SPIROMETRIA

 Reprezintă un test de explorare a funcției respiratorii prim determinarea/măsurarea volumelor și

debitelor pulmonare

• se realizează cu ajutorul spirometrului (aparat în care subiectul respiră prin intermediul unei piese bucale).
Se determină volumele de aer inspirate şi expirate de către subiect – înregistrate ca o funcţie de timp
(Spirogramă)

Realizarea spirometriei • dimineaţa, pe nemâncate

• pacientul nu are voie să fumeze cu cel puţin o oră înainte de investigaţie
• pacientul, după ce i se aplică o clemă nazală este cuplat la spirometru şi lăsat să respire normal timp
de 1 min
• apoi este solicitat să execute un inspir maxim urmat de un expir cât mai lent şi mai complet posibil

PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU RADIOGRAFIA TORACICĂ

Organele toracice sunt explorate radiologic prin radiografie, radioscopie.Are ca scop studierea morfologiei
și funcționalității plămânilor și modificările de formă și volul ale inimii.

Pregătirea psihică a pacientului

Pacientul va fi anunțat despre examinare și i se va explica condițiile în care se face
examinarea( cameră în semiobscuritate). I se explică pacientului cum trebuie să se comporte în timpul
examinării- va efectua câteva mișcări de respirație, iar radiografia se face in apnee, după o inspirație
profundă.

Pregătirea fizică a pacientului

Se dezbracă complet regiunea toracică, se îndepărtează obiectele radioopace, părul lung se leagă
easupra creștetului capului. Pacientul va fi așezat în poziție ortostatică cu mâinile în șolduri și coatele aduse
înainte, fără să ridice din umeri, cu pieptul apropiat de ecran sau de caseta care poarte filmul.
Dacă poziția ortostaticî este contraindicată se așează pacientul în poziție șezând sau în decubit.
Îngrijirea pacientului după examen. Pacientul va fi ajutat să se îmbrace și va fi condus la pat. Se notează
în foaia de observație și în planul de îngrijire examenul radiologic efectuat și data.

PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU BRONHOGRAFIE

Pregătirea materialelor necesare

- medicamentele sedative (fenobarbital, atropină), anestezice, sondă Metras sterilă, substanţă de contrast
(lipiodol sau iodipin - liposolubile şi ioduron B sau diiodonul - hidrosolubile), expectorante şi calmante ale
tusei, scuipătoare.
Pregătirea psihică a pacientului
- se anunţă pacientul şi i se explică necesitatea tehnicii
- se anunţă pacientul să nu mănânce în dimineaţa examenului
Pregătirea fizică a pacientului
- cu 1-3zile înainte, se administrează pacientului medicamente expectorante
- în ajunul examinării se administrează o tabletă de fenobarbital sau alte medicamente similare
- cu o jumătate de oră înaintea examenului, se administrează atropină (pentru a reduce secreţia salivei şi a
mucusului din căile respiratorii) şi medicamente calmante pentru tuse
- pacientul va fi ajutat să se dezbrace şi va fi aşezat în decubit dorsal, puţin înclinat spre partea care trebuie
injectată
- medicul efectuează anestezia căilor respiratorii (reuşita examinării depinde de calitatea anesteziei),
introduce sonda Metras în arborele bronşica şi apoi substanţa de contrast uşor încălzită, încet, cu o presiune
moderată
- în timpul injectării substanţei de contrast, pacientul va fi ajutat să-şi schimbe poziţia (decubit ventral,
dorsal, lateral drept şistâng)
- în timpul examinării radiologice, se aşează pacientul în poziţia Trendelenburg (pentru a se evidenţiaşi
arborele bronşic din părţile superioare ale plămânilor) apoi se aşează pacientul cu toracele moderat ridicat,
pentru a se evidenţia bronhiile mijlocii şiinferioare.
Îngrijirea pacientului după tehnică
- după examen, se ajută pacientul să se îmbrace şi va fi condus la pat
- va fi avertizat să nu mănânce şi să nu bea timp de 2 ore , până când încetează efectul anestezicului
- va fi atenţionatsă colecteze în scuipătoare substanţa de contrast care se elimină prin tuse; nu se înghite,
doareceproduce intoxicaţie cu iod
ATENŢIE:
- refularea substanţei de contrast şi pătrunderea ei în stomac trebuie evitate, deoarece poate fi resorbită,
producând intoxicaţii

TOMOGRAFIA COMPUTERIZATĂ

- această tehnică realizează imagini detaliate despre organul investigat

Pregătirea pacientului:
- nu necesită nici o măsură specială de pregătire
- durata – aproximativ 20-30 minute-fără substanţă de contrast; 60 de minute dacă este făcută cu
substanţă de contrast
- procedura nu este dureroasă
- se face testarea sensibilităţii la iod, dacă se foloseşte substanţa de contrast
După procedură nu apar efecte adverse.

PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU BRONHOSCOPIE

Bronhoscopia: explorarea arborelui traheo-bronşic se face cu ajutorul bronhoscopului rigid sau

flexibil (fibrobronhoscopul).
 Bronhoscopul rigid se ompune dintr-o serie detuburi metalice de 30-40 cm lungime şi 4-9 cm
diametruprevăzute cu uncanal central „de observare şi lucru" şi laterale de iluminare, administrare de
oxigen etc.
Bronhoscoapelerigide sunt prevăzute cu orificii laterale, au extremitatea distală tăiată oblic şi fin
polizată, pentru a nuprovoca leziuni; lumina este condusăprin fibră optică, tubul fiind conectat, ca şi
opticele de examinare, la o sursă de lumină, printr-un sistem special de cabluri . Opticele - tuburi rigide ce
se introduc prin tubul metalic descris - sunt conectate la aceeaşi sursă de lumină şi permit vizualizări cu
ajutorul unor prisme speciale, la 180°, 450şi 90°. Ca anexe bronhoscopul rigid are tuburi de aspiraţie, pense
de biopsie de diferite modele, porttampoane etc.
Fibrobronhoscopule mai uşor acceptat de pacient. Imaginea este transmisă printr-un sistem de fibre
optice. Extremitatea lui este flexibilă şi examinatorul îi poate imprima diferite unghiuri de examinare, astfel
încât se poate examina, şi conducte aerifere de gradul IV sau V (bronhii segmentare şisubsegmentare.Un fin
canal permite introducerea unei fine şi flexibile pense de biopsie sau a periei de brosaj, cu ajutorul căreia se
recoltează material pentru examen citologic. Un alt canal, tot atât de fin, este conectat prin intermediul unui
recoltor de sticlă sau plastic (de unică folosinţă) la un aspirator puternic.
Ambele sisteme au avantaje şi dezavantaje. Astfel, sistemul rigid permite o mai largă gamă de
manevre terapeutice, dar nu vizualizează un câmp de ramificaţii de amploarea sistemului flexibil.
Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare
- se face inventarul tuturor instrumentelor necesare:
• măşti de unică folosinţăsau casolete cu măşti sterile, mănuşi sterile, casolete cu tampoane şi comprese de
tifon sterile; pense porttampon; oglindă frontală, seringă laringiană, tăviţă renală, aparatele (bronhoscop sau
fibroscop) cu toate anexele sterilizate.
•important
- sterilizarea componentelor aparatelor principale şi a anexelor se face ţinând cont de instrucţiuni (fiecare
component are alt mod de sterilizare, prevăzut în instrucţiuni de ex. ultraviolete, glutaraldehide
- se verifică sursa de lumină şi corecta cuplare a cablurilor
- se verifică aspiratorul şietanşeitatea legăturilor
- vor fi la îndemână: flaconul cu anestezic (xilină 2%, flaconul cu ser fiziologic, flaconul cu soluţie de
adrenalină 1%, seringi de 10 ml de unică folosinţă, tampoane, comprese de tifon).
- suprafaţa mesei pe care se află instrumentarul e încălzită la 40- 45°, pentru a preveni aburirea
instrumentarului optic.
Pregătirea psihică şi fizică a pacientului
- pacientul trebuie convins de necesitatea examenului, asupra riscului pe care şi-l asumă refuzându-l, lipsind
medicul de informare diagnostică esenţială
- pacientul trebuie convins că, deşi neplăcut, examenul nu e dureros în sine, iar incidentele sau accidentele
survin foarte rar
- se creează pacientului un climat de siguranţă, pentru a asigura cooperarea lui în toate momentele
examinării, punându-l în legătură cu alţipacienţicărora li s-a efectuat o bronhoscopie sau fibroscopie
- în ziua premergătoare examinării, se execută o testare la xilină pentru a depista o alergie la acest anestezic; la
indicaţia medicului, pacientul va fi sedat atât în seara premergătoare explorării, cât şi în dimineaţa zilei
respective
- pacientul trebuie anunţat că nu trebuie să mănânce dimineaţa
- pentru anestezie, e aşezat pe un scaun, în mâna dreaptă va ţine o tăviţă renală sau o scuipătoare, iar cu
mâna stângă, după ce îşi deschide larg gura, îşi scoate limba, şi-o imobilizează cu două degete deasupra
şipolicelededesupt
- într-un prim timp, medicul, cu ajutorul unui spray cu xilină 2%, î i anesteziază limba, orofaringele şi
hipofaringele, urmând să anestezieze arborele traheobronşic, instilând, picătură cu picătură, anestezicul
uşor încălzit, cu ajutorul unei seringi laringiene
- pacientul este condus în camera de bronhoscopie
Bronhoscopia

Participarea la efectuarea tehnicii (sunt necesare două asistente medicale)

