PATOLOGIA HIDRICĂ

• Princonsum de apă contaminată;

• Prin folosirea apei nepotabile la
pregătirea hranei;
• Prin folosirea apei in scop recreativ, în
timpul îmbăierii;
•Prin cantitate insuficientă de apă, şi
condiţii de igienă individuală
necorespunzătoare;
• Apa prezintă habitat pentru gazde intermediare,
necesare dezvoltării unor germeni şi insecte
vectoare;
• Multiplicarea unor germeni în apă, dar care
pătrund în organism pe altă cale=inhalare vap
(Legionella, Amoebe de apă dulce);
• Prin aport îndelungat în organism a unor
compuşi chimici în cantităţi mici/exces şi crearea
unor dezechilibre biologice, intoxicaţii cu
caracter cronic.
 PATOLOGIA HIDRICĂ INFECŢIOASĂ

• Epidemii hidrice
• Endemii hidrice
• Cazuri sporadice de boala
• Debutul exploziv – apariţia unui număr foarte mare
de cazuri într-un interval de timp mai scurt decât
perioada de incubaţie a bolii.
• Caracterul topografic – cazurile de boală se
suprapun pe aria de alimentare cu apă din
aceeaşi sursă, sau într-o zonă a sistemului de
distribuţie, unde sunt probleme în
aprovizionarea populaţiei.
• Lipsa sezonalitaţii naturale a bolii se referă la bolile
transmise pe cale digestivă (toxiinfecţii alimentare),
care apar cu o frecvenţă mai mare vara, dar pe cale
hidrică pot apare în orice sezon şi mai ales iarna,
când viabilitatea germenilor în apă este mai mare, iar
eficienţa dezinfecţiei este mai mică.
• Incetarea epidemiei este bruscă, cu scăderea
numărului cazurilor de boală, după jugularea
procesului de contaminare, însă mai apare un număr
mic de cazuri transmise prin contact direct,
interuman, pe cale fecal orală, reprezentând coada
epidemică.
 Bolile bacteriene transmise pe cale hidrica

Dizenteria bacilară
• Shigella (dysenteriae, flexneri, boydii,
sonnei).
• Sursa de infecţie: omul bolnav şi purtătorii
(sanatoşi, convalescenţi şi cronici).
• Căile de transmitere: transmiterea prin
intermediul mâinilor murdare,
• prin apă, alimente şi insecte.
• Rezistenţa în apă - de ordinul zilelor, dar
este mult mai mare în apa rece,
• ajunge la 2 luni în gheaţă, când flora
autohtonă este inhibată.
• Rezistă în apa clorinată mai mult decât
colibacilii.
• |n perioada 1985-2003 s-au înregistrat 89
izbucniri epidemice de dizenterie la noi în
ţară cu un număr total de 13959 cazuri de
boală, cu o medie anuală de 734 de cazuri
transmise pe cale hidrică.
• Doza infectantă este mică, între 100-200
germeni.
• Hipoaciditatea gastrică este un factor de risc în
producerea bolii.
• În mediul extern Shigella suferă fenomenul de
variabilitate microbiană, de aceea multe cazuri
de dizenterie sunt atipice, forme uşoare, chiar
fară scaune diareice, care scapă
nediagnosticate şi netratate.
• există aprox 9 cazuri nediagnosticate la 1 caz
de dizenterie.
 Salmonelozele

• aproximativ 1700 serotipuri de Salmonella,

• manifestări clinice de tip: tifoidic,
septicemic, gastroenterite, enterocolite,
infecţii extradigestive, infecţii inaparente,
purtători sănătoşi cronici.
• Salmonella typhi cu subgrupele I-IV
manifestări sporadice şi mai rar
epidemice.
• Febrele paratifoide sunt boli infecţioase cauzate
de Salmonella paratyphi A şi B, cu forme clinice
mai uşoare, sunt cunoscute ca febre enterice.
S.paratifi B se poate transmite şi prin consum de
lapte contaminat.
• Sursa de infecţie o reprezintă omul bolnav şi
purtătorul de germeni.
• Există şi tulpini specifice animalelor şi păsărilor,
dar care la om produc cazuri de boală diareică,
forme uşoare.
• Căi de transmitere : - prin contact direct sau
indirect prin obiecte contaminate de bolnav, apă
şi alimente, de asemenea, muştele pot avea rol
vector.
• Rezistenţa S.typhi în apă este mai mică în apa
râurilor (maxim 21 zile), ajugând la 30 de zile în
apele de profunzime şi 2-3 luni în gheaţă.
• Germenii sunt sensibili la dezinfecţia cu clor.
• Doza minimă infectantă de S.typhi este
între 200 şi 1000 de germeni, dar în
funcţie de serotip variază de la ciţiva
germeni pînă la milioane.
• Receptivitatea la boală este mică.
 Legioneloze

Legionella: 22 de specii din care serogrupul

1 - L. pneumophila este frecvent implicat
în patologia umana.
1. Boala legionarilor (pneumonie cu
incubaţie de 3-6 zile, cu tuse seacă,
frisoane, dar şi forme asimptomatice)
2. Febra de Pontiac, care se manifestă ca
o boală febrilă fără afectare pulmonară şi
cu vindecare spontană.
• Se dezvoltă în prezenţa algelor verzi,
protozoare, substanţe organice.
• Temp. de 24-26ºC sunt favorabile dezvoltării.
• S-au identificat germeni şi în sistemele de
încalzire şi răcire a apei, pătrunderea lor
relizindu-se prin inhalare de aerosoli (la duş sau
din sisteme de climatizare ale aerului).
• Legionella poate fii inclusă prin ingestie de
amibe (Acanthamoeba, Naegleria) ceea ce duce
la apariţia de forme ne pneumonice, cu
complicatii de tip meningoencefalitic.
 Leptospiroze
• Leptospiroza este o antropozoonoza cu
evoluţie sporadica sau epidemica produsa
de specii din genul Leptospira.
• Exista doua grupe complexe: Leptospire
saprofite (specia biflexa) şi Leptospire
patogene (icterohemoragica şi aniterigene
– pomona, canicola, gripho-tiphoza, etc.).
• Sursa de infecţie o reprezinta doar
animalele, în special rozatoarele
(şobolanul de apa), dar şi unele animale
domestice (porcine, bovine sau câini),
• Animalele fac o boala inaparenta dupa
care excreta prin urina leptospire, luni sau
chiar ani de zile, contaminând solul, apa,
bazinele de înot, bălţi, mlaştini, ape
curgătoare.
• . Pătrunderea leptospirelor în organism se
face prin piele (excoriaţii, plagi) sau prin
mucoase intacte, în timpul îmbăierii în apa
contaminată.
• Rezistenţa în apă este de două – trei
saptămâni, fiind distruse de ultraviolete şi
clor.
• Rezistenţa este crescută la pH alcalin şi
temperaturi mai mari de 20 C.
•
• Boala are un caracter profesional (persoane
care îngrijesc animale, veterinari, macelari), dar
poate apare şi la cei care fac baie în ape de
suprafaţa contaminate, putând apărea în
episoade epidemice prin înbăiere, in sezonul
cald.
• Se manifesta cu frecvenţă crescută la tinerii,
care practică activităţi nautice. La noi în ţară
s-au înregistrat două epidemii hidrice, în 1984 şi
1985 prin îmbăiere.