UNIVERSITATEA DE VEST TIMIŞOARA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI PSIHOLOGIE

SECŢIA ASISTENŢĂ SOCIALĂ
Student în anul II – ID: Caşcaval Vasilică Ionel

Referat

Abuzul asupra batranilor

 Generalitati
 
Abuzul asupra batranilor se refera la orice forma de maltratare a unei persoane in varsta de
catre un ingrijitor, membru al familiei, sot/sotie sau prieten.
 Categorii de abuz asupra batranilor
 
Amendamentul la Actul Americanilor Varstnici din 1987 a identificat trei categorii de abuz
asupra batranilor.
Abuzul domestic asupra batranilor, care are loc de obicei in casa varstnicului sau in casa
ingrijitorului. Maltratatorul este de obicei o ruda, un prieten apropiat sau un insotitor platit.
Abuzul in institutii se refera  la abuzul care are loc intr-o casa rezidentiala (cum ar fi un
azil de batrani), orfelinat sau o casa in care se ofera asistenta sociala. Maltratatorul are un
contract financiar sa ingrijeasca persoana varstnica.
Auto-neglijarea este un comportament in care persoana varstnica isi ameninta propria
siguranta sau sanatate. Auto-neglijarea este prezenta la o persoana invarsta care refuza sa-
si asigure hrana adecvata, apa, imbracaminte, adapost, igiena personala, medicatie, si
precautii de siguranta.
 Actele de abuz asupra batranilor
 
Abuzul asupra batranilor poate include:
- acte de violenta, cum ar fi lovirea, bataia, imbrancitul, zgaltairea, palmuirea, lovirea cu
piciorul, ciupirea sau arderea
- folosirea neadecvata a medicamentelor sau a constrangerilor fizice, alimentarea cu sila si
pedepsele corporale de orice fel, sunt alte exemple ale abuzului
- raporturile sexuale fortate sau raporturile sexuale cu orice persoana care nu-si poate da
consimtamantul; acestea includ atingerea nedorita si orice forma de abuz sau hartuire
sexuala, cum ar fi violul, sodomia, dezbracarea fortata si fotografiile cu continut sexual
explicit
- abuzul emotional sau psihologic, cum ar fi poreclele, insultele amenintarile, intimidarea,
umilirea sau hartuirea; tratarea persoanei varstnice ca si cum ar fi un copil, privarea de
comunicare verbala in scopuri punitive sau demonstrative, izolarea acesteia de familie,
prieteni sau activitatile obisnuite, sunt exemple ale abuzului emotional sau psihologic
- neglijarea, cum ar fi esecul de a asigura unei persoane varstnice mancare, imbracaminte,
adapost sau alte nevoi esentiale; neglijarea include si neplata taxei de azil daca exista
responsabilitatea legala de a o plati
- abandonul sau parasirea unei persoane varstnice de catre o persoana care are
responsabilitatea fizica si legala de a-i asigura ingrijirea
- folosirea ilegala sau neadecvata a fondurilor, proprietatilor sau bunurilor unei persoane
varstnice; aceasta include si falsificarea semnaturii, furtul de bani, bunuri sau pacalirea unei
persoane varstnice sa semneze documente care sa transfere fonduri, proprietati sau bunuri.
 Factori de risc
 
Abuzul asupra batranilor este o problema complexa care are multi factori contributivi.
Factorii  de risc includ:
- violenta domestica intretinuta de-a lungul timpului pana la batranete: abuzul de catre sot
sau sotie reprezinta o proportie substantiala a acestor cazuri
- problemele personale ale maltratatorilor: cei care maltrateaza persoanele invarsta (mai
ales copiii ajunsi la varsta adulta) sunt de obicei dependenti financiar sau in alte moduri de
persoanele varstnice de care abuzeaza; aceasta se datoreaza deseori unor probleme
personale cum ar fi bolile psihice sau alte trasaturi de personalitate disfunctionale; riscul
pare sa fie mai crescut daca maltratatorul locuieste in aceeasi casa cu persoana varstnica
- izolarea sociala: maltratatorii care locuiesc cu persoana varstnica au ocazia de a abuza mai
frecvent de aceasta si deseori incearca sa-si izoleze victima de alte persoane, pentru a
preveni dezvaluirea abuzului.
 Simptome
 
