Modulul 55: ÎNGRIJIRI LA DOMICILIU

Serviciile de ingrijire medicala la domiciliu sunt servicii oferite, la recomandarea medicului, de

echipe multidisciplinare alcatuite din asistente medicale, kinetoterapeuti, logopezi, infirmiere si
asistenti sociali, persoanelor dependente de domiciliu, temporar sau permanent.
Serviciile de ingrijire medicala la domiciliu sunt destinate in mod special pacientilor care, la
recomandarea medicului specialist, dupa externarea din spital au nevoie de continuarea ingrijirii
medicale. Prin serviciile de ingrijire la domiciliu pacientii primesc ingrijiri medicale de calitate,
obtinand recuperarea starii de sanatate acasa, intr-un mediu familial si confortabil.
Pacientii pot fi indrumati spre serviciile de ingrijire la domiciliu si de catre medicul de familie
sau de medicul de specialitate din policlinica, prevenind internarea in spital.
Familia pacientului beneficiaza de asemenea de aceste servicii, prin limitarea problemelor
aparute in viata de familie atunci cand un membru al familiei este bolnav sau nu se poate auto-ingriji.
In plus, personalul medical invata membrii familiei sa efectueze ei insisi anumite tipuri de ingrijire,
permitandu-le sa aiba un rol activ in ingrijirea celor dragi.
Servicii medicale decontate din Fondul de Asigurari sociale de sanatate
Ingrijirile efectuate prin Casa de Asigurari se fac in limita fondurilor alocate de catre aceasta.
Pacientul trebuie sa fie externat din Spital, iar la externare sa primeasca din partea medicului specialist
o recomandare de ingrijiri medicale la domiciliu, care sa contina durata ingrijirii, ritmicitatea si
serviciile medicale.Pentru pacientii cu afectiuni neurologice si oncologice, internarea nu este
obligatorie, putand beneficia de recomandarea medicului specialist din ambulatoriul de specialitate
(policlinica).
Pentru aprobare din partea Casei de Asigurari, pacientul trebuie sa detina urmatoarele acte:
 Recomandare de la medicul specialist;
 Bilet de iesire din spital ;
 Cerere catre Casa de Asigurari;
 Dovada calitatii de asigurat;
 Act de identitate
Serviciile de ingrijire la domiciliu incep cu o zi dupa aprobarea cererii depusa la Casa de
Asigurari de Sanatate.
OBIECTIVELE INGRIJILOR MEDICALE LA DOMICILIU
Scopul este acela de a asigura asistenta medicala profesionala la domiciliul pacientului,
conform unui plan de ingrijire, adaptat fiecarui pacient in parte.
Oferirea de informatii si asistenta familiei, pentru a asigura cele mai bune ingrijiri, in cele mai
bune conditii.
Să creasca gradul de independenta al pacientului in mediul familial prin furnizarea de servicii
calificate de ingrijire medicala si prin educatia pacientului si a apartinatorilor.

1
 Să asigure legatura dintre pacient si medic pe perioada tranzitiei pacientului din spital in mediul
familial.
Să reduca anxietatea si frustrarile pacientului si familiei generate de boala.
În funcţie de gradul de dependenţă, bolnavul poate fi:
a) total dependent - pacientul care nu poate îndeplini trei sau mai multe activităţi zilnice de bază
fără ajutorul altei persoane şi are nevoie de îngrijire medicală;
b) parţial dependent - pacientul care nu poate îndeplini cel puţin două activităţi zilnice de bază
fără ajutorul altei persoane şi din cauza stării de sănătate are nevoie de îngrijire medicală;
c) independent - pacientul care îndeplineşte activităţile zilnice de bază fără ajutorul altei
persoane dar care, datorită afecţiunii cronice acute, necesită următoarele servicii de îngrijire
medicală la domiciliu: îngrijirea stomelor, îngrijirea canulei traheale, îngrijirea plăgii
postoperatorii şi tratament parenteral.
BENEFICIARI:
 Persoane cu boli cronice
 Persoane cu handicap
 Persoane externate din spital care continua tratamentul la domiciliu
 Persoane aflate in faze terminale de boala
 Convalescenţi după anumite boli (ex.: fracturi, accidente vasculare, intervenţii
chirurgicale importante)
Reglementarile privind modul de acordare a serviciilor de ingrijiri medicale la domiciliu
sunt prevazute in Legea Nr. 145/1997 privind Asigurarile Sociale de Sanatate, Ordonanta de Urgenta a
Guvernului nr. 150/2002, privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de
sanatate, Hotarârea de Guvern nr. 1714/2008 pentru aprobarea Contractului-cadru privind conditiile
acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate si Ordinul MS/CNAS
nr. 416/428/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru,Norme
legislative privind ingrijirile medicale la domiciliu; HG privind activitatile de voluntariat in domeniul
serviciilor de ingrijire la domiciliu pentru persoane varstnice.
NOTIUNI GENERALE DESPRE DREPTURILE PERSOANELOR VARSTNICE
Declaratia O.N U privind principiile drepturilor persoanelor varstnice
Toate tarile membre ale Comunitatii Europene au aplicat pachete de politici sociale pentru
persoane varstnice, avand in vedere cele mai importante principii ce rezulta din documentul
"Declaratia O.N.U. privind principiile pentru oamenii varstnici" din 1991.
Aceste principii sunt:
1. Persoana varstnica beneficiaza de toate drepturile omului, pentru a putea trai in siguranta si de
toate servicile medico-social-juridice pentru a-si putea pastra starea de autonomie.

2
2. Persoana varstnica are dreptul de a participa la viata sociala atata timp cat ii permite starea fizica si
psihica. Obligatia morala a persoanelor varstnice este transferarea experientei ei de viata catre
populatia tanara.
3. Familia trebuie sa ofere sprijin persoanelor varstnice, pentru ca aceasta sa traiasca in conditii
optime.
4. Statul are obligatia de a elabora un cadru legislativ specific pentru persoanele varstnice, iar prin
institutile de ocrotire sa asigure conditii favorabile respectarii drepturilor acestui segment de
populatie.
5. Legile si reglementarile pentru protectia persoanelor varstnice trebuie sa prevada si incurajarea si
facilitarea infiintarii de sisteme paralele, cum ar fi: organizatii non-guvernamentale cu profil
umanitar, asociatii de varstnici, unitati medicale private, pentru a constitui un suport suplimentar
pentru persoane varstnice.
6. Toate actiunile intreprinse in folosul persoanelor varstnice trebuie sa fie coordonate pe plan
national si local in cadrul unor programe bine structurate in functie de specificul colectivitatii
respective.
Principiile Natiunilor Unite
La data de 16 decembrie 1991, Adunarea Generala a Natiunilor Unite a adoptat rezolutia 46/91,
care cuprinde Principiile Natiunilor Unite privind persoanele de varsta a treia, pentru a darui viata
anilor daruiti vietii. Principiile enuntate sunt grupate in cateva categorii referitoare la independenta
batranilor, accesul la ingrijiri, la deplina dezvoltare individuala si la demnitatea personala.
Potrivit principiului independentei, persoanele in varsta ar trebui:
 sa aiba acces, la hrana adecvata si apa, la locuinta, la imbracaminte, la asistenta medicala, prin
intermediul propriului venit, al suportului din partea comunitatii si familiei sau prin propriile
forte;
 sa aiba acces la locuri de munca sau la alte oportunitati generatoare de venituri proprii;
 sa poata sa ia parte la decizia care determina in ce moment si in ce ritm ele se vor retrage din
viata activa;
 sa aiba acces la programe de pregatire si de educare adecvate;
 sa poata sa traiasca in medii sigure care sa fie adaptabile preferintelor lor si modificarilor
capacitatilor lor;
 sa poata locui in propria casa cat mai mult posibil;
Potrivit principiului participarii, persoanele in varsta ar trebui:
 sa ramana integrate in societate, sa participe activ la formularea si aplicarea politicilor care
privesc direct bunastarea si existenta si sa impartaseasca cunostintele si experientele lor
generatiilor mai tinere;
 sa poata participa la desfasurarea si dezvoltarea serviciilor comunitare, activand ca voluntari,
de pe pozitii conforme intereselor si capacitatilor lor;
 sa poata sa se constituie in miscari sau in asociatii de persoane in varsta.

