespresoartabolnavuluisiprinnesupraveghereacorectasi 
adecvata a subalternilor.

Diferentiereaerorii de gresealaimpunesianalizaconditiilor de lucru concrete pe care le-a

avutmedicul la indemâna. Se cautasa se afledaca medical a facut, apelând cu
constiinciozitatesidiligenta la cunostintele sale stiintifice, tot ce era posibil in aceleconditii, pentru a
punecelmai exact diagnoticsiaalegeceamaibunametoda de tratament in interesulbolnaului. Daca el a
respectatcerinteleuneiatitudiniideale, neconcordantadiagnosticului cu realitateava fi doar o eroare,
caciorice medic ar fi ajuns la aceleasiconcluzii, in aceleasiconditii.
Dacaneconcordantadiagnosticaapareprinfolosireanejudicioasa, faradiligentasiconstiinciozitate a
cunostintlor sale, in conditiile concrete de lucru, ne aflam in situatia de greseala.

Eroareaapare in ciudabunei-credintesi a constiinciozitatiimedicului, dargreseala nu s-arputea

produce dacamedicularlucra in aceleasiconditii, competent siconstiincios.
Teoria raspunderiibazate pe vinovatiearata ca medicul nu varaspunde de
riscurileimprevizibile – cazulfortuit, forta majora, desi si in acesteimprejurariva  fiapasat de
raspundereasamorala.

Forta majoraapareatuncicândnepunereacorecta a diagnosticuluisauneducerea la bun sfârsit a

uneiterapiieste de cauza externa.

Cazulfortuitapareatuncicândnepunereacorecta a diagnosticuluisauneducerea la bun sfârsit a

uneiterapiieste de cauzainterna.
Medicultrebuiesaaiba in vederesisaevaluezecelemaimiciriscuriprintr-o atitudineprudentasiprintr-o
tehnicaplina de acuratete.
Risculoportun – calculatsicontrolat – trebuiesa evite risculinoportun – necontrolabil. Din
punct de vederejuridicexistariscurisupusenormarii – susceptibile de o evaluareanticipata (eventual pe
bazastatistica) – siriscurinesupusenormarii – imprevizibile, rezultate din situatii  deurgenta,
cazfortuitsauforta majora.

Risculprofesionaldevinetolerabildacamediculisiiatoaremasurile de precautie dictate de

discernamântulsau moral siprofesional. Pentruexercitareaprofesiuniimedicale sunt imperative
modestia, prudenta, frânareaelanuluisubiectiv, respectareareguliidupa care in bolileobisnuite nu se
accepta reguli majoresiechilibrareaintrerisculinterventieisicel al abtinerii. in
ciudadezvoltariipermanenteaarteisi a profesiuniimedicale, nocivitateaignoranteisi a
ambitiilordesantateesteperena.

Consimtamintulbolnavuluieste un criteriusalutar in evaluareariscului util. Consimtamântul,

dupaprealabilainformare – terminologia actual uzitata in literaturaanglo-saxona – reprezinta un drept
al bolnavuluisi o obligatie a medicului, esentiale in profilaxiaurmaririlorjudiciarepentrumalpraxis –
gresealamedicala.
Consimtamântultrebuiesaexprimeechilibrareadintreprevedereariscurilorsiasumarealor,
dintreavertizareautilasiavertizareaexcesiva. Prealabilainformare nu trebuiesadeasenzatiade  “ducere
in eroare” in ultima instanta, darnici nu trebuiesa determine refuzultehnicii de
catrebolnavprinclarificareexcesiva.

6
 Profilaxiarisculuiimplicaprevederea, anuntareasilimitareaacestuia  decatre medic, care nu
trebuiesa fie nicipreatemerar, niciprea prudent.
Posologiariscului se face in
conditiileaplicariioricareiterapiimedicamentoasesicuprindeevaluarearisculuiadministrarii in functie
de boala, bolnav, reactivitateaactuala a bolnavuluisi in raport cu proprietateamedicamentului de a
declansareactii de intoleranta. Celmai mic risctrebuieevaluat, calculatsicontrolat in
asafelincâtrisculoportunsareduca la minim risculinoportun – imprevizibilsiincontrolabil.