Semnele si simptomele abuzului asupra batranilor variaza in limite foarte largi, in functie de
tipul abuzului.
Semnele si simptomele abuzului fizic asupra batranilor pot include:
- vanatai, ochi invinetiti, cucuie, zgarieturi, urme de legare, taieturi, intepaturi sau rani
netratate, in stadii de vindecare diferite
- oase fracturate, inclusiv oasele calotei craniene (cap spart)
- intinderi, dizlocari sau traumatisme interne
- ochelari sparti sau semne de imobilizare fortata
- probe de laborator care arata semne de supradozare sau de subdozare a medicamentelor
- declaratiile unei persoane varstnice ca a fost abuzata fizic
- schimbarea brusca a comportamentului unei persoane invarsta
- refuzul unui ingrijitor de a primi vizitatori care sa ramana singuri cu persoana invarsta.

Simptome ale unui posibil abuz sexual includ:

- vanatai in zona sanilor sau a zonei genitale
- boli venerice inexplicabile, infectii genitale inexplicabile
- sangerari anale si vaginale inexplicabile
- lenjerie rupta sau patata
- declaratiile unei persoane varstnice ca a fost abuzata sexual.

Abuzul psihic sau emotional e posibil daca persoana in varsta:

- pare agitata sau suparata
- afiseaza comportamente neobisnuite, cum ar fi suptul, tendinta de a musca sau de a se
legana
- e retrasa sau necomunicativa, neresponsiva
- declara ca a fost maltratata verbal sau emotional.

Semnele de neglijare includ:

- deshidratarea, malnutritia
- probleme de sanatate netratate
- o igiena personala defectuasa, conditii de trai neigienice sau periculoase
- declaratiile unei persoane varstnice ca a fost maltratata.
Abandonul include parasirea unei persoane varstnice intr-un spital, azil, intr-un magazin
comercial sau in orice alt spatiu public.

Semnele exploatarii financiare includ:

- schimbarile subite ale unui cont bancar sau a practicilor bancare, cum ar fi retrageri
inexplicabile de sume mari de bani
- nume aditionale pe cardul bancar al unei persoane varstnice
- schimbari bruste in testament sau in alte documente financiare
- disparitia de fonduri sau de bunuri valoroase
- taxe neplatite sau ingrijire sub standard, in ciuda disponibilitatii fondurilor
- dovada falsificarii semnaturii unei persoane invarsta
- aparitia subita a unor rude necunoscute
- plata pentru servicii nenecesare
- declaratiile unei persoane varstnice ca a fost exploatata financiar.