3
 Principiul referitor la ingrijire, inseamna ca persoanele in varsta ar trebui:
 sa beneficieze de ingrijire si protectia familiei si a colectivitatii, conform sistemului de valori
culturale si morale al fiecarei societati;
 sa aiba acces la ingrijire medicala adecvata, pentru a-si putea pastra sau recastiga sanatatea
fizica si mentala, precum si pentru a-si mentine o stare emotionala optima, in scopul prevenirii
sau intarzierii aparitiei starii de boala;
 sa aiba acces la servicii sociale si juridice care sa le intareasca autonomia, independenta,
securitatea si calitatea ingrijirii de care beneficiaza;
 sa aiba acces la institutii adecvate de ingrijire, care sa le ofere protectie, reabilitare, stimulare
socio-mentala, intr-o atmosfera umana, menite sa le asigure sentimentul de securitate;
 sa se bucure de drepturile si libertatile fundamentale ale omului atunci cand locuiesc in camine
sau intr-un stabiliment de ingrijire sau de tratament;
 trebuie sa se respecte deplin demnitatea lor, credintele, nevoile si dreptul lor la viata privata,
precum si acela de a lua decizii cu privire la ingrijirea lor si la calitatea vietii lor;
Principiul autorealizarii, se traduce prin dreptul celor batrani:
 sa aiba posibilitatea dezvoltarii intregului lor potential;
 sa aiba acces la toate resursele culturale, educationale, spirituale si de recreere ale societatii.
Conform principiului privitor la demnitate, persoanele in varsta ar trebui:
 sa poata trai in demnitate si securitate, libere de orice exploatare, in afara oricaror abuzuri
fizice sau psihice;
 sa aiba acces la tratament egal, indiferent de varsta, sex, rasa sau origine etnica, indiferent de
statutul lor, sa fie apreciati indiferent de contributia lor financiara.
Carta Sociala Europeana
In partea intai din Carta Sociala Europeana se prevede ca orice om are dreptul la protectie
sociala. In art. 23, cu titlul "Dreptul persoanei varstnice la protectie sociala", se mentioneaza: "In
vederea exercitarii efective a dreptului persoanei varstnice la protectie sociala, partile se angajeaza sa
ia sau sa promoveze direct, fie in cooperare cu organismele publice sau private".
1. De a permite persoanelor in varsta sa ramana membrii deplini ai societatii cat mai mult posibil
(se refera la capacitatile fizice, psihologice si intelectuale), prin intermediul:
 unor resurse suficiente care sa le permita sa duca o existenta decenta si sa participe activ la
viata publica, sociala si culturala.
 prin difuzarea informatiilor privind resursele si facilitatile disponibile pentru varstnici si
posibilitatea de a recurge la ele.
2. De a permite persoanelor de varsta a treia sa aleaga liber propriul stil de viata si sa duca o
existenta independenta in mediul lor obisnuit atata timp cat doresc si cat acest lucru este posibil
prin:

4
  punerea la dispozitie a unor locuinte corespunzatoare nevoilor acestora si starii lor de sanatate
sau sprijinirea adecvata in vederea amenajarii locuintelor.
 ingrijirea sanatatii prin oferirea de servicii pe care starea lor o impune.
3. De a garanta varstnicilor care traiesc in institutii o asistenta corespunzatoare in privinta vietii
private si participarea la stabilirea conditiilor de viata in institutii.
De asemenea pentru persoane varstnice dependente a fost consacrat un suport legislativ, si
anume "Carta drepturilor persoanelor varstnice dependente" in care se prevad urmatoarele:
 dreptul la ingrijire prin protejarea demnitatii, favorizarea autonomiei, promovarea integritatii;
 dreptul de a alege locul unde persoana varstnica ar dori sa fie ingrijita;
 pastrarea relatiilor cu familia, daca persoana in varsta este institutionalizata;
 personalul sa respecte varstnicul chiar daca acesta are atitudini irationale;
 dreptul de a-si exprima liber dorintele si de a alege anumite activitati;
 dreptul de a-si practica religia aleasa;
 dreptul la informare privind starea lui de sanatate
 dreptul de a primi un ajutor personalizat juridic si social
 dreptul la ingrijiri medicale, paramedicale, sociologice si socioterapeutice
 dretul la refuz chiar daca implica riscuri
 dreptul la prevenire (alimentatie, vaccinari)
 dreptul la locuinta adaptata situatiei sale
TIPUL SERVICIILOR DE INGRIJIRE MEDICALA LA DOMICILIU
Servicii medicale:

- evaluarea starii de sanatate a pacientului.

- monitorizarea parametrilor fiziologici – temperatura, tensiune arteriala, puls, respiratie,

diureza , scaun.

- toaleta pacientului cu probleme medicale.

- administrarea medicametelor pe cale orala, injectii intramusculare si intravenoase, perfuzii.

- masurarea glicemiei cu glucometrul.

- recoltarea probelor pentru laborator.

- alimentatia artificiala.

- ingrijirea plagilor, escarelor, stomelor, fistulelor, drenajelor.

- sondaj vezical cu sonda permanenta sau cu scop evacuator.

5
 - terapia durerii.

- educatia pacientilor si a familiei.

Gimnastica medicala: - kinetoterapie.
Terapia vorbirii: - logoterapie.
Ingrijiri de tip infirmier:

- asigurarea igienei corporale.

- ajutor la mobilizare, hranire.

- preparare de mancare.
Evaluare si interventie sociala: - anchete sociale
RESPONSABILITATILE ECHIPEI DE INGRIJIRE:

- profesionalism

- seriozitate

- onestitate

- legitimarea la domiciliul pacientului

CALITATILE NECESARE CELUI CARE ACORDA AJUTORUL
Acordarea ajutorului implică folosirea unui repertoriu de calităţi şi abilităţi personale pentru a
stabili o relaţie bazată pe încredere cu o altă persoană, cu scopul de a o ajuta să examineze şi să încerce
modalităţi mult mai eficiente de abordare a unor aspecte ale vieţii lui sau ei. A acorda ajutor reprezintă
un mijloc de a îndruma o altă persoană spre schimbări constructive, este o activitate ce necesită
îndemânare, ce este uşurată de punerea în aplicare de către cel care acordă ajutorul, a unor anumite
calităţi personale.
Empatia. Această calitate fundamentală a celui care ajută se referă la abilitatea de a pătrunde
în lumea pacientului/ clientului, de a-l înţelege într-un mod profund şi de a vedea problemele ei sau ale
lui prin ochii ei sau ai lui.
Sinceritatea. Este important să fim sinceri cu pacientul/ clientul, să fim deschişi şi cinstiţi.
Dacă ne aşteptăm din partea lui/ ei să fie cinstit, atunci trebuie să dăm noi dovadă de acelaşi
comportament.
Specificitatea. Aceasta se referă la cerinţa de a fi specifi si nu ambiguu sau şovăielnici. Este
important din partea asistentei să fie clară în ceea ce spune, astfel încât pacientul/ clientul să
urmărească modul de prezentare a faptelor.
Atenţia acordată (grijă). Aceasta demonstrează că ne pasă de pacient/ client şi că ne
preocupăm în mod sincer de sănătatea lui, dacă putem să-l facem pe pacient/ client să se simtă apreciat
şi îngrijit, se vor înregistra progrese semnificative în dezvoltarea unei relaţii terapeutice.
Respectul. Nu trebuie să judecăm pacientul/ clientul după propriile noastre standarde, căci el/
ea este o persoană diferită cu propriile ei sentimente şi principii de morală.

