Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CONF.UNIV.DR.MARIA NITESCU
Apa de baut pe glob si in Europa
Statistici la nivel mondial(WHO)-2019
• Surse de apa:
- De suprafata: 70%
- De profunzime: 30%
Calitatea apei potabile in zone mici < 10.000 loc.
Rolul apei in organism H2O
Principalele functii ale apei in organism sunt:
H2O
Boală hidrică
epidemie hidrică
populaţie receptivă
Clasificarea bolilor transmise prin apă
Legendă
? – Nu se cunoaşte sau sunt incertitudini;
•O = oral, aport prin ingestie; I = inhalare prin aerosoli; C = contact cu pielea; IN = ingestie la
pacienţi cu imunosupresie;
•Timpul de detectare a agentului patogen cu potenţial de a fi în stadiu infestant în apă la o
temperatură de 200: scurt - până la 1 săptămână; moderat – între 1 săptămână şi 1 lună; lung
– peste 1 lună.
• Rezistenţă mare apare atunci când stadiul infectant se desfăşoară nestingherit la tratare la
doze uzuale şi la un timp de contact uzual; rezistenţă moderată atunci când agentul patogen
poate să nu fie complet distrus; rezistenţă scăzută este în situaţia când agentul patogen este
complet distrus.
•Doza necesară să ducă la apariţia infecţiei la 50% dintre voluntari adulţi sănătoşi.
Sursa datelor: O.M.S.- GUIDELINES FOR DRINKING WATER, ediţia a 2-a, 1996, Geneva.
Apa - factor de răspândire
a bolilor infecţioase
Sursa - rezervor de germeni
H2O
Boală hidrică
epidemie hidrică
populaţie receptivă
PATOLOGIA HIDRICĂ : modalitati de
imbolnavire
• Epidemii hidrice
• Endemii hidrice
• Cazuri sporadice de boala
• Epidemia: caracteristici:
• Debutul exploziv – apariţia unui număr foarte mare de cazuri
într-un interval de timp mai scurt decât perioada de incubaţie
a bolii.
• Caracterul topografic – cazurile de boală se suprapun pe aria
de alimentare cu apă din aceeaşi sursă, sau într-o zonă a
sistemului de distribuţie, unde sunt probleme în
aprovizionarea populaţiei.
Caracteristici ale epidemiei
• Lipsa sezonalitaţii naturale a bolii
• Sezonalitatea se referă la bolile transmise pe cale digestivă
(toxiinfecţii alimentare), care apar cu o frecvenţă mai mare
vara, dar pe cale hidrică pot apare în orice sezon şi mai ales
iarna, când viabilitatea germenilor în apă este mai mare, iar
eficienţa dezinfecţiei este mai mică.
• Incetarea epidemiei este bruscă, cu scăderea numărului
cazurilor de boală, după jugularea procesului de contaminare,
însă mai apare un număr mic de cazuri transmise prin contact
direct, interuman, pe cale fecal orală, reprezentând coada
epidemică.
• Endemia: nr redus de cazuri, dar care
se gasesc permanent intr-o anumita
zona sau localitate.
• Endemiile hidrice sunt frecvent legate
de lipsa de igiena, sau de consumul de
apa de suprafata, netratata.
• Cazuri sporadice/izolate, apar mai rar in
cazul bolilor cu transmitere hidrica.
Boli diareice acute bacteriene transmise prin apa
• Căi de transmitere :
- contact direct
- contact indirect prin obiecte contaminate de bolnav,
apă şi alimente, de asemenea, muştele pot avea rol
vector.
• Rezistenţa S.typhi în apă este mai mică în apa
râurilor (maxim 21 zile), ajugând la 30 de zile în apele
de profunzime şi 2-3 luni în gheaţă.
• Germenii sunt sensibili la dezinfecţia cu clor.
Salmoneloze si alte infectii
• Doza minimă infectantă de S.typhi este între 200 şi
1000 de germeni, dar în funcţie de serotip variază de
la caţiva germeni pînă la milioane.
• Receptivitatea la boală este mică.
Legioneloze
Legionella: 22 de specii din care serogrupul 1
L. pneumophila este frecvent implicat în patologia
umana.
1. Boala legionarilor (pneumonie cu incubaţie de 3-6
zile, cu tuse seacă, frisoane, dar şi forme asimptomatice)
• EPEC (enteropatogen),
• EIEC (enteroinvaziv),
• EHEC (enterohemoragic).
şobolanul de apă,
unele animale domestice (porcine, bovine) care
elimină prin dejecte leptospirele.
Leptospiroza - continuare