10. Forme de abuz asupra persoanelor vârstnice.

În ultimii 20 de ani, abuzul asupra persoanelor vârstnice a fost definit ca fiind „un act
singular sau repetat, sau lipsa unei acţiuni adecvate care se întâmplă în orice relaţie unde
există o aşteptare de încredere, ceea ce cauzează rău sau suferinţă unei persoane
vârstnice”.**
De-a lungul timpului au existat diverse moduri în care au fost clasificate formele de
abuz, fiecare autor fiind adeptul unui anumit tip de clasificare. În acest capitol, vor fi
prezentate într-o formă succintă, toate formele de abuz asupra persoanelor vârstnice, care
au fost menţionate până în prezent: abuzul fizic, abuzul emoţional sau psihologic, abuzul
financiar sau material, neglijarea, autoneglijarea, alte forme de abuz (abuzul sexual, abuzul
asupra soţului/soţiei, abuzul medical, abandonul sau părăsirea, pierderea respectului, abuzul
sistemic, violenţa economică, violenţa domestică sau socială, violenţa comunităţii, violenţa
politică şi conflictul armat, violenţa legată de HIV/SIDA).
Abuzul fizic. Abuzul asupra persoanelor vârstnice se regăseste sub diverse forme.
Una dintre formele mai usor de sesizat este abuzul fizic care constă în „folosirea forţei
fizice asupra unui vârstnic, care poate duce la leziuni ale corpului, dureri sau handicap”.***
În acestă categorie sunt incluse loviri, pedepse fizice, îmbrânciri, zdruncinări, arderi şi alte
torturi fizice. De asemenea, folosirea neadecvată a medicamentelor, hrănirea cu forţa si
constrângerile fizice sunt considerate tot abuz fizic.
Această formă de abuz se poate sesiza prin intermediul simptomelor de tipul:
vânătăi, răni, arderi, fracturi sau alte leziuni fizice care indică un rău intenţionat provocat de
celălalt. Aceste simptome sunt adesea atribuite căderilor sau altor întâmplări nefericite, atât
de cei care comit abuzul, cât şi de persoanele vârstnice. În cazuri foarte grave de abuz fizic,
agresorii pot chiar încerca să împiedice orice vizită la persoana vârstnică, din dorinţa de a
ascunde abuzul.
Vârstnicii ajung să se teamă de agresori si devin foarte nervosi sau vigilenţi în
apropierea lor.
Abuzul emoţional sau psihologic. În general, abuzul emoţional sau psihologic se
referă la „producerea unei stări de suferinţă prin acţiuni verbale sau nonverbale, de tipul
atacurilor verbale, ameninţărilor, intimidării sau hărţuirii”. *** Acest abuz poate include
infantilizarea vârstnicului sau izolarea lui de contactul social cu ceilalţi, ca o formă de
pedeapsă sau control. Principalele caracteristici ale abuzului emoţional sau psihologic
constau în:
„(a) lipsa de respect pentru intimitatea şi bunurile persoanei vârstnice,
(b) lipsa de consideraţie pentru dorinţele ei/lui;
(c) refuzul accesului la persoane cu semnificaţie pentru ea/el;
(d) nereuşita de a satisface nevoile sociale şi de sănătate ale ei/lui.”**
 Cea mai serioasă problemă generată de abuzul emoţional sau psihologic, apare din
dificultatea celorlalţi de a-l identifica. Specialistul are nevoie de repere cantitative sau
intuitive pentru a descrie existenţa sau gravitatea abuzului. Datorită acestui fapt, procesul
de identificare si evaluare a abuzului emoţional sau psihologic este considerat a fi subiectiv.
Însă, acest abuz are o caracteristică esenţială dată de patternul său de durată.
Dacă celelalte forme de abuz pot fi restabilite într-o anumită măsură, abuzul
emoţional sau psihologic, poate afecta persoana vârstnică până la finalul vieţii sale.
Câţiva dintre indicatorii acestei forme de abuz se referă la teamă, slabă capacitate de
a lua decizii, apatie, retragere si depresie.
Adesea, vârstnicii victime ale abuzului emoţional sunt continuu agitaţi sau