6
 COMUNICAREA IN PROCESUL DE INGRIJIRE
Comunicarea este necesară pentru construirea relaţiilor. Comunicarea în activitatea de îngrijire
nu trebuie privită ca pe un element obişnuit, de la sine înţeles. Există o diferenţă între comunicarea
inconştientă şi intenţionată. O comunicare bună este esenţială în activitatea de îngrijire. Se reflectă
asupra unor sarcini îndeplinite de asistente de exemplu: primirea, transfer şi externarea pacienţilor,
pregătirea pentru orice intervenţie medicală etc. Asistenta trebuie sa fie capabilă să iniţieze, încurajeze
şi să menţină o comunicare adecvată cu pacienţii/ clienţii într-un mod clar, fără nici o ambiguitate.
Pacienţii şi clienţii pot avea nevoie de mai multe feluri de comunicăre. Pot avea nevoie de
sfaturi, încurajare, îndrumare sau contact social. O buna comunicare nu se realizează uşor – necesită
îndemânare, inclusiv talentul de a fi un bun ascultător, de a şti ce întrebări să pui, să încurajezi
pacientul cu multă căldură.
Folosirea îndemânării în relaţiile interpersonale împreună cu un plan individual de îngrijire şi
un model de îngrijire care să corespundă nevoilor pacientului/ clientului pot duce, la o îngrijire centrată
pe client.
ELABORAREA PLANULUI DE INGRIJIRE:
Comunicarea cu pacientul/ sustinatorul legal; obtinerea consimtamantului informat.
Evaluarea initiala
Evaluarea nevoilor – fise standard;
Informarea clientului/ sustinatorului legal; obtinerea consimtamantului;
Incheierea acordului intre beneficiarul ingrijirilor la domiciliu si persoana care acorda ingrijirea.
Planul de ingrijiri
-Servicii necesare pentru rezolvarea nevoilor identificate;
-Obiectivele planului de ingrijire: criterii de formulare in functie de nevoile si resursele clientului;
-Stabilirea prioritatilor de ingrijire;
-Stabilirea planului de ingrijire individualizat.
Aplicarea ingrijirilor conform normelor in vigoare.
-Norme generale :Prevenirea infectiilor – echipamente de protectie personala, distrugerea obiectelor si
materialelor contaminate (Legea protectiei mediului nr. 137/1995 republicata)
-Reguli de siguranta la domiciliu.
Bilantul ingrijirilor aplicate
-Analiza periodica a nevoilor ;
-Examen de bilant;
-Gradul de realizare a obiectivelor;
-Satisfactia pacientului/ familiei.

7
 Reajustarea planului de ingrijire in caz de rezultate nefavorabile in conformitate cu
recomandarile medicale.
SUPRAVEGHEREA STARII DE SANATATE A PERSOANEI ASISTATE
Bolnavul trebuie privit ca un om care suferă, speră şi are dreptul său la sănătate şi la viaţă. În
consecinţă, datoria celor din jurul său este să îl ajute fie în sensul însănătoşirii sale depline, dacă acest
lucru este cu putinţă, fie în sensul ameliorării sănătăţii sale. Însuşi bolnavul incurabil are dreptul la
alinarea suferinţelor fizice şi la liniştea sa sufletească. Aflate în contact direct cu persoanele bolnave,
asistentelor le revine un rol deosebit atât în comunicarea cu aceste persoane, cât şi în acordarea
îngrijirilor elementare şi a măsurilor de urgenţă. Pentru îndeplinirea efectivă a acestui rol, pregătirea
lor profesională trebuie să răspundă unor obiective.
OBIECTIVE:

1. 2. 3. 4.
Capacitatea de a Capacitatea de a Abilitatea de a Abilitatea de a
recunoaşte semnele efectua observaţii aplica tehnicile de aplica tehnicilor de
de boală şi de a asupra bolnavului şi prim ajutor şi îngrijire adecvate
depista de a informa corect măsurile elementare diferitelor maladii
particularităţile medicul sau asistenţa de interventie şi a tehnicilor
specifice anumitor medicală. (diferenţiat, în variate de
boli. funcţie de boli). alimentaţie.

Pentru a atinge aceste obiective, sunt necesare cunoştinţe teoretice şi de deprinderi

practice.

8
 Atitudini
Cunoştinţe

faţă de:
1. Starea
despre: de sănătate şi starea de boală;
2. Semnele diferitelor boli;
3. Îngrijirea acordată bolnavului:
a) patul bolnavului
b) îmbrăcarea şi dezbrăcarea bolnavului
c) mobilizarea şi schimbarea poziţiei bolnavului

d) poziţiile bolnavului Comportamente

manifestate prin:
e) îngrijirile acordate în cazuri particulare
Comunicarea efectivă
Acordarea efectivă
f) efectuarea a bolnavului.
toaletei şi afecţiune
îngrijirilor necesare
4. Acordarea primului ajutor şi transportul accidentatilor;

5. Alimentarea bolnavului şi regimurile alimentare;

6. Psihologia persoanei bolnave.

În mod firesc, orice persoană bolnavă are nevoie de îngrijirea adecvată, dar în
acelaşi timp ea are nevoie de blandete, omenie, siguranţă, sustinere morală pentru a-
şi păstra optimismul şi încrederea în propria sa vindecare.

MOBILIZAREA SI TRANSPORTUL BATRANULUI ASISTAT

Îngrijitorul la domiciliu este pus in situaţia de a manevra pacienţii pe care ii îngrijeşte datorita
imposibilităţii acestora de a se mobiliza singuri sau dificultăţilor pe care aceştia le au in modificarea poziţiei.
El are rolul de a oferi ajutor persoanei bolnave astfel incat aceasta sa se simtă cat mai in siguranţa si sa-si
recapete cat mai repede independenta.
Puncte cheie in manevrarea si poziţionarea pacientului

 Capul

 Gatul

 Umerii

 Soldurile
De reţinut ! Atunci când umerii si soldurile sunt stabile apare o mai mare libertate a braţelor si a
picioarelor.
Poziţii ale pacientului care uşurează manevrarea

9
 In decubit ventral: poziţia cea mai buna pentru manevrare este cea in care un braţ este întins de-a
lungul corpului iar celalalt este ridicat deasupra capului.
In decubit dorsal :poziţia recomandata este cea in care un braţ este aşezat sub cap iar celalalt este
întins pe planul patului.
In sezut:se recomanda manevrarea cu braţele încrucişate,prin apucare de încheietura mâinii,in poziţia
de rugăciune sau cu sprijinirea braţului bolnav pe torace.
Modalitatea de prindere (apucare) a pacientului:

 Apucarea pentru întoarcere

 Apucarea pentru ridicare:

- antebraţe in unghi drept

- sprijinirea capului in bara

 Apucarea pentru îndreptarea spatelui

 Apucarea pentru deplasare:

- in arc

- reciproca de umeri

- prieteneasca

- la braţ

 Apucarea pentru transport:

- de coate

- antebraţ sub axila

- in hora
Miscari ale picioarelor in timpul manevrării:

- Îndoirea picioarelor cu depărtarea genunchilor

- Punerea picioarelor, unul in fata celuilalt picior, piciorul din fata fiind întins iar cel din spate îndoit.
In timpul miscarii ,piciorul din fata ajunge îndoit iar cel din spate se întinde.

