SINDROMUL MÜNCHAUSEN PRIN TRANSFER (SMPT)

 
Conceptul de maltratare a copilului reuneşte un larg şi complex grup de comportamente
umane caracterizate prin interacţiuni traumatice între părinţi sau persoana de îngrijire şi copii de
toate vârstele aflaţi în îngrijirea lor, ca şi între străini şi copii în timpul unor contacte cazuale.
Maltratarea include diferite tipuri de abuz: fizic, emoţional şi sexual, precum şi diferite forme de
neglijare, ca individualităţi sau combinaţii între ele (Steele, F. B., „Psychodynamic and
Biological Factors in Child Maltreatment” în Helfer, M. E., Kempe, R.; Krugman, R., (coords.),
The battered child, The University of Chicago Press, 1997, pp. 73).
Maltratarea este definită ca „orice formă de acţiune sau de omitere a unei acţiuni, care
este în detrimentul copilului şi are loc profitându-se de incapacitatea copilului de a se apăra, de a
discerne între ceea ce este bine sau rău, de a căuta ajutor şi de a se autoservi” (Popescu, V.;
Răduţ, M., „Copilul maltratat”, în revista Viaţa Medicală, 420/2, ian. 1998, p. 2) sau „orice
formă de violenţă, de tentativă sau de brutalizare fizică sau mentală sau de neglijare, inclusiv
violenţă sexuală, în timpul în care copilul se află în îngrijirea părinţilor sau a unuia dintre aceştia,
sau a reprezentanţilor legali ai acestora, sau în îngrijirea oricărei alte persoane căreia i-a fost
încredinţat” (Convenţia ONU cu privire la Drepturilor Copilului, art. 19, ratificată prin legea
18/1990).
Sindromul Munchausen prin transfer reprezinta o tulburare mentala in care o persoana ii
provoaca unei alte persoane diferite boli pentru a obtine atentie medicala. Sindromul implica, de
obicei, o mama si copilul ei, fiind o forma de abuz asupra copilului din partea mamei. Mama va
relata simptome false sau va cauza simptome reale pentru a face sa para ca si cum copilul este
ranit sau bolnav. Prezentându-se întotdeauna foarte îngrijorată și protectoare ea va falsifica
istoricul bolii surogatului și-i va acuza afecțiuni grave, provocate sau simulate, mutilări, etc., care
adesea pot fi letale (Berg B., Jones D.P.H.: Outcome of psychiatric intervention in factitious
illness by proxy (Munchausen's syndrome by proxy), ArchDisChild,1999).
Sindromul Münchausen prin transfer (by proxy), mai este cunoscut și sub numele
de sindromul lui Polle (Polle, mort în anii copilăriei în împrejurări neelucidate, a fost fiul
baronului Münchhausen (1720-1797), celebru pentru relatarea extrem de exagerată a unor date
biografice și povestiri din război).  (Olry R., Baron Munchhausen and the syndrome which bears
his name: history of an endearing personage and of a strange mental disorder.  Vesalius. June
2002).
În anul 1977 Meadow a publicat două cazuri, pe care le-a numit „Münchausen Syndrome
by proxy“, în care simptomele copilului au fost provocate şi/sau inventate de către mamă. Din
acel moment, sindromul Münchausen prin transfer a fost recunoscut ca o formă de abuz asupra
copilului (Meadow, R.: Management of Münchausen syndrome by proxy, Arch. Dis. Childhood,
1985).
Persoanele cu sindrom Munchausen prin transfer exagereaza sau mint despre simptomele
si istoricul medical al unei persoane pe care o au in ingrijire pentru a atrage atentia. Ele pot crea
simptome prin otravirea alimentelor, injectarea unor diferite substante, supradozaj de

1
medicamente, suprainfectarea altor leziuni deja existente, toate aceste lucruri pentru a incerca sa
obtina afectiune de la personalul medical, familie sau comunitate, fara a dori diferite avantaje
materiale. De asemenea, se crede ca persoanele cu acest sindrom se considera mai puternice
decat alte persoane, deoarece pot sa le insele.
Sentimentul de satisfactie este mult mai mare atunci cand sunt pacaliti profesionistii
din domeniul medical, iar persoanele cu acest sindrom sunt laudate de acestia pentru
devotamentul lor fata de persoana asa-zis bolnava.
