Ghid practic pentru pacientul afectat de un act de malpraxis

Introducere
Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii defineste malpraxisul astfel:

"eroarea profesionala savrsita n exercitarea actului medical sau medico-

farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicnd raspunderea
civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale,
sanitare si farmaceutice."

Textul de lege mentionat reglementeaza raspunderea civila, insa nu exclude

raspunderea penala, in situatia in care fapta care a cauzat prejudiciul constituie
infractiune, conform legii. De asemenea, trebuie subliniat ca legea nu reglementeaza
doar raspunderea civila a personalului medical, ci si pe cea a unitatilor medicale.

Trebuie stiut ca personalul medical raspunde civil pentru prejudiciile produse din
eroare, intelegandu-se si neglijenta, imprudenta sau cunostinte medicale insuficiente
n exercitarea profesiunii, prin acte individuale n cadrul procedurilor de preventie,
diagnostic sau tratament.

Personalul medical raspunde civil si pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea

reglementarilor prevazute de Legea 46/2003 si de Lege 95/2006 privind
confidentialitatea, consimtamntul informat si obligativitatea acordarii asistentei
medicale.

De asemenea, personalul medical raspunde civil pentru prejudiciile produse n

exercitarea profesiei si atunci cnd si depaseste limitele competentei, cu exceptia
cazurilor de urgenta n care nu este disponibil personal medical ce are competenta
necesara.

Legea 95/2006 reglementeaza si raspunderea civila a furnizorilor de servicii

medicale, materiale sanitare, aparatura, dispozitive medicale si medicamente.

Unitatile sanitare publice sau private, n calitate de furnizori de servicii medicale,

raspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse n activitatea de
preventie, diagnostic sau tratament, n situatia n care acestea sunt consecinta:

a) infectiilor nosocomiale, cu exceptia cazului cnd se dovedeste o cauza externa ce

nu a putut fi controlata de catre institutie;
 Ghid practic pentru pacientul afectat de un act de malpraxis

b) defectelor cunoscute ale dispozitivelor si aparaturii medicale folosite n mod

abuziv, fara a fi reparate;

c) folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substantelor

medicamentoase si sanitare, dupa expirarea perioadei de garantie sau a termenului
de valabilitate a acestora, dupa caz;

d) acceptarii de echipamente si dispozitive medicale, materiale sanitare, substante

medicamentoase si sanitare de la furnizori, fara asigurarea prevazuta de lege,
precum si subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fara
asigurare de raspundere civila n domeniul medical.

In considerarea celor expuse in legatura cu raspunderea personalului medical,

unitatile prevazute anterior raspund n conditiile legii civile pentru prejudiciile
produse de personalul medical angajat, n solidar cu acesta.

Raspunderea unitatilor medicale este angajata si daca fapta producatoare de

prejudiciu este rezultatul nerespectarii reglementarilor interne. Raspunderea
acestora este angajata si daca prejudiciile produse pacientilor n activitatea de
preventie, diagnostic si tratament sunt generate n mod direct sau indirect de viciile
ascunse ale echipamentelor si dispozitivelor medicale, substantelor medicamentoase
si materiale sanitare, n perioada de garantie/valabilitate, conform legislatiei n
vigoare.

Ce masuri pot fi intreprinse in cazul incidentei unui caz de malpraxis?

1) Formularea unei actiuni civile impotriva persoanei/unitatii medicale responsabile
de producerea prejudiciului, pentru a solicita instantei de judecata repararea
acestuia. Actiunea civila trebuie sa fie introdusa de persoana vatamata de un act de
malpraxis in termen de 3 ani de la producerea faptei/de la data la care persoana
prejudiciata a avut cunostinta de producerea acesteia.

