UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT ID
CENTRUL : SIBIU

DISCIPLINA: DREPT MEDICAL

TEMA :MALPRAXISUL MEDICAL

Student :Vochescu Constantin Liviu

Anul :III SEMESTRU I
 1. Notiuni generale
Malpraxis-ul medical este un act sau omisiune de către un furnizor de
îngrijire a sănătăţii, care se abate de la standardele acceptate de practică în
comunitatea medicală şi care cauzează un prejudiciu pentru pacient
  Malpraxisul este eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical
sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand
raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii
medicale, sanitare si farmaceutice.1
Prin personal medical se intelege medicul, medicul dentist, farmacistul,
asistentul medical si moasa care acorda servicii medicale.
În calitate de furnizori de servicii medicale, unitățile sanitare publice sau
private răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse in
activitatea de preventie, diagnostic sau tratament, in situatia in care acestea sunt
consecinta:
a) folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substantelor
medicamentoase si sanitare, dupa expirarea perioadei de garantie sau a termenului
de valabilitate a acestora, dupa caz;
b) defectelor cunoscute ale dispozitivelor si aparaturii medicale folosite in
mod abuziv, fara a fi reparate;
c) infectiilor nosocomiale( infectie dobandita de pacient in cursul spitalizarii
pentru o alta afectiune) exceptând cazul cand se dovedeste o cauza externa ce nu a
putut fi controlata de catre institutie;
d) acceptarii de echipamente si dispozitive medicale, materiale sanitare,
substante medicamentoase si sanitare de la furnizori, fara asigurarea prevazuta de
lege, precum si subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori
fara asigurare de raspundere civila in domeniul medical.
Personalul medical contribuie la respectarea drepturilor fundamentale ale
omului, consacrate in art. 22 al Constitutiei Romaniei – dreptul la viata si dreptul la
integritate fizica si psihica.
.  Raspunderea civila delictuala este generata de obligatia civila de reparare a
prejudiciului cauzat de o fapta ilicita. Codul civil reglementeaza la art. 998 – 999
raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, iar la art. 1000 alin. 3 –
raspunderea comitentilor (persoanele care directioneaza, indruma si controleaza
activitatea altei persoane) pentru faptele prepusilor (persoanele care au obligatia de a
urma indrumarile si directivele primite de la comitent). In cazul in care, prin fapta
ilicita, au fost incalcate si norme de drept penal, iar fapta intruneste elementele
constitutive ale unei infractiuni, in cauza este antrenata si raspunderea penala a
persoanei vinovate, alaturi de raspunderea civila.

1
art 642 alin.1 lit. b din Legea nr. 95/2006 
3
 Titlul XV al Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul Sanatatii
reglementeaza raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse
si servicii medicale, sanitare si farmaceutice.

2. Cadrul legal
Normele de deontologie medicala sunt cuprinse in Codul de deontologie
medicala din anul 2005, care in art. 3 consacra sanatatea omului ca fiind telul
suprem al actului medical, obligatia medicului constand in a apara sanatatea fizica si
mentala a omului, in a usura suferintele, in a respecta viata si demnitatea persoanei
umane, fara discriminari in functie de varsta, sex, rasa, etnie, religie, nationalitate,
conditie sociala, ideologie politica sau din orice alt motiv, in timp de pace, precum
si in timp de razboi. Codul de deontologie medicala din anul 2005 respecta, in forma
actuala, normele internationale in materie de deontologie medicala cuprinse in
Declaratia de la Geneva emisa in 1948 dupa Codul de la Nurnberg (1947) si
amendata de catre Asociatia Mondiala Medicala si in Codul International al Eticii
Medicale.
Incalcarea unei norme deontologice, fara a produce vreun prejudiciu
pacientului, poate atrage raspunderea disciplinara a medicului, insa in situatia in
care conduita culpabila a medicului are drept rezultat producerea unei pagube pe
seama pacientului, intervine raspunderea civila delictuala pentru malpraxis.

