ELEV:

ZAHARIA PETRUTA ISAURA

COTOI ELENA
BULIGA MARIANA
MONEA TEODORA

PROIECT SOCIOLOGIE
EFECTELE PE TERMEN LUNG ALE
ABUZULUI ASUPRA COPIILOR

Cuprins

1 Abuzul fizic
2 Violența în scop educativ
3 Abuzul sexual
4 Abuzul emoțional
5 Abuzul alienator
6 Abuzul Verbal
7 Abuzul de substanțe periculoase
8 Categoria 2: relele tratamente
8.1 Tratamentele inumane
8.2 Tratamentele degradante
8.3 Tratamentele crude
9 Categoria 3: Neglijarea
9.1 Neglijare fizică
9.2 Abandonul
10.4 Exploatarea imaginii minorului în audio-vizual
11 Diferența dintre abuz și violență

Abuzul fizic -denumit și violență fizică constă în atingeri sau contacte fizice
dureroase ne-accidentale, inclusiv în intimidarea fizică îndreptată asupra
copilului (de exemplu gestul cuiva de a ridica mâna asupra unui copil). Abuzul
fizic este reprezentat de acele traume fizice (care pot sa varieze în intensitate de
la mici vânătăi la fracturi sau chiar moartea minorului) ca rezultat al
înțepării, pălmuirii, lovirii, mușcării, scuturării, îmbrâncirii, aruncării,
sufocării, lovirii (cu mâna, cu piciorul sau alt obiect contondent), arderii,
legării, încătușării, sechestrării, cauzate de din partea persoanei abuzatoare;
aceste traume sunt considerate abuz indiferent dacă persoana abuzatoare a
intenționat să rănească copilul sau nu.
Violența în scop educativ
O problemă deosebit de importantă este legată de violența exercitată de părinți
sau educatori cu scop așa-zis educativ, interzice în mod explicit aplicarea
oricăror pedepse fizice precum și privarea copilului de drepturi care îi pot pune
în pericol viața și dezvoltarea, oriunde și în orice context se află copilul).Chiar
dacă unele pedepse fizice sunt apreciate ca fiind ușoare, efectele emoționale pe
care acestea le pot produce pot fi pătrunzătoare și de durată, astfel încât nu se
poate recomanda o soluție a pedepselor corporale.
(
Abuzul sexual (denumit și violență sexuală- constă în comentarii jignitoare la
adresa copilului, hărțuirea sexuală, atingeri sau aluzii neplăcute, diverse
injurii, propuneri indecente, atingerea sau mângâierea organelor genitale ale
copilului, penetrearea sexului sau anusului copilului, expunerea organelor
sexuale ale abuzatorului în fața copilului, obligarea sau încurajarea copilului
să mângâie organele sexuale ale abuzatorului, obligarea minorului de a
viziona materiale care conțin pornografie; forțarea minorilor sub 18 ani să
aibă contacte sexuale cu alte persoane indiferent dacă este vorba de alți minori
sau de adulți sau mutilarea organelor genitale ale copiilor . Câteva categorii
de abuz sexual sunt: violul (actul sexual împotriva voinței copilului), pedofilia
(atracția sexuală a unui adult față de copii) și respectiv incestul (legătura
sexuală intre parinti si copii sau intre frati si surori.

