AFECTIUNI RENALE; cauze, simtomatologie ,explorari paraclinice si de laborator Cauzele bolilor renale Cele mai frecvente cauze ale

bolilor renale, reprezentand aproape doua treimi din cazuistica, sunt diabetul zaharat si hipertensiunea arteriala. Alte cauza din afectiune renala sunt: - glomerulonefrita (inflamatia glomerulului, structura responsabila cu filtrarea); - ateroscleroza; - anomaliile congenitale (de exemplu, rinichiul polichistic); - obstructiile tractului urinar; - medicamentele; - maladiile obstructive (calculi, tumori, mariri de volum ale prostatei); - infectii repetate; - lupusul; - maladii autoimune. Simptomele bolilor renale Simptomele de inceput sunt nespecifice: oboseala, scaderea capacitatii de concentrare, tulburari de somn, greata, varsaturi, scaderea poftei de mancare, paloare si mancarime a pielii, crampe musculare nocturne, edeme ale membrelor inferioare si ale fetei (mai vizibile dimineata, la trezire). Alte simptome legate de bolile renale sunt: dureri in regiunea lombara, care pot iradia catre vezica urinara sau organele genital; modificari ale cantitatii sau culorii urinei; mictiuni (urinari) mai rare sau mai frecvente decat de obicei; urinari frecvente, in special in timpul noptii . Explorarile imagistice a. ecografia,. tomografia computerizata sau arteriografia.. Progresele inregistrate de explorarea ecografica (ecografia Doppler color) cresc loarea acestei explorari in eluarea traumatismelor renale; b. radiografia reno-cala c. urografia intravenoasa Examenele de laborator efectuate in urgenta, cuprind: hematocrit, hemoleucograma, glicemie, transaminaze serice, uree, creatinina, acid uric, probe de coagulare, sumar de urina, urocultura etc

AFECTIUNI PULMONARE

cauze,simtomatologie,explorari paraclinice si de laborator SIMTOME 1. Scurtarea respiratiei 2. Tuse constanta care se agraveaza 3. Dureri de cap dimineata 4. Glezne umflate 5. Tulburari de somn si insomnii 6. Torace dilatat, in forma de butoi 7. Nuanta albastruie a buzelor sau a unghiilor CAUZE; Ca urmare a poluarii atmosferice, a fumatului nociv, a tratarii necorespunzatoare a infectiilor pulmonare, treptat se pot instala bolile pulmonare cronice. factori predispozanti si anume: Fumatul:. Poluarea atmosferica. Factorii ocupationali Infectiile Factorii familiali sunt reprezentati de: fumatul pasiv si gazul metan. Factorii genetici Simptomele unei boli pulmonare cronice Cel mai frecvent simptom pe care il acuza acesti bonavi este dispneea (dificultatea in respiratie), accentuata de efort. Unii bolnavi acuza initial simptome ca: tuse, sputa, respiratie suieratoare, astenie si scadere ponderala. EXPLORARI PARACLINICE Leucograma. Studiul coagularii si al fibrinolizei 2. Examenul radiologic. 3. Electrocardiograma 4. Scintigrafia pulmonara. 5. ecocardiografia bidimensionala si Eco-Doppler 6. Tomografia computerizata 7. Arteriografia pulmonara
EXAMENE DE LABORATOR

hematologie coagulare examen sputa spirometrie AFECTIUNI DIGESTIVE

SIMTOATOLOGIE

Dificultatea la nghiire (disfagia). Evacuarea pe gur a aerului i gazelor din stomac Durerile puternice localizate n toat zona abdominal Durerea n capul pieptului (epigastricGreaa Vrstura CAUZE In cazul care nu se respecta o alimentatie corecta, nu exista preocupare pentru propria sanatate si avand in vedere actiunea permanenta a numerosi factori nocivi asupra organismului, intregul sistem digestiv al unei fiinte umane poate deveni o sursa de boala ascunsa cu focare permanente. Un aparat digestiv care nu functioneaza normal nu va putea transforma mancarea in energie si nu va putea transmite mineralele, vitaminele si celelalte substante nutritive catre toate sistemele organismului Explorarile paraclinice tomografia computerizata Examenele de laborator. Dinamica hematocritului, hemoglobinei si leuco-citozei Grupa sangvina si RhTransaminazele Pentru traumatismele pancreasului amilazemia si amilazuria Testele de coagulare 1. Examen radiologic 2. Examenul secreiei gastrice 3. Arteriografia selectiv i mai ales prin ecografie i tomografia computerizat 1. Examenul obiectiv se realizeaza un bilant general prin care se cerceteaza o patologie, se evidentiaza unele perturbari endocrine ( hiperparatiroidism, hipercorticism) terenul vascular, 2. Endoscopia digestiva superioara 3. Teste pentru Helicobacter pylori 4. Examenul radiologic 5. Testul pentru hemoragiile oculte 6. Hemoleucograma 7. Testele secretorii si determinarea gastrinei serice

HEMORAGII CEREBRALE

.Cauze - anomalii ale vaselor de sange (anevrism sau malformatii vasculare); - tensiune arteriala crescuta (hemoragie intracerebrala hipertensiva); - depozitele de proteine localizate de-a lungul vaselor de sange (angiopatie amiloida); - leziuni produse ca urmare a unor traumatisme la nivelul creierului. In unele cazuri, cauza nu poate fi depistata. Sangele irita tesuturile creierului, provocand umflarea acestuia (edem cerebral). Sangele se poate strange sub forma unei mase, numita hematom. Tumefierea sau hematomul vor mari presiunea asupra tesuturilor din zona creierului si le pot distruge rapid. Alti factori care cresc riscul de hemoragie intracerebrala sunt: Boli ale sangelui (hematologice); - scaderea nivelului de trombocite; - coagulare intravasculara diseminata; - hemofilia; - leucemia; - anemia cu celule in forma de secera. Amiloidia cerebrala sau tumori cerebrale Boli hepatice (sunt asociate cu un risc crescut de sangerare, la modul general). Simptome Simtomele variaza in fuctie de localizare si cantitatea de tesut cerebral afectat. De obicei se declanseaza brusc, fara avertismente, de multe ori chiar in timpul activitatii de rutina. Acestea pot progresa treptat sau se pot agrava in timp. Simptomele includ: gust anormal; modificari ale gradului de vigilenta; -apatie; -somnolenta,letargie; -inconstienta, coma; dificultati de vorbire sau de intelegere a conversatiilor; dificultati la inghitire; dificultati la scris sau citit; dureri de cap; -care se pot declansa in pozitia culcat; -care apar cand pacientul se trezeste din somn;

