GERONTOLOGIE, GERIATRIE SI NURSING SPECIFIC

Gerontologia, ca termen se defineşte ca ştiinţa proceselor de îmbătrânire, iar Geriatria,

drept o ramură a medicinii, care cercetează aspectele patologice ale îmbătrânirii.
Se apreciază că denumirea de "persoane ale vârstei a treia" este mai proprie decât aceea de
persoană în vârstă (O.M.S.), deoarece evocă sectorul populaţiei care a depăşit mijlocul vieţii.
Spre deosebire de îmbătrânire (proces dinamic indiferent de vârsta cronologică),
Senescenţa, cuprinde ultima perioadă a vieţii. În cadrul acesteaia se delimitează senilitatea, care
este o perioadă finală, cu deteriorări biologice severe. Senescenţa nu este o boală, este un proces
fiziologic, chiar dacă îmbătrânirea se asociază de regulă, deşi nu obligatoriu cu îmbolnăvirile.
Diversele modificări fiziologie par să fie în raport direct cu îmbătrânirea, dar multe persoane
vârstnice îşi conservă capacităţile lor funcţionale, cu toată degenerescenta organică aparentă.
Nursingul geriatric este complex datorită polipatologiei prezente la pacientul vârstnic şi
datorită multiplelor diferenţe individuale comparativ cu alte grupe de vârstă. Patologia prezentă
la vârstnic este diferită de cea a adultului. Astfel, claudicaţia intermitentă, durererea anginoasă
sau dispneea pot fi mascate de restrângerea activităţii. Polipatologia este regula, iar tablourile
atipice sunt foarte frecvente.
Asistenţii medicali au nevoie de deprinderi clinice la fel de mult cum au nevoie şi de
abilităţi de comunicare şi, cel mai important, dragoste şi respect faţă de persoanele în vârstă,
lucruri esenţiale în acordarea unei îngrijiri (nursing) de calitate.

Imbatranirea umana

Factorii care influenţează îmbătrânirea umană

Factori care influenteaza imbatranirea umana: somatici, ereditari, psihologici, socio-

