Nursing general 2

Injecția intravenoasă (i.v.)

Definiție: Injecția intravenoasă constă în introducerea soluțiilor izotone sau hipertone în

circulația venoasă, prin intermediul unui ac, atașat la o seringă.

Scop:
 terapeutic: se administrează medicație
 explorator: se administrează substanțe de contrast radiologic.

Soluții de administrat: izotone, hipertone.

Resorbtia este: instantanee; calea intravenoasă este aleasă atunci când trebuie să obținem

efectul rapid al soluțiilor medicamentoase sau când pot fi provocate distrugeri tisulare;  Este
folosită în urgențe ( sau în cazurile în care nu se poate face intramuscular administrarea.
Pacientul trebuie supravegheat continuu deoarece efectele sunt rapide și imediate.

Locurile de elecție (locurile injecției):

 Venele de la plica cotului;
 Venele antebrațului;
 Venele de pe fața dorsală a mâinii;
 Venele maleolare interne;
 Venele epicraniene.
- pentru alegerea locului în efectuarea puncției venoase, se examinează atent ambele brațe
(membre) ale pacientului pentru a observa calitatea si starea anatomica a venelor; se evită
regiunile care prezintă: procese recuperative; piodermite; eczeme; nevralgii; traumatism etc.

Pregătirea injecției:

Materiale necesare: tavă medicală, medicația prescrisă de medic (substanța de injectat); ser
dizolvant; seringă sterilă; 2 ace sterile (un ac pentru încărcarea substanței de injectat în
seringă); mănuși sterile; garou; comprese sterile, tampoane de vată, soluție dezinfectantă
(alcool sanitar), containere pentru deșeuri.
Încărcarea seringii: are loc conform metodelor prezentate anterior (se controlează
integritatea ambalajelor seringilor, acelor, data de expirare a sterilității; se utilizează doar
materiale sterile, injecția i.v. fiind o manevră invazivă; se verifică medicația: termenul de

1
Nursing general 2

valabilitate (soluțiile cu termen de valabilitate expirat nu se vor administra), soluția trebuie să

fie clară, transparentă , fără precipitate; dacă medicamentul este într-un flacon închis cu dop
de cauciuc, înainte de utilizare dopul se dezinfectează; nu se administrează medicamentul cu
același ac cu care s-a aspirat din fiolă sau flacon; nu se recomandă încărcarea seringii fără ac
prin introducerea directă a amboului în fiolă, deoarece este compromisă sterilitatea).
Apoi, se așează pe o compresă sterile, înainte de efectuarea injecției.

Pregătirea pacientului:
Pregătirea psihică a pacientului:
 se explică necesitatea efectuării injecției;
 se obține consimțământul informat al pacientului;
 se explică modul de desfășurare al procedurii.

Pregătirea fizică:
 se asigură intimitatea pacientului (dacă este cazul)
 se poziționează pacientul în funcție de segmentul în care se efectuează injecția, pentru
a-i fi cât mai comod.

 Execuția injecției:
 asistentul medical își spală mâinile; îmbracă mănușile;
 alege locul puncției;
 dezinfectează locul puncției;
 execută puncția venoasă (conform tehnicii prezentate anterior);
 se controlează prezența acului în venă;
 se îndepărtează staza venoasă, prin desfacerea garoului;
 se injectează lent soluția medicamentoasă, ținând seringa în mâna stângă, iar cu
policele mâinii drepte se apasă pe piston;
 se verifică, periodic, dacă acul este în venă;
 se retrage brusc acul, când injectarea s-a terminat;
 la locul puncției se aplică tamponul îmbibat în alcool, compresiv.

Îngrijirea ulterioară a pacientului:

 se menține compresiune la locul injecției câteva minute;
 se supraveghează în continuare starea generală.

2
Nursing general 2

Reorganizarea locului de muncă: materialele folosite de depozitează conform precauțiunilor

universale.

Observații:
 în timpul injectării se supraveghează locul puncției și starea generală a pacientului;
 vena are nevoie pentru refacere de un repaus de cel puțin 24h, de aceea nu se vor
repeta injecțiile în aceeași venă la intervale scurte;
 daca s-au revărsat în țesutul perivenos, soluțiile hipertone, se va interveni pentru a se
evita necrozarea țesuturilor;.
 fiolele deschise nu se păstrează pentru o altă utilizare
 nu se administrează soluții uleioase în venă;
 abordul venos superficial la nivelul membrelor inferioare este realizat doar în cazuri
de urgentă majoră şi de scurtă durată pentru a evita complicațiile tromboembolice și
septice;
 abordul venos profund este realizat de către medici în condiţii tip protocol-operator:-
vena jugulară internă, vena femurală, vena subclavic.
 dacă pacientul are doar o venă accesibilă și tratamentul IV trebuie repetat, se instituie
acces venos
 se evită flectarea antebrațului pe braț cu tamponul la plica cotului, deoarece împiedică
închiderea plăgii venoase favorizând revărsarea sângelui

Incidente și accidente Intervenții

- injectarea soluției în țesutul perivenos, - se încearcă pătrunderea în lumenul
manifestată prin tumefierea țesuturilor, vasului, continuându-se injecția sau se
durere încearcă în alt loc
- flebalgia produsă prin injectarea rapida a - injectare lentă
soluției sau a unor substanțe iritante
- valuri de căldură, senzație de uscăciune - injectare lentă
în faringe
- hematom prin străpungerea venei - se întrerupe injecția
- amețeli, lipotimie, colaps - se anunță medicul
- embolie gazoasă, uleioasă prin injectarea - evitarea greșelilor - eliminarea aerului
unei cantități mari de aer brusc în sistemul din seringă
vascular sau prin greșirea căii de
administrare a soluțiilor uleioase - se - evitarea introducerii soluțiilor uleioase iv
produce decesul bolnavului