Abuzul emoțional (denumit și abuz psihologic sau violență psihologicăse poate

manifesta prin înjurături, proferarea de amenințări, intimidări, uciderea sau
maltratarea animalelor domestice preferate ale copilului, insulte, poreclire,
izolare, ignorare, respingere, indiferență, folosirea de apelative sau etichetări
denigratoare, etc. Amenințarea cu violența fizică este de asemenea un abuz
psihologic. Violența fizică, verbală sau denigrarea îndreptată asupra altui
membru al familiei precum și violența fizică sau asupra animalului de
companie al copilului sau distrugerea jucăriilor acestuia cu intenția de a îi
crea acestuia o suferință, sunt și ele forme de manifestare a abuzului
emoțional. În majoritatea cazurilor abuzul emoțional însoțește formele de abuz
fizic. Copilul simte că nu este iubit, apreciat sau respectat. Un caz particular de
abuz emoțional este abuzul alienator;
Abuzul alienator reprezintă înstrăinarea copilului de persoanele, animalele
sau lucrurile de care s-a atașat emoțional. Interzicerea de către persoana
abuzatoare a accesului minorului la persoanele, animale sau lucrurile
respective sau a legăturilor emoționale pe care acesta ar fi normal să aibă cu
anumite persoane semnificative din viața acestuia. El condiționează minorului
îngrijirea sau oferirea de afectivitate în funcție de comportamentul pe care îl
pretinde de la copil cu privire de persoanele țintă. Astfel alienatorul își
„retrage" afecțiunea pentru copil atunci când acesta nu participă la campania
de denigrare persoanelor țintă respectiv „recompensează” copilul atunci când
acesta acceptă să participe la campania de denigrare.
Abuzul verbal (denumit și violență verbal
reprezintă o formă de abuz emoțional și respectiv de tratament umilitor în care
adulți sau grupuri de copii și adulți folosesc cu privire la minor apelative care
îl desconsideră și care îl umilesc. „Sunt interzise tratamentele umilitoare,
poreclele, catalogările privarea de hrană etc. Prin urmare, în familie și în toate
instituțiile publice și private care au în îngrijire copii sunt interzise pedepsele
corporale și tratamentele umilitoare.Înjurăturile la adresa copilului sau
folosirea unui limbaj obscen la adresa lui reprezintă, de asemenea, tot forme
de violență verbală și sunt extrem de dăunătoare, putând lăsa traume psihice
asupra copilului.
Abuzul de substanțe periculoase - Acest tip de abuz apare datorită expunerii
copilului nenăscut (sau a sugarului care este alăptat la sân) la factori risc din
cauza faptului ca mama consumă substanțe ilegale care pot cauza traume
fătului (respectiv sugarului). Obligării minorului acestuia de a bea băuturi
alcoolice sau de a înghiți tranchilizante pentru a obține calmul ori somnul
copilului se încadrează de asemenea în această categorie. Folosirea de către
părinte sau persoana care îngrijește copii de substanțe care afectează abilitatea
respectivei persoane de a se îngriji de copil. De asemenea producerea de alcool,
droguri sau alte substanțe psihotrope în prezenta copilului, vânzarea sau
distribuirea gratuită către un minor de alcool, droguri, sau alte substanțe
psihotrope, încurajarea minorilor de a consuma alcool, tutun, droguri,
substanțe psihotrope sau a altor substanțe pseudo-psihotrope. Obligarea
copilului să trăiască într-un mediu toxic sau care îl obligă pe acesta să fumeze
pasiv. Orice comportamente din partea vreunui adult care susține consumul de
alcool, produse de tutun, droguri sau alte substanțe psihotrope sau pseudo-
droguri în rândul minorilor. Vânzarea de țigări către minori.
Categoria 2: relele tratamente

Sclav biciuit
Relele tratamente reprezintă privarea intenționată a copilului de drepturile
sale, sau de satisfacerea nevoilor personale esențiale, de natură să pună în
pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială,
integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului.
Tratamentele inumane
Privarea de mâncare sau băutură, privarea de medicamentele necesare sau
neacordarea tratamentului prescris de către medic atunci când lipsirea
copilului de acest tratament poate înrăutăți starea de sănătate a copilului,
privarea de somn, privarea de îmbrăcăminte, legarea și sau închiderea
copilului într-o camera friguroasă, privarea de dreptul la joaca și recreere,
privarea de dreptul de a merge la scoală, etc. Neasigurarea unor minime
condiții de locuit, a unor facilități sanitare adecvate, a unei îmbrăcăminți
adecvate, ne asigurarea unui pat unde copilul poate sa doarmă reprezintă de
asemenea forme de tratament inuman

Tratamentele degradante
„Sunt interzise tratamentele umilitoare, poreclele, catalogările privarea de
hrană etc. Tot aici se încadrează abuzurile verbale care constau în denigrarea
copilului (jigniri, etichetări) indiferent dacă este făcută în particular sau în
public, în fața altor persoane (se suprapune cu noțiunea de abuz emoțional..
Tratamentul este degradant atunci când în opinia victimei sau a celor din jur,
ea a suferit „umilire sau înjosire care a atins nivelul minim de severitate”
nivelul respectiv fiind stabilit de la caz la caz.

Tratamentele crude
Abuzurile fizice repetate în general ar trebui să se încadreze în această
categorie. Expunerea intenționată a minorului la imagini statice sau în
mișcare care arată comportamente de violență extremă asupra altor ființe s-ar
putea încadra în această categorie.

