VIRUSUL HEPATITEI B

- VHB
Realizat de:
Marian Livia- Anamaria
Facultatea de Medicină și Farmacie Oradea
 VHB
Hepatitele rezultă dintr-un proces inflamatoriu al ficatului, caracterizat
printr-o necroză hepatocelulară difuză, sau în focare, afectând ansamblul
celulelor secretorii

Definiţia hepatitei B:
Hepatita virală B este o boală severă, cauzată de
infecţia cu virusul hepatic B. Această infecţie poate
determina formarea de ţesut cicatriceal în ficat,
disfuncţie hepatică, ciroză hepatică, cancer hepatic
(hepatocarcinom) şi chiar decesul.
Epidemiologie​ Calea de
Sursa de infecție​
​
transmitere​
-omul bolnav în faza -manopere sângerânde​
acută​ -sexuală​
-purtători de VHB​ -verticală​
-consumatori de
droguri
​-infecții nosocomiale
-folosirea în comun a
instrumentelor de
bărbierit
-transplant de organe
-alăptat
-sărut
Cum NU se transmite
VHB:
- Contacte sociale
obişnuite;
- Strângerea mâinii,
îmbrăţişarea;
- Tuse, strănut;
- Apă, alimente, veselă;
Perioada de contagiozitate
-14 zile înaintea icterului+ 3-7 zile
Receptivitatea
-generală
Imunitatea
toată viața după boală
- până la scăderea anticorpilor IgG după vaccinare
 Manifestarile clinice
1. Perioada de incubație
-45-180 zile
-inoculare posttransfuzională→incubație scurtă

2. Perioada de invazie
-astenie
-inapetență
-grețuri
-vărsături
-icter sclerotegumentar
-artralgii simetrice, nocturne mai frecvente la
sexul feminin
-erupții cutanate urticariene
-acrodermatita papuloasă Gianotti-Crosti
-CIC (AgHBs+Ac anti HBs)
-adenopatii generalizate
 3. Perioada de stare
-apare după aprox. 10 zile de la debut
-astenie
-cefalee
-grețuri+vărsături
-hepatalgii
-febră-rar
-urini hipercrome
-scaune acolice
-artralgii-debut reumatismal