-care se accentueaza la schimbarea pozitiei; lipsa coordonarii; pierderea echilibrului; dificultate in miscari; - probleme in a misca parti ale corpului; - tremor al mainii; - pierderea abilitatilor motorii fine; - slabiciuni in diferite parti ale corpului; greata si varsaturi; convulsii; modificari ale senzatiilor; - senzatii anormale; - diminuari ale simturilor; - paralizie faciala; - amorteala sau furnicaturi; tulburari de vedere; - orice tulburari ale vederii; - diminuarea acuitatii vizuale, pierderea ei partiala sau totala; - vedere dubla; - pleoape cazute; - pupile de marimi diferite; - miscari necotrolate ale ochilor; In general, diagnosticul include: - evaluarea simptomelor fizice; - tomografie a creierului pentru detectarea posibilelor fracturi ale craniului sau pentru confirmarea hemoragiei; - un RMN poate dezvalui cu o claritate mai mare care este cauza sangerarii. Alte teste pot include: - electrocardiograma, radiografie toracica si/sau sumar de urina; - examinari vasculare complete, hemoleucograma completa si/sau analize de sange; - analiza lichidului cefalorahidian; - angiografie conventionala

Diabet zaharat

Diabetul zaharat este un sindrom caracterizat prin valori crescute ale concentraiei glucozei n snge (hiperglicemie) i dezechilibrarea metabolismului. Clasificare OMS recunoate trei forme principale de diabet zaharat : tipul 1, tipul 2 i gestaional (de sarcin). Cele mai frecvente forme sunt diabetul zaharat tip 1 i diabetul zaharat tip 2. Termenul diabet zaharat tip 1 a nlocuit mai muli termeni vechi cum ar fi diabet juvenil i diabet insulino-dependent. La fel, termenul diabet zaharat tip 2 a nlocuit denumiri vechi, printre care i diabet insulino-independent (non insulino-dependent). Diabetul zaharat tip 1 Diabetul zaharat tip 1 se caracterizeaz prin distrugerea celulelor beta pancreatice productoare de insulin din insulele Langerhans din pancreas, fapt care conduce la un deficit de insulin. Principala cauz este o reacie autoimun mediat de limfocitele T. Diabetul zaharat tip 1 reprezint aproximativ 10% din cazurile de diabet zaharat din Europa i America de Nord. Majoritatea pacienilor prezint debutul n plin sntate, frecvent la vrsta copilriei (dei poate s apar la orice vrst). Sensibilitatea la insulin este normal mai ales n stadiile incipiente. Hormonul numit insulina permite celulelor corpului s utilizeze glucoza ca surs de energie. Cand secreia de insulin este insuficient sau cnd insulina nu-i ndeplinete rolul n organism, afeciunea se numete diabet zaharat. Diabetul poate fi inut sub control printr-o supraveghere atent a dietei i a greutii i prin exerciii fizice, ca supliment al tratamentului medical. Prin digestie, unele alimente cu carbohidrai sunt transformate n zahr (glucoz, mai exact) mai repede decat altele. Acestea au un indice glicemic mai nalt. Diabeticii ar trebui sa opteze pentru alimentele care se diger mai lent. Un aport de grsimi i proteine poate s scad indicele glicemic al unei mese. Consultai dieteticianul sau medicul nainte de a v modifica dieta. Alimente cu indice glicemic foarte sczut: legume verzi, fasole boabe, alune, brnz, unt, soia, linte, pete, ou, crustacee, orz, carne, fructe ; Indice glicemic sczut: fasole la cuptor, mazre, naut, fasole neagr, cartofi dulci, nuci, porumb dulce, mere, portocale, struguri, iaurt, pere, pine de secar, paste, fulgi de ovaz ; Indice glicemic moderat: pepene rou, sfecl, banane, stafide, pine alb i integral, biscuii din secar, mussli, orez, zahr cristalizat ; Indice glicemic foarte nalt: miere, orez expandat, fulgi de porumb, prjituri din orez, morcovi, baghet, pstrnac, cartofi. Tipul 1 necesit tratamentul cu insulin prin injecie, sau, mai nou, inhalare.

Diabetul zaharat tip 2 Diabetul zaharat tip 2 se datoreaz rezistenei crescute la insulin a esuturilor, nsoit de scderea secreiei de insulin. Lipsa de rspuns la insulin a esuturilor se datoreaz cel mai probabil modificrii receptorului pentru insulin de pe membrana celular. Tipul 2 este tratat cu medicaie oral o lung perioad, el necesitnd aportul extern de insulin doar din momentul n care tratamentul oral nu mai este eficient n controlul concentraiei glucozei sanguine (tipul 2 este caracterizat printr-o insulinemie ridicat (ca efect compensatoriu), fapt care duce, n timp, la epuizarea capacitii endogene de secreie; noile medicamente orale care ridic sensibilitatea celulelor la insulin au tendina s protejeze funcia de secreie, n contrast cu cele care dimpotriv, i bazeaz aciunea pe stimularea acesteia). Factori care pot cauza diabetul tip 2 includ: regimul sedentar de via i abundena caloric a dietei moderne, fapt concertizat n obezitate sau mcar indici ai masei corporale ridicai, fumatul de tutun, o mrire a nivelului de colesterol, tensiune (presiunea) arterial nalt. Complicaii Toate tipurile de diabet au simptome i complicaii similare. Hiperglicemia poate duce la deshidratare, i necorijat o perioad msurat n sptmni sau luni, la cetoacidoz. Complicaiile de termen lung ("tardive") sunt de ordin vascular i neurologic. Problemele vasculare sunt de 2 tipuri: macrovasculare i microvasculare; cele macrovasculare sunt reprezentate de maladia cardiovascular (infarct, angin) i accidentul vascular cerebral (AVC); problemele microvasculare sunt nefropatia diabetic (grav maladie renal) i retinopatia diabetic (problem care const ntr-o alterare continu i uneori brutal a retinei, fapt care poate conduce la orbire). Tot de natur microvascular este i impotena provocat de diabetul necontrolat, ca i o parte dintre problemele piciorului diabetic, care se manifest printr-o lentoare a vindecrii plgilor pe extremiti, infecii repetate i dificil de tratat, gangren cu risc de amputare, etc. O alt categorie de complicaii tardive ale diabetului sunt cele de ordin neurologic, anume neuropatia diabetic. Aceasta se manifest prin pierderea senzaiei, simului, n membrele inferioare (picioare) i dureri neuropatice (senzaii de durere, arsur, n picioare, fr cauze imediate externe); Complicaiile neurologice au i ele, cel puin n parte, tot o etiologie microvascular.

