Epidemiologia,

prevenirea şi controlul
hepatitelor acute virale
Conf. Dr. Irina Brumboiu
Catedra Epidemiologie APSS
UMF “Iuliu Haţeganu”
 Obiective educaţionale:
• cunoaşterea factorilor implicaţi în condiţionarea focalului şi
a procesului epidemiologic al hepatitelor acute virale;
• descrierea manifestării populaţionale a hepatitelor acute
virale;
• cunoaşterea măsurilor de prevenire şi control a hepatitelor
acute virale;
• prezentarea sistemelor de supraveghere a hepatitelor
acute virale;
• modalitatea de declarare obligatorie a hepatitelor virale;
• elaborarea unui program de prevenire şi de control a
hepatitelor acute virale.

2
• Hepatitele acute virale sunt infecţiile
care afectează în mod primar ţesutul
hepatic manifestându-se printr-un
sindrom inflamator şi necrotic însoţite
de creşterea transaminazelor serice.

3
 Tipuri de hepatite
A B C D E

Prezenţa în fecale sânge şi sânge şi sânge şi fecale

produse derivate derivate derivate
biologice alte fluide alte fluide alte fluide

Cale de fecal-oral percutană percutană percutană fecal-oral

transmitere permucoasă permucoasă permucoasă

Infecţie nu da da da nu
persistentă

Prevenire imunizare imunizare screeningul imunizare asigurarea cu

pre/post- pre/post- donatorilor pre/post- apă potabilă
expunere expunere modificarea expunere
atitudinilor comportamente
la risc la risc 4
 Hepatite virale - Istoric

“epidemică” A Transmitere
E
fecal-orală

Hepatite NANB
virale

Transmitere
“serică” B D C parenterală

F, G, TTV
? altele
5
 Hepatita virală A
• entitate
• transmitere fecal–orală
• evoluție: vindecare, forme fulminante
• manifestarea endemică şi/sau epidemică
• afectează preponderent copii şi adultul tânăr
• riscul HA:
• siguranța apei, alimentului, sanitație, igiena (mâini)
• prevenire: igiena, vaccin
6
 HVA - etiologie
F: Picornaviridae, G: Hepatovirus
- ARN, fără anvelopă
- un serotip – 6 genotipuri (umane: I, II, III / A, B)

Rezistența:
pH, T° cultivare: medii
apa, celulare
uscăciune in vivo:
marmote şi
Inactivare: cimpanzei
60⁰C,
formol,
etanol, clor,
UV
7
 Hepatita A Imunologia

Simptome Total anti-HAV

Titru ALT

HAV în
fecale
IgM anti-HAV

0 1 2 3 4 5 6 12 24
8
Luni după expunere
 Caracteristici
• incubaţia: Forme icterice
• 15-50 zile, medie 30 zile
sub 6
• forme clinice: 10%
ani
• asimptomatice
• simptomatice: icterice,
anicterice
6 -14 ani 40-50%
• colestatice, recăderi
• forme fulminante 1/10.000 peste 14
70-80%
ani

9
 Sursa de contaminare
Viremie

1. Bolnavi
2. Infectați inaparent
- Hepatocite
- Contagiozitate
- Imunodepresia Eliminare
fecală

10
 Transmiterea
Mecanism: fecal - oral Viremie

- De la o persoană la alta:
familie, centre îngrijire – mâna
murdară, obiecte - Transfuzie
- Apa, alimente contaminate - Toxicomnie
- Sexual – contaminarea fecală
- Angajați alimentația publică
- Contaminarea: mână, apa
contaminată, insecte,
crustacee
- Saliva – fără rol
epidemiologic
- Nosocomial – excepție 11
 Receptivitate
R la infecție: generală
R la boală: 45%-50%
Rezistența specifică
- vârstă

Susceptibilitate
Risc pentru HA - Trecere prin
- Sanitația
- Apa potabilă
infecție
- Locuința - Vaccinare
- Partener sexual - Durata protecției
- Toxicomania – recreațională
- Călătorii în zone endemice
- Hemofilicii
- Forme grave: afecțiuni cronice
hepatice 12
Factori epidemiologici secundari
• Naturali - biologici
• Socio - economici:
– igiena apei, alimentelor, mâinilor
• educaţia pentru sănătate
– sanitația
– colectivităţi
– toxicomania
– partener sexual
– transfuzia – excepții
– tulburări sociale, crize economice 13
 Manifestarea populaţională
Zonele de endemie ale hepatitei A