4. Perioada de convalescență
-mai lungă ca în HAV A
-risc de -recrudescență,
-recădere
-cronicizare
Complicații
-insuficiență hepatică acută
-sindrom Gianotti-Crosti
-glomerulonefrită
membranoasă/proliferativă
-miocardită
-vasculită
-hematologice
-neurologice
-suprainfecții bacteriene
-digestive
-cronicizare
Diagnostic:
Detectarea antigenului Hbs este elementul
fundamental al diagnosticului. El apare în
timpul perioadei de incubaţie, fie la una
sau sase săptămâni înainte de
manifestările chimice sau
biochimice(cresterea transaminazelor ) şi
dispare în timpul convalescenţei.
Persistenţa sa la 10 % dintre pacienţi timp
de peste şase luni traduce cronicizarea.
Profilaxie
Profilaxie generală
- controlul donatorilor de sânge
- evitarea contaminării obiectelor personale
- respectarea normelor de sterilizare a instrumentelor
- educație sanitară a populației
Profilaxie pasivă
-imunoglobuline specifice anti VHB în primele 48-72 de h
Profilaxie activă
-vaccin antihepatită B
-preaccident 0-1-6 luni
-postaccident 0-1-2 luni
La nn. cu mame purtătoare de AgHBs →Imunoglobuline specifice I zi +
vaccinare anti VHB a II-a zi
Cine ar mai trebui să se
vaccineze împotriva VHB?
 Toţi adolescenţii
 Toţi adulţii care, având
comportamente cu risc pentru
contractarea infecţiei cu VHB,
s-ar putea infecta
 Persoanele cu risc profesional
VACCINUL ESTE DISPONIBIL ÎN
FARMACII!
Persoanele care prezintă risc de a se infecta cu
VHB:
Copiii născuţi din mame infectate cu VHB
Partenerii sexuali ai persoanelor infectate cu
VHB
Personalul sanitar
 Persoanele cărora li se (îşi) fac injecţii cu ace şi
seringi nesterile:
 Tratamente injectabile
Utilizatorii de droguri pe cale intra-venoasă
 Persoanele care folosesc în comun cu alte
persoane obiecte de igienă personală: aparate
de ras, periuţe de dinţi, forfecuţe de unghii etc.
 Persoanele care se tatuează sau îşi perforează
tegumentele pentrucercei, cu ace nesterile
 De retinut!
Purtatorii nu ar trebui să doneze sange, plasmă,
organe, țesuturi sau lichid seminal, pentru a nu
transmite boala.
Acestia ar trebui, de asemenea, sa avertizeze medicul,
dentistul și partenerul sexual despre suferința lor.
Transmiterea HBV în medicina dentară
In cabinetul dentar infecțiile se transmit prin:
- contactul direct cu sângele, fluide orale sau alte
secretii
- contactul indirect cu instrumentar contaminat,
echipament operator sau mediul inconjurator
- contactul cu contaminantii din aer prezenti fie in
picaturiile sau aerosolii fluidelor orale sau respiratorii
- purtatorii de virus HBV care profeseaza in domeniul
sanatatii dentare pot transmite virusul la pacienţi
 Studii
- Mosley si colab au supravegheat 1245 pacienti gasind 0.9% HBsAg pozitivi(infectie
prezenta) si 12.7 antiHB-pozitivi ( infectie in trecut) . Studiul a determinat ca
prezenta unei infectari in trecut cu HBV creste proportional cu numarul anilor de
profesie
- un studiu istoric a gasit o incidenta semnificativ crescuta a istoriei hepatitei in
randul stomatologilor decat in randul avocatilor si au gasit ca anumite grupari de
subspecialitati ( in special chirurgii dentari ) au o rata de afectare cu hepatita mai
mare
- Feldman si Schiff au sugerat de asemenea ca tratarea a mai mult de 10 dependenti
de narcotice pe an este un factor de risc, dar nu a fost gasita o diferenta de risc in
diversele metode de sterilizare, folosire a manusilor sau a acelor de unica folosinta
 Consideratii medicale
• toate cazurile de pacienți cu antecedente de hepatită
trebuie sa fie gestionate deoarece sunt potențial infecțiosi
• Asociația dentară americană recomandă puternic ca toți
lucrătorii din domeniul sănătății dentare să se vaccineze
împotriva hepatitei B
• nici un alt tratament dentar in afara de urgenta medicala
(absolut necesară) nu ar trebui să fie realizat pentru un
pacient cu hepatită virală acută
• aerosolii trebuie să fie minimizați și medicamentele care
sunt metabolizate în ficat trebuiesc evitate cât mai mult
posibil deoarece la pacienții cu ciroză hepatica crește
timpul de protrombină, scade numarul de trombocite -
dacă este necesară o intervenție chirurgicală, trebuie
obținută o evaluare preoperatorie.
Recomandari pentru medicii dentisti
Vaccinarea împotriva VHB pentru toți personalul clinic și retestați pentru anti-HBs la
fiecare 2 ani
• utilizarea manualelor de control al infecțiilor și protocoalelor de post-expunere
• spălarea mâinilor înainte de tratarea pacienților
• utilizarea de rutină a mănușilor și a ochelarilor de protecție
• utilizarea măștilor și a uniformelor pentru a le proteja de stropii de sânge și saliva
• sterilizarea termică a pieselor de mână între pacienţ
• monitorizarea biologică a sterilizatoarelor termice
• turbina și instrumentar individual pentru fiecare pacient
• toți pacienții cu antecedente de hepatită virală trebuie să fie gestionati ca și cum ar fi
potențial infecțiosi.
 Concluzii
Rolul pe care medicul stomatolog il poate juca in
preventia hepatitei este considerarea fiecarui pacient ca
un posibil purtator de hepatita.
Controlul corect al infectiilor si protocoalele de
sterilizare ar trebui urmarite pentru a reduce riscul
infectei.
 Bibliografie
1. Parveen Dahiya, Reet Kamal, Varun Sharma, and
Saravpreet Kaur- “Hepatitis” – Prevention and
management in dental practice, J Educ Health Promot.
2015; 4: 33. 2015 May 19
2. Assya Krasteva1, Vladimir E. Panov2, Maria Garova1, R.
Velikova1, Angelina Kisselova1, Zahariy Krastev3 -
HEPATITIS B AND C IN DENTISTRY, Journal of IMAB -
Annual Proceeding (Scientific Papers) 2008, vol. 14, issue 2
3. Larry I. Lutwick, MD, The prevention of hepatitis B
transmission in dental practice, PEDIATRIC DENTISTRY:
The American Academy of Pedodontics/Vol. 4, No. 4