Îngrijirea copilului cu convulsii

Nume Prenume:Beldianu Emanuel Radu

Clasa: AMG III B

Convulsiile febrile reprezinta cea mai frecventa problema a neurologiei pediatrice.

Conform statisticilor din toata lumea, un procent cuprins intre 2-5% dintre copiii

sub 5 ani fac cel putin o data in viata un episod de convulsii febrile.

Convulsiile febrile sunt crize de tip epileptic, care se produc in asociere cu febra,

dar in absenta unei infectii a sistemului nervos ( meningite, encefalite), in perioada

de varsta de 3 luni-5 ani.

Diagnosticul de convulsie febrila se pune dupa o anamneza riguroasa si un examen

clinic si neurologic atent.

Desi simptomatologia este extrem de dramatica pentru parinti, prognosticul este de

cele mai multe ori unul favorabil.

Principalii factori implicati in declansarea convulsiilor febrile sunt:

1) Febra – in proportie de 90 % febra este declansata de infectii acute ale cailor

respiratorii (rinofaringite, otite, pneumonii), dar poate aparea si in cazul

gastroenterocolitelor sau infectiilor urinare. Convulsiile febrile mai pot aparea si in

momentul ascensionarii febrile aparute la cei vaccinati impotriva rujeolei, rubeolei

si oreionului.

2) Varsta – apar rar sub 6 luni si dupa 5 ani si au frecventa maxima intre 1 an si

jumatate si 2 ani

3) Factorii genetici – majoritatea studiilor indica un mecanism de transmitere

ereditara de tip autosomal dominant (AD). S-a identificat gena pentru convulsiile

febrile pe cromozomul 19p si pe cromozomul 8q13-q21, dar cercetarile au aratat

ca si gena de pe cromozomul 5q14-q15 este implicata in predispozitia pentru

convulsiile febrile.
Tabloul clinic

Convulsiile febrile se impart in:

1) Convulsii febrile simple:

– Sunt cele mai frecvente

– Apar de obicei intre 6 luni si 5 ani

– Sunt, de obicei, unice in 24 de ore

– Au o durata redusa ( sub 15 minute)

– Sunt bilaterale; de obicei, de tip convulsii tonico-clonice generalizate, sau

numai clonice sau hipotone

– Apar la copii anteriori normali, fara anomalii la examenul neurologic si fara

retard psihomotor

– Apar la cresterea brusca a temperaturii peste 38,5 grade Celsius

– nu sunt urmate de deficit postcritic

2) Convulsiile febrile complexe (complicate) – oricare dintre criteriile:

– Apar, de obicei, inaintea varstei de 1 an

– se repeta, de obicei, in decursul unei zile

– au o durata mai mare de 15 minute

– sunt, de obicei, unilaterale

– apar la copii cu dezvoltare psihomotorie anormala anterior crizei

– sunt urmate de deficit postcritic

Tratament

Tratamentul acut

Desi este un moment difícil pentru cel, sau cei, care se afla langa sugarul sau

copilul aflat in convulsii febrile este foarte important sa se actioneze rapid pentru

oprirea manifestarii convulsive. Copilul trebuie pus in pozitie laterala (intr-o zona

sigura, unde acesta nu se poate lovi) cu eliberarea cailor respiratorii si asigurarea

unei circulatii corespunzatoare. Dupa asezarea copilului in pozitia de siguranta se

va suna la ambulanta si se va nota ora la care s-au declansat convulsiile febrile. Se

vor initia masurile de scadere a temperaturii folosind antitermicele: ibuprofen (10

mg/kg corp), acetaminofen – paracetamol (10-15 mg/kg corp) sau metamizol

(algocalmin).

In cazul copiilor care au mai trecut printr-un astfel de episod , parintii sunt instruiti

sa administreze diazepamul intrarectal in doza corespunzatoare greutatii copilului.

Criza trebuie oprita cat mai repede pentru a evita producerea leziunilor cerebrale

secundare anoxiei. In momentul in care ambulanta ajunge la pacient, de cele mai

multe ori acesta nu mai convulsioneaza; copilul va fi preluat si dus la o unitate

spitaliceasca. Daca, in schimb, in momentul ajungerii la pacient acesta continua sa

convulsioneze medicul il va plasa in pozitia de siguranta, aplica oxigenoterapia

apoi va administra diazepam intrarectal 0,5 mg/kg corp. Daca crizele nu se opresc

se va administra o noua doza de diazepam 0,3 – 0,5 mg/kg dupa 5-15 minute de la

prima doza. Dupa incetarea crizei convulsive acesta va fi transportat la spital unde

va fi preluat de medicul specialist pediatru.

O meta-analiza a aratat ca lorazepamul este la fel de eficient ca si diazepamul, are

mai putine efecte adverse si o nevoie mult mai scazuta de a administra alte

medicamente antiepileptice. Un alt studiu a aratat ca midazolamul administrat pe

cale bucala este mult mai eficient decat diazepamul intrarectal ( in cazul in care nu

se poate obtine abordul venos).

2. Tratamentul profilactic :

a) Tratament intermitent

Consta in administrarea medicamentelor atunci cand copilul este bolnav si febril.

Se vor administra antipiretice la temperaturi ce depasesc 38 de grade Celsius si

diazepam 0,2 – 0,5 mg/kg corp/zi, per os, pe perioada cat copilul prezinta febra si

inca doua zile dupa ce febra a incetat.

Daca in acesta perioada copilul prezinta un episod de convulsii febrile se va

administra diazepam intrarectal: 0,5 mg/kg si va fi transportat la spital.

b) Tratamentul continuu
Acest tratament va fi administrat de medicul specialist de neurologie pediatrica

doar in anumite cazuri cum ar fi:

– Copii cu risc mare de a face convulsii febrile (mai mult de 3 episoade in 6

luni sau mai mult de 4 episoade intr-un an)

– La cei care fac convulsii febrile complexe

– La cei cu recurente frecvente

– La cei cu dezvoltare psihomotorie anormala

– La cei care necesita de fiecare data terapie medicamentoasa pentru oprirea

episodului convulsivant.

Exista o serie de efecte adverse ale tratamentului cum ar fi iritabilitate, agitatie,

deprivarea functiilor cognitive, foarte rar putand determina insuficienta pancreatica

sau hepatica.

Tratamentul se va face cu fenobarbital -3-5 mg/kg-corp/zi sau acid valproic 20-30

mg/kg-corp/zi.