- Depărtarea picioarelor plasate pe aceeaşi linie, piciorul din dreptul pacientului fiind îndoit iar celalalt
întins in direcţia de înaintare. In timpul manevrei, ingrijitorul va muta greutatea corpului de pe un
picior pe celalalt.
Masuri de protecţie a ingrijitorului:
In acţiunile de manevrare a pacientului exista trei reguli de baza:

- adoptaţi cea mai buna poziţie!

10
 - nu acţionaţi decât după ce v-aţi asigurat ca pacientul este cat de aproape se poate de centrul dvs. de
greutate!

- asiguraţi-va o baza de susţinere cat mai larga!

Cum acţionam?
Este necesar sa asiguraţi atât securitatea proprie cat si pe cea a pacientului prin:
-solicitarea fara nici o jena a ajutorului fapt care creste încrederea pacientului in acţiunile pe care le faceţi
-explicarea fiecărei acţiuni pe care o veţi face
-urmărirea reacţiilor pacientului in timpul manevrării
Masuri de autoprotecţie:
-Executaţi manevrele numai după ce va aflaţi intr-o poziţie adecvata situaţiei
-Asiguraţi-va o baza de susţinere larga
-Asiguraţi-va ca corpul pacientului este cat mai aproape de corpul dumneavoastră
-Apucaţi pacientul sigur si ferm
-Când începeţi manevrarea trageţi aer adânc in piept si opriţi-va respiraţia pentru a intari musculatura
spatelui si abdomenului
-Solicitaţi ajutorul altei persoane in caz de nevoie
-Evitaţi răsucirea propriului trunchi in timpul manevrelor. Coloana vertebrala trebuie sa ramana dreapta aşa
incat mişcările sa se facă doar cu membrele inferioare
-Folosiţi metodele in care pacientul este împins mai degraba decât cele in care acesta este tras
-Menţineţi-va trunchiul drept in timpul manevrării
-In timpul activităţii baza de susţinere lărgita corespunde unui cerc imaginar cu diametrul de 40 centimetri
(spaţiul sigur de munca)
-Deplasaţi pacientul la nivelul zonei de munca sigure (la nivelul peretelui abdominal)
-Folosiţi un echipament de protecţie care sa va permită efectuarea corecta a tuturor acţiunilor
-In timpul manevrării purtaţi un brâu sau o centura lata strânsa in jurul regiunii lombare
-Evitaţi sa vorbiţi in timpul manevrării
-Solicitaţi cooperarea pacientului ori de cate ori este posibil
De evitat!

 Lipsa de "corp comun " intre pacient si ingrijitor in timpul manevrelor;

 Baza mica de susţinere;

 "Smulgerea" pacientului prin miscari bruşte;

11
  Reproşurile adresate pacientului;

 Discuţiile cu pacienţii despre alţi pacienţi îngrijiţi.

Folosirea traversei pentru mobilizare
Traversa pentru mobilizare este folosita in mod normal pentru urmatoarele sarcini:

 Intoarcerea pacientilor

 Mutarea pacientului in pat in pozitia sezand

Traversa pentru mobilizare poate fi folosita de asemenea pentru o mare varietate de sarcini de
repozitionare. Proprietatea materialului de a aluneca in mai multe directii, permite ca pacientul sa fie
mutat in orice parte a patului .
Intoarcerea pacientului:
-Plasati pacientul pe traversa pentru mobilizare asigurandu-va ca soldul si umarul sunt pozitionate pe
traversa.
-Pentru a intoarce pacientul, prindeti stratul superior al traversei in apropierea soldului si umarului si
trageti usor inspre in afara si in sus. Pacientul se va intoarce pe o parte.
-In mod alternativ, puteti mobiliza pacientul pana la marginea patului, dupa care sa-l rotiti inapoi spre
mijlocul patului.
-Pentru a inlatura traversa, prinde-ti de stratul inferior al acesteia si trageti usor traversa de sub pacient.
Mutatea pacientului in pat, in pozitia sezanda
-Pozitionati pacientul pe traversa pentru mobilizare. Daca pacientul isi poate mentine pozitia de sezand
atunci puteti plasa traversa sub sold si calcai (daca este nevoie).
-Daca pacientul nu poate adopta pozitia sezand atunci traversa trebuie pozitionata sub sold si umar.
Dupa care folositi o tehnica manuala adecvata pentru a mobiliza pacientul spre partea superioara a
patului.
Important!
Orice mobilizare si manevrare a pacientilor trebuie sa se faca cu aprobarea si participarea
pacientului in concordanta cu tehnicile de manipulare si mobilizare adecvate pacientului, sarcinii si
mediului in care manevra se desfasoara.
Noţiuni de kinetoterapie
Asistenţa recuperatorie este un proces îndelungat, continuu care nu poate fi realizat integral ăn
unităţile medicale datorită costurilor foarte mari. Din această cauză se pune problema organizării
activităţilor de asistenţă de receuperare fizică la domiciliu sau pentru unii bolnavi, numai la domiciliu.
Recuperarea prin kinetoterapie (adică, terapia prin mişcare) are ca obiectiv principal crearea
independenţei sociale şi dacă este posibil şi a independenţei materiale a unei persoane care se află
imobilizată la pat ca urmare a unor afecţiuni neurologice sau traumatice.