3. Conditiile raspunderii pentru malpraxis

Pentru angajarea raspunderii juridice trebuie sa existe cumulativ o conduita
ilicita, un prejudiciu, legatura de cauzalitate intre conduita culpabila si rezultatul
vatamator, vinovatie din partea personalului medical si sa nu existe imprejurari sau
cauze care inlatura raspunderea juridica. Cele mai multe cazuri de malpraxis sunt
comise cu forma de vinovatiei a culpei, asta nu  exclude insa ca fapta ilicita sa poata
fi comisa si cu forma de vinovatie a intentiei.
In doctrina se face distinctia intre culpa comisiva:manifestata in cadrul unei
actiuni inadecvate prin imprudenta, nepricepere sau stangacie, culpa omisiva
manifestata in cadrul unei inactiuni prin neexecutarea unei actiuni necesare, culpa
“in eligendo” constand in alegerea gresita a unor proceduri medicale ori in delegarea
unei personae necompetente si culpa “in vigilando” constand in nesolicitarea unui
ajutor, prin neinformare etc.
Eroarea este determinata de situatii ca evolutia complicata a unei boli ori
simptomatologia atipica, situatii in care orice medic ar fi procedat in aceeasi
maniera. Greseala presupune nerespectarea unor norme de comportament
profesional pe care un medic cu aceeasi capacitate profesionala, in aceleasi conditii,
le-ar fi respectat. Spre deosebire de greseala, eroarea apare in ciuda bunei-credinte si
a constiinciozitatii medicului.  Potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006, personalul
medical raspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ si
4
neglijenta, imprudenta sau cunostinte medicale insuficiente in exercitarea
profesiunii, prin acte individuale in cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau
tratament.
Totodată, răspunderea civila este atrasa si pentru prejudiciile ce decurg din
nerespectarea reglementarilor legale privind confidentialitatea, consimtamantul
informal si obligativitatea acordarii asistentei medicale, ori in cazurile in care
personalul medical isi depaseste limitele competentei, cu exceptia cazurilor de
urgenta in care nu este disponibil personal, medicul cu competenta necesara.
Legea nr. 95/2006 reglementeaza in art. 643 limitarea raspunderii civile, in
sensul ca toate persoanele implicate in actul medical defectuos vor raspunde
proportional cu gradul de vinovatie al fiecareia. alineatul 2 al acestui text de lege
consacra cauzele care inlatura raspunderea civila pentru malpraxis.
Conform art. 656 din Legea nr. 95/2006 se are in vedere obligativitatea
incheierii de catre personalul medical a unei polite de asigurare in caz de raspunde
civila profesionala pentru prejudiciile cauzate pron acte medicale, aceasta polita de
asigurare fiind o conditie obligatorie la angajare.