Categoria 3: Neglijarea
Prin neglijarea copilului se înțelege omisiunea a unei persoane care are
responsabilitatea creșterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice
măsură subordonată acestei responsabilități, fapt care pune în pericol viața,
dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea
corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului (.Neglijarea apare atunci
când involuntar părinții, sau persoanele în grija cărora te afli nu acordă
îngrijirea, educația de care are nevoie copilul și pun astfel în pericol
dezvoltarea acestuia pe unul sau mai multe din planurile menționate anterior.
Dacă omisiunea este voluntară atunci se încadrează la categoria rele
tratamente.

Neglijare fizică
Neglijența părinților sau a persoanelor care au în grijă copii de a le asigura
acestora nevoia de somn, mâncarea sau băutura necesară, de a le asigura
acestora îmbrăcămintea adecvată condițiilor meteorologice și respectiv a
adăpostului pentru copil, legarea și/sau închiderea copilului într-o cameră
întunecoasă sau friguroasă, lăsarea copilului nesupravegheat în casă sau pe
stradă. Copiii sub 8 ani nu ar trebui lăsați nesupravegheați nici măcar în casă
sau în curtea casei. Un caz particular este abandonul.
Abandonul
Abandonul reprezintă fapta persoanei care are un copil în îngrijire de a lăsa
un copil singur în circumstanțe în care copilul poate suferi daune serioase
Neglijare medicală
Neglijare medicală este reprezentată de inacțiunea părinților sau a
persoanelor care au în grijă copii de a acorda tratamentul medical prescris al
unui copil, fără de care minorul ar putea suferi o deteriorare a stării sale de
sănătate; Neglijența părinților sau a persoanelor care au în grijă copii de a
duce copilul la consultațiile doctorilor în cazul în care observă o deteriorare a
stării de sănătate a copiilor sau astfel se periclitează recuperarea abilităților
copilului (de exemplu neacordarea de către părinte a posibilității de a fi
îndrumat de către un specialist logoped);

Neglijare educațională
Neglijare educațională este legată de interzicerea sau ne-asigurarea
posibilității unui copil de a merge la școală. Privarea la dreptul la joacă și la
recreere este tot o neglijare educațională; Neglijarea educațională este
pedepsită .
Neglijarea emoțională
Neglijarea emoțională apare, de exemplu, dacă persoana abuzatoare nu este
receptivă la nevoile emoționale ale copilului, dacă nu îi acordă copilului în
dificultate posibilitatea de a fi văzut de un psiholog, de un specialist logoped,
etc.;
Expunerea la substanțe dăunătoare
Obligarea copilului să fumeze pasiv, prin ne luarea măsurilor de prevenire a
acestei situații; comportamentul adulților de a lăsa la îndemâna copiilor chiar
și supravegheat) substanțe psihotrope, alcool, substanțe otrăvitoare sau
medicamente care ingerate pot să pună în pericol sănătatea copilului;
Expunerea la obiecte periculoase
Comportamentul adulților de a lăsa la îndemâna copilului (chiar și
supravegheat) materiale inflamabile, obiecte tăioase sau foarte fierbinți, pungi
de plastic sau jucării ce conțin componente periculoase (de exemplu copiilor
sub 3 ani nu ar trebui să li se permită să se joace cu jucării compuse din
elemente foarte mici care ar putea fi înghițite și ar putea astfel să provoace
sufocarea minorilor);

Expunerea la cruzimi
Neluarea de către persoana care are responsabilitatea creșterii, îngrijirii sau
educării copilului a precauțiilor necesare pentru prevenirea expunerii
copilului la acțiuni, imagini statice sau în mișcare care reprezintă violențe
extreme îndreptate asupra altor oameni sau animale inclusiv pornografie
extremă.
Categoria 4: exploatarea
Reprezintă acele acțiuni ale părinților sau persoanelor care au copii în
îngrijire, acțiuni îndreptate spre obținerea de avantaje economice de pe urma
relației de autoritate dintre ei și copiii lor. Poate îmbrăca diferite forme:

Traficul de minori
Traficul de minori infracțiune prevăzută în Legea nr. 678/2001, actualizată.
Traficul se face cu scopul exploatării economice.
Exploatarea economică
Reprezintă constrângerea minorilor la muncă ce comportă risc sau poate
compromite educația ori să dăuneze dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale,
morale sau sociale. Poate lua diferite forme:

