Boli virale si parazitare transmise pe

cale hidrică

Conf.univ.Dr. Maria Nitescu

 Boli virale transmise pe cale hidrică

Sunt produse în cea mai mare parte de

enterovirusuri caracterizate prin:
• Rezistenţa în apă foarte mare.
• Rezistenţa la dezinfecţia cu clor mai mare
decât a bacteriilor.
• Doza infectantă foarte mică.
• Circulaţia în natură a virusurilor este mai
mare decât a bacteriilor.
 Virusuri
transmise
prin apa
Virusurile din apă şi semnificaţia lor în sistemele de
aprovizionare cu apă
 Virusurile din apă şi semnificaţia lor în sistemele de
aprovizionare cu apă

Legendă: a) O = oral, aport prin ingestie; I = inhalare prin aerosoli; C = contact cu

pielea;
b) Timpul de detectare a agentului patogen cu potenţial de a fi în stadiu
infestant în apă la o temperatură de 200: scurt - până la 1 săptămână; moderat
– între 1 săptămână şi 1 lună; lung – peste 1 lună.
c) Rezistenţă mare apare atunci când stadiul infectant se desfăşoară
nestingherit la tratare la doze uzuale şi la un timp de contact uzual; rezistenţă
moderată atunci când agentul patogen poate să nu fie complet distrus;
rezistenţă scăzută este în situaţia când agentul patogen este complet distrus.
d) Doza necesară să ducă la apariţia infecţiei la 50% dintre voluntari adulţi
sănătoşi.
? – Nu se cunoaşte sau sunt incertitudini.
 Gastroenterite / enterocolite acute virale

• Uneori dispar fără tratament

• Au frecvenţă crescută vara şi toamna.
• Sursa o reprezintă omul bolnav sau purtatorul
sănătos.
• Eliminarea intestinală a enterovirusurilor se face pe o
perioadă lungă de timp (30-90 zile).
• Prezenţa în faringe pe o perioadă scurta (câteva zile)
explică şi transmiterea pe cale aeriană a unor
enterovirusuri, în special în sezonul rece în colectivităţi
de copii supraaglomerate.
• Majoritatea enterovirozelor sunt forme inaparente de
boală.
 Virusuri frecvent identificate in BDA

• Enterovirusuri: Coxsackie A si B, ECHO şi alte

enterovirusuri noi, care pot da în afara formelor digestive
şi manifestări respiratorii (datorită prezenţei în orofaringe
şi intestin), meningite, miocardite, etc.
• Rotavirusuri (reovirusuri) incriminate în B.D.A. la nou
născut,sugar şi copilul mic, declanşând epidemii de
gastroenterite de iarnă, ce reprezintă 30-40% din
cazurile spitalizate
• Parvovirusuri (adeno-asociate), virusul gastroenteritei
abacteriene tip Norwalk, cu manifestări epidemice la
adult şi forme sporadice, dar grave la copii.
Contaminarea poate fi intrafamilială prin apă potabilă
sau în bazine de înot.
 Hepatite virale

Pe cale hidrica se pot transmite doar virusurile hep. A şi E.

• Sursa de infecţie este omul bolnav sau purtătorul
sănătos.
Căi de transmitere:
• Contact direct interuman sau
• indirect prin apă, alimente, obiecte contaminate,
muşte,
Receptivitatea la boală este mare, dar predomină formele
asimptomatice sau anicterice (se estimeaza între 10-30
cazuri la 1 caz de boală, formă icterică).
• Epidemiile hidrice pot să apară în: colectivităţi
de copii, cazărmi, cartiere sau localităţi,
• Rezistenţa în apă este foarte mare de pâna
la 200 de zile,
• rezistă la dezinfecţia uzuală cu clor
• Profilaxia H.V. constă în aplicarea regulilor de
igienă individuală, un sistem corespunzător de
aprovizionare cu apă potabilă şi de
îndepărtare a deşeurilor lichide prin
canalizare.
 Poliomielita

• poliovirus hominis tip 1, 2, sau 3

• După evaluările OMS, anual apar în ţările
în curs de dezvoltare aproximativ 250000
cazuri de poliomielită , din care se
raportează 24-25000 cazuri.
• Sursa de infecţie este reprezentată de
omul bolnav sau purtător sănătos.
• Căi de transmitere:
- direct pe cale fecal-orală sau pe cale
aerogenă (virusul este pus în evidenţa în
primele zile de boală şi în orofaringe, apoi se
elimină intestinal).
- indirect transmisia se poate face prin apă
şi alimente contaminate.
• Manifestările clinice pot fi de la forme uşoare
nespecifice (respiratorii şi digestive), pâna la
forme grave neurologice.
• Se consideră că la 1 caz de poliomielită cu
paralizie există între 300-500 cazuri
subclinice sau forme uşoare.
• Rezistenţa în apă este de 100-150 zile şi
foarte rezistent la temperaturi scăzute.