Epistemologiaurgentelormedicaleestedeosebit de
importantapentrustandardizareaatitudinilormedicale in celemai variate sineasteptatesituatiiobiective.
Aicivedem din noudiferentadintreeroare, care este de domeniulcunoasterii, sigreseala, care
este de domeniulconstiintei.

Medicul are obligatianeconditionata de a raspunde la o chemare de urgenta,

deoarececeeaceconstituie banal pentru medic poate fi iesit din comunpentrubolnavsianturaj,
iarunelecazuriaparentbanale pot evolua fatal.
Medicul are obligatia de a nuparasibolnavul pe toataperioadapericolului.
Starea de necesitatemedicala se omologheaza cu starea de necesitatejuridica, in
asafelincâtdreptulmedicului de aintervenipoateincalcachiardreptulbolnavului la
informaresiconsimtamânt. incalcarealibertatiiindividuluiestejustificata de interesul social al
salvariivietiiindividuluiaflat in stare de necesitate.

Necesitatealuariiconsimtamântuluipentruorice act reprezinta un drept al bolnavului,

darreprezinta un act de securitatepentru medic, neconstituind un privilegiu al acestuia. Atitudinea
fata de consimtamântdecurge din tipulinterventieiasuprapacientului:
- Interventia de necesitate – vitala – nu cere avertizareaasuprariscurilor
- Interventiautila – cere avertizareariscurilorgrave
- Interventia de lux – cereavertizareatuturorriscurilor
- Înafectiunilecronicesitratamenteleuzuale,
undeconsimtamântulesteprezumatprininsasiadresabilitateabolnavului la medic, daca se
vaapela la orice act medical deosebit, necunoscutpânaatunci de pacient, se va cere un
consimtamântexpres.

Degrevarea de luare a consimtamântuluiapare in conditiilebolilorinfecto-contagioasesau in

cazulbolnavilorpsihici, undeinteresul general dominainteresul individual, iarmedicul are obligatia de
a salvgardainteresulcolectivitatiiprininstitutionalizareabolnavului.

Responsabilitateapentruactelealtora

Principiulrespondeat superior indica pe sef ca responsabil de actele de neglijenta ale

agentilorsiangajatilorsai. in cadrulspitalelor,
mediculsauspitalulraspundpentruneglijentasubordonatilor. in cabinetulsau,
mediculesteresponsabilpentruacteleneglijente ale surorilor, infirmierelor,
tehnicienilorradiologisauchiarpentruacteleneglijente ale medicilorangajati in slujbasa.
Existaresponsabilitatea in eligendopentrumedicul care face trimitereabolnavului la un specialist,

7
dacaalegereaacestuia nu estejudiciosfacuta. Medicul care aasiguratasistentamedicalapâna la un
anumit moment si a trimisbolnavul la un specialist cu renume prost intrecolegiarputea fi
urmaritpentruneglijenta.

Cândmedicultrimitepacientul, dar continua saparticipe la tratamentulacestuia, vaaveastatutul

de asociat, fiind in continuarepasibil de responsabilitatepentruneglijentaceluilalt medic.

Cânddoi medici sunt asociati ca parteneri,

apareresponsabilitateapentrugresealaparteneruluidoar in masura in care actulincriminat a fostcomis in
scopulafacerii in comun. Din punctul de vedere al responsabilitatiicivile, dacafondurileasociatiei nu
sunt suficientepentrucheltuielile de judecata, pot fi folositefondurilepersonale ale medicului.

Responsabilitatea in echipa

S-a vorbitdespreactivitatea in echipasidespreraspundereacolectiva ca despre o depersonalizare

a relatiei medic-bolnav, ca despre o diluare a responsabilitatiiprintransformarearaspunderiiintr-un act
impersonal. Au fost create noi premise juridicedatorateimperativeloractivitatiimoderne care a
generatmunca de echipa – cu o nouadeontologiebazata pe altruism, maleabilitate, lipsa de
dogmatism.
Superiorul, sefulechipei, vatrebuisastiece face concretfiecaremembru al echipei sale
sivaraspundepentrugreselilecolaboratorilorsai.

Existamaniere de incriminare care abordeazaresponsabilitateaechipei in solidum,

totifiindresponsabili in mod solidar, de manieragenerala.