culturali, spirituali-religiosi.
Factorii somatici
Fiecare organism îmbătrâneşte după un orar propriu, bătrâneţea fiind cel mai frecvent
rezultatul suprapunerii unor boli cronice şi degenerative pe un organism modificat prin
înaintarea în vârstă.
Pe parcursul procesului de îmbătrânire apar o serie de modificări în organism. Părul
încărunţeşte, pielea îşi pierde elasticitatea, apar ridurile, iar expunerile la soare pot duce la
apariţia unor pete maronii.
Senescenţa senzorială apare constant. Scad acuitatea vizuală, auditivă, sensibilitatea tactilă,
mirosul şi gustul. Diminuează atenţia şi memoria. Scade spontaneitatea gândirii, iar limbajul
reflectă dificultăţile gândirii. Scade fluxul verbal, apare lentoarea ritmului şi a vocabularului.
Afectivitatea este compromisă adeseori. Comportamentul este emoţional, apar
irascibilitatea şi labilitatea emoţională. Şi personalitatea reflectă deteriorările prezentate
 Factorii ereditari
Una dintre preocupările centrale ale biologiei îmbătrânirii este natura contribuţiei genetice,
modul în care acţionează genele şi cum contribuie bagajul (moştenirea) genetic al unui individ la
longevitate.
Teoriile genetice afirmă că ceasul biologic al fiecărei specii este setat la o anumită „oră“ şi,
potrivit lor, omul este programat genetic să trăiască 110-120 de ani. Acest lucru este afirmat şi
de credinţa populară care consideră că durata vieţii unui om este
înscrisă în cer şi care este atât de plastic exprimată prin „atât i-a fost dat să trăiască“. Numai că
„înscrisul“ se află în gene şi nu în cer.
Ipoteza conform căreia îmbătrânirea survine datorită programului înscris în codul genetic
este susţinută şi de faptul că perioada vieţii este diferită în funcţie de specie (calul trăieşte 20-25
de ani, câinele 12-14 ani, furnicile 1-4 ani, elefantul 50-60 de ani
etc.), longevitatea este ereditară (Pearl şi Perceb), agenţii genotoxici modifică durata vieţii (de
exemplu, radiaţiile), diferenţele dintre duratele de viaţă ale gemenilor univitelini sunt de două
ori mai mici decât între fraţi (Kallman şi Jarovik).
Factorii psihologici
În psihologia senescenţei, modificările asociate procesului de îmbătrânire sunt diferite,
corelându-se cu tipul de personalitate, particularităţile etnice, profesionale şi cele habituale ale
fiecărui individ în parte. Unele evenimente pot precipita îmbătrânirea psihologică : retragerea
din activitatea profesională, plecarea copiilor, decesul partenerului de viaţă, iar adaptarea la
noile condiţii are mari implicaţii în plan psihic. Apar frecvent stările anxioase, depresia,
labilitatea emoţională, insomnia nocturnă şi somnolenţa diurnă intermitentă.
Numeroase studii întreprinse de către psihologi au constatat că vârstnicii implicaţi activ în
viaţa socială, care au putere de influenţă şi de a lua decizii, au o mai bună sănătate fizică şi
mentală. Deşi scade spontaneitatea gândirii, cu inerţii şi stereotipuri,
creşte capacitatea organizatorică, se perfecţionează funcţiile de sinteză, generalizare şi
abstractizare. Iată de ce se spune că vârsta a treia devine o vârstă a înţelepciunii.
O caracteristică psihologică a vârstnicului este tendinţa de a-i îndruma pe cei tineri şi
uneori de a-i „încuraja“ financiar, ceea ce le sporeşte sentimentul de utilitate socială. Aceasta,
împreună cu sprijinul primit din partea familiei, duce la îmbunătăţirea calităţii vieţii.
Un alt aspect pozitiv este reprezentat de relaţiile interumane care întăresc capacitatea
vârstnicului de a se adapta la schimbările survenite odată cu vârsta, de a face faţă pierderii celor
apropiaţi şi îi ajută să treacă mai uşor peste dizabilităţile pricinuite de vârstă sau de boală. Este
unanim acceptată diferenţa asupra concepţiei
de viaţă a femeilor şi bărbaţilor, cunoscut fiind faptul că la bătrâneţe, femeile au mai multe
relaţii interumane decât bărbaţii.
Factorii socio-culturali
Fiecare societate este organizată şi se conduce conform unui sistem propriu de valori, care
normează stilul de viaţă, actele şi conduitele indivizilor, modul lor de a gândi şi interpreta
lumea. Acest sistem de normare este modelul socio-cultural care acţionează asupra comunităţii,
imprimând membrilor săi un anumit fel de a fi şi un anumit stil de viaţă şi de gândire.
Condiţiile fizice şi sociale diferite de la o generaţie la alta din societăţile aflate într-o
perpetuă schimbare şi transformare determină o serie de efecte asupra indivizilor. Dezechilibrele
psihosociale ale grupurilor comunitare se prezintă sub forma unor
tulburări ale spiritului comunitar cu caracter generalizat, afectând structura, dinamica şi evoluţia
psihosocială a tuturor membrilor comunităţii respective (C. Enăchescu). Aceasta se datorează
unor schimbări sociale, culturale, morale, unor factori economici, socio-demografici (fenomenul
de marginalizare socială a unor indivizi sau a unor categorii sociale), presiuni exercitate de
mass-media, calamităţi natural (cutremure, inundaţii) etc.
Conflictele dintre generaţii se manifestă cel mai pregnant în planul social-comunitar şi au
la bază ciocnirea dintre mentalităţi diferite, dintre moduri de a gândi şi modele de comportament
diferite de la o generaţie la alta. Aceste aspecte apar în societatea modernă legate în special de
factorii de schimbare şi progres.
Generaţiile care asimilează un anumit model cultural îşi însuşesc un anumit stil de viaţă,
conform acestui model. Asimilarea valorilor modelului cultural devine natura persoanei, la care
aceasta „ţine“ ca la ceva propriu, întrucât reprezintă însăşi identitatea sa. Obiceiurile culturale
intervin prin intermediul educaţiei asupra caracteristicilor psiho-fiziologice ale fiecărui individ
în parte.