Obligarea la muncă a minorilor aflați sub limita legală de a munci se

pedepsește
Exploatarea militară
Exploatarea militară reprezintă implicarea copiilor în operațiuni militare
(spionaj, călăuză, curier, etc.) indiferent dacă e făcută benevol sau în schimbul
unei sume de bani
Cerșetoria - Obligarea, încurajarea sau tolerarea fenomenului de obținere de
bani de către minori prin apelarea la mila publică. Cerșetoria este .Vânzarea
copiilor de către părinți sau rude către terți pentru a fi folosiți la muncă
Utilizarea minorilor pentru comiterea de infracțiuni - Incitarea minorilor (care
nu răspund penal) pentru furt sau fraudă de orice fel, folosirea minorilor (care
nu răspund penal) pentru furt sau fraudă; Folosirea copiilor (care nu răspund
penal) pentru producția, transportul, traficul sau distribuirea de substanțe
psihotrope;

Exploatarea sexuală
Exploatarea sexuală (sau proxenetismul) reprezintă obligarea minorului să se
prostitueze; filmarea sau fotografierea copilului pentru a produce materiale cu
caracter pornografic.
Exploatarea imaginii minorului în audio-vizual
Exploatarea imaginii minorului în audio-vizual este de asemenea o formă de
abuz. Indiferent dacă este făcută în scopuri economice sau pentru câștigarea
simpatiei publicului pentru familia minorului această exploatare a imaginii
minorului ar trebui interzisă prin lege și, eventualele, situații de risc, atent
monitorizate atent de către DGASPC.

Diferența dintre abuz și violență

in ceea ce privește natura violentei în literatura de specialitate, în trecut se
făcea distincție între violență și abuz. Oponenții criminalizării violenței
intrafamiliale tind să folosească termenul de abuz al soțului/soției pentru a
minimaliza și restrânge incidentul violent la nivelul relațiilor familiale. În
același timp, definițiile folosite în textele de lege tind să folosească termenul de
violență intrafamilială pentru a putea înscrie acest tip de comportament în
rândul compartimentelor cu răspundere penală. Din perspectivă legală, în
România ca și în majoritatea țărilor dezvoltate, termenii de abuz și de violență
sunt sinonimi.

Incidența abuzurilor asupra minorilor în România

În domeniul studierii abuzului și neglijării copilului, cercetarea românească se
află într-un stadiu incipient. Din acest motiv, la nivel național nu există
statistici bine documentate ci doar estimări relative ale acestui fenomen. Se
poate considera însă că incidența abuzurilor asupra minorilor în România este
cel puțin la nivelul celei din țările dezvoltate (SUA, UE, Israel).
(deci au fost expuși riscului unui abuz sexual). Cercetarea

Ce este abuzul emoțional asupra copilului

Abuzul emoțional este un „tipar de comportament care afectează dezvoltarea
emoțională a copilului sau sentimentul valorii de sine”. În timp ce acest tip de
abuz nu poate lăsa aceleași leziuni și cicatrici ca și abuzul fizic, abuzul
emoțional asupra copilului poate fi devastator pentru dezvoltarea copilului și
poate duce la probleme pe tot parcursul vieții care persistă la maturitate.
Abuzul emoțional asupra copilului este considerat una dintre cele mai puțin
raportate forme de abuz asupra copiilor.
Comportamentul unui părinte abuziv din punct de vedere emoțional sau al
îngrijitorului nu susține dezvoltarea sănătoasă și bunăstarea unui copil – în
schimb, creează un mediu de frică, ostilitate sau anxietate. Un copil este
sensibil la sentimentele, opiniile și acțiunile părinților săi.
Forme ale abuzului emotional
Abuzul emoțional asupra copilului poate lua mai multe forme. La un capăt al
spectrului se află insultele, cuvintele sau acțiunile care te fac să te simți
inferior, în timp ce la celălalt capăt poate fi indiferența totală care provoacă
deprivarea emoțională. Un îngrijitor care abuzează emoțional folosește adesea
cuvinte, dar și acțiunile lui pot fi abuzive – și, uneori, chiar și o lipsă de
acțiune este abuzivă.