• Spre deosebire de alte enterovirusuri este

sensibil la clor şi alţi agenţi oxidanţi. Doza
infectantă este foarte mică.

• Deşi se foloseşte vaccinarea antipolio, există

cazuri reziduale, astfel boala nu poate fi
eradicată datorită circulaţiei virusului sălbatic
şi a tulpinilor vaccinale. Principalele
rezervoare de virus sălbatic se întâlnesc în
Asia Meridională şi în Africa subsahariană,
care sunt considerate încă zone endemice.
 Cherato-conjunctivita epidemica

• produsa de adenovirusuri cu tipurile: 8 (frecvent

întâlnit), 3, 7a, 19 şi 37, transmise prin apa din bazinele
de înot.

• Au o rezistenţă foarte mică în apă, dar rezistă mult la

concentraţii mici de clor rezidual în apă (în condiţiile unei
dezinfecţii incorecte).

• In afara conjunctivitei se pot produce şi manifestări

respiratorii şi digestive. Manifestările pot fi epidemice
(România 1999, 2000), sau cazuri sporadice în Europa
şi America de Nord.
Parazitoze transmise pe cale hidrica
Parazitii din apă şi semnificaţia lor în sistemele de aprovizionare cu apă
 Infestarea

apă poluata

fructe şi zarzavaturi
nespălate, contaminate.
Surse
 Dizenteria amibiana (amibiaza)