REUMATISM
Semne si simptome Semnele si simptomele bolilor reumatice includ:

- febra; - inflamatie; - durere; - rigiditate musculara. Cauze Factori care favorizeaza aparitia afectiunilor reumatice: - prezenta in sange a unor toxine din cauza functionarii necorespunzatoare a metabolismului, digestiei sau excretiei; - ereditatea; - infectii la nivelul dintilor, amigdalelor si a veziculei biliare; - expunerea la frig Clasificarea Bolilor Reumatismale 1) REUMATISME INFLAMATORII (articulare si viscerale) -Reumarismul articular. -Poliartrita reumatoida. -Spondilita anchilozanta. -Reumatism secundar infectios 2) REUMATISM DEGENERATIV -Artroza si poliartrozele. -Spondiloza si spondilartrozele 3) REUMATISM ARTICULAR PERIFERIC -Reumatismul cu caracter inflamator sau degenerativ. 4) MANIFESTARI DE TIP REUMATISMAL N ALTE AFECTIUNI -Artroza genunchiului. -Artroza de umar. -Artroza de pumn. -Artroza de sold. -Artroza gleznei

ANEMIILE

Simptomatologia generala a anemiilor. anemiei acute predomina ametelile, tulburarile de vedere, dispneea, paloarea intensa, tahicardia, hipotensiunea arteriala si, uneori, lipotimia sau colapsul. in

anemia cronica pe primul plan se situeaza paloarea pielii si a mucoaselor, vizibila mai ales la palme, buze, unghii si mucoasa bucala, tulburarile nervoase, astenie, tulburari de memorie, ameteli, cefalee, tendinta la lipotimie, semnele cardiovasculare (palpitatii, dureri precordiale, dispnee), tulburarile digestive (anorexie, flatulenta sau constipatie), amenoreea si tulburarile menstruale la femeie. Examenul de laborator precizeaza gradul de scadere a eritrocitelor si a hemoglobinei, valoarea globulara, anomaliile eritrocitelor Anemia reprezinta diminuarea cantitatii de hemoglobina functionala circulanta totala. Clasificare - Clasificarea anemiilor se realizeaza pe baza: 1. volumului corpuscular mediu: - microcitare; - normocitare; - macrocitare. 2. concentratiei corpusculare medii de hemoglobina: - hipocrome; - normocrome; - hipercrome. 3. factorilor etiologici: - scadere excesiva a volumului sanguin in hemoragii acute sau cronice; - distrugere excesiva de globule rosii in bolile hemolitice si in hipersplenism; - diminuare a eritropoiezei din cauza afectarii sintezei de nucleoproteine; - a deficitului de fier din alimentatie; - a inhibarii maduvei hematogene (in intoxicatii); - a involutiei maduvei hematogene Cauza cea mai frecventa a lipsei de fier in organism este pierderea abundenta de sange la femeile in perioada ciclului menstrual. Daca sangele pierdut nu este inlocuit cu cel absorbit prin alimentatie, se instaleaza carenta. Ulcerul de stomac: daca nu este tratat, el provoaca anemie din cauza hemoragiilor interne care au loc regulat. Alimentatia saraca in fier: vegetarienii sunt cei mai predispusi la carentele de fier, deoarece fierul din carne este cel mai bine absorbit de catre organismul uman. Uneori, organismul este cel care distruge hemoglobina. Acesta este cazul unor tipuri rare de anemii, cum este aplazia

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR Administrarea medicamentelor este una dintre cele mai mari

responsabilitati ale asistentei.Pentru a asigura pacientului o terapie medicamentoasa eficienta si corecta, asistenta trebuie sa fie familiarizata cu indicatiile, dozarile si efectele medicamentului prescris. De asemenea pacientul trebuiei n t er o g a t i n a i n t e a f i e c a r e i a d m i n i s t a r i d e s p r e e v e n t u a l e l e r e a c t i i a l er g i c e d i n t r e c u t l a s u b s t a n t a respective. Asistenta trebuie sa aiba cunostintele si abilitatile de a minimiza anxietatea pacientului si demaximize eficienta medicamentului (cunoscand modalitatea de administare, timpul etc.) Medicamentele pot fi administrate pe diverse cai .c a l e a d e a d m i n i s t a r e m u c o d e r m i c a calea de administare enterala c a l e a d e a d m i n i s t r a r e p a r e n t e r a l a cale de administrate endotraheala cale de administare epidurala calea de administare intrapleurala Prevenirea erorilor in admnistarea medicatiei Inaintea admnistarii oricarei medicatii aceasta trebuie comparata cu medicatia prescrisa de medic din foaia de observatie. Se va verifica mental regula celor cinci p: pacientul potrivit medicamentul potrivit doza potrivita calea de administare potrivita timpul (ora) de administare potrivit Intodeauna se va verifica si data expirarii fiecarui medicament pe care il vom administra.Totodata, inaintea oricarei administrari medicamentoase se vor avea in vedere drepturile pacientului: -dreptul de a stii de ce i se administreaza un anumit medicament si la ce efecte adverse sa se astepte-dreptul de a refuza medicatia prescrisa

HEMORAGIILE Prim ajutor - Se ntinde accidentatul la orizontal

- Se face hemostaza provizorie, realizabil, pe mai multe ci: compresiune manual sau digital, pansament compresiv, flectarea puternic a extremitii, aplicarea garoului, pensarea vasului sngernd definitie este revrsarea sngelui din patul vascular ca rezultat allezrii traumatice sau dereglarea permeabilitii peretelui vascular. Clasificarea hemoragiilor: 1. Dupa principiul anatomic: Arteriala Venoasa Capilara P ar e n c h i m a t o a s a 2. Dupa mecanismul de aparitie: Hemoragia per rhexin Hemoragia per diabrosin Hemoragia per diapedesin 3. Dupa referinta la mediul extern: Externa Internaa) Propriu-zis interne Cavitare Intratisulara: .Petesii- hemoimbibitii intradermale Purpura- hemoimbibitii submucoase Hematom- hemoragie in tesuturi cu formarea unei cavitati ininteriorul careia se determina sange cu cheagurib) Hemoragii interne exteriorizatehemoragii in cavitati interne care comunica cumediul extern4. Dupa timpil apritiei: Primare- hemoragia ce apre in momentul traumei Secundare- hemoragia care apare peste un interval de timp de la momentul tarumei sipoate fi: Precoce: Unitara Recidivanta -Tardiva Unitara Recidivanta 5. Dupa evolutie: Acuta- hemoragia are loc intr-un scurt interval de timp Cronica- hemoragie lenta in cantitati mici (oculta) 6. Dupa gradul VCS pierdut:

Gradul I (usoara)- pierderea pana la 10- 15% VCS (500-700 ml); Gradul II (mediu)- pierderea pana la 15-20% VCS (1000-1400 ml); Gradul III (grava)- pierderea pana la 20-30% VCS (1500-2000 ml);
Gradul IV (hemoragie masiva)- pierdere mai mult de 30% ( mai mult de 2000 ml).