CDC, Prevention of hepatitis A through active or pasive immunization, Recommendation of the Advisory Commiittee on
Immunization Practice (ACIP). MMWR, 2006, 55(RR-7) 14
 Prevenirea
Vaccinare
- Vaccin monovalent,
Măsuri de igienă pentru bivaccin A+B
- Vârsta minimă – 12 luni
evitarea transmiterii - R: general, grupe risc
- Program național – zona
fecal-orale endemică medie, joasă
- Apa potabilă
- Siguranța alimentului
- Igiena mâinilor Imunglobuline
- pre-expunere
- Sanitația - i.m.
- Doza: 0,02-0,06 / 0,1-
0,2 ml/kg

Fiore AE, Wasley A, Bell BP; Advisory Committee on Immunization Practices (ACIP). Prevention of hepatitis A hrough active or passive 15
immunization: recommendations of the Advisory Committee on Immunization Practices (ACIP). MMWR Recomm Rep. 2006;55(RR07):1-23.
 Combatere
Mediu
- Dezinfecție – Igienă: apa, salubritate, igiena
personală
Contacții
Bolnavii - Imunglobuline (sub
- Izolare 12 luni, imunodeficiențe,
afecțiuni hepatice
- Declarare nominală
cronice, CI vaccin, peste
- Supraveghere 6 luni 40 ani); 0,1 ml/kg
(recădere) - Vaccinare (12 luni-40
ani) - Ig
Fiore AE, Wasley A, Bell BP; Advisory Committee on Immunization Practices (ACIP). Prevention of hepatitis A hrough active or passive 16
immunization: recommendations of the Advisory Committee on Immunization Practices (ACIP). MMWR Recomm Rep. 2006;55(RR07):1-23.
 Hepatita virală B

• Hepatita virală B este hepatita acută

determinată de virusul hepatitei B (VHB),
care după o incubaţie lungă de 45-180
zile, debutează lent cu febră, fenomene
digestive (greţuri, vărsături, anorexie,
jenă abdominală), astenie, uneori
artralgii, erupţii purpurice, urină colurică
şi icter progresiv.
17
 Importanţa pentru sănătatea
publică
• spectru clinic de manifestare
• infecţii inaparente, hepatite acute, fulminante
• infecţii persistente
• 0,1%-20% din infecţii
• populaţia globului - 30% markeri serologici ai
trecerii prin infecţie
• 350 milioane infecţia persistentă VHB
• 600.000 decese anual - episod acut şi cronic
• consecinţe tardive ale infecţiei persistente
• 40% din infecţiile persistente:
– hepatita cronică, ciroza şi carcinomul hepatic (>50%)
– extrahepatice - interesare renală, vasculară, crioglobulinemie
mixtă esenţială, acrodermatita papuloasă infantilă Gianotti
18
 VHB - etiologie
• Fam. Hepadnaviridae,
Orthohepadnavirus
• Genotipuri: A-H
• AgHBs: a, d/y, w/r – subtipuri

19
 VHB - etiologie
• Fam. Hepadnaviridae,
Orthohepadnavirus
• Genotipuri: A-H
• AgHBs: a, d/y, w/r – subtipuri

20
• Rezistenţa în mediu
• în ser -o săptămână
• congelare la -20⁰C
• Inactivat prin
– fierbere prelungită (30 min), autoclavare,
– pH <4
– hipoclorit de sodiu, alcool 70%, etilenoxid,
betapropiolactonă, glutaraldehidă, formol
• Cultivarea pe medii celulare
• nu este posibilă
• Gazda naturală – umană
• Doza infectanta: 107-108 particule 21
 Caracteristici
 Incubaţia: medie 60-90 zile
45-180 zile
 Forme clinice : <1 an – 1%
1-5 ani - <10%
adulţi -30%-50%
imunodeprimați 5%-15%
 Fatalitate : 0.5%-1%
 Forme fulminante: 1/1.000 ; 80% fatalitate
 Infecţia cronică : <1 an – 80-90%
1-4 ani – 30-50%
adulţi - 2-5%
 Mortalitate prematură
prin complicaţiile tardive: 15%-25% 22
 Evoluţia după vârsta de instalare a
100 infecţiei cu VHB 100

