Este binecunoscuta tendinta ca la persoanele vârstnice bolile sa se manifeste tarziu
si intr-un stadiu avansat. Sunt multi factori care contribuie la nerecunoasterea prezentei unor probleme potential remediabile la vârsta a treia. Acesti factori tin fie de: a).pacient; b).medicul curant.
a).Factori ca tin de pacient:
-el poate interpreta gresit semnificatia unor simptome; -poate avea standarde scazute in ceea ce priveste nivelul starii de sanatate; -poate ascunde in mod deliberat anumite simptome deoarece se teme de spitalizare datorita: -posibilitatii de a-si pierde: -independenta; -auto-determinarea; -vârstnicii au tendinta de a consulta mai putin medicul – multe probleme ameliorabile sunt decelate cu ocazia unor evaluari screening – de exemplu: -afectiuni locomotorii -disfunctii ale colonului sau vezicii urinare -depresia -confuzia sunt adesea neinregistrate, spre deosebire de afectiunile: -cardiace -pulmonare -ale sistemului nervos central -unii vârstnici pot considera anumite simptome drept normale, mai ales daca sunt de intensitate mica si daca intereseaza aparatul vizual, auditiv sau genitourinar; b).Factori care tin de medici: -pot interpreta gresit unele semne si simptome, mai ales ca ele pot apare atat de frecvent incat importanta lor diagnostica sa fie subestimata (de ex. nicturia) -pot considera ca eforturile diagnostice intense nu sunt justificate; -tratamente neadecvate (utilizarea de diuretice pentru edeme gambiere, in absenta cresterii volumului circulant sau administrarea de antiparkinsoniene pentru tremor esential); -supraestimarea gravitatii prognosticului unor afectiuni – diagnosticul gresit al unei afectiuni terminale poate avea efecte devastatoare atat asupra pacientului cat si afamiliei; -pacientii se pot exprima in termeni pe care medicul nu si intelege – de exemplu la vârstnici descrierea depresiei de catre pacient adesea se concentreaza asupra simptomelor somatice