Hepatitele virale

Hepatitele virale reprezinta un grup de infectii cu virusuri cu tendinta de a se localiza la nivelul

ficatului, in principal virusurile hepatitice A, B, C, D (delta), E. ( VHA, VHB, VHC, VHD, VHE ).

In functie de tipul de virus, evolutia bolii poate fi diferita, de la forme asimptomatice la forme
fulminante ( cu evolutie fulgeratoare), de la infectii autolimitante la forme cronice, care pot
asocia in timp inclusiv progresia catre ciroza si/sau carcinom hepatocelular.

Hepatitele acute VHA si VHE

Virusurile hepatice VHA si VHE sunt transmise in mod similar, pe cale fecal-orala ( sau prin
“maini murdare”), inclusiv prin apa contaminata – transmitere digestiva, de la alti pacienti cu
infectie acuta ( indiferent daca e o forma simptomatica sau asimptomatica).

Receptivitatea este generala, trecerea prin boala lasand ulterior o imunitate durabila.

Romania a fost mult timp considerata zona endemica pentru VHA, spre deosebire de VHE, care
este intalnit rar in Romania, fiind vorba de cazuri de import din tari precum India sau Mexic,
unde virusul este responsabil de epidemii hidrice ( prin apa contaminata ).

Transmiterea VHA poate fi prevenita prin vaccinare anti-VHA ( doua doze) sau imunizare
complete anti-VHA si anti-VHB.

In China se utilizeaza un vaccin anti-VHE, insa in Europa exista indicatie limitata pentru
vaccinarea anti-VHE.

Manifestari clinice

VHA si VHE sunt virusuri care provoaca hepatite acute cu evolutie autolimitanta, care nu
necesita tratament si, de regula, nu conduc catre hepatita cronica.

In cazul hepatitei cu VHA, perioada de contagiozitate incepe cu circa o saptamana inaintea

debutului simptomatologiei si continua timp de inca doua saptamani de la aparitia icterului.

In majoritatea cazurilor, infectia este asimptomatica.

In restul cazurilor putem intalni:

- Debut: sindrom pseudogripal ( febra moderata, dureri articulare si musculare), astenie,

insomnie sau somnolenta, cefalee, tulburari gastrointestinale ( greata, inapetenta,
sindrom dispeptic), eruptie urticariana
- Urina hipercroma (inchisa la culoare) si scaune acolice (anormal de deschise la
culoare): acestea apar cu cateva zile inainte de icter.
 - Dupa cateva zile apare perioada de stare cand se instaleaza icterul sclero-tegumentar.
Icterul incepe cu fata si mucoasa conjunctivala, apoi se generalizeaza pe trunchi si
membre. Faza de intensificare a icterului este o perioada critica si necesita o observare
atenta pentru a se decela semne de agravare. Durata icterului este in medie 2-4
saptamani. Icterul poate fi insotit de prurit. Odata cu aparitia icterului, simptomatolgia
de la debut dispare.
- Perioada de remisiune: decolorarea icterului se anunta prin recolorarea fecalelor,
decolorarea urinilor si stergerea treptata a pigmentarii cutanate ( in ordine inversa a
instalarii)
- Perioada de convalescenta:ficatul revine la normal morfo-functional; dureaza 3-6 luni.

La examenul clinic:

- Hepatomegalie ( ficat marit de volum), moale, dureros la palpare. Urmarirea

dimensiunilor ficatului se face zilnic pentru a surprinde din timp tendinta de micsorare,
expresie a necrozei masive, care anunta hepatita fulminanta.

- In formele fulminante: scaderea rapida in dimensiuni a ficatului, fatigabilitate

pronuntata, sangerari ( gingivoragii, menstre abundente etc)

Explorari paraclinice:

- Transaminazele TGP si TGO sunt crescute de peste 10 ori limita normalului ( dintre cele
doua, TGP este mai specifica tesutului hepatic)
- Bilirubina (BR) crescuta
- Concentratia de protrombina: intre 26-50% in forma severa, sub 25% in forma
fulminanta
- Diagnostic etiologic: anticorpi anti-VHA de tip IgM pentru contact recent si anticorpi
anti-VHA de tip IgG pentru contact vechi sau vaccinare.

Tratament

- Izolare in timpul perioadei de contagiozitate

- Daca toleranta digestiva e buna, nu este necesara prescrierea unui regim alimentar
- Evolutia hepatitelor acute VHA si VHE este in general autolimitanta, nefiind necesara
administrarea de antivirale.
- Tratament simptomatic

Hepatita acuta VHB

Virusul hepatitic B este transmis:

- prin contact sexual neprotejat

- Pe cale parenterala ( inclusiv consum de droguri cu administrare intravenoasa, piercing,
tatuaje
- Pe cale verticala de la mama la fat

Sursa de infectie o reprezinta alti pacienti cu infectie VHB, motiv pentru care acestia trebuie
informati cu privire la modalitatea de transmitere a infectiei.

In lipsa unei imunizari prealabile ( vaccinare ), receptivitatea este generala.

VHB este un virus cu genom de tip ADN care se integreaza in celula gazda si poate persista aici
inclusiv dupa aparenta remitere a infectiei, existand riscul de reactivare a infectiei in caz de
scadere a imunitatii organismului.

In majoritatea cazurilor de infectie VHB aparuta la adult se inregistreaza eliminarea spontana a

virusului in decurs de 6 luni din momentul infectiei acute, fara a fi nevoie de administrarea unui
tratament antiviral. Invers, in situatia in care infectia VHB survine in copilarie, majoritatea
cazurilor vor evolua spre hepatita cronica, cu afectare hepatica indelungata.