Responsabilitateamediculuipentrusubalterni

Conditiile in care dreptulmedicului de a vindecapoate fi delegataltorpersoane sunt stipulate cu

precizie. Modalitatea de efectuarevatrebuisupravegheata permanent de catre medic.
Literaturaromâneascaprecizeazaresponsabilitateamediculuipentru subaltern ca o derivare din
responsabilitateapentrufapteletertilor, dupa cum urmeaza:
- dacaordinuldat de medic estegresit, esteresponsabilmedicul, si nu executantul
- dacaordinuldat de medic este bun, darestegresitexecutat, esteresponsabilexecutantul
- dacaordinuldat de medic este bun, darpersoana nu are competenta de a-l executa,
esteresponsabil medical
- dacaordinuldat de medic este bun, darsubalternul nu estesupravegheatsicontrolat,
esteresponsabilmedicul.

Raspundereamedicala are o laturaprofesionalasi una juridica, ultima

fiindrezultatulincalcariinormelormedicalece are ca rezultatprejudiciereauneipersoane.
Nu orice conduită umană are relevanţă din punct de vedere juridic ci numai aceea care cade, într-o
formă sau alta, sub incidenţa normei juridice. Se pot distinge astfel mai multe feluri de răspundere
juridică medicală:
- responsabilitateajuridica – penalasau/sicivila
- responsabilitateadisciplinara
- responsabilitateaadministrativa.

8
 Trebuiesubliniat ca ceeace in opinia publica simassmedia se vehiculeaza sub numele de
malpraxisesteechivalentulraspunderiijuridicecivilesi are
dreptscopacoperireaprejudiciuluicreatbolnavului.

Raspundereajuridica a medicului

Dupa cum se mentionamai sus, raspundereamediculuipoate fi penalasaucivila.

Raspundereapenaladeriva din constatareauneiinfractiuni din culpa (vatamarecorporala,

neglijenta in serviciu, omor din culpa, incalcareasecretuluiprofesionaletc) si nu existaprevederi
legislative specificeprofesieimedicale.

Raspundereacivila se evalueaza in
bazaproceduriicomuneprivindprejudiciulcreatpacientuluiprinactul medical. De regula,
pacientulromânalegecalearaspunderiipenalesi in subsidiar a raspunderiicivile din ratiunieconomice,
deoarece in situatiacomasariicelordouaactiuni, penalasicivila, nu se plateste taxa de timbru,
prohibitivapentrumajoritateacetatenilorromâni.
Desi legea 95/2006 impuneatâtorganelor de urmarirepenalacitsiinstantelor de
judecatacomunicareaoricareiactiuniimpotrivaunui medic legata de exercitareaprofesiei,
aceastaprevedere nu esterespectatasi nu avem o statisticaprivindnumarul de cazurisimodalitatea de
solutionare a acestora.

Raspundereadisciplinara a medicului

Raspundereadisciplinara a mediculuiapareatuncicând au
fostincalcateprincipiileeticesinormeledeontologiceprevazute in codurileprofesionale. Eapoateapare ca
unicasaupoatecoexista cu raspundereajuridicasiadministrativa. Ea nu se
poatesubstituiraspunderiijuridicecivile a mediculuisi, deci, nu poate fi echivalata cu
malpraxisulchiardacaaceastaconfuzieestefrecventa in practica.
Raspundereadisciplinaraexistachiarsiatuncicând nu s-a produs un prejudiciu material cert pacientului.

Competenta de aanalizaraspundereadisciplinara o are Corpulprofesional; in

Româniaaceastaatributie a fostdelegataComisiilor de disciplina ale ColegiuluiMedicilor din
România. Coduldeontologic al ColegiuluiMedicilor din Româniareglementeazaatâtrelatiiledintre
medic sipacientcâtsiintre medici si ale medicului cu societatea.
Incalcareaoricareinormeatrage in mod automat responsabilitateadisciplinara.

In concluzie:
1. Formele de raspunderemedicala pot fi sintetizatedupa cum urmeaza:

- disciplinare(neîndeplinireaunorobligațiiîncadrulserviciuluiimpuse de legi, regulamente,

instrucțiunisaufișapostului);- administrative (încălcarea unor dispoziții /norme interioare);-
contravenționale (sancțiuni de natură contravențională în legătură cu obligațiile de serviciu);-penale
(pentrufaptece sunt calificatedreptinfracțiuni);- civiledelictuale (fapteproducătoare de prejudicii din

9
culpă în exercițiul profesiunii);- contractuală (încălcarea obligațiilor profesionale convenite prin
contract, fișa postului sau alte atribute).