12
 Mobilizarea şi schimbarea poziţiei bolnavului:
Definiţie: un ansamblu de mijloace constând în întoarceri, ridicări, coborâri, redresări,
reaşezări, translări, transfer, transport, verticalizări ale pacientului sau persoanei cu dizabilităţi de către
unul sai mai mulţi îngrijitori executate cu un număr de accidentare minim aupra asistatului şi
presupunând un efort redus din partea celui/ celor care acordă îngrijire.
Mobilizarea şi schimbarea poziţiei au ca scop prevenirea apariţiei unor complicatii (escare,
tromboze, drenaj bronşic) şi grăbirea procesului de vindecare. Aceste operaţii trebuie să ţină seama de
boala, starea generală, reactivitatea pacientului. Pe de altă parte permit uşurarea manevrelor igienice:
schimbarea patului, spălarea imobilizatului, hrănirea. Este de mare importanţă păstrare poziţiei corecte
în culcat pe spate, ceea ce va fi posibil pe un pat tare, cu saltea de lână (se vor evita saltele de burete).
Mobilizarea bolnavului (etape de execuţie)
1. Pregătirea bolnavului
2. Mobilizarea capului şi a membrelor
3. Ridicarea în poziţie şezândă în pat
4. Aşezarea bolnavului în poziţie şezândă pe marginea patului
5. Aşezarea în fotoliu
6. Ridicarea bolnavului în poziţie ortostatică
7. Efectuarea primilor paşi.
Schimbarea poziţiei bolnavului (etape de execuţie)
1. Schimbarea poziţiei din decubit dorsal în decubit lateral (şi invers)
2. Schimbarea poziţiei din decubit dorsal în pozitie şezândă
3. Readucerea bolnavului alunecat din poziţie şezândă sau şemişezândă.
Manevre de mobilizare din poziţia culcat
Prima manevră este culcat lateral, pe partea afectată sau neafectată. Între genunchi se va aşeza
o pernă pentru a menţine distanţa optimă între genunchi şi a evita suprasolicitarea articulaţiei şoldului,
pentru a evita presiunea unui genunchi pe celălalt – presiune cauzatoare de escare. Se încearcă
manevra pe partea mai puţin afectată sau neafectată.
Tehnica: se aşează membrul superior opus pe abdomen, membrul superior de partea pe
careurmează culcarea laterală se aşează sub cap, membrul inferior de partea opusă sensului de reluare
se aşează peste celălalt, având o pernă între genunchi. Acum ajutăm rularea pe o parte de la bazin.
Mobilizarea bolnavului şi schimbarea poziţiei sale presupune, din partea asistentei, atenţie,
blândete, răbdare, prudenţă, îndemânare
Progresiv se poate încerca rularea şi pe partea opusă având grijă să nu cauzeze durere. În
funcţie de toleranţa celui imobilizat, se încearcă apoi trecerea în decubit ventral,la început semioblic cu
o pernă sub umăr, mai ales pentru cei cu probleme cardiace.
Este foarte importantă menţinerea articulaţiilor în poziţii corecte:

13
 -Şoldul în extensie aşezând o pernă sub şold, când este cazul;
-Genunchi întins; alternând cu semi-îndoirea lui prin aşezarea unei perne sub genunchi;
-Menţinerea tălpii în unghi drept faţă de gambă.
Manevre de masaj
Din poziţiile culcat se pot efectua manevrele de masaj. Masajul are ca scop îmbunătăţirea
circulaţie sângelui şi implicit evitarea escarelor. Acesta poate fi efectuat cu pudră de talc sau cu
unguente în sensul circulaţiei venoase, de la extremităţi spre trunchi. Tot în acest sens se pot efectua,
cu un prosop ud şi stors, şi manevrele igienice, având grija ca manevra să fie blândă pentru a nu cauza
dureri.
Manevre de masaj din diferite poziţii:
1. Din poziţia culcat dorsal (pe spate)
Pe membrele inferioare masajul se execută de la degete spre şold, blând la început, pentru a nu
provoca dureri şi din ce în ce mai apăsat în limita pe care o suportă imobilizatul.
Pe abdomen în sens circular din dreapta spre stânga, în sensul de evacuare intestinală. Este o
manevră foarte importantă pentru evitarea constipaţiei care trebuie combătută prin toate mijloacele:
alimentare, medicamentoase şi în ultimă instanţă prin clismă. Constipaţia trebuie evitată deoarece
constituie un obstacol major în calea recuperării, din cauza resorbţiei toxinelor.
Pe torace de la abdomen spre umăr, apoi spre celălalt, apoi pe părţile laterale; pe muşchii
pectorali, în sens circular, din înăuntru spre înafară. La femei se va proceda cu grijă în jurul glandei
mamare pentru a nu traumatiza glanda.
Pe membrele superioare, de la degete spre umăr, pe partea dorsală (exterioară) apoi spre partea
ventrală.
2. Din culcat ventral (pe burtă) – se respectă aceleaşi reguli:
Pe membrele inferioare: de la degete spre călcâi pe talpă, de la călcâi în sus până la articulaţia
şoldului;
Pe muşchii fesieri, în sens circular, dinăuntru în afară;
Pe trunchi, de la linia interfesieră, pe coloana vertebrală, spre umeri, paralel cu coloana până la
umeri şi pe spaţiile intercostale în sens oblic, de la coloană în afară, pe traiectul coastelor. În cazul în
care nu este posibilă poziţie culcat ventral, se încearcă aceste manevre de masaj pe partea dorsală a
corpului, din poziţia culcat lateral.
Manevre de gimnastică din poziţiile culcat:
Exerciţii de întindere a muşchilor flexori (de prindere)
Pentru membrul superior se au în vedere întinderea cotului şi a palmei astfel: se aplică o mană
sub cot şi cealaltă pe degete cu tendinţa de întindere a degetelor şi a mâinii până ce pacientul simte o
tensiune la nivelul muşchiului antebraţului, dar nu durere! Se păstreză aproximativ 30 de secunde; se
efectuează aceeaşi mişcare şi cu celălalt membru superior chiar dacă nu este afectat şi se repetă încă o
dată pentru fiecare membru. Această întindere musculară şi implicit articulară nu se efectuează decât
de două ori consecutiv, dimineaţa şi seara. Aceste exerciţii se mai pot efectua din poziţie sezând.

14
 Pentru membrul inferior după ce se apasă cu o mână genunchiul pentru o cât mai bună bună
întindere a articulaţiei, se aplică cealaltă mână pe talp, efectuându-se flexia dorsală, fără să apară
durerea. Tensiunea musculară se simte în spatele genunchiului şi pe musculatura posterioară a gambei.
Această întindere are aceeaşi durată de 30 de secunde, se execută numai de două ori consecutiv în
aceleaşi momente ale zilei (dimineaţa şi seara). Pentru membrele inferioare ele constituie pregătirea în
vederea ridicării în picioare şi permite posibilitatea stabilităţii acestei poziţii pentru efectuarea mersului
corect, acolo unde diagnosticul permite. Acestea sunt exerciţii care se efectuează o lungă perioadă de
timp, chiar după ce s-a realizat întinderea completă a articulaţilor, pentru menţinerea lor.
Exerciţiile articulare se execută pentru fiecare articulaţie de la degete, pumn, cot, umăr – pentru
membrul superior; degete, gleznă, genunchi, şold – pentru membrul inferior.Aceste manevre de îndoire
şi în intindere a fiecărei articulaţii în parte, executate cu blândeţe, fără durere, din toate poziţiile culcat,
pentru menţinerea mobilităţii articulare şi evitarea blocărilor în poziţii vicioase.Spre deosebire de
execiţiile de întindere, exerciţiile articulare se efectuează câteva minute, de mai multe ori pe zi. La
început, aceste exerciţii se fac pasiv adică cu ajutor, apoi pasivo-activ (pacientul contribuie la
efectuarea mişcării, fiind ajutat) şi în final va executa mişcarea activ (fără ajutor). În vederea creşterii
şi descreşterii curbei de efort fizic al pacientului, când el va face singur exerciţiile articulare, este
important ca la început acestea să se efectueze în sensul gravitaţiei, mai târziu contra gravitaţiei,
urmând ca apoi să se exerseze contra unei opoziţii. Astfel se asigură antrenarea forţei musculare
crescând efortul fizic. Treptat se măreşte numărul de repetări, ţinându-se seama de dispoziţia fizică şi
psihică a bolnavului.
Este important ca atunci când devine posibilă îndoirea voită a genunchilor, bolnavul să fie
învăţat să-şi ridice bazinul. Persoana care îl îngrijeşte poate să îl ajute fixându-i gleznele. Această
mişcare uşurează folosirea bazinetului (plosca) şi efectuarea toaletei locale.
Manevre de mobilizare din poziţie şezând
În următoarea etapă se trece la poziţia şezând alungit – rezemat, adică ridicarea trunchiului şi
sprijinirea pe perne, cu picioarele întinse. Dacă nu au fost executate anterior exerciţiile de intindere
pentru musculatura membrelor inferioare, această poziţie va fi dificilă.
Poziţia şezând permite alimentaţia mai uşoară şi o gama mai largă de mişcări ale membrelor
superioare şi ale capului. Ea consituie o poziţie alternativă la interval de 3-4 ore.
Progresiv se ajunge la poziţia şezând alungit – nerezemat contribuind la restabilirea
echilibrului, ceea ce va permite apoi poziţie şezând la marginea patului cu picioarele atârnând.
La prima încercare, bolnavul va sta câteva secunde în această poziţie până când se colorează
tegumentele, după care bolnavul este întins din nou în pat. Zilnic, se măreşte progresiv durata acestei
poziţii.
Din momentul în care bolnavul câştigă poziţia şezând, se reduce înălţimea patului astfel ca
tălpile să stea pe podea. Când poziţie devine comodă, hrănirea bolnavului se face numai în această
poziţie, iar pentru necesităţi fiziologice vom transla bolnavul pe scaunul WC, aşezat langă pat cu
spătarul perpendicular pe lungimea patului. Translarea bolnavului se face sprijinind genunchii
asistentului de genunchii bolnavului care este apucat de sub braţe şi este rotit 90 de grade pe scaunul
WC.
Treptat se vor face exerciţii de trecere a greutăţii de pe şezut pe tălpi prin aplecarea capului şi
ridicarea şezutului sprijinind genunchii asistentului de genunchii bolnavului.