Manifestari clinice: aceleasi ca la hepatita acuta VHA si VHE. Se observa des un debut astenic-
artralgic, insotit de manifestari alergice cutanate.

Explorari paraclinice:

 Transaminazele sunt crescute de 10 ori limita normalului( mai ales TGP)

 Bilirubina crescuta
 Concentratia de protrombina scazuta ( in forme fulminante sub 25%)
 Identificarea infectiei acute cu VHB:
- AgHBs (antigen de suprafata a VHB) pozitiv ( acesta indica prezenta infectiei)
- Anticorpi AcHBc de tip IgM pozitivi ( acestia arata infectia recenta cu VHB si nu apar in
urma vaccinarii)
- Anticorpi AcHBs negativi ( acesti anticorpi, atunci cand sunt pozitivi arata eliminarea
infectiei sau protectia in urma vaccinarii)
- Viremia ( incarcatura virala) AND VHB

Complicatii
Daca pe parcursul primelor 6 luni din momentul infectiei nu apare eliminare spontana, atunci
are loc trecerea intr-o forma cronica de hepatita VHB. Aceasta evolueaza lent progresiv spre
ciroza hepatica.

Virusul VHB are potential oncogen, existand riscul de aparitie a carcinomului hepatocelular.

Tratament

1. In Romania, vaccinarea anti-VHB face parte din Programul National de Imunizare:

3 doze la 0, 1 si 6 luni. Pentru populatia care nu a fost vaccinata in copilarie, se poate
face si la varsta adulta.
2. Pentru prevenirea transmiterii verticale ( de la mama la fat) se monitorizeaza viremia
(incarcatura virala AND VHB) in timpul sarcinii si daca aceasta creste peste anumite
limite, se administreaza medicamente antivirale. Nasterea se va efectua prin cezariana,
nou nascutul nu va fi alaptat la san, va primi imunoglobuline umane specifice anti- VHB
in primele ore de la nastere si va efectua schema schema completa de vaccinare.
3. Tratament simptomatic
4. In forme cronice: tratament cu interferon pe durata de 48 saptamani

Hepatita acuta VHB + VHD

Virusul hepatitic delta este responsabil de:
 1. O infectie succesiva ( suprainfectie ) la pacientii care au déjà hepatita VHB.
2. O infectie concomitenta ( coinfectie ) in situatia in care ambele infectii cu VHB si VHD
apar simultan.

Virusul hepatic delta ( VHD ) are aceeasi cale de transmitere ca virusul hepatic VHB, el avand
nevoie de prezenta prealabila a VHB pentru a infecta celulele hepatice ( VHD este un virus
defectiv care nu se dezvolta decat in prezenta VHB ).

Populatia receptiva este reprezentata de pacientii cu hepatita B.

Manifestari clinice: aceleasi ca la hepatita VHA si VHE

Explorari paraclinice:

 Transaminazele sunt crescute de 10 ori limita normalului( mai ales TGP)

 Bilirubina crescuta
 Concentratia de protrombina scazuta ( in forme fulminante sub 25%)
 Identificarea infectiei cu VHB + VHD: exista teste serologice specifice pentru
suprainfectie si coinfectie

Complicatii:

Leziunile hepatice si fibroza au tendinta de progresie rapida, ciroza hepatica instalandu-se mai
rapid. Cronicizarea apare mai frecvent in cazul suprainfectiei, decat in cazul coinfectiei.

VHB are potential oncogen, existand riscul de aparitie a carcinomului hepatocelular.

Tratament:

- Cu interferon cel putin 48 saptamani.

- Nu exista vaccin anti-VHD, dar profilaxia infectiei cu VHB ( inclusiv vaccinarea anti-VHB)
este utila si pentru prevenirea infectiei cu VHD.

Heptita acuta VHC

Virusul hepatitic C este un virus responsabil de o infectie acuta, care,in majoritatea cazurilor,
evolueaza spre hepatita cronica si, in timp, evolutie lent progresiva inspre ciroza hepatica.

Virusul hepatic C este transmis:

- Pe cale parenterala, inclusiv consum de droguri cu administrare intravenoasa sau

intranazala, piercing, tatuaje, utilizarea in comun de obiecte taietoare
- Transmitere verticala de la mama la fat
- Transmiterea pe cale sexuala este mai rara, dar nu poate fi exclusa

Sursa de infectie o reprezinta alti pacienti cu infectie VHC, motiv pentru care acestia trebuie
informati cu privire la modalitatea de transmitere a infectiei.

In momentul de fata nu exista un vaccin anti-VHC, receptivitatea fiind generala.

Manifestarile clinice: aceleasi ca la hepatita acuta VHA si VHE

Explorari paraclinice:

 Transaminazele (TGP si TGO) sunt in general crescute de 10 ori limita superioara a

normalului ( TGP este mai specifica tesutului hepatic)
 Bilirubina crescuta
 Concentratia de protrombina sub 25% in formele fulminante
 Identificarea infectiei acute cu VHC:
- Anticorpi anti-VHC ( AcVHC)
- Viremia ( incarcatura virala) ARN VHC

Complicatii:

 Trecerea intr-o forma cronica de hepatita VHC

 Ciroza hepatica
 Forme fulminante cu prognostic rezervat

Tratament:

In cazul in care in primele 12 saptamani nu se inregistreaza eliminarea spontana a VHC, poate fi

incercata o terapie cu interferon in faza acuta. Daca tratamentul nu este inceput in faza acuta,
se recomanda tratament combinat: interferon si agent antiviral.

In prezent exista scheme terapeutice fara interferon, cu rate de raspuns inalte si efecte adverse
minime.