Sindromul Munchausen prin transfer poate sa afecteze pe oricine, dar este cel mai
frecvent observat la mamele cu copiii sub varsta de 6 ani. O estimare sugereaza ca 2 din 100.000
de copii ar putea fi victime ale acestui sindrom.
Persoanele cu acest sindrom au o nevoie exagerata de atentie si realizeaza mari eforturi
pentru a o satisface, chiar daca acest lucru inseamna riscarea unei vieti de copil. Deoarece un
parinte sau un ingrijitor cu sindrom Munchausen prin transfer pare a fi atent si grijuliu, de obicei,
medicii nu suspecteaza acest sindrom.
Într-un studiu, Sheridan reviziueşte 451 de cazuri de SMPT prezentate în 154 de articole
şi observă că numărul mediu de acuze/pacient este de trei. Se pot identifica, în acest moment,
semne de alarmă pentru orientarea diagnosticului de SMPT, caracteristice copilului sau persoanei
care asigură îngrijirea, respectiv mama. (Sheridan MS, ,,The deceit continues: an updated
literature review of Munchausen Syndrome by Proxy.Child Abuse Negl”, 2003)
Este important ca semnele de avertizare sa fie cautate atat la copil, cat si la persoana care
are grija de acesta.
Semnele de avertizare la un copil includ:
 Istoric de raniri, boli sau spitalizari repetate;
 Simptome care nu se potrivesc perfect unei boli;
 Simptome care nu se potrivesc cu rezultatele testelor;
 Simptome care se imbunatatesc sub ingrijire medicala, dar se agraveaza acasa.
Semnele de avertizare ale sindromului Munchausen la ingrijitori includ:
 Straduinta de a arata sacrificiul pe care il fac si devotamentul fata de persoana
afectata;
 Cunostinte vaste despre medicamente sau boli, fara o pregatire anterioara in
domeniul sanatatii;
 Dorinta exagerata de examinare a copilului, inclusiv prin realizare de teste care nu
sunt absolut necesare sau sunt periculoase sau dureroase;
 Implicare exagerata si cautare de atentie din partea personalului medical;
 Refuz de a parasi copilul;
 Istoric medical prin care se observa schimbarea frecventa a spitalelor si a
medicilor copilului;
 Minciuni si exagerari despre simptomele copilului;
 Minciuni si exagerari despre istoricul medical al copilului.
O persoana cu sindrom Munchausen poate realiza urmatoarele aspecte:
 Inventarea unor semne si simptome false;
2
  Privarea copilului de alimente bogate in substante nutritive;
 Declansarea intentionata a simptomelor, de exemplu prin aplicarea unei substante
chimice pe piele pentru a provoca eruptii cutanate sau iritatii;
 Utilizarea unor substante cu toxicitate scazuta asupra copilului, de exemplu
laxative, pentru a provoca diaree;
 Utilizarea unor substante cu toxicitate ridicata asupra copilului, de exemplu
insulina, pentru a provoca hipoglicemie;
 Sufocarea copilului pentru a-si pierde starea de constienta.
Cele mai frecvente simptome produse intentionat sunt reprezentate de:
  Convulsii;
 Lesin;
 Apnee;
 Hiperactivitate, dificultati de invatare si alte simptome psihologice;
 Astm;
 Diaree;
 Greata si varsaturi;
 Alergii si eruptii cutanate.
Un copil expus abuzului din cauza acestui sindrom poate avea o vatamare psihologica
grava si se afla mereu in pericol.
În sindromul SMPT, medicii şi cadrele medicale devin complici fără voie la producerea
suferinţei copilului, fiind condiţionaţi să aibă încredere oarbă în ceea ce le relatează rudele
copilului. Adesea, părinţii copiilor cu SMPT lasă impresia de persoane agreabile, politicoase,
atente, cărora le place spitalul, se împrietenesc cu personalul medical sau cu rudele celorlalţi
pacienţi. Ca părinţi, aceştia sunt devotaţi, atenţi, grijulii cu copilul lor, sunt părinţi admirabili.