INFECTIILE APARATULUI GENITAL FEMININ Infectiile aparatului genital feminin Sursele de infectie sunt de origine : Sursa endogena este reprezentata de germenii care se gasesc la nivelul aparatuluigenital care sub influena factorilor favorizani devin patogeni; Sursa exogena

- ajunge in organismul femeii in diferite circumstante:Sarcina ,nasterea si lehuzia favorizeaza patrunderea germenilor Avorturile -Raporturile sexuale -Explorarile si interventiile ginecologice ca : histerometria, dilatatii ale colului,histerosalpingografia, chiuretajul biopsic 1.Vulvovaginite Vulvovaginita este una din cele mai frecvent afectiuni intilnite in ginecologice. Inmarea majoritate sunt contagioase si se transmisi prin contact sexual. Foarte rar infectia este localizat strict la mucoasa vaginala, de cel mai multe ori se asociaza cuvulvita sau cervicita. Definitie = inflamatiile mucoasei vaginale asociate cu cele vulvare datorita unor agenti patogeni cu transmitere sexuala sau agenti ce apartin florei normale dar sidatorita unor factori chimici, mecanici, alergici, hormonali sau deficiente de igienaintima. (Fiziologie vaginala. Vaginul este rezistent la infectie prin doua mecanisme:aciditate marcata - pH local normal acid (3,8-4,2), si epiteliu gros , protectiv.In flora vaginala sunt 5-15 specii bacteriene diferite (streptococi grup B, E. coli),anaerobi si aerobi care populeaz vaginul. Tipul si numarul poate varia in functie demodificarile normale si anormale de la nivelul vaginului. Lactobacillus acidophilus dominant vaginal sanatos. (Acidul lactic i peroxidul dehidrogen produsi de lactobacili sunt toxici pentru bacteriile anaerobe.) Modificarile care afecteaza pH-ul acid si determin un mediu mai alcalin Factorii gazda:- Nivelul normal de estrogeni este o conditie necesar pentru un mediu vaginalnormal i rezistena la infecie. a. Estrogenul stimuleaz proliferarea i maturarea epiteliului vaginal , asigurndo barier fizic pentru infecie. b.E p i t e l i u l v a g i n a l m a t u r p r o d u c e glicogen , necesar pentru metabolismul

lactobacililor. Dac nivelul de glicogen este redus, numrul de lactobacili scade c.Condiiile asociate cu scderea nivelului de estrogeni se asociaz cu o cretere asusceptibilitii la infecii vaginale. - Imunitatea celular i umoral j o a c d e a s e m e n e a u n r o l i m p o r t a n t n mecanismele de aprare vaginal. Factori care afecteaz mediul vaginal .1. Antibioticele modific microbioiogia vaginului i cresc riscul de infecie. 2. Hormonii. Scderea nivelului de estrogeni sau creterea nivelului de progesteron poate afecta epiteliul vaginal i crete riscul de infecie

Patologia benigna a sanului

Patologiile mamare apar din adolescenta pana la batranete. O buna parte din aceste afectiuni sunt rezultatul unor modificari hormonale care apar odata cu pubertatea, dar exista si alti factori de risc, unii determinanti altii favorizanti.

Astfel, nasterea primului copil dupa 28 ani, anticonceptionale luate inainte de prima sarcina mai mult de 10 ani, traumatisme mamare, expunerea sanilor la ultraviolete pot determina aparitia acestor formatiuni la nivelul sanilor. Alimentatia bogata in grasimi, consumul de alcool si fumatul sunt un factor de risc in plus. Stresul a fost, este si va fi un factor agravant, dar si determinant al unei patologii a sanului 1. Fibroadenomul mamar este o tumora benigna intilnita la varste tinere (20-30 ani). Se considera ca dezvoltarea este favorizata de hiperestrogenism. Aceasta afectiune debuteaza insidios, frecvent in partea supero-externa a sanului. La palpare se percepe ca o formatiune rotunda, nedureroasa, dura, mobila fata de piele dar aderenta de restul tesutului glandular. Aspectul pielii nu se modifica, mamelonul nu se retracta si nu apare adenopatie axilara (marirea ganglionilor din axila). 2. Mastoza fibrochistica este cea mai frecventa stare precanceroasa a sanului. Se caracterizeaza prin aparitia de numeroase chisturi mici si noduli fibrosi in ambii sani. Apare frecvent dupa 30 ani datorita unor dezechilibre hormonale. Un rol important in etiologia aceste afectiuni il au hormonii tiroidieni. Are evolutie ciclica, accentuandu-se inaintea menstrei si diminuand pina la disparitie dupa menstra. Volumul si consistenta sanilor sunt crescute. Apar dureri spontane sau la palpare iar uneori se observa o secretie seroasa mamelonara. Are loc proliferarea tesutului fibros si se formeaza un placard sub care poate exista un cancer, nodulii impiedicand palparea tumorii ceea ce duce la imposibilitatea stabilirii unui diagnostic clinic. De aceea este indicata mamografia. 3. Chisturile mamare apar, in general, in perimenopauza. Evolutia lor poate fi urmarita ecografic. Probleme pot sa apara in cazul chisturilor vechi, de dimensiuni mari deoarece modificarile epiteliale din interiorul chisturilor sunt punctul de plecare al transformarilor maligne. Ce se poate face pentru a depista in timp util o afectiune a sanului? - fiecare femeie trebuie sa-si autoexamineze sanii o data pe luna, imediat dupa menstruatie, si sa se adreseze specialistului daca observa vreo modificare cum ar fi: aparitia unor formatiuni, modificari ale tegumentului, accentuarea desenului vascular, aparitia unei secretii mamelonare sangvinolente, marirea ganglionilor in axila; - sa ceara medicului sa-i examineze si sanii atunci cind solicita o consultatie ginecologica; - sa faca un control de rutina o data pe an; - daca are o afectiune a sanilor, sa o monitorizeze pentru a depista eventuale modificari astfel incat sa se poata preveni sau trata in faze incipiente un cancer de san.

