• Petrică Sarah

• Facultatea de

Diabetul zaharat
Chimie,Biologie
ș i Geografie
• Specializare
Biologie
• An III
Ce este diabetul zaharat? [5]
◦ Diabetul zaharat este cea mai des întâlnită
boală a sistemului endocrin și se declanșează
atunci când în organism cantitatea de
insulină secretată, insulina fiind un hormon
ce participă la micșorarea concentra ției
glucozei din sânge, nu este cea optimă sau
când celulele periferice nu răspund la
acțiunea sa. Această afecțiune produce
tulburări la nivelul întregului metabolism și,
în timp, poate afecta funcționarea diverselor
organe din corp.
◦ Valoarea normală a glucozei în sânge
dimineața, pe nemâncate este de 60-100
mg/dL. În cazul diabetului, această valoare
se modifică și depășește 126 de mg/dL. În caz
de prediabet, valoarea glicemiei este între 100
și 126 mg/dL, pe nemâncate. Diabetul se
diagnostichează prin analiza de sânge a
glicemiei, prin testul de toleranță la glucoză
sau prin dozarea hemoglobinei glicate care
depășește valoarea de 6,5.
 Despre diabetul zaharat [2]
◦ Corpul nostru are nevoie zilnic de energie, pe care o obținem prin
alimentație. Mai întâi, mâncarea pe care o furnizăm organismului este
transformată în glucoză, prin procesul de digestie. Apoi, glucoza
ajunge în sânge și este sintetizată, cu ajutorul insulinei produse de
pancreas, în energie. Problemele apar atunci când pancreasul nu
produce insulina necesară sau când organismul nu folosește eficient
acest hormon. În aceste situații, glucoza nu mai este transformată în
energie și se acumulează în organism într-o cantitate mai mare decât ar
fi normal, favorizând declanșarea diabetului zaharat. Efectul direct este
creșterea nivelului glicemiei, adică a cantității de glucoză din sânge,
peste limitele normale, situație denumită hiperglicemie.
 Diabetul zaharat – Tip 1 [4]
◦ În diabetul zaharat de tip 1, celulele beta ale pancreasului nu mai produc deloc insulină, fapt cauzat
de funcționarea deficitară a pancreasului. Astfel că, nivelul de glucoză este foarte crescut. Aproape
toate alimentele pe care le consumăm conțin glucide, a șadar după fiecare masă glicemia cre ște în
mod normal și este controlată de insulină. În cazul diabetului de tip 1, glicemia cre ște
necontrolat, deoarece insulina nu există. 
◦ Simptomele pe care un pacient cu diabet zaharat de tip 1 le prezintă sunt:
• Polifagie (foame excesivă), polidipsie (sete excesivă), poliurie (urinare excesivă) – de și glucoza
din sânge este ridicată, organismul nu o poate folosi și încearcă să o dilueze prin provocarea setei,
ceea ce duce la creșterea volumului de lichide, care mai apoi cauzează o urinare în exces. Foamea
excesivă apare deoarece organismul are nevoie de energie, însă nu poate utiliza glucoza drept
sursă de energie.
• Scăderea bruscă în greutatea - deoarece are nevoie de alte surse de energie, organismul utilizează
acizii grași și proteinele din țesuturi. 
• Oboseală excesivă.
• Tulburări de vedere. 
• Miros de acetonă a respirației.
Diabetul zaharat – Tip 2 ◦ Diabetul zaharat de tip 2 reprezintă

[4] rezultatul a două disfuncționalități:

rezistența celulelor la acțiunea insulinei
și deficiențe la nivelul pancreasului. Este
cea mai frecventă formă de diabet și este
adesea asociată cu obezitatea. 
◦ În diabetul zaharat de tip 2, fie celulele
beta-pancreatice nu mai produc destulă
insulină (insulinodeficiență), fie celulele
organismului nu mai primesc insulina,
din cauza alterării receptorilor pentru
insulină (insulinorezistență). Astfel,
glucoza nu mai poate fi utilizată, iar
nivelurile ei rămân crescute în sânge. 
◦ Simptomele pe care le prezintă un
pacient cu diabet zaharat de tip 2 sunt
asemănătoare cu cele ale diabetului
zaharat de tip 1, însă sunt mult mai
blânde, întrucât acesta poate fi mai bine
controlat.
 Factori genetici – mutația unor gene care apare spontan sau este
transmisă ereditar. Persoanele cu rude care suferă de diabet au un risc
crescut de a dezvolta la rândul lor această boală. Riscul este extrem de
crescut în cazul în care aceste rude sunt de gradul 1 și în cazul în care
suferă de diabet de tip 2 (aproximativ 90%).

Cauzele Mecanisme autoimune – organismul nu își mai recunoaște propriile

țesuturi, așadar sistemul imunitar le distruge. Practic, acestea sunt

apariției percepute ca fiind străine organismului. Astfel, celulele beta care

produc insulină pot fi distruse.

diabetului Factori de mediu – contactarea unor virusuri. Infecțiile virale cauzează

apariția diabetului zaharat de tip 1 în cazul persoanelor predispuse
genetic. Persoanele cu predispoziție genetică care nu vin în contact cu

zaharat [4] virusul respectiv nu vor dezvolta diabet zaharat.