80
Infecţia cronică (%)

80

Forme simptomatice (%)

60 60
Infecţia cronică

40 Infecţia cronică (%) 40

20 20

Infecţia simptomatică
0 0
Naştere 1-6 luni 7-12 luni 1-4 ani Copilul mare şi
adulţi
Vârsta la infecţie 23
 Hepatita acută B – Evoluţie cu vindecare
Modificările serologice
Simptome
AgHBe anti-HBe

Total anti-HBc
Titru

AgHBs IgM anti-HBc anti-HBs

0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 52 100
Săptămâni după expunere 24
 Evoluţia spre infecţia persistentă
Modificările serologice
Acut Cronic
(6 luni) (ani)
AgHBe anti-HBe
AgHBs
anti-HBc totali
Titru

IgM anti-HBc

0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 52 Ani
25
Săptămâni după expunere
Ag Anti- Anti Anti- Interpretare
HBs HBc HBc HBs
total IgM

- - - - Suceptibilitate
+ - - - Infecție acută stadiu incipient / Vaccinat în
utimele săptămâni
+ + + - Infecție acută
- + + -
- + - + Trecere prin infecție cu vindecare

+ + - - Inf cronică
- + - - Fals pozitiv (susceptibil) / Infecție antecedentă
/ Infecție persistentă (nivel scăzut) – Post-
transfuzional – de la mama infectată
- - - + Vaccinare / 3-6 luni după administrare Ig-HB
26
 Sursa de contaminare

1. Bolnavi (<1-2 luni>) VHB – încărcătura

2. Infectați inaparent virală
3. Infectați persistent - mare: sânge,
seroase-exudate
4. Complicațiile
- Medie: secreții
tardive ale inf pers genitale, saliva
- Redusă: urină,
fecale, lapte,
lacrimi

27
 Transmitere
Expunere per-
cutană -mucoasă Vertical mamă-copil
(mucoase, leziuni) - Momentul:
Sexual
- Acte medicale naștere: 90%;
- Rata
- Ace, seringi intrauterin: 2%
transmitere
- Transfuzie - Infecția acută trim
40%
- Dializa I, II <10%; trim III
- Hetero /
- M Dentară 70-90%
MSM
- Acte nemedicale - Purtătoare AgHBe
- Secreții
- Toxicomanie + 85-90%; AgHBe
genitale
- Percing – 5-20%
- Circumcizie
- Coabitare 28
 Receptivitate

R la infecție – generală
R la boală: 45-50%
- sub 1 an – 1% Rezistența specifică
- 80-90% persistentă - Naturală
- 1- 5 ani – sub 10%; - Vaccinare
- 30-50% persistentă
- adulţi – 30-50%
- 2-5% persistentă.

29
 Factori favorizanţi
• toxicomani i.v.
• transfuzia sanguină nesecurizată
• practici
• reutilizarea materialelor medicale sau dentare
• dezinfecţie şi sterilizare necorespunzătoare
• utilizarea greşită a flacoanelor multidoză
• între copii: la domiciliu, în creşe, la şcoală
• promiscuitate sexuală
• nivel educaţional
30
Manifestare populaţională

31
 Manifestare populaţională
• Endemie scăzută: Europa vest,
America nord, Australia
• HB - rar la copii
• anti-HBs: 3-5%
• purtători de AgHBs: 0,1-0,5%
• transmiterea: sexuală, sanguină
• vaccinarea grupurilor la risc, PN

32
 Manifestare populaţională
• Endemie scăzută: Europa vest,
America nord, Australia
• HB - rar la copii
• anti-HBs: 3-5%
• purtători de AgHBs: 0,1-0,5%
• transmiterea: sexuală, sanguină
• vaccinarea grupurilor la risc, PN

• Endemie medie: Zona mediteraneană,

Orientul mijlociu, America Sud, Europa est
• anti-HBs: 20-50%
• purtători AgHBs: 2-7%
• vaccinarea generalizată şi a grupurilor la
risc