predominant retraşi. Ei pot răspunde atacurilor verbale şi nonverbale, prin apărare sau prin
agresiuni verbale similare.
Abuzul financiar sau material. Întrucât reuşesc să dobândească de-a lungul vieţii
anumite proprietăţii sau beneficii financiare, vârstnicii sunt supuşi adesea abuzului material,
denumit şi exploatare financiară. Acest abuz include:
„(a) folosirea ilegală sau neadecvată, sau însusirea improprie a veniturilor si
proprietăţii unui vârstnic;
(b) schimbări forţate ale testamentului ei/lui;
(c) refuzul dreptului de acces şi control asupra fondurilor personale şi
(d) fraude financiare”.**
Identificarea exploatării financiare nu este uşor de realizat, întrucât ar trebui să se
cunoască veniturile vârstnicului. Din acest motiv membrii familiei, avocaţii şi băncile sunt
adesea primii care raportează exploatarea financiară a unei persoane vârstnice.
„Schimbări bruste în retragerile fondurilor din bancă, schimbări neaşteptate ale
testamentului sau altor documente financiare şi dispariţia bunurilor de valoare sau
proprietăţi personale sunt adesea primele semne că vârstnicul este exploatat financiar”. ***
„În mod special, vârstnicii sunt vulnerabili la exploatare financiară prin programe de
reparaţie a casei, proceduri de investiţie sau jocuri necinstite” (McInnis-Dittrich Kathleen,
2002, p. 280).
Neglijarea. Neglijarea constă din „eşecul activ sau pasiv” de a îndeplini
responsabilităţile pentru asigurarea bunăstarii fizice sau psihice a unui vârstnic (idem
McInnis). Un membru al familiei sau orice persoană de la care se aşteaptă să ofere îngrijire
pentru vârstnic poate avea eşec în satisfacerea nevoilor acestuia întrucât:
(a) nu-i furnizează hrana adecvată, haine curate, un mediu confortabil de locuit, o
bună igienă personală si îngrijire a sănătăţii;
(b) nu-i dau posibilitatea să aibă contacte sociale;
(c) nu-i oferă echipament de sprijin, atunci când este cazul;
(d) nu reuşesc să prevină un pericol fizic şi să ofere supervizarea necesară.
Neglijarea pe termen lung poate duce la suprimarea vieţii, însă ea poate fi identificată
observând simptome fizice de tipul unei igiene personale sărace, rănilor provocate de sezutul
în pat, malnutriţiei şi dezhidratării, hainelor murdare, lipsa mijloacelor de autosusţinere,
incontinenţă, tulburări mentale şi handicapuri fizice. De asemenea, neglijarea poate fi
asociată cu o utilizare neadecvată a medicamentelor şi cu posibilităţi limitate de deplasare.
Condiţiile precare de viaţă şi insecuritatea creată de mediul în care trăieşte vârstnicul
pot fi în contrast sau similare cu condiţiile generale de viaţă ale celorlalţi membri ai familiei.
În ambele situaţii, prezenţa acestor simptome este considerată semn de neglijare.
Auto-neglijarea. Auto-neglijarea este adesea un semn al deficienţelor cognitive sau
tulburărilor psihiatrice care duc la incapacitatea vârstnicului de a se auto-îngriji şi de a
înţelege consecinţele neglijării lui. Vârstnicii care decid în mod constient să se auto-neglijeze
nu se încadrează în această formă de neglijare.
Aşadar, auto-neglijarea constă dintr-o serie de comportamente care ameninţă
sănătatea şi siguranţa unei persoane vârstnice, întrucât aceasta nu este capabilă să se auto-
îngrijească şi nu s-a identificat nici o altă persoană care să aibă responsabilitatea îngrijirii
ei/lui.
Simptomele auto-neglijării sunt similare neglijării provocate de ceilalţi, însă ele pot
rămâne invizibile pentru mult timp, ajungând la nivele de criză. „Spitalele, vecinii, şi poliţia
sunt cei mai frecvenţi raportori ai auto-neglijării”.***
