Universitatea de Stat de Medicină și

Farmacie ,,Nicolae Testemițanu’’

Catedra de Microbiologie, virusologie și imunologie

Hepatita virală B și D
Studenta: Fachira Stefania

Chișinău 2018
 INTRODUCERE
Hepatita virală B și D este o afecţiune inflamatoare
a ficatului, cauzată de virusul hepatic B în asociere cu
virusul hepatic D, prin coinfecție sau suprainfecție,
care poate fi acută pân la 6 luni și cronică care durează
6 luni sau mai mult, cu potenţial evolutiv spre ciroză.
 CLASIFICARE
1. Hepatita virală A (HVA)
2. Hepatita virală B (HVB) cu antigen
Delta
3. Hepatita virală B (HVB) fără
antigen Delta
4. Hepatita virală C (HVC)
5. Hepatita virală E (HVE)
6. Hepatita virală de altă geneză
7. Hepatita virală de geneză
neideitificată
 TAXONOMIA (VHB)

Grupa:VII(Clasificarea Baltimore a virusurilor)

Ordinul: -
Familia: Hepadnaviridae
Gen: Orthohepadnavirus
Specia: Hepatitis B virus
 TAXONOMIA (VHD)

Grupa:V(Clasificarea Baltimore a virusurilor)

Ordinul: -
Familia: -
Gen: Deltavirus
Specia: Hepatitis delta virus
STRUCTURA MORFOLOGICĂ
 PATOGENEZA
Hepatita D (delta) este considerată ca fiind cea mai severă
formă de hepatită virală la om. Virusul hepatitei D (HDV) este un
virus defectiv care necesită antigenul de suprafaţă al virusului
hepatitei B (AgHBs) pentru replicare completă şi transmitere.
Astfel, hepatita D se dezvoltă numai la persoanele AgHBs
pozitive, fie ca o co-infecţie acută, fie ca o suprainfecţie la
persoanele care prezintă deja hepatita cronică B.
 PATOGENEZA
Co-infecţia determină apariţia unei hepatite acute, după o
perioadă de incubaţie ce variază între 3 şi 7 săptămâni.
Manifestările clinice includ oboseală, letargie şi greaţă şi preced
cu o săptămână apariţia icterului. Replicarea ARN-HDV este
limitată, fiind evidenţiată doar în perioada de incubaţie şi dispare
după creşterea transaminazelor serice. In cele mai multe cazuri,
vindecarea este completă, rareori apărând cronicizarea.
 PATOGENEZA
Suprainfecţia se caracterizează prin forme severe de hepatită acută,
care pot progresa spre infecţie cronică. Replicarea ARN-HDV este marcată
şi prelungită, acidul nucleic fiind detectabil atât în sânge, cât şi în ţesutul
hepatic. Infecţiile fulminante sunt relativ rare, dar pot determina
encefalopatie hepatică cu modificări de personalitate, tulburări de somn,
confuzie, somnolenţă şi comă, iar ARN-ul viral seric se găseşte în cantităţi
crescute. Rata de mortalitate în aceste forme acute poate ajunge la 80%.
 DIAGNOSTICUL
Coinfecţia VHD+VHB
-expresia sincronă AgHBc şi AgHD în hepatocite,
- AgHD în sânge tranzitoriu şi de scurtă durată,
- la puţin timp apar anti-HD din clasa IgM,
- în infecţia dublă autolimitată anti-HD dispar.
Suprainfecţia cu VHD
- titrul de anti-HD IgM este mai mare în suprainfecţie decât în
coinfecţie,
- se pot detecta nivele înalte de anticorpi totali anti-HD toată viaţa.
DIAGNOSTICUL
 TABLOUL CLINIC
Perioada de incubaţie: - 21 şi 45 de zile,
- mai scurtă în caz de suprainfecţie
Perioada prodromală: ca în hepatita B
Perioada de stare: - 90% -forme asimptomatice
Formele clinic manifeste:
- sindrom dispeptic,
- icter, urini hipercrome,
- dureri abdominale,
- confuzie,
- peteşii sau sângerări (rar).
TABLOUL CLINIC
 PROFILAXIE
1. Vaccinarea împotriva virusului hepatic B;
2. Utilizarea corectă a prezervativelor, de fiecare dată, la contacte sexuale cu
parteneri instabili;
3. Administrarea imunoglobulinei antihepatita B (HBIG) nou-născuţilor din
mame infectate, urmată de vaccinarea acestora la 12 ore după naştere;
4. Evitarea drogurilor injectabile (a acelor sau seringilor folosite);
5. Evitarea utilizării de mai multe persoane a unor intrumente care ar putea
avea sânge pe ele: aparate de ras, periuţe de dinţi etc.;
6. Evitarea efectuării de tatuaje sau piercinguri in locuri neigienice, care nu
prezintă încredere.
7. Regim alimentar şi evitarea alcoolului. 
 TRATAMENTUL
Terapie medicamentoasă. HBV+HDV în faza integrativă nu
necesită tratament medicamentos. Aceşti pacienţi sunt
supravegheaţi în dinamică, prin efectuare controlului biochimic,
serologic, USG o dată în an.
Tratamentul hepatoprotector şi antifibrotic:
Silimarina 280-420 mg zilnic, 1-3 luni, 2 ori/an · Pentoxifilina*
100-200 mg x 3 ori/zi sau 400 mg (forma retard) x 1-2 ori/zi, 1-3
luni, 2 ori/an.
Vitamine: tocoferol acetat (E), retinol (A) *, acid ascorbic (C) *
Doze terapeutice medii 1-2 luni, 1-2 ori/an, Acidul ursodeoxicolic
10-15mg/kg masei corp 3 luni, 2 ori/an.
 TRATAMENTUL
Tratament antiviral:

Interferon alfa- 6 mln. UI de 3 ori/săpt. (12 -24 luni), 9 mln/zi (12-24

luni) în VHB+VHD.

Interferon alfa-2B- 10 mln un 3 ori/săpt sau 5 mln un zilnic : 16-24

săptămâni în varianta HBe pozitivă 48-52 săptămâni pentru Hbe.

Lamivudina-1000 mg/24 ore (48-52 săptămîni);

Entecavir-0.5 mg/24 (48 săptămâni).