Primul ajutor in cazul arsurilor

Arsura este o leziune provocata de actiunea caldurii asupra tesuturilor; o temperatura care depaseste 46 grade celsius este nociva pentru tesuturi. Arsurile pot fi de diferite tipuri ; - arsuri termice: provocate de caldura sub forma de corpuri solide supraincalzite (fierul de calcat), lichide sau vapori fierbinti, flacari - arsuri chimice: provocate de acizi sau baze - arsuri electrice: prin electrocutare - arsuri prin radiatii: radiatii solare

Masuri de siguranta Pentru ca salvatorul sa nu devina el insusi o victima trebuie sa aiba in vedere cateva masuri de siguranta: - se va intrerupe sursa agresiunii: curentul electric,gazul - se va indeparta victima din mediu (incendiu) sau din apropierea sursei de caldura - daca este vorba de arsuri electrice, salvatorul trebuie sa-si ia masuri de siguranta suplimentare: sa nu atinga victima cu mainile goale ci sa folosesca materiale electroizolante- se va indeparta victima dintr-o zona cu risc de explozie - in cazul unui incendiu se va incerca evitarea inhalarii fumului, fie prin folosirea unor masti speciale fie prin aplecarea capului la intrarea in cladire- focul se stinge cu apa, stingator CO2 sau, de la caz la caz, cu paturi, zapada, pamant etc. - in cazul unei victime ale carei haine au luat foc, aceasta va fi oprita sa alerge (desi aceasta este de obicei reactia victimelor), se va culca la sol si eventual se va acoperi cu o patura. Evaluarea arsurilor In functie de profunzimea leziunilor provocate, sunt 4 grade de arsuri: - gradul I: cand este afectat doar stratul superficial al tegumentului (epidermul); pielea este rosie, inflamata si dureroasa; exemplu de arsura de gradul I este eritemul solar - gradul II: cand este afectat si dermul (stratul mijlociu al pielii); pielea este rosie, inflamata, foarte dureroasa si acoperita de flictene cu continut clar (basicute cu lichid galbui); exemplu de arsura de gradul II sunt arsurile provocate de lichidele fierbinti sau metale supraincalzitegradul III: pielea alba cu flictenele au continut sangvinolent si durerea este mai putin intensa, datorita distrugerii terminatiilor nervoase- gradul IV: cand sunt distruse toate straturile pielii, aparand necroza, cruste negre, tesuturile fiind complet carbonizate, Aprecierea gravitatii starii victimei se face in functie de gradul arsurii si de suprafata corporala arsa.

Anestezia
Clasificarea anesteziei .

1. Anestezia locala 2. Anestezia de conducere 3Anestezia generala NGRIJIRI POST-OPERATORII GENERALE n absenta complicatiilor, perioada post-operatorie dureaza de la cteva zile (chirurgie laparoscopica) pna la 7-10 zile (chirurgie deschisa); se suprapune intervalului de la sfrsitul interventiei chirurgicale pna la parasirea spitalului.

Trebuie luate masuri care sa previna sau sa trateze unele incidente sau accidente post-operatorii imediate sau precoce, favoriznd o nsanatosire rapida a pacientului prin recuperarea functiilor vitale periclitate de traumatismul chirurgical .1. ntoarcerea bolnavului la pat Se face cu brancardul, de preferinta nsotit de medicul anestezist care asigura securitatea functiei respiratorii si cardio-vasculare Dupa trezire, bolnavul va fi asezat n pozitia pe care o suporta cel mai bine; se recomanda pozitia Fowler (permite o relaxare a musculaturii membrelor inferioare si abdomenului, miscarile respiratorii se pot efectua mai usor 2. Combaterea durerii postoperatorii Sunt folosite doua tipuri de substante: - analgetice majore (opiacee, derivate si succedanee ale morfinei), - analgetice minore (neopiacee). n general, durerea generata de traumatismul operator cedeaza n 24-48 ore; daca persista, se agraveaza sau si schimba caracterele semn care precede aparitia unei complicatii mai grave (supuratia plagii, ocluzie intestinala, peritonita precoce post-operatorie) 3. Terapia sedativa Opiaceele asigura, pe lnga analgezie, si o sedare a bolnavului. 4. Combaterea varsaturilor si parezei intestinale 5. Profilaxia bolii trombo-embolice post-operatorii 6. Urmarirea temperaturii bolnavului 7. Supravegherea functiilor vitale a) Aparatul respirator c) Aparatul digestiv: d) Aparatul urinar 8. Terapia antimicrobiana 9. ngrijirea regiunii operate: - o plaga operatorie care evolueaza normal poate fi lasata dupa 48 ore fara pansament, infectarea ei de la exterior ne mai fiind posibila (n primele 48 ore se recomanda sa nu se umble la un pansament curat, pentru a permite constituirea barierei de fibrina) supraveghere mai usoara, cu sesizare din timp a diverselor complicatii (seroame, abcese parietale, etc.); Externarea bolnavului se va face cnd plaga operatorie este cicatrizata, cu firele scoase si se afla n afara complicatiilor postoperatorii