33
 Manifestare populaţională
• Endemie scăzută: Europa vest, • Endemie înaltă:
America nord, Australia China, Asia Sud-Est,
• HB - rar la copii Africa subsahariană
• anti-HBs: 3-5% • anti-HBs: 70-95%
• purtători de AgHBs: 0,1-0,5% • purtători AgHBs: 8-15%
• transmiterea: sexuală, sanguină • infecţii la copii şi în
• vaccinarea grupurilor la risc, PN perioada neonatală
• vaccinarea
• Endemie medie: Zona mediteraneană, generalizată a nou-
Orientul mijlociu, America Sud, Europa est născuţilor
• anti-HBs: 20-50%
• purtători AgHBs: 2-7%
• vaccinarea generalizată şi a grupurilor la
risc

34
 incidenţa (la 100.000 locuitori)

0
5
10
15
20
25
30
35
40
45
50
1985

1986

1987

1988

1989

1990

1991

1992

1993

1994

anii
1995
România

1996

1997

1998

1999

2000

2001
Incidenţa hepatitei acute B în

2002

2003
35
 Prevenirea
Screening Transmitere
- Donatori sânge, Dezinfecție
Vaccinare
țesuturi Sterilizare
- PNI: NN
- Gravide Materiale unică
- Grupe risc:
- Toxicomanie iv folosință
personal medical
- Partener sexual
HB
- MSM; HIV
- Terapie supresivă Educație pentru
- Infectați VHC sănătate
- Copii din mame
VHB
- ALT crescută

36
 Combatere
• izolarea pacienţilor
• măsuri de igienă, dezinfecţie
• după expunere percutană sau mucoasă
– Ig HB– primele 48 ore
• o doză a 0,06 ml/kg corp
• nou-născut: 0,5 ml, vaccinare primele 12 ore
– vaccinare
• nou-născut
• adult
37
 După expunere
Statusul imun al Recomandări dacă sursa este Recomandări dacă sursa de
persoanei expuse AgHBs pozitivă contaminare nu este testată
Nevaccinat IGHB* şi vaccinare vaccinare
Vaccinat anterior - Nu necesită măsuri de profilaxie Nu necesită măsuri de profilaxie
titru anti-HBs peste specifică specifică
10 mUI/ml
Vaccinat anterior - IGHB şi revaccinare cu o serie Dacă face parte din grup cu risc cresct
titru anti-HBs sub 10 de 3 doze pentru infecţie se aplică aceleaşi
mUI/ml - sau măsuri ca pentru sursa AgHBs pozitivă
nerevaccinat IGHB de 2 ori la interval de o
lună
Vaccinat anterior 6 Dacă face parte din grup cu risc
doze - titru anti-HBs IGHB de 2 ori la interval de o crescut pentru infecţie se aplică
sub 10 mUI/ml lună aceleaşi măsuri ca pentru sursa
AgHBs pozitivă
Titrul anti-HBs Testare pentru anti-HBs şi dacă: Testare pentru anti-HBs şi dacă:
necunoscut - sub 10 mUI/ml: IGHB şi - sub 10 mUI/ml: IGHB și revaccinare
revaccinare cu o doză cu o doză.
- peste 10 mUI/ml: nu necesită - peste 10 mUI/ml: nu necesită măsuri.
măsuri. 38
39
40
41
42
43
 Hepatita virală delta

• decrisă în Italia, Rizetto în 1977

• frecveţă înaltă în special în Bazinul
mediteranean, Europa de est, unele ţări
africane şi din America latină
• rară în SUA şi Europa occidentală
• interesează anumite populaţii –toxicomani şi
partenerii lor sexuali

44
 Etiologie
• virusul D defectiv
• cu ARN, 35-37 nm
• structura
– miez
• ARN monocatenar circular
• antigenul D: p24, p27
– înveliş - HBs Ag
• relaţii simbiotice între virusuri
hepato - trope
• rezistenţa în mediu
– asemănătoare VHB
45
 Evoluţia infecţiei
• co-infecţia VHB/VHD
• incubaţie 2-10 săptămâni
• evoluţie bifazică
• risc de hepatită fulminantă – la 15%
• autolimitat – infecţie persistentă 3-4%
• supra-infecţia cu VHD la purtători de VHB
• risc de formă fulminanată
• risc de evoluţie spre o hepatită cronică şi/sau
ciroză de 3-5 ori mai mare

