Precoma și coma diabetică

Generalități
Precoma și coma diabetică sunt două complicații acute severe, situații extreme, asociate cu diabetul zaharat. Precoma sau cetoacidoza
avansată este etapa premergătoare comei diabetice și se caracterizează prin scăderea valorii pH-ului sangvin sub 7,3. Coma diabetică
cetoacidozică este definită de o valoare a pH-ului în sânge mai mică de 7,2. Precoma şi coma diabetică sunt urgenţe medicale şi pun în pericol viaţa
pacientului, deoarece afectează trei dintre cele mai importante sisteme ale organismului: endocrin, nervos central şi cardiovascular. Netratată, coma
diabetică poate duce la leziuni permanente ale creierului şi chiar la deces.

Forme clinice ale cetoacidozei diabetice

În practica medicală se disting trei tipuri de cetoacidoze:

Tip 1 :  precoma cetoacidozică

Tip 2:  coma cetoacidozică iniţială

Tip 3: coma cetoacidozică completă

În cazul precomei cetoacidozice nivelul glicemiei creşte până la valori cuprinse între 400-600 mg/dl, iar în urină se găsesc cantităţi mari de corpi
cetonici. Coma diabetică prezintă simptome mai grave şi o glicemie de 600-1000 mg/dl (poate avea valori chiar şi mai mari).

Descrierea mecanismului fiziopatologic

În mod normal, subtratul energetic principal al organismului este glucoza care poate fi utilizată doar în prezenţa unei cantităţi optime de insulină.
Insulina, hormon secretat de către pancreas, ajută la introducerea glucozei în celulele corpului pentru ca aceasta să fie utilizată ca sursă energetică. În
lipsa insulinei, glucoza rămâne în sânge şi este folosit ca şi subtrat energetic catabolismul lipidelor, care nu necesită insulina pentru metabolizare. De
asemenea, lipsa glucozei duce la utilizarea rezervelor de grăsimi. Folosirea lipidelor ca şi sursa de energie va avea ca rezultat producerea unor
substanţe toxice (corpi cetonici) pentru organism care intră în circulaţia sangvină şi se creează un dezechilibru al homeostaziei organismului. Astfel
pH-ul scade şi se instalează o acidoză metabolică.

Cauzele comei diabetice

1. Hiperglicemia. Cauza principală a cetoacidozei este nivelul crescut, persistent al glicemiei în sânge. Aceste situaţii apar frecvent în cazul bolnavilor
cu diabet zaharat care nu urmează tratamentul prescris, ca urmare al creşterii necesarului de insulina al organismului şi administarea incorectă sau
insuficientă a insulinei. Precoma diabetică poate însă să apară şi înainte ca diagnosticul de diabet zaharat să fie pus.

2. Hipoglicemia. Nu doar hiperglicemia duce la instalarea comei diabetice. Hipoglicemia are acelaşi efect. Toate celulele corpului au nevoie de
glucoză pentru a funcţiona, în special cele ale sistemului nervos. Hipoglicemia poate fi cauzată de o cantitate prea mare de insulină administrată, lipsa
alimentaţiei, consumul de alcool în exces şi exerciţile fizice exagerate.

Factori de risc
 Infecţiile acute precum: septicemia urologică, pancreatita, pneumonia, infecţiile urinare, meningita. În prezenţa bolii, nivelul glicemiei tinde
să crească foarte mult, dramatic în cazul celor diagnosticaţi cu diabet zaharat de tip 1. Pentru compensare este necesară mărirea dozei de
insulină.
 Stările febrile. Afecţiunile însoţite de febră duc la creşterea glicemiei şi astfel la creşterea necesarului de insulină.
 Consumul de alcool şi droguri. Alcoolul provoacă scăderea glicemiei din sânge la o zi sau două după consum, favorizând astfel instalarea unei
come diabetice hipoglicemiante. Drogurile (cocaina, ecstasy) au un efect hiperglicemiant.
 Traumatismele şi intervenţiile chirurgicale au de asemena un efect hiperglicemiant.
 Sarcina. În timpul sarcinii, mai ales dupa cea de-a 10-a săptămână se poate instala hipoglicemia. Nivelul glucozei din sânge scade şi creşte
predispoziţia gravidei să dezvolte o comă diabetică de tip hipoglicemiant.
 Infarctele miocardice sunt un alt factor de risc pentru cetoacidoza diabetică. Este de altfel cunoscul faptul că afecţiunile cardiace sunt mult mai
frecvente la pacienţii cu diabet zaharat. De asemenea sunt mai intense şi prezintă mai des complicaţii.
 Stresul şi stilul de viaţă sedentar, în special la tineri.