INGRIJIREA PACIENTULUI CU INFARCT MIOCARDIC Infarctul miocardic acut( IMA) se caracterizeaza printr-o zona de necroza ischemica in miocard, determinata de o obstructie coronariana prin tromboza.90-95 % dintre cazurile de IMA sunt produse de ateroscleroza coronariana.Factorii care favorizeaza aparitia IMA sunt cunoscuti sub

numele de factori de risc si acestia sunt: varsta, sexul, fumatul, stresurile, sedentarismul, obezitatea, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat, hiperlipemia, etc. Factorii care declanseaza IMA sunt: efortul intens, mesele copioase, stress-ul, factorii meteorologici ( in special, expunerea la frig), infectii ale tractului respirator, etc. Manifestarile de dependenta( semne sau simptome) : durerea, hipotensiunea arteriala, hipertermia, alte semne. Durerea anginoasa, intensa, violenta, insuportabila care nu cedeaza la nitroglicerina sau repaus. Caracterul durerii variaza de la un bolnav la altul si este descris ca: O senzatie de constrictie sau in gheara O senzatie de presiune sau ca un corset de fier care impiedica respiratia Uneori ca o simpla jena retrosternala, o senzatie de arsura, de greutate sau apasare suportabila. Durerea poate fi tipica (cu localizare retrosternala sau precordiala cu sau fara iradieri, instalata brusc si de intensitate mare) sau atipica (cu localizare extratoracica: in epigastru, abdomen, brate, antebrate, coate , pumni).Durerea poate iradia in umarul si bratul stang, in regiunea cervicala, in mandibula. Durata durerii poate de la 30 de minute, pana la cateva ore( 48 de ore), nu cedeaza la nitriti, apare de obicei in repaus si determina agitatia bolnavului. Durerea este insotita de : Anxietate marcata Senzatie de moarte iminenta Dispnee Transpiratii reci Sughit Greturi si varsaturi Stare de slabiciune. Ameteli Distensie abdominala Senzatie de plenitudine epigastrica Hipotensiunea arteriala poate sa apara imediat sau la cateva ore, este precedata , din cauza actiunii stresante a durerii, de o usoara crestere a TA. Cand TA scade brusc,este iminent pericolul socului cardiogen. De regula, hipotensiunea arteriala este insotita de tahicardie. Febra, este la inceput absenta, dar apare la 12- 24 de ore de la debut ( in jur de 38 grade). Alte semne: uneori tabloul clinic este dominat de la inceput de starea de soc , manifestata prin : paloare, tegument rece si umed, puls rapid si filiform,alterarea starii generale, oligurie grava Debutul atipic este frecvent indeosebi la varstnici cu debut nedureros,

mascat de unele din semnele si simptomele mentionate anterior, care apartin complicatiilor infarctului miocardic acut. IMA este una dintre afectiunile in care evolutia poate sa duca la moarte. Ingrijirea acestor bolnavi constituie o urgenta medicala. Examinarile care se fac in IMA sunt: Electrocardiograma Examinari de laborator din sange: VSH- crescuta, fibrinogen- crescut, T.G.O. crescuta, leucocitoza, creatinfosfokinaza- crescuta. Coronarografie Cateterism cardiac Ventriculografie radioizotopica

In faza de prespitalizare, care este intervalul de la debutul infarctului miocardic si pana in momentul sosirii bolnavului in spital, asistentul medical trebuie sa rezolve principalele probleme din aceasta perioada. Prevenirea mortii subite consta in asezarea bolnavului in decubit dorsal si interzicerea efectuarii oricarei miscari. Psihoterapia este, de asemenea, foarte importanta.

Pentru a se preintampina alte complicatii se face : sedarea durerii la indicatia medicului: morfina mialgin Fortral Deoarece morfina poate provoca hipotensiune arteriala si deprimarea ventilatiei pulmonare, este indicata asocierea morfinei cu atropina 0,5- 1 mg pentru a preveni aceste fenomene. Daca durerile sunt de mai mica intensitate se poate incerca linistirea lor cu algocalmin, fenobarbital, codeina. Urmarirea T.A. si pulsului. Mentinerea T.A. cu perfuzii de glucoza 5%, dextran, marisang si H.H.C. Urmarirea pulsului si corectarea extrasistolelor cu xilina de uz cardiologic. Se mentine permeabilitatea cailor aeriene prin aspiratie. Oxigenoterapie Transportul de urgenta intr-o unitate spitaliceasca se face obligatoriu cu targa. Ingrijirea in spital ( interventii) Instalarea bolnavului in pat: Mutarea bolnavului de pe targa in pat face personalul sanitar fa sa permita bolnavuluinici o miscar, pentru a nu i se agrava situatia. Salonul va fi linistit, incalzit si bine aerisit. Pozitia bolnavului in pat va fi cat mai comoda. Se vor aplica in continuare masurile de prim ajutor prin administrarea la indicatia medicului a sedativelor ( pentru combaterea anxietatii), a calmantelor, si oxigenoterapiei. Supravegherea functiilor vitale: Urmarirea infarctului consta in monitorizarea cu supravegherea permanenta in primele zile a EKG, T.A., a ritmului cardiac si a respiratiei. Recoltarea probelor de laborator: Asistentul medical va recolta sange pentru probe de laborator indicate de medic( pentru dozarile enzimatice, a fibrinogenului, glicemiei, determinarea leucocitozei, a VSH, colesterolului, acidului uric). Pentru prevenirea complicatiilor tromboembolice se administreaza anticoagulante: heparina si trombostop ( se va verifica timpul Quick), iar pentru preintampinarea hiperexcitabilitatii miocardului, se administreaza xilina 200mg im sau iv sau in perfuzie. Administrarea medicatiei se va face cu mare punctualitate, deoarece intarzierile pot provoca bolnavului emotii inutile. Tratamentul medicamentos se va face la pat in pozitie orizontala. Asistentul medical va avea pregatite medicamente pentru eventuale complicatii. Desi medicamentele se administreaza strict la indicatia medicului,in caz de urgenta, cadrul mediu poate interveni cu unele

medicamente( nitroglicerina) si oxigen. Alimentatia bolnavului cu IMA este pasiva la pat, in primele zile, in decubit dorsal. Treptat, se va trece la alimentatia activa la pat( numai la recomandarea medicului in pozitie sezanda). Dupa mobilizarea bolnavului, acesta poate servi masa in sala de mese. Mesele vor fi fractionate pentru a se evita consumul de cantitati mari la o masa.Regimul alimentar va fi hiposodat si hipocaloric. In primele zile, regimul alimentar este alcatuit din: pireuri si lichide date lent cu lingura, ceaiuri, compoturi, supe, lapte, sucuri de fructe, oua moi. Se interzice total fumatul. Urmarirea evacuarilor de urina si fecale: Se va servi bolnavul cu urinar si bazinet fara ca acesta sa fie ridicat in pozitie sezanda. Constipatia trebuie combatuta cu clisme uleioase sau laxative usoare. Diureza si scaunul se noteaza pe foaia de observatie. Igiena bolnavului: Baia generala sau partiala se face la pat fara sa oboseasca bolnavul( in primele zile fara sa fie ridicat). Mobilizarea bolnavului: In prima saptamana se recomanda repaus absolut la pat, iar daca bolnavul nu are dureri, febra sau alte complicatii, incepand chiar din primele zile se pot face miscari pasive ale degetelor de la maini si picioareTreptat, se permit: schimbarea pozitiei in pat, miscari active ale membrelor.Mobilizarea se face progresiv ( sederea pe marginea patului, sederea in fotoliu, ridicarea din pat), sub controlul pulsului si a TA, initial in prezenta medicului. Crearea unui mediu psihologic favorabil prin: Evitarea discutiilor cu voce tare Interzicerea vizitelor in grup Evitarea vizitelor lungi Interzicerea comunicarii vestilor neplacute Facilitarea contactului cu bolnavii restabiliti, pentru un bun efect psihic . Se va face educatia sanitara a pacientului privind regimul de viata postinfarct. Acesta cuprinde : Modul in care trebuie luate medicamentele Alimentatie echilibrata Reluarea treptata si progresiva a efortului fizic Prezentarea la control periodic Se va incerca restabilirea increderii in sine si in capacitatea de munca anterioara imbolnavirii.