2) Formularea unei plangeri penale in cazul in care fapta, care a cauzat prejudiciul,
constituie, conform legii, infractiune. Termenul de presriptie a raspunderii penale
difera in functie de infractiunea care poate fi retinuta. In general, tinand cont de
speificul domeniului medical, termenul de prescriptie a raspunderii penale nu poate
fi mai mic de 5 ani. Este important de mentionat ca, in cadrul procesului penal,
partea vatamata se poate constitui parte civila, pentru a solicita acoperirea
prejudiciului material si moral suferit.
 Ghid practic pentru pacientul afectat de un act de malpraxis

3) Pacientul prejudiciat mai are la dispozitie si calea sesizarii Directiei de Sanatate

Publica si a Colegiului Medicilor, in termen de maxim 6 luni de la savarsirea cazului
de malpraxis sau de la momentul cunoasterii consecintelor prejudiciabile ale acestei
actiuni. Scopul aceastei sesizari nu poate fi repararea prejudiciului, ci tragerea la
raspundere disciplinara a persoanei/unitatii medicale responsabile. Un alt beneficiu
ar fi constatarea faptei prejudiciabile pentru pacient de catre doua organe abilitate,
cu atributiuni de control, ceea ce poate folosi in demersul pacientului avand ca
obiect repararea prejudiciului pe calea actiunii civile.

Conditii pentru inceperea unei actiuni in justitie

* sa nu fi trecut mai mult de 3 ani de la producerea faptei de malpraxis (in cazul
actiunii civile) sau nu mai mult de 5 ani de la producerea faptei respective (in cazul
actiunii penale - de discutat la fiecare caz in parte, in functie de infractiune).

* sa existe documente medicale (foaie de observatie din spital, buletin de analize, alt
tip de buletin medical in functie de investigatiile efectuare, scrisoare medicala etc.)
prin care pacientul sa faca dovada serviciilor medicale de care a avut nevoie si
consecintele erorii profesionale a cadrului medical.

* sa existe documente care sa ateste cheltuielile suportate de pacient in urma

producerii cazului de malpraxis (sau un calcul al acestor cheltuieli) in vederea
solicitarii de daune materiale. Pentru daune morale, cuantumul acestora va fi stabilit
in functie de caz.

Procedura in instanta si costuri aferente procesului

In cazul in care nu a intervenit termenul de prescriptie si se formuleaza plangerea
penala (cu constituire de parte civila) si / sau actiunea civila, primul pas consta in a
demonstra existenta unui caz de malpraxis, in general printr-un raport de expertiza
medico-legala. Acoperirea prejudiciilor, indiferent ca sunt de natura materiala su
morala, poate fi solicitata de catre persoana prejudiciata (pacient) sau de catre
urmasii acestuia, in situatia in care cazul de malpraxis a avut drept urmare decesul
pacientului.

In cazul in care dosarul penal va fi transmis spre solutionare instantei de judecata,

nu se percepe taxa de timbru pentru cauza respectiva, atat in ceea ce priveste latura
penala, cat si in privinta laturii civile. In cazul in care Parchetul a emis o solutie de
 Ghid practic pentru pacientul afectat de un act de malpraxis

clasare cu privire la dosarul penal, persoana prejudiciata prin actul de malpraxis are
dreptul de a formula actiunea civila in fata instantei civile, fara a fi obligata la plata
taxei de timbru.

Daca nu se poate formula plangerea penala, ci doar actiunea civila, este necesar ca
reclamantul sa plateasca taxa judiciara de timbru, conform OUG 80/2013. In aceasta
situatie, legea prevede ca exista anumite situatii in care se poate solicita scutirea de la
plata taxei de timbru sau reducerea acesteia.

Conform OUG 51/2008, beneficiaza de ajutor public judiciar n formele prevazute la

art. 6 persoanele al caror venit mediu net lunar pe membru de familie, n ultimele
doua luni anterioare formularii cererii, se situeaza sub nivelul de 300 lei. In cest caz,
persoana este sutita de la plata taxei. Daca venitul mediu net lunar pe membru de
familie, n ultimele doua luni anterioare formularii cererii, se situeaza sub nivelul de
600 lei, taxa este redusa cu 50%.

In cazul n care taxele judiciare datorate sunt mai mari dect dublul venitului net
lunar pe familie al solicitantului din luna anterioara formularii cererii de ajutor
public judiciar, esalonarea platii se va face astfel nct rata lunara datorata sa nu
depaseasca jumatate din venitul net pe familie, daca instanta nu apreciaza necesar a
se acorda o alta forma de ajutor, mai favorabila. Esalonarea platii taxelor judiciare se
poate face n cel mult 48 de rate lunare.