4.Aspecte procedurale
Pentru stabilirea cazurilor de raspunde civila a personalului medical in baza
art. 668 din Legea nr. 95/2006, la nivelul fiecarei autoritati publice judetene sau a
municipiului Bucuresti se constituie o comisie de monitorizare ce este competenta
pentru cazurile de malpraxis, ce trebuie sesizata  de catre o persoana pagubita printr-
un act medical, ori de catre mostenitorii sai, in caz de deses. Din lista judeteana a
expertilor prin tragere la sorti se desemneaza  un expert sau un grup de experti, in
caz de o mai mare complexitate, pentru a efectua un raport asupra  cazului. Acestia
au obligatia cai in maxim 30 de zile sa inainteze un raport comisiei, aceasta urmand
ca in maxim 3 luni de la sesizare sa adopte o decizie asupra cazului. Decizie prin
care aceasta comisie stabileste daca este sau nu un caz de malpraxis in cauza si
comunica aceasta decizie in termen de 5 zile  calendaristice tuturor persoanelor
implicate. Persoanele nemultumite de decizia data de comisie pot face contestatie in
termen de 15 zile de la dat comunicarii deciziei.
Potrivit art. 637 alin.2 din Legea nr. 95/2006  persoanele ce au fost
prejudiciate printr-un act de malpraxis medical se pot adresa instantelor civile de
judecata, dupa parcurgerea procedurii stabilirii cazului de malpraxis in termen de 3
ani de la data prejudiciului. Art. 673 din Legea 95/2006 a fost atacat la Curtea
Constitutionala de un grup de 37 de senatori ca fiind neconstitutional, sustinanduse
ca acest text de lege constavine prevederilor art. 126 alin. 6 din Constitutie, ce se
refera la controlul judecatoresc al actelor administrative. Curtea Constitutioanala,
prin decizia nr.298/2006 a respins exceptia de neconstitutionalitate a Legii prin
reforma in domeniul Sanatatii, motivand  ca acest text de lege nu reglementeaza
compententa instantelor de drept comun si nici competenta instantelor de contencios
5
administrativ, ci prevede dreptul de a contesta orice decizie a comisiei la instantele
de judecata. De asemenea, alin.2 din art. 673 din lege constituie o garantie legala a
liberului acces la justitie, potrivit dreptului comun. S-a mai constat ca prin lege nu s-
a reglementat o jurisdictie special administrativa, ci doar s-a infintat o comisie de
monitorizare si competanta profesionala pentru cazurile de malpraxis, care nu
desfasoara o activitate jurisdictionala, ci doar una de control si expertiza
profesionala.
Prin urmare putem trage concluzia ca procedura de stabilire a cazurilor de
malpraxis nu impiedica liberul acces la justitie, iar pacientii nemultumiti de modul
de exercitare ar actului medical pot sesiza, pe langa Colegiul Medicilor sau Comisia
de malprazis, si instantele civile sau penale atunci cand doresc tragerra la
raspunderea civila sau penala  a celor responsabili de culpa medicala. Actiunea in
instanta penala, se face fara ca reclamantul sa plateasca taxa de timbru, aceasta
avand loc doar cand actiunea prin care s-a cauza un prejudiciu constituie o
infractiune. Conform Codului Penal plangerea in cazul vatamarii corporale poate fi
introdusa in termen de 2 luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este
vatamatorul, infractiunea de vatamare corporala este definita in conformitate cu
dispozitiile Codului penal drept fapta prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau
sanatatii o vatamare care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 60
de zile. In cazul vatamarilor corporale grave (atunci cand sunt necesare mai mult de
60 de zile de ingrijiri medicale sau fapta a avut ca urmare pierderea unui simt sau
organ, incetarea functionarii acestora, o infirmitate permanenta fizica ori psihica,
slutirea, avortul, ori punerea in primejdie a vietii persoanei) sau in cazul in care a
intervenit decesul pacientului, termenele de prescriptie sunt cele generale prevazute
de Codul penal. In cazul in care cand reclamantul doreste doar obtinerea unor
despagubiri va trebui sa se adreseze instantei civile in termen de 3 ani de la data
savarsirii prejudiciului.  iar cand actiunea este deschisa pe latura civila, taxa de
timbru se stabileste in functie de cuantumul despagubirilor solicitate, potrivit Legii
nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel:
a) pana la valoarea de 39,00 lei: 2 lei
b) intre 39,01 lei si 388,00 lei : 2 lei + 10% pentru ce depaseste 39 lei
c) intre 388,01 lei si 3.879,00 lei: 37 lei + 8% pentru ce depaseste 388 lei
d) intre 3.879,01 lei si 19.395,80 lei: 316 lei + 6% pentru ce depaseste 3.879
lei
e) intre 19.395,01 lei si 38.790,00 lei: 1.247 lei + 4% pentru ce depaseste
19.395 lei
f) intre 38.790,01 lei si 193.948,00 lei: 2.023 lei + 2% pentru ce depaseste
38.790 lei
g) peste 193.948,00 lei: 5.126 lei + 1% pentru ce depaseste 193.948 lei