Cele mai multe mame ale victimelor SMPT sunt respectuoase şi chiar linguşitoare, dar
pot deveni agresive când se tem că vor pierde atenţia celor din jur, sunt expuse şi deconspirate
sau personalul medical le contrazice. Când personalul medical îşi dă seama de înşelătorie apare
sentimentul de furie şi frustrare şi se creează un nou conflict părinţi-medic.
Este de necontestat faptul că spusele părintelui reprezintă cea mai bună călăuză pentru a
descoperi ce este în neregulă cu copilul. Un medic trebuie să-şi schimbe fundamental atitudinea
pentru a accepta faptul că ceva este fals în relatările părinţilor, că rezultatele analizelor sunt
normale, că nici un tratament nu funcţionează vreodată, că oricâte analize s-ar face niciodată nu
sunt de-ajuns, iar părintele în cauză ar putea fi descris ca făcându-se vinovat de abuz.
În ceea ce priveşte prognosticul SMPT, s-a observat că acesta produce suferinţă fizică şi
psihică copilului. În plus, dezvoltarea fizică şi cea intelectuală sunt întârziate proporţional cu
perioada de evoluţie a sindromului.
Cauze
Sindromul Munchausen prin transfer este o afectiune rara, iar cauzele exacte sunt neclare.
Cu toate acestea, expertii considera ca o experienta traumatica din trecut poate juca un rol
important.

3
 Multe persoane diagnosticate cu acest sindrom au fost abuzate fizic, emotional sau sexual
atunci cand erau copii.
De asemenea, alte persoane au crescut in medii in care dragostea era primita de
persoanele bolnave sau ranite. Pierderea unui membru al familiei sau dezvoltarea intr-o familie
disfunctionala sunt factori ce pot duce la dezvoltarea sindromului Munchausen prin transfer.
Diagnostic
Stabilirea diagnosticului este foarte dificila, afectiunea fiind extrem de rara, iar medicii se
asteapta ca parintii sa spuna adevarul despre sanatatea copilului lor. Medicul trebuie sa se asigure
ca semnele si simptomele copilului au o explicatie clinica bazata pe dovezi medicale. De
asemenea, daca un copil este destul de mare, medicul poate incerca sa vorbeasca singur cu el, dar
acest lucru este foarte dificil deoarece parintele tinde sa ramana mereu langa copil. Echipa
medicala trebuie sa verifice probele de sange si de urina extrem de atent pentru a observa daca
exista substante adaugate, precum medicamente sau diferite toxine.
Diagnosticul poate fi, de asemenea, dificil de pus din cauza capacitatii persoanei de a
manipula personalul medical si de a induce simptome la copil. In consecinta, sindromul
Munchausen nu este detectat in multe din cazuri.
Medicii pot incepe sa suspecteze abuzul asupra copilului atunci cand acesta revine
frecvent cu diferite boli si leziuni. De asemenea, suspiciunea creste atunci cand simptomele unui
copil se inrautatesc atunci cand acesta este acasa si se imbunatatesc atunci cand se afla in spital,
sub ingrijiri medicale.
Daca se suspicioneaza si se confirma acest sindrom, cazul poate fi transmis politiei si
serviciilor sociale, iar copilul poate fi luat in grija de alte persoane. Acest sindrom afecteaza
unitatea familiei, dar separarea de persoana care abuzeaza copilul reprezinta un factor benefic
pentru acesta.
Tratament
Tratamentul sindromului Munchausen prin transfer implica atat copilul, cat si persoana ce
il are in grija. In unele cazuri, toti membrii familiei trebuie sa beneficieze de tratament.
Tratamentul copilului implica in primul rand protejarea acestuia de abuzator. Orice
afectiune fizica trebuie tratata ca atare.
Consilierea psihologica poate fi, de asemenea, necesara si urmareste depasirea traumei
si stresului cauzat de abuz. In unele cazuri, copiii pot continua sa creada ca sunt intr-adevar
bolnavi si pot necesita ajutor psihiatric pe termen lung.
Persoana acuzata de abuz asupra copilului se va confrunta probabil cu acuzatii penale. In
cele mai multe cazuri, este necesara consilierea psihiatrica, dar tratamentul poate fi dificil daca
ingrijitorul nu recunoaste ca exista o problema. Daca se accepta existenta unei probleme,
pacientul este tratat, in mod normal, cu succes.