Stil de viață – alimentele bogate în zahăr, fumatul, lipsa activită ții

fizice și obezitatea favorizează dezvoltarea rezistenței la insulină, mai
ales în cazul persoanelor cu prediabet. Practic, prediabetul poate
evolua spre diabet, dacă stilul de viață nu este echilibrat.
 Tratamentul diabetului
zaharat [1,3]
◦ Diabetul de tip 1 se tratează prin injectarea insulinei de
mai multe ori pe zi, în doze stabilite de medic. 
◦ Diabetul de tip 2 se poate trata prin medica ție orală și
uneori poate fi nevoie de injectarea insulinei. De
asemenea, diabetul necesită o dietă adecvată și o
activitate fizică regulată. Trebuie evitate alimentele cu
indice glicemic mare (dulciuri, zahăr) care produc
creșteri bruște și mari ale glicemiei. În cazul diabetului
de tip 2, controlul stilului de via ță îmbunătă țește
sensibilitatea la insulină. De asemenea, în cazul
prediabetului, alimentația, sportul și evitarea fumatului
poate preveni sau întârzia apariția diabetului de tip 2.
◦ Așadar, diabetul de tip 1 și 2 sunt afecțiuni cronice care
necesită monitorizare și tratament pe parcursul întregii
vieți.
 Bolile cardiovasculare în diabetul
zaharat [6]
◦ Diabetul zaharat reprezintă o afecțiune metabolică cronică caracterizată prin hiperglicemie, reprezentând
un factor de risc major pentru bolile microvasculare și macrovasculare. Bolile cardiovasculare reprezintă cea
mai răspândită cauză de mortalitate la popula țiile diabetice, astfel că riscul de infarct miocardic non-fatal și
fatal, accidentul vascular cerebral non-fatal și fatal și insuficien ța cardiacă au crescut progresiv în astfel de
populații. 
◦ Atât diabetul zaharat de tip 1, cât și diabetul zaharat de tip 2 cresc riscul apari ției bolilor cardiovasculare, în
mare parte din cauza aterosclerozei crescute. Pacien ții cu diabet zaharat prezintă un volum mai mare de
aterom și un diametru mai mic al lumenului arterei coronare decât persoanele sănătoase. 
◦ Fiziopatologia bolilor cardiovasculare în diabetul zaharat este complexă și este afectată de tipul de diabet.
Diabetul zaharat de tip 1, ce are debutul în rândul tinerilor, reprezintă o afec țiune determinată de
hiperglicemie cauzată de deficiența de insulină, în timp ce diabetul zaharat de tip 2, ce are debutul în rândul
adulților, reprezintă o afecțiune determinată de hiperglicemie care este modificată de alte mecanisme,
precum rezistența la insulină și metabolismul anormal al acizilor gra și care duc la accelerarea aterosclerozei.
 Bolile cardiovasculare în diabetul
zaharat [6]
◦ Obezitatea, hipertensiunea și dislipidemia reprezintă factori de risc cardiovasculari ce sunt frecvent prezen ți la
pacienții cu diabet zaharat de tip 2, supunându-i la un risc crescut pentru dezvoltarea bolilor cardiovasculare
timpurii. Acești factori de risc duc la schimbări metabolice care, împreună cu un stil de via ță sedentar,
intensifică efectele dăunătoare ale hiperglicemiei și accelerează boala aterosclerotică vasculară. De asemenea,
principalii factori de risc pentru infarctul miocardic la pacien ții cu diabet zaharat de tip 2 sunt: nivelul crescut
de colesterol LDL (colesterol "rău"), nivelul scăzut de colesterol HDL (colesterol "bun"), tensiunea arterială
diastolică crescută și fumatul. 
◦ Infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral reprezintă principala cauză, în propor ție de 80%, a deceselor
la pacienții ce prezintă diabet zaharat de tip 2. 
◦ Medicamentele administrate pentru hiperglicemie nu au un impac negativ asupra factorilor de risc
cardiovasculari și nici nu cresc posibilitatea apari ției bolilor cardiovasculare, ci, din contră, reduc riscul apari ției
bolilor cardiovasculare. Scăderea concentra ției de glucoză, prin administrarea de medicamente, va ameliora
simptomele imediate ale hiperglicemiei și va reduce complica țiile microvasculare pe termen lung prezente în
diabetul zaharat, așadar, controlul intens glicemic reduce riscul relativ al infarctului miocardic non-fatal și al
bolilor coronariene cu aproximativ 15%. 
 Bibliografie
1. Alkhatib A., Tuomilehto J. 2019. Lifestyle Diabetes Prevention. Encyclopedia of Endocrine Diseases (Second Edition). Volume
1. 148-159.
2. Krass I., Hoti K., Mc Namara K. 2019. Management of Endocrine Disorders the Pharmacist's Role: Diabetes. Encyclopedia of
Pharmacy Practice and Clinical Pharmacy. 447-461.
3. Bermudez O.I. 2018. Diabetes Mellitus; Diagnosis and Treatment in the Elderly. Encyclopedia of Endorine Diseases (Second
Edition). Volume 1. 133-140.
4. Ekoe J-M. 2019. Diagnosis and Classification of Diabetes Mellitus. Encyclopedia of Endocrine Diseases (Second Edition).
Volume 1. 105-109.
5. Sone H. 2018. Diabetes Mellitus. Encyclopedia of Cardiovascular Research and Medicine. 9-16.
6. Piche M-E., Poirier P. 2018. Cardiovascular Disease in Diabetes. Encyclopedia of Endocrine Diseases (Second Edition). Volume
1. 219-237.
 VĂ
MULȚUMESC
PENTRU
ATENȚIE!