GERIATRIE ROLUL ASISTENTEI IN INGRIJIREA BOLNAVULUI VARSNIC Ingrijirea bolnavilor este o mare raspundere, care reclama cunostinte profesionale temeinice si calitati morale deosebite. Cunostintele profesionale ale asistentei medicale trebuie sa corespunda profilului sanitar in care lucreaza. Deprinderile practice si priceperea profesionala trebuie sa fie bine insusite pentru ca manopera sa fie executata corect, rapid, curat, frumos si elegant.

Asistenta medicala trebuie sa cunoasca: principiile nursing de ingrijire a bolnavilor pentru examinari complementare, tehnica tratamentului modern, dar in acelasi timp sa cunoasca evolutia bolilor, toate complicatiile posibile in cursul evolutiv, precum si masurile de urgenta care trebuie luate pana la sosirea medicului. Este necesar ca asistenta sa cunoasca simptomele si epidemiologia bolilor infecto-contagioase, precum si modul de prevenire a infectiilor intraspitalicesti. Asistenta trebuie sa fie o buna gospodina, care gospodareste locul ei de munca. O insusire de capetenie a cadrelor medicale trebuie sa fie punctualitatea. Asistenta trebuie sa respecte exact timpul si spatiul prevazut pentru efectuarea unui lucru. Administrarea medicamentelor mai tarziu, nerespectarea dozelor prescrise, schimbarea cu intarziere a pansamentelor, recoltarea de cantitati imprecise, nerespectarea regimului prescris bolnavilor, nerespectarea asepsiei unei manevre dauneaza si pot avea efecte neplacute. Pastrarea secretului profesional este o alta datorie fundamentala a cadrelor sanitare. Tot ceea ce asistenta afla despre bolnav sau boala lui de la medic, din analizele de laborator, buletinul de examinare sau din foaia de observatie, confidentele facute de bolnav sau de familia sa, datele culese cu ocazia vizitelor la domiciliu, date relative la modul de viata, locuinta, etc a celor vizitati si luati in supraveghere, hotaraste alaturi de tehnicitatea si pregatirea medicala calitatea si valoarea muncii asistentei. Ea trebuie sa fie intotdeauna atenta si binevoitoare si amabila fata de bolnavi, independenta de ingrijirile ei proprii. Cadrele medii trebuie sa cunoasca psihologia bolnavului pentru a castiga increderea sa. Bolnavul mai ales daca este in stare grava are in permanenta banuiala ca i se ascunde ceva asupra starii lui. Din acest motiv, trebuie sa se evite discutiile sau comunicarile soptite medicului in fata bolnavului. Atitudinea fata de familiile bolnavilor trebuie sa fie de asemenea principala. Castigarea increderii familiei este aproape tot atat de importanta ca si a bolnavului

ANGINA PECTORALA Angina pectoralaeste definite ca o durere retrosternala sau in regiunile toracice adiacente si care are character relative specific: cu aparitie in accese de scurta durata (3-5 min) , declansata cel mai adesea de effort sau emotii si calmate la repaus sau administrare de NTG Angina reprezinta cea mai frecventa forma de Cardiopatie ishemica. Forme clinice si fiziopatologice de angina: - AP stabile de effor

-A instabila, -A. vasospastica (Prinzmetal) -A. microvasculara ETIOLOGIE: Cauza principala este ATEROSCLEROZA CORONARIANA Afectarea coronariana neaterosclerotica-este rara si cel mai frecvent ignorata Afectarea functionala a microvascularizatiei coronare (cu a. coronare normale la explorarea coronarografica) Ischemie miocardica fara afectare coronariana-in Sao, CMH, HTP severa, SMi,etc Unele conditii generale, insotite de un sindrom hyperkinetic: anemii severe, hipertiroidia, febra, etc MECANISMELE DE PRODUCERE A ISHEMIEI IN AP: 1. cresterea nevoilor de oxigen de la nivelul miocardului, in prezenta unei stenoze coronare care impune o limita fixa fluxului coronar de rezerva 2. scadera tranzitorie a fluxului coronar ca o consecinta a vsc coronare 3. Variatiile tonusului vasomotor al sistemului coronarian-este un fenomen fizilogic cu variatii circadiene. Spasmul coronar sever al unei artere epicardice 4. Poate produce o ocluzie vasculara aproape totala si tranzitorie, cu ischemie miocardica regionala masiva. Spasmul se produce mai rar pe artere coronare strict normale si mai frecvent pe corobare cu leziuni ATS incipiente sau putin semnificative.-Angina Prinzmetal. 5. AP produsa exclusive prin cresterea nevoilor miocardice de O2, in conditiile unui flux coronarian normal este posibila, dar f rar apare in practica. Se intalneste in conditii patologice cum sunt: Sao, aritmii severe, 6. Rolul microvascularizatiei in AP si ischemie este din ce in ce mai mare in contextual descrierii AP cu coronare normale CIRCULATIA COLATERALA CORONARIANA: Reprezinta fenomenul adaptativ de prevenire sau limitare a ischemiei-care se produce intr-o perioada lunga, ca urmare a unei stenoze coronariene. Pe cordul normal exista o circulatie coronara performanta intre ramurile coronariene distale, dar la o presiune de perfuzie normala, vasele colaterale sunt nefunctionale.. Transormarea canalelor anastomotice rudimentare intercoronariene in vase colaterale mature se produce in timp