Semnele şi simptomele comei diabetice

Persoana care se află în comă diabetică este în viaţă şi are următoarele simptomatologii: îşi pierde conştiinţa, nu se trezeşte şi nu răspunde la nici un fel
de stimul vizual sau auditiv. Înainte ca aceasta să se instaleze şi bolnavul să devină inconştient, apar semnele şi simptomele hiperglicemiei sau
hipoglicemiei, în funcţie de sursa sau factorul de risc care duce la alterarea stării bolnavului.

Simptomele hiperglicemiei:
 poliurie– urinări frecvente (în timpul nopţii de 2-3 ori);
 polidipsie– senzaţie de sete permanentă;
 polifagie– senzaţie inexplicabilă de foame chiar şi după servirea mesei;
 vedere înceţoşată şi neclară;
 oboseală, stare de slăbiciune generală, somnolenţă;
 durere de cap, confuzie şi dificultăţi de concentrare;
 halenă– respiraţie urât mirositoare. Aceasta rezultă datorită folosirii lipidelor ca sursă de energie. În urma arderilor se produc cetone ce
provoacă un miros de acetona în respiraţie.
 greaţă şi vărsături;
 dificultăţi de respiraţie;
 uscăciunea gurii şi a gâtului;
 dureri abdominale şi arsuri stomacale.

Simptomele hipoglicemiei:
 stări de greaţă;
 pupile dilatate şi ochi “sticloşi”;
 schimbări ale dispoziţiei, iritabilitate, nelinişte,  anxietate, teamă, agitaţie;
 extremităţi reci, umede, transpiraţie excesivă (diaforeză) nedeterminată de efort fizic;
 creşterea frecvenţei cardiace, puls rapid şi puternic (tahicardie);
 hipertensiune (creşterea tensiunii arteriale);
 amorţeli sau furnicături la nivelul degetelor sau a buzelor;
 palpitaţii;
 confuzie, scăderea capacităţii de concentrare sau dificultăţi de gândire;
 tulburări de vedere, ameţeli sau dureri de cap;
  slăbiciune musculară, lipsă de energie, letargie sau toropeală;
 dificultati de mers sau vorbire, coordonare dificilă, limbaj incoerent;
 contracţii musculare sub forma unor convulsii;
 hipotermie– scăderea temperaturii corpului.

Atât hiperglicemia cât şi hipoglicemia, în situaţia în care sunt severe şi persista pot duce la leziuni permanente la nivelul sistemului nervos central şi la
boli cardiace. Dacă nu se administrează de urgenţă tratamentul, se instalează coma diabetică care poate fi fatală.

Cum prevenim coma diabetică

Principalele sfaturi referitoare la prevenirea precomei şi comei diabetice sunt:

Urmarea unui plan de alimentaţie adecvat. Un regim sănătos, consistent şi mai ales potrivit pentru cei diagnosticaţi cu diabet zaharat reduce riscul de
creştere sau scădere a glicemiei. Se recomandă reducerea semnificativă a consumului de sare şi a alimentelor bogate în glucide.

Controlul regulat al nivelului glicemiei. Testele pentru măsurarea glicemiei trebuie făcute frecvent, astfel încât aceasta să poată fi păstrată în limite
normale şi să se poată lua măsuri în cazul unor eventuale creşteri sau scăderi periculoase.

Administrarea tratamentului conform indicaţiilor medicului. Medicaţia trebuie luată în cantităţile şi la orele prescrise. Medicul poate ajusta doza în
cazul unor dereglari considerabile ale valorii glucozei în sânge.

Cum intervenim
Când avem de-a face cu o comă diabetică trebuie sunat de urgenţă la 112. Se evaluează funcţiile vitale, iar dacă bolnavul nu respiră se încep manevrele
de resuscitare: respiraţii artificiale şi compresiuni toracice externe.