6
 5. Raspunderea disciplinara forma complementara de raspundere pentru
malpraxis
In statul medicilor din Romania (CMR) abaterea disciplinara este definita ca
fapta savarsita cu vinovatie prin care se incalca juramantul depus, legile si
regulamentele specifice profesiei de medic, Codul Deontologic, prevederile
prezentului Statut, deciziile obligatorii adoptate de Colegiul Medicilor din Romania
precum si orice alta fapta savarsita in legatura cu profesia sau in afara acesteia, care
este de natura sa prejudicieze onoarea si prestigiul profesiei sau a corpului
profesional.
In cadrul fiecarui colegiu teritorial se organizeaza si functioneaza comisia de
disciplina, independenta de conducerea colegiului, care judeca in complete de 3
membri, abaterile disciplinare a medicilor inscris in acel colegiu. La nivelul
Colegiului Medicilor din Romania se organizeaza si functioneaza Comisia
superioara de disciplina, independenta de conducerea colegiului, care judeca in
complete de 5 membri, contestatiile formulate impotriva deciziilor comisiilor de
disciplina teritoriale. Aceasta actiune poate fi pornita in termen de 6 luni de la data
savarsirii faptei sau cand s-a cunoscut prejudicial. Plangerea se adreseaza colegiului
a carui membru este medicul ce se considera a fi savarsit prejudiciul. Plangerea se
va depune personal sau prin mandat cu procura ori poate fi trimisa prin scrisoare
recomandata cu confirmare de primire. Nu se vor inregistra plangerile trimise prin
fax ori depuse sau trimise in copii. Primind sesizarea, biroul consiliului decide
declansarea sau nu a procedurii disciplinare. De asemenea, biroul consiliului se
poate sesiza si dispune inceperea unei anchetei disciplinare si din oficiu. In baza
deciziei biroului consiliului de declansare a procedurii disciplinare, comisia de
jurisdictie va informa medicul impotriva caruia s-a formulat plangerea,
comunicandu-i o copie a plangerii, si ii va comunica acestuia termenul pana la care
poate depune in scris apararile sale si termenul la care se poate prezenta pentru a fi
audiat si a formula toate apararile pe care le considera utile. Dupa cercetarea faptei
de catre comisia de jurisdictie profesionala, dosarul disciplinar insotit de propunerea
de sanctionare sau de stingere a actiunii disciplinare se inainteaza comisiei de
disciplina a colegiului. Actiunea disciplinara in fata comisiei de disciplina se sustine
de catre comisia de jurisdictie profesionala.
Dupa audierea medicului impotriva caruia s-a pornit actiunea disciplinara,
eventual a unor specialisti in domeniu, a martorilor si a persoanei care a facut
plangerea, comisia de disciplina stabileste printr-o decizie una dintre urmatoarele
solutii:
a.  stinge actiunea disciplinara daca fapta nu constituie abatere disciplinara;
b.  aplica o sanctiune disciplinara;
c. stinge actiunea disciplinara daca persoana care a facut plangerea, desi
anuntata, in mod nejustificat nu se prezinta la audierea fixata de comisia de

7
disciplina sau nu-si precizeaza in scris pozitia fata de solicitarile comisiei de
disciplina ori nu se prezinta la expertiza dispusa in cauza.
In cazul in care se aplica o sanctiune disciplinara se va aplica una din
urmatoarele sanctiuni:
-mustrare;
-avertisment
-vot de blam (reprezintă o sancţiune prin care o colectivitate organizată îşi
arată dezaprobarea faţă de o faptă nedemnă a unui membru al ei )
-amenda de la 100 lei la 1500 lei. Plata amenzii se va face in termen de 30 de
zile de la data ramanerii definitive a hotararii disciplinare. Neachitarea in acest
termen atrage suspendarea de drept din exercitiul profesiei, pana la achitarea sumei;
-interdictia de a exercita profesia ori anumite activitati medicale pe o perioada
de la o luna la un an;
- retragerea calitatii de membru al Colegiului Medicilor din Romania.
La aceste sanctiuni se poate prevedea, dupa caz, obligarea celui sanctionat la
efectuarea unor cursuri de perfectionare sau de educatie medicala, ori alte forme de
pregatire profesionala.
Sanctiunile pentru malpraxis sunt diferite de la caz la caz. Se poate primi doar
o mustrare sau se poate retrage dreptul de libera practica. In cazuri grave, cand se
ajunge moartea pacientului, personalul medical poate fi acuzat de omor din culpa si
sa fie condamnat la inchisoare cu sau fara suspendare si la plata unor daune morale
pentru rudele decedatului.