Terapia familiala incearca sa ajute toate partile implicate sa faca fata situatiei. De
asemenea, se incearca restabilirea relatiei dintre copil si parinte, daca efectele nu au fost extrem
de grave.

4
 Tratamentul pentru copil implica, de obicei, inlaturarea persoanei care realizeaza abuzul.
Aceste persoane pot fi acuzate penal, iar consilierea psihiatrica pe termen lung este adesea
recomandata.
Impactul smpt asupra personalului medical
În cadrul acestei afecţiuni există un „triunghi“ special mamă-copil-medic. Problema
particulară este dacă părintele făptuitor şi personalul medical sunt parteneri în provocarea
suferinţei copilului. Părinţii prezintă o nevoie continuă de atenţie medicală pentru copilul lor,
fabricându-i boli. Personalul medical este incitat profesional şi intelectual de ca zurile
nerezolvate după multiple consulturi şi investigaţii şi arată mare interes pentru aceste persoane.
Aspectele etice şi legale asociate SMPT implică şi personalul medical prin consecinţele
actului medical asupra copilului ca urmare a falsificării realităţii de către părinte. SMPT este
complet diferit de alte forme de maltratare sau abuz asupra copilului prin implicarea activă a
personalului medical în pro ducerea morbidităţilor. (Revista română de pediatrie – volumul
LXIV, nr. 3, an 2015, ,,SINDROMUL MÜNCHAUSEN PRIN TRANSFER – O PROBLEMĂ
REALĂ PEDIATRICĂ?”, Dr. Daniela Păcurar, Dr. Maria Runcan, Dr. Anca Popescu, Dr.
Gabriela Leşanu, Dr. Dumitru Orăşeanu Clinica de Pediatrie, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru
Copii „Grigore Alexandrescu“, Bucureşti)
Complicatii potentiale
Copiii care sunt abuzati de persoane cu sindrom Munchausen prin transfer pot dezvolta
diferite boli sau leziuni, unele dintre ele putandu-le pune viata in pericol.
Acesti copii pot fi supusi unor proceduri medicale dureroase si invazive. Ca urmare, unii
copii pot prezenta depresie si anxietate. Acesti copii pot prezenta un risc crescut pentru a
dezvolta sindrom Munchausen.
Concluzii
Sindromul Munchausen prin transfer este o conditie rara si dificil de diagnosticat. Atunci
cand este descoperita boala, ingrijitorul necesita consiliere psihiatrica prelungita.
Pentru copil, perspectiva pe termen lung depinde de amploarea leziunilor fizice si psihice.
Copiii abuzati sunt predispusi la depresie si anxietate pe tot parcursul vietii. Nu exista modalitati
cunoscute de anticipare si prevenire a sindromului Munchausen, dar exista modalitati de
prevenire a agravarii tulburarii.

Surse:
1. Revista română de pediatrie – volumul LXIV, nr. 3, an 2015, ,,SINDROMUL
MÜNCHAUSEN PRIN TRANSFER – O PROBLEMĂ REALĂ PEDIATRICĂ?”, Dr.
Daniela Păcurar, Dr. Maria Runcan, Dr. Anca Popescu, Dr. Gabriela Leşanu, Dr. Dumitru
5
Orăşeanu Clinica de Pediatrie, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore
Alexandrescu“, Bucureşti
2.  Meadow, R.: Management of Münchausen syndrome by proxy, Arch. Dis.
Childhood, 1985
3. Sheridan MS, ,,The deceit continues: an updated literature review of
Munchausen Syndrome by Proxy.Child Abuse Negl.”, 2003
4. Ristea, Nicoleta: Prevenirea violenței asupra copilului și a violenței în familie,
inlege.ro, Noutăți juridice, februarie 17, 2011
5. Olry R., Baron Munchhausen and the syndrome which bears his name:
history of an endearing personage and of a strange mental disorder. Vesalius. June 2002
6. Steele, F. B., „Psychodynamic and Biological Factors in Child Maltreatment”
în Helfer, M. E., Kempe, R.; Krugman, R., (coords.), The battered child, The University of
Chicago Press, 1997
7. Popescu, V.; Răduţ, M., „Copilul maltratat”, în revista Viaţa Medicală,
420/2, ian. 1998
8. Convenţia ONU cu privire la Drepturilor Copilului, art. 19, ratificată prin legea
18/1990).