Periodizarea vârstei a III a

Perioada de regresie este cunoscuta si ca varsta a treia sau ca varsta a batranetii in care
domina fragilitatea si involutia. Etapele de dupa 65 de ani se caracterizeaza prin aparitia unor
probleme clinice si trairea psihica a stagiului terminal. In decursul timpului, au fost acumulate
informatii mportante privind batranetea, relevandu-se faptul ca este o varsta a intelepciunii,
anticamera a mortii si a bilanturilor, de toleranta si impacare cu lumea, de eliberare de
desertaciune si indemn pentru o viata cumpatata a celor tineri. Daca acestea sunt caracteristicile
generale ale varstei a treia, trebuie remarcat ca sunt unii batrani cu tulburari regresive ce se
manifesta prin egoism, izolare, agitatie, respingerea celor din jur, cu atitudini negativiste si
anxioase.
Varsta a treia poate fi impartita, dupa tipul fundamental de activitate  si dupa tipul de
relatii, in trei subperioade:
 subperioada de trecere la batranete (65-75 de ani);
 subperioada batranetii medii (75-85 de ani);
 subperioada marii batraneti sau a longevivilor (dupa 85 de ani). 
In aceasta perioada, subidentitatile capata o noua configuratie. Tipul fundamental de
activitate si tipul de relatii se caracterizeaza prin restrangerea ariei profesionale, ocupationale si
sociale. Dar ramane activa subidentitatea maritala. Subidentitatea parentala devine din nou
expansiva, datorita aparitiei nepotilor ce antreneaza emotional si mintal prin satisfactia trairii
prin urmasi. Fenomenul se accentueaza cand incep sa apara boli somatice. La barbati, sunt
frecvente bolile respiratorii, in timp ce la femei sunt mai dese tulburarile afective. Barbatii sunt
mai preocupati de sanatatea lor, iar femeile devin mai atente fata de sanatatea sotului.
In subperioada batranetii medii, subidentitatea parentala se contracta usor, iar
subidentitatea sociala se mentine prin dorinta persoanei de a o exercita, dar posibilitatile raman
reduse. Fragilitatea si mortalitatea este mai mare.
 In subperioada marii batraneti, toate tipurile de subidentitati se contracta. In zlele noastre,
expectatia de longevitate a crescut mult; de la 70-75 de ani la 90-100 de ani.

Modificări ale organismului determinate de îmbătrânirea umană: modificări

fiziologice, modificări patologice

Modificarile fiziologice produse de batranete

Modificarile legate de inaintarea in varsta, intre anumite limite, apartin unei imbatraniri
normale si le vom analiza pe rand, in cele ce urmeaza.

1. Scaderea acuitatii senzoriale

Acuitatea vizuala este diminuata la varstnici. Declinul functiei vizuale se manifesta prin:
 cresterea dificultatii de adaptare la intuneric,
 dificultate in distingerea culorilor,
 scaderea contrastului in imagine,
 ingustarca campului vizual, dificultate la citit.
Presbiopia reprezinta diminuarea puterii de acomodare a ochiului, un proces normal in
cadrul imbatranirii. Odata cu inaintarea in varsta, cristalinul se subtiaza isi si pierde din
elasticitate, iar muschii care sustin cristalinul sunt si ei usor afectati. Aceste doua schimbari scad
capacitatea de acomodare in special pentru vederea la apropiere.Aceste modificari apar gradat.
Principalul simptom al presbiopiei este vederea neclara, in special in distingerea
obiectelor apropiate. Aceasta se inrautateste la lumina slaba sau pe un fond de oboseala.
Corectia presbiopiei se realizeaza prin lentile convexe cu valoare dioptrica progresiva
incepand cu +0,50 dioptrii.