2. In Romaniaabordarearesponsabilitatiimedicale, in prezent, esteincoerenta, fara un fundament

teoreticsi, de aici, faraconsistentapractica. Pacientulromân, ca simedicul, nu cunoasteprocedurilesi,
maigrav, niciautoritatilesi mass media nu ilindrumacorect. Existentanumai a sistemului de
indemnizatiebazatnumai pe gresealaobligapacientulsaurmezte strict caleajudecatoreasca, care este de
lungadurata (in Europa, in medie, 3,5 ani), costisitoaresi, de aici, gradulcrescut de insatisfactie al
pacientuluidarsi al medicului care estetracasat in acest interval de timp.

3. In Europa, trend-ul este de a evaluacazurile de malpraxismaidegrabaprinmedieresi nu in scopul de

a blama un medic ci de a identificapuncteleslabe ale sistemului care predispun la greseli.

4. Un sistemsanitar care promoveazadrepturilepacientuluiartrebui ca in evaluareaplângerilor de

malpraxis (in concordanta cu opiniasirecomandarileConsiliuluiEuropei) sarespecteurmatoarele:
- saelaborezelegislatiaspecificabazata pe drepturilepacientului
- saimpliceresponsabilitateaunitatiisanitaremaidegrabadecitresponsabilitateapersonala a medicilor
- sistemele de compensatie a prejudiciilor nu artrebuisaaiba la bazablamareamedicilor;
aceastaarputea fi realizataprinseparareacompleta a compensatieieconomice a pacientului de
actiuneadisciplinaraimpotrivamedicului care a gresit
- sa se compensezeprejudicii care ar fi putut fi evitate, indiferent de aspecte ca neglijenta,
eroareasauomisiunea din parteamedicului, ceeacearfacilitaprocedurile administrative siar reduce la
minimum procedurilejuridice
- utilizareaunuisistemadministrativ de rezolvare a plângerilor in loculactiunilorjudiciare, pentru a
reduce costurilesitimpul de solutionare
- sa se foloseascainformatiile din plângeripentru a invata cum sa se evite astfel de erori/greseli in
viitor.

Aceastainseamna ca artrebuiincurajataraportareacazurilorsianalizarealor. Plecând de la ideea

ca totioameniigresesc, ca gresealaeste in naturaumana, solutiaeste de a modificasistemul (pe
bazainformatiilorsiinvatamintelorrezultate din analizareagreselilor), astfelincâtriscul de a gresi pe
viitorsa fie redus la minimum.

Responsabilitateamedicalacontemporanatrebuiesa se bazeze pe urmatorul

principiu:
PROTEJATI PACIENTUL, INLATURATI CAUZELE ERORILOR DIN SISTEM
(PROFILAXIA), INDEMNIZATI PACIENTUL PAGUBIT SI NU BLAMATI MEDICUL!

10
 BIBLIOGRAFIE

Almos T.B., Astarastoae V.,Responsabilitateajuridicamedicala in România. Premise pentru un

viitordrept medical, Ed. Polirom Bios, 2000
Astarastoae V., Almos T.B., Esentialia in Bioetica, ed. Cantes, Iasi, 1998
Cocora L., Evaluareasimanagementulriscului in medicina, Rev. Rom. de Bioetica vol. 1, nr.1, 2003:
95-100
Ungureanu G., Astarastoae V., Ungureanu M.C., Stoica O., Iatrogenia: dilemeeticesimodalitati
de abordare a eroriimedicale, RevistaRomâna de Bioetica, vol. 6, nr. 2, aprilie-iunie 2008
Codul penal. Codul de procedurapenala (ed. Dan Lupascu), ed III. Ed. Rosetti, , 2003
Legea 95/2006 privindreforma in domeniulsanatatii,
*** RecomandareaComitetului de Ministri ai statelormembre ale
ConsiliuluiEuropeiprivindmanagementulsiguranteipacientuluisiprevenireaefectelor adverse in
domeniul medical,
Surse net:
www.cdep.rowww.coe.int
www.cmr.ro

11