• Entamoeba histolytica
• Comuna in tarile tropicale, a aparut si in Europa, se
intalneste la adulti tineri, bolnavi psihici, homosexuali,
turisti in tarile in curs de dezvoltare.
• Eliminatorul parazitului (chist):om, mai rar
caine,porc,sobolan
• Transmitere: - prin apa si alimente contaminate
- pe cale directa, fecal orala.
• Chisturile rezista la dezinfectia apei cu clor
 Giardioza (lambliaza)
• Giardia lamblia (Giardia intestinalis, G.duodenalis)
• In tarile in curs de dezvoltare este asociata cu apa de
baut, cresele si calatoriile.
• Prevalenta in tarile dezvoltate: 2-7%
• Afecteaza copii<5 ani si adultii tineri
• Evolueaza in special in iulie-octombrie
• Persoane vulnerabile: homosexuali, imunodeprimati,
institutionalizatii, calatorii in tarile in curs de dezvoltare
• Profilaxie: tratarea corecta a apei, igiena adecvata la
prepararea si servirea mesei, spalatul pe maini dupa
folosirea wc-ului, atentionarea turistilor privind
siguranta apei si alimentelor.
 Cryptosporidium parvum
• Protozoarul se găseşte, în mediul ambiant, sub formă de oochist,
eliminat prin materiile fecale ale gazdelor infestate.
• După ce un oochist este ingerat de o noua gazdă, el se desface în 4
sporozoizi mobili in funcţie de temperatura corpului şi de prezenţa
sărurilor biliare şi a acidităţii stomacale. Sporozoizii infectează
celulele epiteliale ale intestinului subţire, mai ales la nivelul jejunului
şi al ileonului.
• Boala are o perioadă de incubaţie în jur de 7 zile. Boala se
manifestă prin apariţia diareei apoase, completată de greață,
vărsături, crampe abdominale. Se poate însoţi de o stare de apatie,
oboseală, pierderea apetitului, febră, frisoane şi transpiraţii.
• Durata bolii: între 7 -14 zile la persoanele imunocompetente dar în
general, durata medie a bolii este de 23 -32 zile.
• Mortalitatea la persoanele imunocompetente este în general
scăzută. La persoanele imunodeficiente, infecţia poate fi persistentă
şi să îmbrace o formă severă. Forma severă se poate manifesta prin
apariţia unei diarei profuze şi cu o deshidratare semnificativă.
Helminti transmisi prin apa
 Dracunculus medinensis
• Agentul patogen este cel mai lung nematod ce parazitează omul. Femela
are 700 mm lungime iar masculul are 25 mm lungime.
• Se transmite exclusiv prin apa!!!
• Duce la apariţia bolii numite dracunculoză, există numai o serie de focare
situate în Africa, în zona de sud a Saharei şi în Yemen.
• Viermele este pus în libertate, de obicei, de la nivelul picioarelor în 90% din
cazuri. La nivelul membrelor inferioare apare un edem dureros, o veziculă şi
apoi apariţia unei ulceraţii. Perforarea pielii este însoţită de febră, greaţă şi
vomă.
• Odată infestat un om, parazitul se răspândeşte în interiorul organismului
său. Boala poate dura câteva luni. După câteva săptămâni, viermele este
eliminat din organism. Embrionii pot trăi în apă în jur de 3 zile, dar ingeraţi
de un crustaceu-ciclop de apă, viermele devine infectant pentru noua gazdă
în două săptămâni. Dacă ciclopii sunt ingeraţi cu apa de băut, larvele sunt
puse în libertate la nivelul stomacului, trec peretele intestinal şi peritoneal şi
se inclavează în ţesutul subcutan. O femelă matură ce poate elibera
embrioni apare după un an de la infectare.
• Rata de incidenţă în comunităţile infectate: 30% la grupul de vârstă 14-45
ani. Acest grup se reinfectează an de an pentru că boala nu duce la o
imunitate dobândită durabilă.
• Mortaliatatea este rară dar pot apare o serie de elemente debilitante cum ar
fi apariţia contracturilor la nivelul tendoanelor sau artrită cronică.
 Schistosoma
• duce la apariţia unei boli numite
schistosomiază sau bilhardioză.
• Boala se transmite prin intermediul larvei
infectante care capacitatea de a penetra
pielea sau mucoasele omului.
• Aceste larve pot fi transmise prin
intermediul apei de băut si a apei de
îmbăiere.
 Schistosoma
• Ouăle de schistosoma sunt excretate prin intermediul urinii sau a
materiilor fecale de către persoanele infestate. Aceaste ouă
eclozează în contact cu apa şi pun în libertate un mic parazit – un
miracidium. Acest miracidium pătrunde într-un melc de apă în 8-12
ore şi îşi continuă dezvoltarea. După ce a pătruns în corpul melcului,
parazitul se divide de mai multe ori timp de 4-7 săptămâni sau chiar
mai mult şi mii de noi forme de viaţă denumite cercari sunt puse în
libertate din interiorul corpului melcului de apă.
• Cercarii pot supravieţui în apă până la 48 de ore şi pot traversa
tegumentul uman în câteva secunde.
• După ce parazitul trece de bariera tegumentară a omului, el
migrează prin sistemul limfatic ajungând la vasele de sânge din
sistemul port şi intestin determinând apariţia formei de
schistosomiază intestinală, sau ajung la nivelul vaselor de sânge din
jurul vezicii urinare ducând la apariţia formei de boală denumită
schistosomiază urinară.
• Leziunile primare: la nivelul ficatului şi în jurul vezicii urinare. Efecte
mult mai severe se înregistrează, însă, ca efecte secundare şi
anume afectarea tractului urinar superior, cancerul de vezică
urinară, fibroza hepatică.
 Alţi helminţi

• Nematode parazite ca Ascaris, Trichiuris,

Necator, Anchilostoma şi Strongiloides pot
ajuge pe sol, trec în faza infestantă şi apoi
contaminează omul.
• Ouăle acestora, însă, pot ajunge şi pe
vegetale, dar şi în apa de băut, deşi sunt
evidenţe mai puţine în acest sens şi, astfel,
să ducă la contaminarea omului.
Fascioloza (cu localizare hepatică şi
intestinală),
 Epidemiologie

• Se intalneste in 5 continente, mai putin Antarctica, sub forma

sporadica sau endemica.
• Numarul persoanelor infectate depaseste 2 milioane, la nivel global
• Cele mai multe cazuri se intalnesc in Bolivia si Peru
• Fasciola hepatica este intalnita frecvent la oi si bovine
• Gazda intermediara- melcul de apa, care va infecta o alta gazda
• Omul se infecteaza consumand plante ce cresc in apa sau prin
consum de apa contaminata, alimente spalate cu apa contaminata
sau ficat de oaie sau capra, prelucrat termic insuficient si care
contine forme imature ale parazitului