2. Scaderea acuitatii auditive.

In general, scaderea auzului afecteaza persoanele cu varsta peste 65 de ani, la aceasta
contribuind o serie de factori printre care se numara expunerea repetata si prelungita la:
 zgomote excesive,
 medicamentele ototoxice,
 actiunea unor substante chimice,
 infectii virale sau bacteriene,
 trasul la tinta,
 unele afectiuni (de exemplu, diabet zaharat) sau
 ca efect advers al unor medicamente.

3. Sistemul osteomuscular.
In jurul varstei de 70 de ani, densitatea osoasa scade cu aproximativ 30%, astfel incat
oasele devin mai fragile si creste incidenta fracturilor, in special a celor de col femural.
 Alte modificari:
 scaderea masei musculare,
 creste tesutul gras la nivelul muscular,
 pierderea elasticitatii ligamentelor, tendoanelor si a membranei sinoviale.
Pentru a compensa si intarzia efectele osteoporozei se recomanda cateva masuri simple
de preventie a bolii, cum sunt:
 aportul adecvat de calciu in alimentatie,
 activitatea fizica regulata
 la femei, in absenta contraindicatiilor, este necesar tratament hormonal de substitutie.
Tonusul muscular intra in declin cu aproape 22% pana la varsta de 70 de ani. Exercitiile
fizice pot incetini acest proces.
Sub aspect psiho-emotional, personalitatea individului se dovedeste rezistenta la scurgerea
anilor, parand sa nu sufere modificari.
Atentia, concentrarea sufera, de asemenea, de pe urma impactului cu batranetea. Sunt
binecunoscute labilitatea afectiva si hiperemotivitatea persoanelor varstnice. Adeseori,
batranetea este insotita de o stare depresiva, tendinta la izolare si singuratate

Modifidiri patologice produse de procesul de imbatranire

Odata cu inaintarea in varsta, organismul isi pierde capacitatea de adaptare la efort, la
schimbare si la agentii cu potential nociv.
In cursul procesului de imbatranire, apar numeroase modificari patologice, lent sau rapid
progresive, induse de factori genetici, de mediu si psiho-sociali. Astfel, ereditatea joaca un rol
important in determinarea unor afectiuni, precum hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat,
obezitatea, glaucomul, cancerul.
Obiceiurile alimentare, sedentarismul, situatia financiara, stresul, pot duce la o serie de
manifestari patologice: obezitate, hipertensiunea arteriala, osteoporoza, fracturi, cresterea
susceptibilitatii la infectii, anemii, cancer.
Polipatologia este caracteristica varstnicului.
Fiecare modificare atrage dupa sine si alte modificari. De exemplu, cariile dentare,
parodontoza, edentatia partiala sau totala implica o scadere a capacitatii de masticatie a
alimentelor, precum si tulburari de vorbire.

La nivelul sistemului cardiovascular se inregistreaza:

 cresterea tensiunii arteriale odata cu inaintarea in varsta
 scaderea tolerantei la efort
 tulburari de ritm
 insuficienta cardiaca
 stop cardiac