6. Scurta analiza a prevederilor speciale ale legii numarul 95/2006 si  a

codului deontologic medical
In articolele 4 si 5 al codului deontologic al medicilor se prevede ca in
exercitarea profesiei sale, medicul acorda prioritate intereselor pacientului, care
primeaza asupra oricăror alte interese si ca    este obligat sa respecte drepturile
fundamentale ale omului şi principiile etice în domeniul biomedical. Iar in articolul
10 si 11 se prevede ca medicul nu va garanta vindecarea afectiunii pentru care
pacientul i s-a adresat si  ca in activitatea medicală ce se desfăşoară în echipa (secţii
de spital, proces de învăţământ medical tip rezidentiat), răspunderea pentru actele
medicale aparţine şefului echipei, în limitele atribuţiilor administrative de
coordonare, şi medicului care efectuează direct actul medical, în limitele
competenţei sale profesionale şi rolului care i-a fost atribuit de şeful echipei.
Un alt articol foarte important in opinia mea este art.13 din acelasi cod
deotologic ca prevede ca exprimarea consimţământului informat al pacientului
pentru tratament nu inlatura responsabilitatea medicului pentru eventualele greşeli
profesionale. Aceste dandu-si consintamantul pentru vindecare si pentru eventuale

8
riscuri aparute datorita dificultatii tratamentului nu si pentru inlaturarea raspunderii
profesionale a medicului pentru greseli pe care medical era obligat sa nu le comita.
O alta problema ce ar putea fi pusa in discutie o regasim in art.14- 17 ce
reglementeaza secretul profesional al medicului, fac obiectul secretului profesional
tot ceea ce medicul, în timpul exercitării profesiei sale, a aflat direct sau indirect în
legatura cu viata intima a bolnavului, a familiei, a apartinatorilor, precum şi
probleme de diagnostic, prognostic, tratament, diverse circumstanţe în legatura cu
boala. Secretul profesional persista şi după terminarea tratamentului sau decesul
pacientului. In opinia mea am putea pune problema daca incalcarea acestei obligati
etice a medicului ar putea cauza raspunderea pentru malpraxis a acestuia daca
pacientul face dovada ca prin aceasta incalcare a fost prejudiciat moral, in art.642
din legea 95/2006 nu se specifica in mod clar daca prejudicial suferit de catre
pacient trebuie sa fie fizic, din aceasta nespecificare am putea trage concluzia daca
prejudicial nu poate fi si moral, la acest prejudiciu ajungandu-se prin incalcarea de
catre medic a secretului profesional. In articolele 21-24 se specifica obligatia
medicul de a nu trata un pacient fără a-l examina medical în prealabil, personal.
Numai în cazuri excepţionale, de urgenta sau în cazuri de forta majoră (îmbolnăviri
pe nave maritime aflate în mers, pe avioane în zbor, locuri inaccesibile sasu în timp
util) se vor da indicaţii de tratament prin mijloace de telecomunicaţii, iar daca în
urma examinării sau în cursul tratamentului medicul considera ca nu are suficiente
cunoştinţe ori experienta pentru a asigura o asistenta corespunzătoare, va solicita un
consult, prin orice mijloace, cu alţi specialişti sau va indruma bolnavul către aceştia
iar in caz de pericol de moarte iminent, medicul va rămâne lângă pacient atât timp
cat este nevoie de ajutorul lui profesional.
Consintamantul ce trebuie dat de pacient inaintea efectuarii tratamentului,
atunci cand este posibil, este un al lucru foarte important pentru desfasurarea corecta
a actului medical, consintamant de ce este reglementat in art. 58-63 pentru orice