15
 Trecerea bolnavului pe scaunul WC are mare importanţă, deoarece astfel se asigură nu numai o
evacuare intestinală normală, ci si posibilitatea spălării şi pudrării cu talc a zonelor genitale.
Odată ce bolnavul a reuşit să stea în poziţie şezând pe scaunul WC este oportună şi încurajarea
sa pentru utilizarea scaunului cu rotile.
În cazul hemiplegiilor se acordă mare atenţie membrului superior afectat prin susţinerea lui cu
o eşarfă legată de gât pentru a evita luxarea umărului.
Din poziţia şezând se efectuează masajul cefei; netezim de la baza capului spre umeri pe părţile
laterale, apoi pe coloana cervicală, de sus în jos. Se poate insista pe fiecare spaţiu intervertebral cu
degetele, prin mişcări circulare.
Ridicarea în picioare a bolnavului
Pentru un bolnav care a fost imobilizat la pat o perioadă lungă de timp, ridicarea în picioare
reprezintă momentul crucial în care poate să creadă cu convingere în recuperarea sa.
Manevra de ridicare în picioare nu se poate realiza corect dacă succesiunea etapelor descrise
până acum nu a fost respectat întocmai.
Manevrele prezentate trebuie exersate şi aplicate cu stricteţe, fără abateri de la ordinea şi timpul
necesar executării lor.
Manevra de ridicare în picioare a bolnavului se execută astfel:

 Persoana care îngrijeşte sprijină genunchii săi în genunchii bolnavului;

 Se pune mâna pe ceafa bolnavului;

 Se trece la aplecarea capului bolnavului cu bărbia în piept;

 Cu cealaltă mână se sprijină bolnavul sub braţ;

 Se face trecerea greutăţii de pe şezut în picioare cu trunchiul aplecat în faţă şi genunchii îndoiţi;

 Se întind genunchii bolnavului;

 Se ridică trunchiul şi

 Se trage bazinul în faţă pentru ca şoldul să fie perfect întins.

 Aceasta este poziţia corectă de stat în picioare.

Aşezarea bolnavului se face în sens invers:

 Se apleacă trunchiul cu bărbia în piept;

 Se îndoaie genunchii;

 Se aşează trunchiul;

 Se ridică ultima dată capul.

Acest exerciţiu se repetă până când bolnavul reuşeste aproape singur să se ridice şi apoi este
învăţat să stea cu greutatea egal repartizată pe ambele picioare.

16
 Un rol important îl are schimbarea poziţiei capului ca şi exerciţiu de echilibru pentru pregătirea
deplasării.
După ce reuşeşte să stea singur pe ambele picioare depărtate puţin, pentru a avea o mai mare
bază de susţinere, se încearcă trecerea greutăţii de pe un picior pe celălalt, cu atenţie, ca genunchii să
nu se îndoaie.
Pe tot parcursul exerciţiilor descrise trebuie să sprijinim ferm bolnavul pentru a nu cădea. Orice
neatenţie poate provoca o căzătură cu urmări grave:

 Se pot produce leziuni sau chiar fracturi;

 Bolnavul îşi poate pierde încrederea în posibilităţile lui;

 Va deveni temător şi va refuza reluarea exercţiilor.

Când trecerea greutăţii de pe un picior pe altul se poate efectua, se începe exersarea paşilor pe
loc. Acum se procedează astfel:

 Se ridică un genunchi până aproape de nivelul şoldului;

 Apoi se întinde genunchiul în poziţia iniţială;

 Se executa acelaşi exerciţiu cu celălalt picior.

Abia acum se poate pune problema abordării mersului bolnavului. Trebuie acordată o mare
atenţie învăţării corecte a pasului, deoarece orice incorectitudine duce la invăţarea unui mers greşit,
şchiopătat, ceea ce va cere un mai mare efort de deplasare şi riscul unei căzături cu efecte nedorite.
Mersul cu cadru metalic
Se poate aborda această problemă a mersului cu cadru metalic numai în cazul bolnavilor ce nu
au afectate membrele superioare sau a celor care se pot sprijini în mâini.
Există o tendinţă greşită de a începe deplasarea bolnavului cu ajutorul cârjelor. Experienţa a
demonstrat că trecerea imediată la mersul cu ajutorul cârjelor, fără abordarea exerciţiilor de mers cu
cadru metalic, duce la învăţarea unor posturi greşite în timpul mersului, greu de corectat mai târziu,la
căderea bolnavului sprijinit în cârje datorită nesiguranţei în mers, a lipsei de echilibru.
Este de dorit ca procurarea cadrului metalic să se facă mai înainte de momentul în care va fi
folosit pentru ca bolnavul să îl vadă, să înţeleagă sensul folosirii acestuia, să dorească să parcurgă
etapele câştigării poziţiei de mers corect.
Cadrul metalic trebuie să fie reglat în aşa fel încât bolnavul să nu stea aplecat atunci când îl
foloseşte.
Pentru început se va executa un singur pas, insistându-se pe rularea tălpii cu genunchiul perfect
întins. Se va executa şi înapoi acelaşi sens. Când trecerea greutaţii de pe piciorul din spate pe cel din
faţă se realizează corect, se vor face doi paşi atât înainte, cât şi inapoi. Paşii înapoi sunt necesari pentru
asigurarea unui cât mai bun echilibru.
Treptat se măreşte numărul de paşi, pentru început pe o suprafaţă fără denivelări şi distanţe
scurte.
Urcarea şi coborârea scărilor