La nivelul sistemului imunitar:

 scade capacitatea de combatere a virusurilor si baceriilor care patrund in organism
 creste susceptibilitatea la infectii
 La nivel osteoarticular:
 scaderea densitatii osoase – ceea ce duce la osteoporoza, aparitia fracturilor, in
special a celor de col femural
 osteoporoza – apare mai frecvent la femei datorita modificarilor hormonale (la varsta
de 75 de ani, aproape jumatate dintre femei au avut cel putin o fractura datorata
osteoporozei. Boala poate determina tasari vertebrale si dureri intense la nivelul
coloanei vertebrale.)
 artroza este o afectiune articulara de origine mecanica si neinflamatorie, care apare
cel mai des dupa varsta de 60 de ani si afecteaza mai ales femeile. Este caracterizata
prin leziuni degenerative ale articulatiilor, asociate cu o proliferare a tesutului osos
subiacent. Poate atinge toate articulatii1e, desii articulatiile soldurilor, genunchilor,
vertebrelor cervicale si lombare sunt ce1e mai afectate, deoarece sunt supuse unui
stres mecanic important.

Afectarea sistemului digestive

Procesul de imbatranire are efecte clinice semnificative asupra:
 segmentului orofaringian,
 asupra motilitatii,
 afecteaza statusul functional al colonului si metabolizarea gastrointestinala si a
medicamentelor.
Mestecatul si inghititul sunt jenate de xerostomie (senzatie de gura uscata). Efectele
secundare ale unor medicamente constituie cauza principala a xerostomiei, in timp ce un numar
mic de cazuri este dat de anumite afectiuni cum ar fi sindromul Sjogren (boala autoimuna care
afecteaza glandele exocrine, in special cele implicate in secretia de lacrimi si saliva).
Disfagia (dificultatea la inghitit) este observata cel mai adesea la pacientii care sufera de
disfunctii cognitive sau de perceptie, secundare unui AVC, bolii Parkinson, miasteniei gravis
etc.
Întarzierea in evacuarea gastrica poate prelungi contactul mucoasei gastrice cu unele
medicamente cum sunt AINS, cu consecinte asupra mecanismelor de aparare a mucoasei
gastrice. Aceasta poate predispune varstnicul la leziuni ale mucoasei gastrice si, consecutiv, la
ulceratii.

Afectiuni psihocognitive
Primele manifestari apar in jurul varstei de 40-50 de ani. Dupa 80 de ani, greutatea
creierului scade cu circa 10%. Aceasta micsorare nu influenteaza insa activitatea mentala.
Studiul functiilor intelectuale arata: o scadere a memoriei pentru datele recente, dar
posibilitatile de sinteza ale varstnicului, ca urmare a experientei si antrenamentului, se pot
mentine.
Un impact negativ asupra atentiei le au:
 modificarile perceptici senzoriale,
 existenta unor boli,
  durerea cronica,
 anumite medicamente,
 tulburarile psihice (in special anxietatea si depresia).
De asemenea, inaintarea in varsta scade capacitatea de adaptare a organismului la situatii
noi. Uneori, boala obliga varstnicii la o restrangere a activitatii in locuinta lor, care, astfel,
devine un loc numai al sau, ce i confera siguranta; de aceea, orice iesire din acest mediu i
produce neliniste si agitatie. Iata de ce schimbarea domiciliului si internarea in institutii de
ingrijire duce la aparitia unui sindrom de inadaptare, cu tulburari de somn, de personalitate, stari
confuzionale, agravarea patologiei existente si aparitia unor noi afectiuni.

Echilibrul psihologic al batranului poate fi afectat de:

 schimbarea locuintei,
 decesul partenerului,
 plecarea copiilor din casa parinteasca,
 diminuarea veniturilor,
 aparitia unor boli grave, precum cancerul.
Toate acestea, suprapuse unor grade diferite de degenerare cerebrala, pot duce la tulburari
de afectivitate, de memorie, boala Parkinson, boala Alzheimer.
Aparitia bolilor grave, invalidante, duce la imobilizarca prelungita a bolnavuIui, cu
pierderea autonomiei si a capacitatii de autoingrijire. Un om ramas singur, bolnav, abandonat,
constient ca renunta azi la una, maine la alta, imbatraneste cu o viteza incredibila.