intervenţie medicală diagnostica sau terapeutică este necesar consimţământul
informat al pacientului, acesta  va fi dat după informarea pacientului asupra
diagnosticului, prognosticului, alternativelor terapeutice, cu riscurile şi beneficiile
acestora. consimţământul va aparţine reprezentanţilor legali. Dacă medicul curant
apreciază ca decizia reprezentantului legal nu este în interesul pacientului, se
constituie o comisie de arbitraj de specialitate pentru a evalua cazul şi a lua decizia.
În situaţii de urgenta, când este pusă în pericol viata pacientului, iar acesta nu îşi
poate exprima vointa şi rudele sau reprezentanţii legali nu pot fi contactati,
consimţământul este implicit, iar medicul va face tot ceea ce este posibil pentru
salvarea pacientului, urmând ca informarea acestuia sa se facă ulterior. Prognosticul
grav va fi impartasit pacientului cu prudenta şi tact, ţinându-se cont de starea psihică
a acestuia. Prognosticul va fi dezvaluit şi familiei doar dacă pacientul consimte la
aceasta. În cazul în care se considera ca dezvaluirea prognosticului infaust va dăuna
pacientului sau atunci când acesta nu doreşte sa afle, prognosticul poate fi dezvaluit
9
familiei. Prevederi legate de consintamant pot fi regasite si in legea
nr.95/2006 acestea fiind asemanatoare cu cele prezentate pana acum.
Indatoririle medicilor cu privire la actele medicale nu le ragasim doar in codul
deontologic, acestea pot fi regasite si in legea 95/2006, in art. Art. 642 ni se spune
ca personalul medical raspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care
includ si neglijenta, imprudenta sau cunostinte medicale insuficiente in exercitarea
profesiunii, prin acte individuale in cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau
tratament si ca raspunde civil si pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea
reglementarilor prezentului titlu privind confidentialitatea, consimtamantul informat
si obligativitatea acordarii asistentei medicale. Personalul medical raspunde civil
pentru prejudiciile produse in exercitarea profesiei si atunci cand isi depaseste
limitele competentei, cu exceptia cazurilor de urgenta in care nu este disponibil
personal medical ce are competenta necesara. In mare parte prevederile regasite in
codul deontologic al medicilor sunt asemanatoare cu ele prevazute si in legea
95/2006, aceasta din urma fiind adoptata in confomitate cu codul deontologic ce era
deja in viguare la adoptarea legii, aceasta oferindu-i un caracter imperativ codului
pentru ca acesta sa poata atrage si raspunderea civil delictuala si in unele cazuri si pe
cea penala si nu doar pe cea disciplinara impusa de colegiul medicilor.

7. Concluzii
Reglementarile privind malpraxisul sunt necesare in viata de zi cu zi deoarece
inspira oamenilor de rand o mai buna incredere in sistemul medical din Romania, o
incredere ca aceste practici medicale in care ei isi pun spirant si care se repercuteaza
asupra integritatii corporale si vietii pacientilor se desfasoara in mod corect.
In final ca titlu de concluzie as dori sa va prezint una din parerile unei
personalitati de faza in domeniul medical cu privire la raspunderea pentur
malpraxis.
Bibliografie:
1. http://www.aafdutm.ro
2. http://www.cnas.ro/legislatie/raspunderea-civila-a-personalului-
medical
3. http://www.pharma-business.ro/juridic/raspunderea-juridica-
pentru-malpraxis.html
4. Prof. Ion Turcu, Dreptul sanatatii. Frontul comun al medicului si
al juristului, ed.Walters Kluver, Bucuresti, 2010.

10