Alte forme de abuz. Acestea sunt incluse de unii autori în categoriile anterioare sau
considerate ca alternative ale lor. Astfel, sunt menţionate următoarele forme de abuz:
abuzul sexual, abuzul asupra soţului/soţiei, abuzul medical, abandonul sau părăsirea,
pierderea respectului, abuzul sistemic, violenţa economică, abuzul de tip „ţap ispăsitor”,
violenţa domestică sau socială, violenţa comunităţii, violenţa politică si conflictul armat,
violenţa legată de HIV/SIDA.
Abuzul sexual. Acestă formă de abuz este considerată de unii autori ca subcategorie a
abuzului fizic, în timp ce alţii o consideră abuz emoţional sau psihologic.
Abuzul sexual este un comportament sexual neconsensual, care include atingeri
sexuale nedorite, viol, sodomie, nuditate involuntară, sau fotografii de natură sexuală.
Acest tip de abuz este destul de greu de sesizat datorită caracterului său intim. ***
Simptomele abuzului sexual includ vânătăi în zona sânilor sau a organelor genitale,
boli sau infecţii cu transmitere sexuală, şi sângerări anale sau genitale. Posibile semne că
persoana vârstnică a fost abuzată sexual sunt hainele pătate ale acesteia sau plânsul
nefiresc. Observaţia atentă a acestor semne este în mod special importantă la vârstnicii care
prezintă anumite incapacităţi sau tulburări cognitive, şi nu sunt pe deplin conştienţi de abuz
sau au dificultăţi de a-şi aminti anumite evenimente. Abuzul sexual este cu atât mai
periculos cu cât victima nu poate comunica bine sau este fizic şi/sau datorită mediului
incapabilă să se protejeze.
Abuzul asupra soţului/soţiei. Diferenţierea acestei forme de abuz este dată de relaţia
maritală dintre persoana vârstnică şi cea care comite abuzul, indiferent de durata acestei
relaţii. Abuzul poate include toate formele menţionate anterior: abuz fizic, emoţional,
financiar, sexual şi neglijare.
Abuzul medical. Acest abuz se referă la acţiunile neadecvate întreprinse de persoana
care oferă îngrijire vârstnicului din punct de vedere medical. În mod intenţionat sau
accidental, aceasta nu oferă medicaţia necesară, sau o administrează în doze care îl sedează
pe vârstnic sau îi cauzează un rău fizic.
Abandonul sau părăsirea. În literatura de specialitate abandonul sau părăsirea
vârstnicului vizează încetarea oricărei activităţi de îngrijire a vârstnicului de către persoanele
care sunt responsabile sau şi-au asumat acest rol.
Pierderea respectului. Orice manifestare comportamentală care este percepută de
vârstnic ca dezonorantă sau insultătoare desemnează lipsa sau pierderea respectului pentru
acesta.
Abuzul sistemic. Acest abuz se referă la marginalizarea persoanelor vârstnice în
instituţii sau prin politici economice şi sociale, având ca rezultat alocarea inechitabilă de
resurse sau discriminarea în furnizarea serviciilor.
Violenţa economică. Violenţa economică este o formă particulară de abuz asupra
vârstnicilor care se manifestă prin acţiuni de o mare intensitate, tărie, utilizând forţa brutală,
constrângerea, siluirea şi încălcarea ordinii legale pentru a intra în posesia sau a controla
anumite bunuri sau facilităţi economice care aparţin vârstnicului, profitându-se de o situaţie,
de poziţia socială faţă de acesta sau de putere. „În anumite situaţii, violenţa economică este
agravată de structuri economice, sociale şi politice care o ignoră sau o încurajează indirect”.
**
Persoanele vârstnice sunt supuse riscului de a suferi din cauza acestui abuz datorită
slăbiciunii lor fizice şi incapacităţii de a face faţă violenţei. Ei pot fi constrânşi să renunţe la
proprietatea unei case sau la veniturile unei pensii. De multe ori sunt raportate cazuri de viol
