STADIALITATEA COGNITIVA Stadiul inteligentei senzorio-motorii (0-2 ani) Se caracterizeaza prin trecerea de la reflexele neconditionate ale nou nascutului

la organizarea unor actiuni senzorio-motorii coerente, cum ar fi reactiile circulare primare, 1-5 luni (vederea unei persoane este urmata de reactia vocala), reactii circulare secundare ce realizeaza trecerea de la autocentrism la alocentrism, 5-9 luni, perceptia succesiunii, conduita de cautare a obiectului pierdut, etc. O data cu stocarea unor reprezentari si achizitia si utilizarea unor semne ce pot simboliza obiecte, se intra n ultimul substadiu al inteligentei senzorio-motorii, plasat catre finalul celui de-al doilea an de viata.

. Stadiul preoperational (2-7 ani) Reprezinta o perioada de intensa dezvoltare mentala, dominata de gndirea n imagini, pe care Piaget o numeste preoperatorie, pentru ca-i lipseste operatia logica propriu-zisa. Functionarea si evolutia mentala sunt mult sprijinite acum de dezvoltarea functiei semiotice si ndeosebi a limbajului. Daca la 2-4 ani limbajul puncteaza ncheierea actiunii, la 4-5 ani acesta nsoteste actiunea, pentru ca la 5-6 ani sa se deplaseze spre nceputurile actiunii, devenind mijloc de proiectare a acesteia. Desi transpunerea verbala a actiunii indica posibilitatea interiorizarii ei, aceasta nu nseamna nca operatie, deoarece actiunea (mintala) nu este reversibila, ramnnd orientata ntr-un singur sens. n acest stadiu gndirea ramne cantonata n concret si n actual, fiind dominata de contextul figural al situasiilor. lnformatiile acumulate de copii prin perceptie nu permit nca aparitia operatiilor logice. Gndirea opereaza cu imagini si cu reprezentari. Acestea din urma sunt preconcepte, de forma unor exemplare-tip ale unor colectii fragmentare de obiecte. Stadiul operatiilor concrete (7-12 ani) Se caracterizeaza prin aparitia gruparilor operationale care permit conceptualizari si coordonari de concepte. Operatiile gndirii sunt legate nsa de suportul obiectual, de aceea Piaget numeste acest stadiu, stadiul operatiilor concrete. Functional, operatiile au loc n prezenta obiectelor sau a reprezentarilor imediate ale acestora, nlocuirea obiectelor cu enunturi verbale (propozitii) facnd inoperant actul de gndire. Inferentele tranzitive sunt realizate acum pe materiale concrete, dar nu le regasim si la nivelul prelucrarii materialelor pur verbale cu acelasi continut. Argumentul experimental al formarii operatiilor concrete l constituie aparitia la majoritatea copiilor de aceasta vrsta a ideii de invarianta, de conservare a cantitatii, a lungimii, a suprafetelor etc., dincolo de anumite modificari fizice (vizibile) pe care le sufera obiectele. De exemplu, daca la 4-5 ani peste 85% din copiii unui esantion sustin nonconservarea cantitatii unui lichid, desi transvasarea (mutarea prin turnare n alte doua vase mai mici) se face sub ochii lor, la 7 ani procentul celor ce raspund corect este de 75%. Mecanismul mintal care conditioneaza aparitia ideii de invarianta este reversibilitatea actiunilor mintale, mecanism nentlnit n stadiul precedent. Este

adevarat ca n acest stadiu ntlnim reversibilitatea doar sub forma inversiunii si a compensarii, reversibilitatea sub forma reciprocitatii aparnd n stadiul urmator. Desi se face saltul la operarea gndirii, n acest stadiu aceasta nu poate iesi din granitele informatiei prezente, nu se poate detasa de datele figurale ale prezentului sau ale experientei imediat anterioare. Gndirea operreaza nca cu configuratii globale. Dupa H. Wallon, copilul ncepe prin contraste grosolane, comparatia reuseste pe contraste mari, stanile intermediare nefiind sesizate. Rationamentul se construieste nemijlocit pe concretul imediat pe care nu-l poate depasi dect din aproape n aproape. Este vorba de intelectul cu o singura pista, cum l numeste J. Bruner, catalogul posibilului suprapunndu-se peste datele concrete, nemijlocite, impiedicnd astfel ntrevederea alternativelor posibile.

Stadiul operatiilor formale Gndirea poate sa rationeze nu numai asupra obiectelor mediate, ci si asupra enunturilor verbale, a propozitiilor. Acest stadiu ncepe la 11-12 ani si devine sistematic la 14-15 ani. Preadolescenta reprezinta, de fapt, o etapa de tranzitie de la gndirea n operatii concrete la gndirea prin operatii formale. Abia la 14-15 ani, cnd se intra n adolescenta propriu-zisa, putem vorbi de generalizarea operatiilor propozitionale. Remarcam ca aceste limite de vrsta, ca medii statistice, nu sunt fixe. Cea mai semnificativa constructie intelectuala a acestui stadiu este rationamentul ipotetico-deductiv, ceea ce permite miscarea gndirii de la real la posibil, inventarierea alternativelor si a ansamblului de posibilitati pornind de la conditiile date. De asemenea, adolescentul poate sa alterneze ntre rationamentele progresive (de a cauza la efect) si cele regresive (de la efect spre cauza), depasind prin mijloace verbale ceea ce a cucerit anterior, ajungnd la acea productivitate intelectuala optima, specifica proceselor logice ce pot prin prelucrare sa sporeasca cantitativ si calitativ datele (informatiile) intrate n sistem (intelect). Adolescentul este apt de gndire abstarcta si teoretica, si cu aceasta, considera Piaget, se ajunge la vrful constructiei intelectuale, dincolo de care nu mai ntlnim un alt stadiu de dezvoltare.