TETANOSUL

Definitie:Tetanosul este o boala infectioasa,necontagioasa, determinata de

bacilul tetanic, caracterizata prin prezenta contracturilor si a tonusului muscular
exagerat, ca urmare a efectului toxinei tetanice asupra sistemului nervos.
Etiologie:Agentul cauzal este Clostridium tetani, bacil anaerob, Gram-pozitiv,
sporulat, cu  aspect de ,,racheta de tenis” sau ”ac cu gamalie”. Este raspandit in sol,
sau in fecalele provenite de la animale sau om. Sporii sunt rezistenti la fierbere si pot
supravietui multi ani in mediul inconjurator.In forma vegetativa,bacilul este sensibil la
antibiotice:penicilina, metronidazol. B.tetanic produce o exotoxina proteica, cu structura
similara cu toxina botulinica, acestea fiind cele mai puternice toxine
cunoscute.Exotoxina tetanica are doua componente:
-tetanospasmina: actioneaza asupra sistemului nervos si
-tetanolizina: cu actiune asupra structuriilor hematoformatoare.
Epidemiologie: afecteaza persoanele neimunizate, sau cu imunizare
neintretinuta prin revaccinare periodica. Afecteaza mai ales persoanele de sex masculin
din zonele calde in regiunile rurale, unde principala ocupatie este cultivarea solului. Se
poate manifesta si la nou-nascuti, insa prin programele nationale de imunizare, infectia
aproape  a fost eradicata. Odata cu inaintarea in varsta, organismul este mai expus
infectiei, datorita scaderii titrului de anticorpi fata de C. tetani.Traumatismele solutii de
continuitate prezinta risc de aparitie a tetanosului;de multe ori plagile minore sunt
neglijate, iar in alte situatii nu poate fi identificata poarta de intrare.
Patogeneza:In plagile traumatice contaminate cu spori de Cl.tetani germinarea
acestora se produce doar acolo unde exista tesut devitalizat, fragmente de sol sau
inflamatie si infectie. Bacilul nu este capabil de a produce singur inflamatie la poarta de
intrare, de aceea leziunea va avea un aspect benign, daca nu se suprapune o infectie
cu un alt patogen. Ulterior se elibereaza toxina, care prin intermediul neuronilor motori,
va ajunge la nivelul trunchiului cerebral. La nivel central, tetanospasmina perturba
eliberarea factorilor inhibitori ai activitatii neuronale, generand o stare de permanenta
excitatie neuro-motorie. Rezultatul este aparitia contracturii tetanice,o contractie
permanenta,prin exagerarea tonusului musculaturii scheletale. Toxina tetanica
actioneaza si asupra placilor neuromusculare, prin blocarea unor neurotrasmitatori;
rezultatul este: slabiciune musculara sau paralizie. Tetania poate fi localizata sau
generalizata. Tetanosul se generalizeaza atunci cand toxina disemineaza pe cale
limfatica sau sanguina la o multitudine de terminatii nervoase. Toxina tetanica nu
traverseaza bariera hematoencefalica si deci nu poate patrunde pe cale directa la
nivelul sistemului nervos central.
Tabloul clinic :
Incubatia maximum o luna,in medie 7 zile.Frecvent, infectia este generalizata
manifestata prin cresterea tonusului muscular si contractii generalizate.
Debutul prin trismus: imposibilitatea de a deschide gura, prin hipertonia muschilor
masticatori.
Perioada de stare:apare contractura musculaturii gatului, spatelui, umerilor,
abdomenului si membrelor.Deoarece muschii mimicii sunt si ei contractati, bolnavul
afiseaza un facies caracteristic de ,,ras silit’’ sau ,,risus sardonicus’’. Musculatura
spatelui este de asemenea contractata, pacientul adopta o pozitie fortata, arcuita, cu
sprijinirea corpului pe calcaie si occiput,opistotonus. Contractiile generalizate sunt
adesea dureroase, existand pericolul de apnee.Boala prezinta dupa caz, diferite grade
de severitate; pacientul este febril, prezinta transpiratii profuze, tahicardie, aritmii, iar
starea de constienta ramane nealterata.
1
 Complicatii in special respiratorii si cardiovasculare: asfixie, pneumonie de
aspiratie, fracuturi, rupturi musculare, embolie pulmonara, miocardita toxica, escara de
decubit. Rareori dupa tratament si vindecare, pot ramane sechele (cifoza).  
Tetanosul neonatal: la nou-nascuti, tetanosul este de obicei generalizat si
adesea fatal. Tetanosul neonatal se manifesta prin: rigiditate, spasme si dificultate in
alimentatie.
Diagnostic:
Diagnosticul pozitiv pe baza semnelor clinice si informatii privid istoricul
vaccinarilor anterioare.
Culturi cu produse recoltate din plagile infectate. Chiar daca pacientul prezinta
semne de tetanos, uneori bacilul nu poate fi izolat in culturile din plaga.
Analizele biochimice ale sangelui releva semnele unui sindrom inflamator-
leucocitoza. Examenul LCR normal. Electromiograma indica descarcari permanente
ele unitatilor motorii.
Diagnosticul diferential se face cu alte afectiuni generatoare de trismus: abces
alveolar, intoxicatia cu stricnina, tetania din hipocalcemii sau reactii la unele
medicamente.
Meningita, encefalita si rabia pot fi confundate cu tetanosul.In stabilirea
diagnosticului, se tine cont de semnele caracteristice: contractura la nivelul musculaturii
fetei, gatului, toracelui, spatelui si abdomenului, precum si prezenta crizelor de spasm
generalizat, cu afectarea intr-o mai mica masura a picioarelor si mainilor.
Tratament- este complex si impune aplicare unor masuri multiple:
1. Masuri generale: eliminarea sursei toxigene, neutralizarea toxinei, combaterea
contracturii generalizate si asigurarea unui suport ventilator. Pacientii vor fi internati intr-
o unitate de terapie intensiva monitorizati continuu. Vor fi indepartate sursele de zgomot
care pot produce excitarea sistemului nervos. Plagile infectate vor fi curatate si pansate
steril, dupa indepartarea corpilor straini si drenarea colectiilor purulente.  
2. Tratamentul cu antibiotice: administrarea parenteral de Penicilina: 10-12 mil.UI/zi,
10 zile; ca alternativa, in locul penicilinei se poate utiliza Metronidazolul, in doze de 500
mg la 6 ore. Daca pacientul este alergic la penicilina, se va utiliza terapia cu
Eritromicina sau Clindamicina.  
3. Administrarea de antitoxina:Antitoxina  neutralizeaza toxina tetanica din sange si
plaga, fara a  influenta toxina ajunsa la nivelul tesutului nervos. Se poate administra im
sau iv, divizat, dupa testare prealabila. Antitoxina este reprezentata de imunoglobulina
tetanica de origine umana. In acelasi timp cu administrarea serului imun se va realiza si
vaccinarea antitetanica. Uneori boala poate progresa chiar si in prezenta unui nivel
seric de antitoxina, considerat a fi protector.  
4. Controlul contractiilor musculare:contractiile musculare sunt dureroase si pot
pune in pericol viata pacientului prin producerea de laringospasm sau prin contractura
exagerata a musculaturii respiratorii. Se urmareste sedarea usoara a pacientului cu
Diazepam, uneori in doza mare, peste 250 mg/zi. Ca alternativa sunt barbituricele sau
clorpromazina. Contracturile trebuiesc bine controlate pentru a nu perturba mecanica
ventilatorie, urmata de moartea pacientului.  
5. Asistarea respiratiei:Spasmul muscular exagerat, urmat de perturbarea ventilatiei
pulmonare, poate necesita intubatie oro-traheala sau traheostomie, cu sau fara
ventilatie mecanica. Functie de severitatea cazului se va anticipa din timp necesitatea
intubarii pacientului.
Instalarea hipotensiunii si bradicardiei,necesita reumplere volemica,administrarea de
vaso-constrictoare si uneori chiar montarea unui pace-maker.  

2
6. Vaccinarea,alte masuri aditionale:Boala nu induce imunitate, pacientii vor fi ulterior
imunizati activ.Se va urmari in permanenta buna hidratare a bolnavului, si un regim
bogat in calorii, cu administrare enterala sau parenterala.Se monitorizeaza functia
digestiva si renala.  
Pronostic
Bun are tetanosul localizat, care afecteaza grupele musculare din vecinatatea
plagii.
Prognosticul este rezervat in tetanosul neonatal si la persoane varstnice. Cu cat
perioada de debut, dintre aparitia primelor simptome si a contracturilor este mai scurta,
cu atat evolutia si prognosticul sunt grave.Evolutia este cuprinsa intre 4-6 saptamani, iar
recuperarea se face de obicei complet. Decesul survine prin insuficienta respiratorie.  
Profilaxie
Vaccinarea persoanelor neimunizate si a celor in convalescenta dupa tetanos. Se
administreaza 3 doze timp de un an. Titrul anticorpilor scade cu inaintarea in varsta,
revaccinarea se face dupa 10 ani de la ultimul rapel.In plagile tetanigene se va face
revaccinare. Pentru a preveni tetanosul neonatal, mamele vor fi vaccinate in timpul
sarcinii.