17
 Deoarece mulţi bolnavi trăiesc în case sau la diferite etaje ale blocurilor, este necesar ca atunci
când pot să meargă, să înveţe să urce şi să coboare scări.
Este recomandat ca acest gen de mişcări să înceapa cu urcarea scărilor. Iniţial se incepe cu o
treaptă care se urcă şi se coboară cu spatele, apoi două, trei şi aşa mai departe. Abia după ce aceste
mişcări au fost bine însuşite se poate trece la coborârea scărilor cu faţa spre ele. Se procedează la
început la coborârea cu faţa spre scări, apoi urcarea lor cu spatele.
Menţinăm că urcatul şi coborâtul scărilor sunt mişcări foarte importante pe care bolnavul
trebuie să şi le însuşească lent. Bolnavul va fi susţinut la început, apoi se va putea sprijini de balustradă
sau de perete, dacă are membrele superioare valide. Se ştie ca mulţi dintre bolnavii care au fost
imobilizaţi au rău de înălţime atunci când privesc scările în momentul coborârii, de aceea persoana
care îl îngrijeşte trebuie să fie foarte atentă, să încurajeze bolnavul, să-l sprijine cu răbdare, să-i dea
încredere în sine. Familiaritatea cu urcatul şi coborâtul scărilor asigură bolavului un plus de siguranţă
în deplasarea pe stradă. Urcarea şi coborârea scărilor nu se poate face cu cadrul metalic deoarece
suprafaţa acestuia depăşeşte lăţimea scării.
Tulburări de coordonare a mişcărilor
Acest gen de tulburări se pot manifesta la persoane cu diferite tipuri de handicap. Desigur, ele
împiedică o autonomie în mişcarea bolnavului, pot conduce la iritabilitate nervoasă, fapt ce genereaza
disconfort psihic şi amânarea exerciţiilor de recuperare fizică.
Toate exerciţiile de iniţiere în kinetoterapie prezentate aici în mod special pentru bolnavii
imobilizaţi la pat, pot fi aplicate cu succes la orice tip de handicap în vederea stabilirii echilibrului şi
autonomiei mişcărilor. Spre exemplu, la persoanele cu handicap mintal sever, pentru coordonarea
mişcărilor membrelor superioare se poate exersa la început prinderea unor obiecte mare (o minge
mare), apoi treptat se va exersa cu obiecte din ce în ce mai mici, până la un ac. Aceste exerciţii
dezvoltă abilitatea manuală. Pentru coordonarea mişcărilor membrelor inferioare se respectă etapele de
mişcări descrise anterior.

SITUATII PARTICULARE IN INGRIJIREA BOLNAVULUI

18
Bolnavul imobilizat Ingrijiri speciale:

 toaleta bolnavului

 curăţenia lenjeriei de pat şi de corp

 aerisirea încăperii

 mişcări de poziţie

 scoaterea în aer liber

 prevenirea escarelor

 stimularea interesului intelectual

Comportamentul asistentei trebuie să fie caracterizat prin atenţie,
răbdare, blândeţe, promptitudine.

Bolnavul cu febră Măsuri specifice:

 verificarea tegumentelor

 asigurarea lenjeriei curate şi uscate

 hidratarea în cantităţi suficiente

 urmărirea deshidratării mucoasei bucale

 comprese cu apă la temperatura camerei

Atenţia asistentei trebuie să se concentreze asupra apariţiei
eventualelor convulsii şi a menţinerii repausului continuu la pat.

Bolnavul cu agitaţie Măsuri de urgenţă:

psihomotorie
 anunţarea medicului

 calmarea bolnavului

 calmarea celorlalţi bolnavi

 îndepărtarea tuturor obiectelor din jurul bolnavului

 supravegherea comportamentului

 imobilizarea bolnavului (manual, chingi, cearşafuri, cămaşa

de protecţie)
Atitudinea asistentei trebuie să fie calmă, blândă, hotărâtă, iar tonul
normal.

19
Bolnavul cu convulsii Măsuri de urgenţă:

 anunţarea medicului

 deschiderea cămăşii

 aşezarea bolnavului în decubit dorsal cu capul întors într-o

parte introducerea unei batiste între arcadele dentare

 urmărirea simptomelor în timpul accesului

 efectuarea toaletei parţiale după acces.

Atenţia asistentei trebuie să se concentreze pe supravegherea
permanenta pentru a evita asfixia prin "înghiţirea" limbii.

MASURI DE CONTROL AL INFECTIEI

In cursul ingrijirilor la domiciliu, atat pacientii cat si apartinatorii trebuie sa se apere de infectii.
Toti cei implicati in ingrijirea unui pacient trebuie sa se spele pe maini cu apa calda si sapun
inainte si dupa acordarea ingrijirilor.
Persoana care, in timpul ingrijirii, intra in contact cu fluidele eliminate de pacient (de exemplu
in cursul golirii unei pungi colectoare de urina, schimbarii lenjeriei murdare) trebuie sa poarte manusi,
eventual imbracaminte de protectie, pentru a preveni contaminarea.
Rufele murdarite cu secretii, urina, fecale, trebuie schimbate cat mai repede posibil. Rufele
murdarite se colecteaza in saci de plastic si se spala separat de alte haine. Apa de spalat trebuie sa aiba
o temperatura de cel putin 50-60 grade C si in ea trebuie adaugat un pahar de inalbitor. Dupa folosire,
punga de plastic in care s-au colectat rufele trebuie stropita cu solutie de dezinfectanta si aruncata in
vasul de gunoi sau, daca este posibil, trebuie arsa. Plosca trebuie golite imediat dupa utilizare, spalata
si pastrata curata.
Ingrijitorul care are o raceala nu ar trebui sa ingrijeasca pacientul. Daca acest lucru nu este
posibil, ingrijitorul va purta o masca de protectie.
MASURI DE SIGURANTA LA DOMICILIU PENTRU VARSTNICI
-Mentinerea holurilor si scarilor luminate, folosirea de lampi sau becuri de veghe.
-Mentinerea covoarelor, podelelor si scarilor in conditii bune, pastrarea podelelor curate dar neceruite,
fixarea covoarelor in cuie si nu folosirea covoraselor.
-Folosirea bandei antiderapante in vana sau in cabina de dus. La dus, asezarea pe un scaun de plastic.
-Mentinerea cablurilor electrice si prizele in bune conditii de functionare. Nu se folosesc cabluri in
zonele circulate, si nu se supraincalzesc prizele.
-Folosirea de tigai usoare la gatit. Nu se lasa servete sa atarne deasupra aragazului sau sobei.
-Se pun obiectele frecvent utilizate in locuri la care se ajunge usor.
-Evitarea urcarii pe scari sau scaune in tulburari de echilibru.

20
-Nu se ridica obiecte grele.
-Efectuarea controalelor oftalmologice periodice.
-Purtarea pantofilor pe masura, inchisi la spate, cu toc jos si care nu aluneca.
-Punerea telefonului la indemana, cu numerele de telefon de urgenta notate la vedere.
-Tinerea produsele toxice, de curatat, departe de locurile unde se pastreaza si se prepara mancarea.
Prevenirea accidentelor casnice
-Nu se tin chibriturile la indemana copiilor, nu se arunca chibriturile in cosul de gunoi.
-Supravegherea continuu a vasului in care fierbe ceva.
-Nu se toarna apa peste uleiul fierbinte.
-Nu se fumeaza in pat .
-Nu se supraincarca circuitele electrice.
-Nu se lasa sa se ude cablurile electrice.
-Nu se foloseste benzina sau alte lichide inflamabile in spatii inchise.
-Pastrarea numarul de telefon de urgenta aproape de telefon.
Sfaturi pentru apartinatori:
-Fiti bland cu pacientul.
-Amintiti-va ca sunteti apartinator, nu magician: nu puteti face minuni, oricat de mult ati dori.
-Gasiti-va un loc retras unde sa va relaxati cat de des posibil.
-Oferiti sprijin, incurajati si laudati pe cei pe care ii ingrijiti. Invatati sa acceptati laudele.
-Va veti simti neajutorati la un moment dat datorita suferintei pe care o vedeti. Acceptati acest lucru
fara rusine.
-Schimbati-va adesea rutina.
-In fiecare zi incercati sa va concentrati asupra lucrurilor bune care se intampla in acea zi.
-Fiti plin de resurse, fiti creativi. Incercati noi abordari in activitatile zilnice.
Observatie: Sintetizarea si aplicarea cunostintelor si a deprinderilor dobandite la modulele de educatie
pentru sanatate,mediu si sanatate, psihologie, sociologie, pedagogie, tehnici de nursing, gerontologie si
geriatrie,ingrijiri paleative,etc.