asupra femeilor pentru a renunţa la bunurile lor, sau cazuri de exproprieri şi exilări ale
femeilor văduve din domiciliul lor.
 Violenţa domestică sau socială. Violenţa domestică sau socială include
comportamente abuzive fizice, emoţionale, sexuale, sau de neglijare, din partea membrilor
familiei asupra unei persoane vârstnice, în vederea exercitării controlului asupra acesteia.
„Extinderea fenomenului depinde de normele socioculturale cu privire la comportamentul
acceptabil, superioritatea valorilor de familie şi aprecierea îmbătrânirii în cadrul societăţii”.
**
Violenţa comunităţii. Acest abuz include diverse comportamente de violenţă
dezvoltate în cadrul comunităţii, care pot afecta persoanele vârstnice prin victimizare directă
sau în mod indirect, prin împiedicarea accesului la servicii primare, de îngrijire şi socializare.
Atacurile obişnuite din cadrul comunităţii, jafurile, violul, vandalismul, delicvenţa,
violenţa asociată consumului de droguri şi luptele de bandă duc la apariţia unor stări de
teamă şi insecuritate care accentuează slăbiciunea vârstnicului şi incapacitatea acestuia de a
duce o viaţă confortabilă.
Violenţa politică şi conflictul armat. Violenţa politică este o formă de violenţă colectivă
a celor care se identifică cu un grup împotriva altuia pentru a obţine obiective politice şi
poate avea loc în cadrul statului sau între state. Această formă de violenţă poate afecta
persoanele vârstnice în mod direct, sau indirect prin destituire forţată. „În taberele de
refugiaţi, vârstnicii pot fi marginalizaţi prin alimentaţie şi îngrijiri de sănătate”. **
Violenţa legată de HIV-SIDA. Acest tip de violenţă poate lua multe forme, de la
hărţuirea verbală la atac fizic şi chiar omor. Violenţa apare datorită percepţiei agresorului că
victima are SIDA. De obicei, femeile vârstnice care au grijă de rudele lor în pragul morţii sau
de copii orfani sunt stigmatizate şi izolate, ca şi când ar fi purtătoarele acestui sindrom.
Epidemia HIV-SIDA este o nouă povară pe umerii celor vârstnici, accentuând şi mai mult
vulnerabilitatea lor. Pentru sprijinirea familiilor şi a comunităţii în general, se impune tot mai
mult nevoia de a-i sprijini pe cei vârstnici în eforturile lor de a fi de folos celorlalţi.
“Persoanele vârstnice sănătoase sunt resurse pentru familiile lor, pentru comunităţile lor şi
pentru economia ţărilor din care fac parte”. ****
National Aging Resource Center on Elder Abuse (NARCEA) din SUA (Tatara,1990) a
clasificat formele de abuz astfel:
- abuz fizic
- abuz sexual
- abuz emoţional sau psihologic
- neglijare
- abuz financiar sau material
- înjosire de sine şi neglijare
- alte tipuri de abuz
Tipurile şi frecvenţa abuzului domestic asupra vârstnicilor din SUA, sunt prezentate
procentual în tabelul de mai jos:
Tipuri de abuz Procente
Neglijare 45,2%
Abuz fizic 19,1%
Abuz financiar sau material 17,1%
Abuz emoţional sau psihologic 13,8%
Abuz sexual 0,6%
Altele forme de abuz 4,0%
Sursa: Tatara, T. (1993). Summaries of the statistical data on elder abuse in
domestic settings for Fy 90 and FY 91. Washington, DC: NARCEA. Note: Data are from
30states surveyed.
Din tabel, reiese evident faptul că, neglijarea reprezintă cea mai frecvent întâlnită
formă de abuz asupra persoanelor vârstnice în SUA, lucru care este valabil şi în România,
conform datelor statistice. Acesta este probabil unul dintre motivele pentru care vârstnicii
preferă, la un moment dat, să apeleze la serviciile unei instituţii de îngrijire permanentă,
simţindu-se singuri, abandonaţi şi în multe situaţii în pericol, astfel ajungând să opteaze
pentru intrarea într-o instituţie unde să se simtă în siguranţă.