46
 Coinfecţia HBV - HDV
Evoluţia serologică
Simptome

Creşterea ALT

Titru
anti-HBs
IgM anti-HDV

HDV RNA

HBsAg
Total anti-HDV

Timp după expunere 47

 Suprainfecţia HBV - HDV
Evoluţia serologică
Icter

Simptome

Total anti-HDV
ALT
Titru

HDV RNA
HBsAg

IgM anti-HDV

Timp după expunere 48

 Sursa de contaminare
• forma acută a infecţiei
– contagiozitate - înaintea debutului clinic,
perioada de stare şi apoi variabil
– adesea asimptomatică
• purtătorii
– contagiozitate perioade nedefinite

49
 Transmitere
• asemănătoare VHB
– transfuzii de sânge şi derivate
– intervenţii chirurgicale, transplante
– contacte apropiate între indivizi
– sexual
– vertical

50
 Receptivitate
• Coinfecţie
– identic cu VHB
• Suprainfecţie
– purtătorii de VHB

51
 Factori favorizanţi
• Condiţii socio-economice
• Grupuri la risc
– toxicomani - partenerii lor sexuali
– Homosexuali
– emigranţi din zonele endemice de VHD:
Italia, Orientul apropiat
– hemofilici, hemodializaţi
• purtători de Ag HBs
• hepatite cronice
• ciroza 52
 Manifestare populaţională
• Zone endemice
– Bazinul Mării Mediterane, ţările din Asia
centrală, Africa Centrală, Orientul Mijlociu,
bazinul Amazonului
• Sporadic:
– America N, Europa (N,V, centrală), Australia,
Japonia
• în lume infectaţii persistent VHB – 5%
sunt infectaţi cu VHD
53
 Prevenire
• Coinfecţia - suprapunere cu a hepatitei B:
– vaccinarea antihepatitică B
– măsuri de igienă
– dezinfecţie
• Suprainfecţia
– depistarea purtătorilor de VHB
– educaţia purtătorilor: comportament la risc
– după expunere – nu există metode eficiente

54
 Hepatita virală C
• hepatită “non A, non B”, cu transmitere
parenterală
– 1989 a fost evidenţiat agentul etiologic :
• virusul hepatitei C.
• caracteristici
– transmitere post-transfuzională
– tendinţă la evoluţie spre infecţie persistentă

55
 Importanţa pentru sănătatea
publică

• Infecția persistentă: hepatită cronică,

ciroză şi cancer hepatic – 10-15 ani
• 170 milioane sau 3% din populaţia globului
sunt purtători VHC
• 3-4 milioane sunt infectaţi în fiecare an

56
 Etiologie
• virusul hepatitei C
– familia – Flaviviridae
– genul: Hepacivirus
– clasificare: familie, gen, specia,
genotip, subtip, quasispecie
– genom ARN, linear, monocatenar
– înveliş lipidic – mutante
– 6 genotipuri şi 12 subtipuri
– Heterogenitate - populaţie virală
– Gazde: umană, primate – cimpanzei
– Cultivare -
57
 Infecţia cu VHC
Evoluţia serologică
anti-HCV

Simptome

Titru

ALT

Normal

0 1 2 3 4 5 6 1 2 3 4
luni ani
Timp după expunere
 Caracteristici
• incubaţia:
– 15-150 zile, medie 4-6 săptămâni
• evoluţie asimptomatică şi anicterică
– icterice 20-30% din cazuri;
• nu există forme fulminante
• creşterea transaminazelor – moderată
• posibil – manifestări extrahepatice
(crioglobulinemie, astenie)
• evoluţie
– infecţie persistentă – 50-80%
– hepatită cronică 70% (50%-80%) cu evoluţie spre
ciroză şi carcinom hepatocelular 59
 Sursa de contaminare
• Bolnavii cu infecţia acută: manifestă sau
asimptomatică
– viremia la 1-2 săptămâni de la contact, persistă
10-11 săptămâni – nivel de 102-107 particule/ml
– HCVcAg in plasma
– virus prezent în secreţii genitale, salivă,
colostru - lapte
• Infecţii persistente
• Formele cronice: hepatita cronică, ciroza,
carcinom hepatic 60
 Transmitere
• în principal prin contact direct cu sânge
• post-transfuzional – 90% din cazuri
• transplant de ţesuturi sau organe
• reutilizarea acelor, seringilor, materialelor medicale incorect
sterilizate, endoscopie digestivă
• hemodializa
• accident profesional – personal medical
• toxicomanie
• perinatal
• sexual – foarte rar
• alte căi de transmitere
• piercing, circumcizie, tatuaje, scarificare
61
 Receptivitate
• generală; grupuri la risc
– politransfuzaţi, hemofilici, hemodializaţi,
transplantaţi, spitalizări multiple
– grupuri cu comportament la risc
• răspuns imun slab - interpretare
– reinfecţii - posibile
• umoral
– anticorpi - variabilitatea virală
• celular LyTc – clearence viral 62
 Factori de risc
 Transfuzia, transplant de la donator infectat
 Toxicomania
 Hemodializa (durata mai mulţi ani)
 Accident profesional prin înţepare/tăiere
 Sexual/coabitare cu persoană VHC-pozitivă
 Parteneri sexuali multipli
 Născut din mamă infectată VHC