OBLIGATIILE FURNIZORULUI DE SERVICII DE INGRIJIRI MEDICALE

LA DOMICILIU

21
 Sa informeze asiguratii despre serviciile de ingrijiri medicale la domiciliu cuprinse in pachetul
de servicii de baza, obligatiile furnizorului, precum si obligatiile asiguratului.
Sa respecte programul conform planului de ingrijiri medicale la domiciliu conform
recomandarilor facute de catre medicii de specialitate din ambulatoriul de specialitate si din spital,
zilnic, inclusiv sâmbata, duminica si in timpul sarbatorilor legale.
Sa acorde servicii de ingrijiri medicale la domiciliu tuturor asiguratilor fara nici o discriminare.
Sa nu modifice sau sa nu intrerupa din proprie initiativa schema de ingrijire recomandata.
Sa comunice direct, atât medicului care a recomandat ingrijirile medicale la domiciliu cât si
medicului de familie al asiguratului, evolutia starii de sanatate a acestuia.
Sa tina evidenta serviciilor de ingrijiri medicale furnizate la domiciliul asiguratului, privind
tipul serviciului acordat, data si ora acordarii, durata, evolutia starii de sanatate.
Sa urmareasca prezentarea la controlul medical a asiguratului pe care l-a ingrijit, atunci când
acest lucru a fost solicitat de medicul care a facut recomandarea ingrijirii medicale la domiciliu, si sa
nu depaseasca din proprie initiativa perioada de ingrijiri medicale la domiciliu, care nu poate fi mai
mare decât cea stabilita prin norme.

Fisa postului  este un document care precizeaza sarcinile si responsabilitatile ce-i revin
titularului postului, conditiile de lucru, standardele de performanta, modalitatea de recompensare,
precum si caracteristicile personale necesare angajatului pentru indeplinirea cerintelor postului. Fisele
de post nu sunt numai utile, sunt si obligatorii prin lege. Ele sunt Anexa la Contractul Individual de
Munca, si contin toate elementele necesare pentru a recruta, selecta, pregati, perfectiona si evalua un
angajat. (model anexa 1)

Ingrijitorul de Bolnavi la Domiciliu se ocupa in principal cu stabilirea planului de ingrijire a

pacientului, pregatirea pacientului in vederea aplicarii tehnicilor de ingrijire si a tratamentului medical,
administrarea tratamentelor medicale la domiciliul pacientului, aplicarea tehnicilor de ingrijire a
pacientului, completarea dosarului de ingrijire al pacientului, precum si cu asigurarea materialelor
specifice pentru pacienti.

DREPTURILE BENEFICIARULUI
-Contractul de ingrijire la domiciliu in care sunt precizate drepturile si obligatiile partilor;
-Norme de etica si deontologie in ingrijirea la domiciliu.
IMPORTANT PENTRU ASIGURATI!
       Serviciile de ingrijiri la domiciliu se acorda de catre furnizori autorizati si acreditati si de catre
medici de familie.
       Pentru a beneficia de ingrijiri la domiciliu aveti nevoie de recomandare de la medicul de
specialitate, tinând seama de starea de sanatate a asiguratului si de gradul de dependenta al acestuia.
       Perioada pentru care un asigurat poate beneficia de servicii de ingrijiri medicale la domiciliu se
stabileste de catre medicul care a facut recomandarea, cu obligativitatea precizarii ritmicitatii sau
periodicitatii serviciilor, dar nu mai mult de 90 de zile de îngrijiri/în ultimele 11 luni in una sau mai
multe etape (seturi de ingrijiri).

22
ANEXA 1 Fisa de post Ingrijitor la domiciliu

1) Denumirea postului :Ingrijitor la domiciliu

2) Descrierea generala a postului :

Personal calificat care ofera ingrijiri la domiciliu persoanelor asistate / beneficiarului

3) Atributii de serviciu :

Asigurarea igienei corporale pentru persoanele asistate / beneficiari ( toaleta partiala sau totala  ;
schimbarea lenjeriei de pat si de corp , ajutor la imbracat si dezbracat ; ajutor la satisfacerea nevoilor
fiziologice ) ;

Asigurarea alimentatiei corecte : - ajutor la prepararea hranei ; alimentarea persoanei , activ sau pasiv ;

Supravegherea administrarii tratamentului oral ;

Efectuarea unor mobilizari active si pasive ;

Efectuarea unor activitati si servicii menajere ( curatenie , ajutor la spalat , etc. ) strict legate de buna
desfasurare a actului de ingrijire , de confortul ingrijitorului sau a persoanei ingrijite ;

Asigurarea unei comunicari permanente cu persoana asistata , antrenarea in activitati de natura sa-i
pastreze tonul psihic ;

Observarea oricaror modificari in starea generala a persoanei ingrijite si aducerea lor la cunostinta
membrilor echipei sau a serviciilor de urgenta , dupa caz ;

Consemnarea observatiilor zilnice despre pacienti in planurile individuale de ingrijire ;

Participa la intalnirile derulate in cadrul echipei ;

Ingrijitorul trebuie sa respecte principiul confidentialitatii datelor si situatiilor legate de pacient .

acestea vor fi comunicate numai coordonatorului de caz si doar in conditii speciale ( de exemplu care
ameninta viata persoanei asistate / ingrijite ) altor persoane ( serviciul de urgenta ) ;

Este interzis ingrijitorului sa ceara sau sa dobandeasca in vreun fel bunuri materiale , bani sau servicii
de la persoanele asistate / ingrijite in urma activitatii prestate . in caz contrar se vor aplica masuri de
disciplinare mergand pana la desfacerea conrtractului de munca .

4) Relatii in cadrul organizatiei :

Se subordoneaza coordonatorului de caz , colaboreaza cu toti membrii echipei , in functie de situatie .

5) . Cerinte pentru ocuparea postului : Studii medii ;

23
 BIBLIOGRAFIE
3. Lemon – Materiale de educaţie în nursing
4. Asociaţia Equilibre - Ghid pentru infirmiere
5. World Health Organization - Home-Based and Long-Term Care, 1999
6. Bucur Venera Margareta
7. Legea Nr. 145/1997 privind Asigurarile Sociale de Sanatate ,
8. Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 150/2002, privind organizarea si functionarea
sistemului de asigurari sociale de sanatate,
9. Hotarârea de Guvern nr. 1714/2008 pentru aprobarea Contractului-cadru privind conditiile
acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate
10. Ordinul MS/CNAS nr. 416/428/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Contractului-cadru,Norme legislative privind ingrijirile medicale la domiciliu;
11. HG privind activitatile de voluntariat in domeniul serviciilor de ingrijire la domiciliu pentru
persoane varstnice.

GRUPUL SCOLAR SANITAR BAIA MARE

Autori:
As. Marian Lucretia
As.Trif Elena

24