Universitatea Valahia din Târgoviște

Facultatea de Științe Umaniste

Specializarea: Kinetoterapie și motricitate specială
Anul III, Semestrul II

-Bătrânețea ca etapă de vârstă-

Coordonatori: Prof. Univ. Dr. Constantin Ciucurel

Prof. Univ. Dr. Ioana Elena Iconaru

Student: Popescu Ionuț-Sebastian

Târgoviște 2020
Bătrânețea – Vârsta a treia

1
 Bătrâneţea este un proces ce prezintă o mare variabilitate
interindividuală, în care capacitea de răspuns la stres este întârziată,
riscul de îmbolnăvire creşte, mecanismul homeostatic intră în declin,
capacităţile cognitive se reduc etc. Unii consideră ideea controversată,
cum că bătrâneţea ar fi o boală şi încearcă să o trateze. Nu, bătrâneţea nu
este o boală, este un proces fiziologic de involuție, acesta fiind un declin
biologic general care are loc odată cu trecerea timpului. Cu toții, din
fericire sau nefericire, tindem să ajungem în această perioadă a vieții.
Una dintre definițiile pe cât de reale, pe atât de inspirate ii aparține
lui Aristotel, care zicea că „bătrânețea este o boală naturală”, iar asta
înseamnă că bătrânețea este, în fond, un proces fiziologic, pentru
cănimeni nu este nemuritor. Evoluția fiecărui individ, dar și a întregului
regn vegetal sau animal ne arată că nimic în aceste domenii nu este
infinit. În atari condiții, din punct de vedere ontogenetic, deci al
existenței, avem o perioadă de evoluție în care creștem, ne dezvoltăm,
apoi o perioadă de platou și, inevitabil, o perioadă de regres, care se
finalizează, întotdeauna și fără excepție, cu decesul. Astfel, îmbătrânirea
reprezintă segmentul final al vieții, care este în contact direct cu
întreruperea existenței.
A îmbătrâni este un proces constant încă de la naştere.
Cursul acestui proces, depinde de factorii genetici, de condiţiile şi stilul
de viaţă.
Organizaţia Modială a Sănătăţii a împărţit procesul de îmbătrânire
în 3 etape:
 60–75 ani – a doua tinereţe
 75–90 ani – bătrâneţe
 90+ ani – longevitate

2
 Bătrâneţea este însă „etapa de viaţă” cea mai completă, cea mai
încărcată de semnificaţii, iar îmbătrânirea este singurul mijloc de a trăi
un timp dens prin valorificarea experienţei acumulate. Acum se acordă,
celor care merită după o viaţă trăită cum trebuie, marea recompensă,
căutată, aşteptată, conştient sau inconştient, toată viaţa. Marea
recompensă este înţelegereaa tot ce a fost, este şi poate a tot ce va fi.
Înţelegerea şi puterea de a distinge fără ezitare ce merită şi ce nu merită
cheltuială de Timp, ce merită şi ce nu merită efort, risc, atenţie, ce este
valoros şi ce nu este valoros, puterea de a răspunde marilor întrebări.
Bătrânţea este, trecând peste inerenta parte reprezentată de neplăceri (ca
să nu spunem suferinţe), vârsta ultimelor concluzii ale existenţei umane.
Etapele consecutive ale bătrâneții includ senilitatea progresivă
fizică şi mentală:
 deteriorarea graduală a fizicului, a stării mentale şi a independenţei
 limitarea abilităţilor de adaptare socială – aşa numita îmbătrânire
socială
 creşterea dependenţei de alte persoane.

Modul în care percepem persoanele în vârstă depinde de mai mulţi

factori. Tinerii, adulţii şi bătrânii percep diferit bătrâneţea. Graniţele
bătrâneţii sunt aproximative. Se întâmplă frecvent ca persoanele, peste
60 de ani, să se simtă tinere, deci graniţele bătrâneţii sunt flexibile.
Un simptom des întâlnit la gradul de bătrânețe din punct de vedere
emoțional și social este încetarea individului din orice activitate și
pierderea poftei de viață. Multe persoane în vârstă cred că sunt respinse
de societate. Aceste sentimente sunt însoţite de singurătate și anxietate –
copiii lor îşi trăiesc propiile vieţi.Persoanele în vârstă devin triste din
cauza faptului că viaţa lor se apropie de sfârşit. Gândul la oportunităţile
ratate şi visele neîmplinite îi fac să devină depresivi.

3
 Declinul psihic este influențat de factori care țin de structura
anatomo-fiziologică a individului, de condițiile de mediu, de modul de
viață, de realizarea profesională, familială și materială. Moștenirea
genetică este extrem de importantă pentru conservarea unor funcții
psihice. Inteligența poate să se mențină activă, dar apar modificări la
nivelul adaptabilității și discursului verbal, fapt ce poate determina
timiditatea și chiar evitarea exprimării ideilor. Aceste modificări sunt
influențate și de pregătirea culturală a fiecărui individ în parte.
Odată cu înaintarea în vârstă, emoțiile devin mai primitive,
iar tulburările psiho-afective își pun amprenta pe comportamentul
persoanei. În mod frecvent, apar stări depresive în care ăn prim-plan
sunt: teama de pierdere a partenerului sau a unuia dintre copii, dar și
ideea de inutilitate sau de izolare de către ceilalți membri ai familiei.
Memoria poate fi afectată, pierderile de memorie putând cauza insomnii,
nervozitate, frustrare sau chiar comportamente violente. În timp, acestea
pot duce la vagabondaj, fuga de colectiv sau părăsirea domiciliului.
Aceste schimbări în viața persoanelor vârstnice apar la diferite
vârste, în funcție de moștenirea genetică proprie. În cazul persoanelor la
care apar modificări care le pun în pericol integritatea fizică, este nevoie
de supraveghere continuă. Familiile își asumă, de regulă acest rol, dar, în
anumite condiții, acestea uită de ei și îi lasă „uitați de lume” , soluția
morală și corectă în aceste cazuri, fiind internarea acestora într-un centru
de îngrijire pentru bătrâni. 
Cum am mai spus, procesul de îmbătrânire are loc la diferite
vârste, ținând cont de stilul de viață avut ; sedentarismul este frecvent
printre bătrâni, acesta, împreună cu alimentația, favorizând dimensiunea
metabolică sau de uzură a îmbătrânirii.
Filozofic vorbind, noi îmbătrânim la fel ca un autoturism care
începe să se uzeze după ce iese pe poarta fabricii și începe să adune
kilometraj. Sigur, asta dacă discutăm doar din punctul de vedere al

4
elementelor de uzură (care, însă, sunt componente ale celor lezionale).
Țintele cele mai sensibile ale procesului de îmbătrânire sunt două
țesuturi vitale: cel vascular și cel neural.
În concluzie, pentru o calitate a vieții mai bună și o bătrânețe cât
mai lipsită de boli și suferințe, faceți ce vă place cel mai mult, recreeați-
vă, plimbați-vă, fiți fericiți, nu abuzați de mâncarea nesănătoasă, fiți
activi și stați alături de cei dragi.