Abuzul asupra bătrânilor, un păcat moral actual

Sorina STAICULESCU

Abuzul asupra bătrânilor se referă la orice formă de maltratare a unei persoane în vârstă
de către un îngrijitor, membru al familiei, soţ/soţie sau prieten.

Se vorbeşte foarte des despre abuzuri asupra femeilor sau copiilor, dar rar sau aproape deloc
despre abuzurile asupra bunicilor şi persoanelor ajunse la vârsta a treia. Cu toate acestea, ele
există, iar în ultimii ani numărul acestora a crescut îngrijorător.
Făcând un studiu aproape tehnic asupra fenomenului, potrivit amendamentului la Actul
Americanilor Vârstnici din 1987, s-au identificat trei categorii de abuz asupra bătrânilor. Primul,
abuzul domestic asupra bătrânilor, are loc de obicei în casa vârstnicului sau a îngrijitorului.
Abuzatorul/maltratatorul este, de obicei, o rudă, un prieten apropiat sau un însoţitor plătit. Cea
de-a doua categorie, abuzul în instituţii, se referă la abuzul care are loc într-o casă rezidenţială
(cum ar fi un azil de bătrâni), orfelinat sau o casă în care se oferă asistenţă socială. În acest caz,
maltratatorul are un contract financiar să îngrijească persoana vârstnică. A treia categorie şi
ultima, autoneglijarea, presupune un comportament în care persoana vârstnică îşi ameninţă
propria siguranţă sau sănătate. Autoneglijarea este prezentă la o persoană în vârstă care refuză să-
şi asigure hrana adecvată, apa, îmbrăcămintea, adăpostul, igiena personală, medicaţia, şi chiar să-
şi ia precauţii de siguranţă.

Acte de abuz

Aşa cum au identificat specialiştii, abuzul asupra bătrânilor poate lua diverse forme: acte de
violenţă (cum ar fi lovirea, bătaia, îmbrâncitul, zgâlţâirea, pălmuirea, lovirea cu piciorul, ciupirea
sau arderea). Folosirea neadecvată a medicamentelor sau a constrângerilor fizice, alimentarea cu
sila şi pedepsele corporale de orice fel sunt alte exemple ale abuzului. Raporturile sexuale forţate
sau raporturile sexuale cu orice persoană care nu-şi poate da consimţământul sunt considerate tot
abuzuri. Acestea includ atingerea nedorită şi orice formă de abuz sau hărţuire sexuală, cum ar fi
violul, sodomia, dezbrăcarea forţată şi fotografiile cu conţinut sexual explicit.
Abuzul emoţional sau psihologic - poreclele, insultele, ameninţările, intimidarea, umilirea sau
hărţuirea - intră în aceeaşi categorie. Tratarea persoanei vârstnice ca şi cum ar fi un copil,
privarea de comunicare verbală în scopuri punitive sau demonstrative, izolarea acesteia de
familie, prieteni sau activităţile obişnuite sunt exemple ale abuzului emoţional sau psihologic. De
asemenea, neglijarea - lipsa atenţiei în a asigura unei persoane vârstnice mâncare, îmbrăcăminte,
adăpost sau alte nevoi esenţiale. Neglijarea include şi neplata taxei de azil, dacă există
responsabilitatea legală de a o plăti.
Abandonul sau părăsirea unei persoane vârstnice de către o persoană care are responsabilitatea
fizică şi legală de a-i asigura îngrijirea este altă formă de abuz asupra bătrânilor. Folosirea ilegală
sau neadecvată a fondurilor, proprietăţilor sau bunurilor unei persoane vârstnice este abuz.
Aceasta include şi falsificarea semnăturii, furtul de bani şi bunuri sau păcălirea unei persoane
vârstnice să semneze documente care să transfere fonduri, proprietăţi sau bunuri.
Factori de risc