variabil, in raport cu grd stenozei sau cu prezenta unei obstructii coronare totala. TABLOUL CLINIC: DUREREA ANGINOASA-defineste in mod esential boala, are caractere ce o fac usor de recunoscut, daca este tipica si anamneza este riguroasa Elementele caracteristice ale durerii anginoase: SEDIUL DURERII:- este tipic retrosternal, in portiunea medie sau inferioara -mai rar este precordial sua cu predominanta epigastrica, interscapulara sau numai in zonele de iradiere B.IRADIEREA DURERII: este relative variata dar stereotipa. Iradierile cele mai frecvente sunt in :-umarul stang sip e fata interna a bratului, antebratului si degetele 4 si 5 ale mainii la baza gatului anterior, in ambii umeri, bibrahial, interscapular, laterocervical stag, in mandibula, dinti, regiunea faringiana, epigastru In unele cazuri durerea debuteaza in zonele de iradiere si apoi se extinde si retrosternal. SENZATIA DUREROASA ANGINOASA este tipic de CONSTRICTIE sau presiune retrosternala sau/si precordiala . -o parte din bolnavi descriu o senzatie de arsura, strivire sau discomfort greu de definit Durerea precordiala ca o intepatura stric localizata intr-un punct cel mai probabil nu este AP. DURATA SI INTENSITATEA DURERII: sunt variabile. In medie accesul dureros dureaza 3-5 minute si este de intensitate medie. Angina incepe gradat, atinge un maxim apoi senzatia dureroasa se sterge sau dispare, spontan sau dupa incetarea efortului sau la administrare de NTG. Durerea aparuta in repaus cu o durata mai mare de 10-15 minute este neobisnuita in AP , se intalneste mai ales in Angina instabila; o durere cu o durata peste 20-30 min si este intense ne sugereaza probabilitatea constitutirii unui IMA CONDITIILE DE APARITIE ALE DURERII ANGINOASE Sunt cele care cresc consumul miocardic de O2, astfel durerea este produsa tipic de effort fizic, factori psihoemotionali, frig, pranzuri bogate, effort sexual, tahiaritmii, dar mai poate sa apar si in somn sau repaus (A. Prinzmetal) Frecventa acceselor anginoase rare (1/sapt) -dese (zilnice).

Cresterea frecventei acceselor, eventual insotita de cresterea intensitatii lor are semnificatia unei ischemii severe SEMNE SI SIMPTOME ASOCIATE: dispneea asociata durerii anginoase este expresia unei disfunctii ventriculare ventriculare tranzitorii , sistolice sau diastolice, de cauza icschemica acuta. 1. Transpiratii trecatoare sau/si paloarepot insotii accesul anginos 2. senzatia de oboseala- nu are o explicatie prea clara 3. sincopa INCETAREA ACCESULUI ANGINOS poate surveni spontanm dupa incetarea efortului sau dupa adm SL de NTG (care este si un test diagnostic) EXAMENUL FIZIC EXAMENUL FIZIC GENERAL: poate sa fie strict normal , sau poate furniza elemente importante cum ar fi prezenta arcului cornean sau a xantelasmelor-indicii ale anomaliilor metabolismului lipidic,; sau mai pot prezenta claudicatie intermitenta, sufluri pe A. femurale sau iliace, absenta pulsatiilor arteriale in diferite regiuni ale menbrelor EXAMENUL CARDIAC Este Strict NORMAL INTERCRITIC , dar poate sa fie concludent in criza-frecventa cardiaca crescuta, ritm sinusal sau apar aritmii (ESV , TV nesustinute sau rar bradiaritmii), TA creste. FORME CLINICE DE ANGINA PECTORALA: AP CRONICA STABILA: 1. AP DE NOVO- este o AP de effort sau de repaus, cu debut sub o luna, dar cel mai frecvent sub 2 sapt; precede cel mai adesea un IMA 2. A. AGRAVATA:este forma de AP care si-a modificat in ultimele zile sau sapt caracterele; accesele dureroase sunt mai frecvente sau /si mai intense, apar si in repaus mai greu la nitrati 3. A. NOCTURNA: apare predominant sua exclusive noaptea 4. A. DE REPAUS este angina care apare in repaus 5. A. PRECOCE POSTINFARCT-este angina cu aparitie in primele 14 zile de la debutul IMA; semnificatia este relativ severa, -poate sa fie expresia unei ischemii la distanta, prin compromiterea circulatiei colaterale sau a unei vsc pe placa de aterom fisurata. 6. A. PRINZMETAL (A. varianta) apare de obicei in repaus, este mai intense si mai prelungita si se insoteste de supradenivelarea segm ST. Semnifica o ischemie transmurala data de spasmul unei a coronare epicardice. 7. A. INSTABILA ; se refera la o angina cronica cu acccese dureroase nelegate de conditii speciale de aparitie si care raspund greu la tratament 8. A. ATIPICA: defineste posibile forme de angina, ale caror crt principale difera de angina tipica, mai ales in ceea ce priveste localizarea, caracterulsenzatiei dureroase, etc

9. A. INSTABILA: apare o ischemie miocardica severa, ca urmare a unei placi de aterom fisurate si incomplete trombozate si care poate evolua in timp scurt (zile) spre IMA. CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ANGINEI PECTORALE CLASA I: activitatea obisnuita nu produce angina, poate sa apara la effort intens, rapid si prelungit\ CLASA II : angina apare la urcatul scarilor rapid sau la mers rapid. Exista o limitare usoara a activitatilor obisnuite CLASA III: angina apare la urcatul scarilor in conditii normale sau la mers obisnuit. Exista o limitare marcata a activitatilor obisnuite CLASA IV; Angina apare si in repaus, bolnavul nu poate efectua nici o activitate fara ca aceata sa produca durere INVESTIGATII PARACLINICE NEINVAZIVE EKG EKG DE EFFORT ECO Cardiac ECO Transesofagiana 1. EXPLORARI IZOTOPICE:- sintigrafia pe perfuzie miocardica :- sintigrafia pe perfuzie miocardica EXAMENE BIOCHIMICE; -enzimele miocardice-normale - anomalii ale metabolismului lipidic - glicemie 6. Rx standard .ARTERIOGRAFIA CORONARIANA .DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL

TRATAMENT 1. TRATAMENT IGIENO DIETETIC: -informarea pacientului Reducerea factorilor de risc cardiovasculari:- FUMATUL INTERZIS - HTA tratata corespunzator - Regim hipolipidic - Scadere in greutate - Corectarea valorilor glicemiei dace este cu DZ - Modificare stilului de viata Exercitii fizice regulate