63
 Modul de manifestare
• Endemic – pe baza seroprevalenţei
– endemie mare: peste 5%
– endemie medie: 2,5-5%
– endemie scăzută: sub 2,5%
• Ţări cu prevalenţă mare: Egipt, Pakistan,
China

64
65
 Profilaxia
• nu există un vaccin
• reducerea transmiterii nosocomiale a VHC:
• transfuzi, sterilizarea materialelor medicale şi dentare, injecţii la
risc, investigaţii etc.
• depistarea donatorilor de sânge şi organe
• donatori cu transaminaze crescute sau cu anti-HBc – sunt
susceptibili să transmită VHC – de 10 ori mai frecvent
• inactivarea VHC în produsele derivate din plasmă
• educarea membrilor grupurilor la risc – toxicomani,
practici sexuale la risc de contaminare.
66
Supravegherea şi testarea indivizilor care
pot fi la risc

• persoane cărora li s-a administrat sânge sau derivate, au

suportat transplant fără testarea donatorilor pentru VHC;
• cei care folosesc sau au utilizat droguri intravenoase;
• pacienţii cu hemodializă cronică;
• personalul medical;
• persoanele infectate cu HIV;
• persoanele cu afecţiuni hepatice sau teste hepatice
modificate;
• copii născuţi de femei purtătoare de VHC.

67
 Combatere
• Cazurile de hepatită C
– izolare în spital,
– supraveghere în convalescenţă - 6 luni,
• Infectaţii persistent
– monitorizare pentru identificarea momentului
instalării hepatitei cronice şi recomandarea
tratamentului antiviral
– imunizarea anti- A şi B

68
 Hepatita E
• contaminarea pe cale enterală
• frecventă în Asia şi Africa
• Europa şi America de Nord
– asociate călătoriilor în zone endemice
• infecţia acută este frecvent icterică
– la copii evoluţia e asimptomatică
• evoluţia favorabilă
– gravitatea creşte cu vârsta
– fatalitate 0,5-4%
– forme grave – gravide-trimestrul 3 (mortalitate 10-
20%)
• nu există infecţie persistentă
69
 Etiologie
• VHE
– familia Hepeviridae
– genul Hepevirus
• fără înveliş
• ARN monocatenar
• 4 genotipuri
• în mediu
– fragil, instabil
• gazda – omul
• rezervor animal
• Antivirale: ribavirina per os

70
 Infecţia cu VHE
Evoluţia serologică
Simptome

ALT IgG anti-HEV

Titru IgM anti-HEV

Virus în fecale

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 1 1 1
0 1 2 3
71
Săptămâni după expunere
• Sursa de contaminare
– omul; incubaţie 15-60 zile (40 zile)
– rezervor animal: primate, porcine, bovine, ovine,
caprine, rozătoare
• Transmitere
– fecal-orală
– apa, alimente
– transfuzie
– vertical
• Receptivitate
– adulţii tineri 15-40 ani; forme grave la gravide,
pacienţi cu hepatopatii cronice, vârstnicii
• Factori favorizanţi
– condiţiile de sanitaţie 72
 Manifestare populaţională
• Endemică
• epidemii hidrice: Asia
centrală, S-E, India,
Nepal, China, Africa
nord, Somalia, Mexic
• cazuri sporadice
• Supravegherea
serologică
– răspândire
universală

73
 Prevenire
• igiena individuală, colectivă, alimentaţiei
• controlul sanitar al apei potabile
• îndepărtarea reziduurilor fecaloide
• călători – măsuri de igienă
– apa, gheaţa, fructe – legume decojite
– crustacee prelucrate termic
• nu există măsuri specifice înainte sau
după expunere
74
?
75