Abuzul asupra bătrânilor este o problemă complexă, cu mulţi factori contributivi. Printre aceştia,
violenţa domestică întreţinută de-a lungul timpului până la bătrâneţe este unul cu urmări grave.
Abuzul de către soţ sau soţie reprezintă o proporţie substanţială a acestor cazuri.
Problemele personale ale maltratatorilor reprezintă tot un factor de risc. Cei care maltratează
persoanele în vârstă (mai ales copiii ajunşi la vârsta adultă) sunt, de obicei, dependenţi financiar
sau în alte moduri de persoanele vârstnice de care abuzează. Aceasta se datorează deseori unor
probleme personale, cum ar fi bolile psihice sau alte trăsături de personalitate disfuncţionale.
Potrivit studiilor, riscul pare să fie mai crescut dacă maltratatorul locuieşte în aceeaşi casă cu
persoana vârstnică.
Nu în ultimul rând, izolarea socială reprezintă un factor de risc pentru abuzul asupra bătrânilor.
Maltratatorii care locuiesc cu persoana vârstnică au ocazia de a abuza mai frecvent de aceasta şi
deseori încearcă să-şi izoleze victima de alte persoane, pentru a preveni dezvăluirea abuzului.

Simptome

Semnele şi simptomele abuzului asupra bătrânilor variază în limite foarte largi, în funcţie de felul
abuzului. În ceea ce priveşte abuzul fizic, acestea sunt evidente: vânătăi, ochi învineţiţi, cucuie,
zgârieturi, urme de legare, tăieturi, înţepături sau răni netratate, în stadii diferite, oase fracturate,
inclusiv oasele calotei craniene (cap spart), întinderi, dislocări sau traumatisme interne, ochelari
sparţi sau semne de imobilizare forţată, probe de laborator care arată semne de supradozare sau
de subdozare a medicamentelor. De asemenea, dovezi ale abuzului fizic pot fi declaraţiile
persoanei vârstnice că a fost abuzată fizic, schimbarea bruscă a comportamentului unei persoane
în vârstă, precum şi refuzul unui îngrijitor de a primi vizitatori care să rămână singuri cu persoana
în vârstă.
Printre simptomele unui posibil abuz sexual se numără vânătăi în zona sânilor sau a zonei
genitale, boli venerice inexplicabile, infecţii genitale inexplicabile, sângerări anale sau vaginale
inexplicabile, lenjerie ruptă sau pătată, dar şi declaraţiile persoanei vârstnice că a fost abuzată
sexual.
Aşa cum arată studiile, abuzul psihic sau emoţional e posibil dacă persoana în vârstă pare agitată
sau supărată, afişează comportamente neobişnuite, cum ar fi tendinţa de a muşca sau de a se
legăna, e retrasă sau necomunicativă şi declară că a fost maltratată verbal sau emoţional.
Între semnele de neglijare sunt incluse deshidratarea, malnutriţia, problemele de sănătate
netratate, o igienă personală defectuoasă, condiţii de trai neigienice sau periculoase şi, desigur,
declaraţiile unei persoane vârstnice că a fost maltratată.
La rândul lui, abandonul presupune părăsirea unei persoane vârstnice într-un spital, azil, într-un
magazin comercial sau în orice alt spaţiu public.
Între semnele exploatării financiare se numără schimbările subite ale unui cont bancar sau a
practicilor bancare, cum ar fi retrageri inexplicabile de sume mari de bani, nume adiţionale pe
cardul bancar al unei persoane vârstnice, schimbări bruşte în testament sau în alte documente
financiare, dispariţia de fonduri sau de bunuri valoroase, taxe neplătite sau îngrijire sub standard,
în ciuda disponibilităţii fondurilor, dovada falsificării semnăturii unei persoane în vârstă, apariţia
subită a unor rude necunoscute, plata pentru servicii care nu erau necesare, dar şi declaraţiile
persoanei vârstnice că a fost exploatată financiar.

 
 Bibliografie:
 Internet.
 Noţiuni introductive în asistenţa socială gerontologică – Carmen
Stanciu – ed. SOLLNES, Timişoara – 2008.
 Abuzul asupra bătrânilor, un păcat moral actual - articol în Gazeta
de SUD,în data de 17.02.2009 - Sorina STAICULESCU.