Atunci când un părinte sau îngrijitor nu arată dragostea unui copil sau nu îl
face să se simtă dorit, sigur și demn, aceste acțiuni duc la deprivare
emoțională. Persoanele care sunt abuzive pot, de asemenea, să refuze
afecțiunea fizică sau atingerea iubitoare – ambele fiind esențiale pentru
dezvoltarea emoțională a copilului.
Există șase tipuri recunoscute de abuz emoțional, inclusiv:
– Respingerea – Comunicarea cu un copil prin cuvinte și comportamente care
denotă că este nedorit și/sau lipsit de valoare. De exemplu, un părinte îi poate
spune unui copil: „Aș vrea să nu te fi născut niciodată”. Ridiculizare sau
punerea în inferioritate a copilului prin jigniri, ca de exemplu „Ești prost!”,
amenințarea copilului cu pedepse aspre sau chiar moarte, abuz verbal
continuu, compararea copilului cu frații sau colegii, vina pe copil pentru
probleme familiale.
Ignorarea/Neglijarea – reținerea afecțiunii sau manifestarea unui interes
redus sau deloc pentru un copil.
Amenințarea – folosirea amenințărilor, cuvintelor jignitoare și țipetelor.
Izolarea – Interzicerea unui copil de a se implica în activități adecvate cu
prietenii sau izolarea unui copil departe de contactul uman.
Comportamentul corupt – Expunerea unui copil la droguri, alcool,
comportament criminal sau comportament sexual inadecvat.
Exploatarea – manipularea unui copil într-o activitate forțată sau
responsabilitate, fără a ține cont de dezvoltarea copilului.

Factori care predispun către abuzul emoțional

Chiar și părinții suficient de buni vor țipa din când în când la copiii lor sau se
vor supăra în momentele de stres. Cu toate acestea, atunci când acest tip de
comportament este consecvent, un copil poate suferi efectele pe termen lung.

Abuzul emoțional asupra copiilor are loc în toate tipurile de familie. Cu toate
acestea, abuzul raportat pare a fi cel mai frecvent în familiile care au
dificultăți financiare, in familiile monoparentale, în cele în care au trecut
printr-un divorț sau în familii care se luptă cu problemele legate de abuzul de
substanțe.

Comportamente abuzive
Ați putea presupune că un copil care este abuzat în orice mod nu ar fi atașat de
îngrijitorul adult care îl abuzează, dar acest lucru nu este întotdeauna valabil.

Copiii rămân deseori loiali părintelui sau îngrijitorului care îi abuzează pentru
că se tem de ce se va întâmpla dacă dezvăluie abuzul. Un copil abuzat din
punct de vedere emoțional s-ar putea gândi, de asemenea, că a fi numit după
apelative jignitoare sau refuzul de afecțiune este un mod normal de viață. S-ar
putea să nu spună nimănui despre abuz, deoarece consideră că experiențele
lor reprezintă un comportament familial „normal”.
Orice adult poate pune în act abuzul emoțional asupra copilului, iar acest abuz
poate lua mai multe forme:
O bonă care țipă constant la copii și amenință;

Un copil este expus violenței domestice acasă;

Un bunic care refuză să interacționeze cu copiii atunci când îi vizitează și se

uită în schimb la televizor;

Un părinte cu tulburări de consum de alcool se enervează când bea, deseori

țipând;

Un profesor își bate joc de un copil în fața clasei atunci când acesta greșește;

După divorț, un părinte îi cere copilului să mintă un judecător despre celălalt

părinte pentru a se asigura că vor obține custodia completă.

Efecte ale abuzului emoțional asupra copilului

Consecințele abuzului asupra copiilor sub orice formă pot fi severe și pot
persista până la maturitate. Un copil crede adesea că este responsabil pentru
abuz și că înseamnă că este neiubit, de neiubit și nedorit.

Efecte asupra relațiilor personale

 O persoană care este supusă abuzului emoțional, fie în copilărie, fie în cadrul
unei relații, poate avea mai puține șanse să aibă încredere în oameni în viitor.

De exemplu, pe măsură ce cresc, copiii ar putea căuta relații negative care ar

putea continua să îi expună abuzului emoțional. O persoană care este supusă
abuzului emoțional în cadrul unei relații poate avea probleme în apropierea de
alții în viitor.

Pe măsură ce copilul crește, la maturitate ar putea dezvolta efecte suplimentare

față de abuzurile emoționale pe care le-au experimentat.

ABUZUL EMOȚIONAL ASUPRA COPILULUI

NEGLIJAREA EMOȚIONALĂ PEDEAPSĂ

INTERVIU
1. Abuzul în copilărie e o traumă majoră de dezvoltare” –
2. Ce urme lasă abuzul din copilărie în viața de adult?
3. Care e drumul de la o palmă dată la nervi la un abuz?
4. Cum percepe un copil un abuz?
5. Ajung să vorbească copiii despre ce li se întîmplă?
6. Care sînt „scuzele” invocate de un abuzator?
7. Ce urme lasă abuzul din copilărie în viața de adult?