- asistenta I aşazăpacientul pe masa de examinare în decubit dorsal, cu extremitatea cefalică în extensie
- sub umerii lui, se plasează o pernă tare, care, ridicând capul la 12-15 cm, ajută la extensia acestuia
- orientează capul în direcţia indicată de medic, pentru a permite acestuia o orientare cât mai completă
- asistenta II serveşte medicul cu instrumentele şi materialele solicitate (Dacă masa de examinare este
prevăzută cu o tetieră, este nevoie doar de o singură asistentă)
∎ATENŢIE:
- ambele asistente, înainte de examinare, se vor spăla pe mâini şi vor purta mască sau cagulă
Supravegherea pacientului după bronhoscopie:
După examinarea bronhoscopică, pacientul nu va mânca o oră.Asistenta va supraveghea, în acest timp,
parametrii vitali (puls, TA etc.), anunţând imediat pe medic dacă survin modificări ale acestora.
Asistenta va avea la îndemână hemostatice, pe care le va administra în cazul unei hemoptizii, chiar
înainte de a anunţamedicul (Adrenostazin, Dicinone, E.A.C., Venostat etc.)

Fibroscopia
Participarea la efectuarea tehnicii (sunt necesare două asistente)
- pacientul este aşezat pe un scaun; asistenta I conectează pacientul la sursa de oxigen, asigurându-se că
acesta primeştedebitul recomandat de medic
- asistenta I seplasează în spatele pacientului, îifixează piesa bucală aflată în trusa fibroscopului, pe care
o va avea sub control tot timpul examinării, imobilizând-o din lateralcu indexul şi degetul mijlociu, de la
ambele mâini
- asistentei II îi revine atribuţiade a servi medicul cu instrumentarul necesar
Supravegherea pacientului dupafibroscopie
Regulile sunt aceleaşi ca şi pentru bronhoscopie.
Incidente si accidente (de bronhoscopie şi/sau ale fibroscopului)
hemoragii,diseminărituberculoase sau suprainfecţii cu diferiţi germeni, dureri în gură; disfagie sau
orofagie, dureri retrosternale, cefalee; insomnie, tuse; expectoraţie, stare subfebrilă.

PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU PUNCȚIA PLEURALĂ

(TORACOCENTEZĂ)

Toracocenteza (puncția pleurală): constă în stabilirea unei legături între mediul extern și cavitatea
pleurală, indicată în scop diagnostic (explorator) sau terapeutic.

Indicații diagnostice: - existența a unei colecții lichidiene intrapleurale evidențiate clinic (matitate toracica
cu abolire a vibrațiilor vocale și a murmurului în zona respectivă) și radiologic identificare a naturii
revarsatului.
Indicații terapeutice: - evacuare a unor colecții intrapleurale mari: hidrotorax (în insuficiența cardiacă),
hematom masiv posttraumatic, pleurezie serofibrinoasă abundentă nerezolvată medical, pleurezie purulentă;
- introducere topică de substanțe medicamentoase (antibiotice, citostatice).
Contraindicații: colecții închistate paramediastinale sau paravertebrale (vezi diagnostic diferential cu
anevrisme de aorta sau abcese reci osifluente ).
- Pneumotorax traumatic ventilat mecanic risc de transformare în pneumotorax cu supapăsși de
fistulăbronhopleurală
- Suspiciune de anevrism de aortă

Materiale necesare: - Antiseptice : alcool iodat ,betadină

- Tampoane și porttampon(pensă) - seringi, ace sau trocare sterile,de unică folosință - anestezic (xilina) 1-2
%,atropină1% - manuși sterile - eprubete sterile pentru examene bacteriologice - eprubete cu anticoagulant
heparină-pentru examene citologice și biochimice - dispozitiv de aspirație, - tuburi de dren, recipient
colector,
- Comprese sterile si leucoplast

Loc de puncție: - în cazul colecțiilor libere din pleură- puncție în spațiul VIII intercostal pe linia axilară
posterioară;
- în cazul colecțiilor închistate puncție în centrul matității, evitând traiecte care să lezeze
anumite formațiuni anatomice;
- în cazul pneumotoraxului compresiv (sufocant, cu supapă, în tensiune) puncție urmată
de pleurostomie în spațiul II intercostal pe linia medioclaviculară;
- în caz de hemopneumotorax puncție urmată de pleurostomie în spatiul VI intercostal
pe linia axilară medie sau posterioară;
- se evita regiunea cardiacă, vârful axilei și porțiunea toracală de sub coasta IX (risc de
pătrundere în peritoneu).
Pregătirea pacientului - Fizic și psihic : se explică pacientului gestul medical ce urmează a fi efectuat,
rațiunea acestuia ,beneficiul scontat,riscul eventual, precum și măsurile medicale de minimalizare a acestuia.
Manevra nu va fi făcuă fără consimțământul pacientului. Înainte de efectuarea puncției i se va face
radiografia toracică și este benefic a se determina TS ,TC și grupul sanguin al pacientului
- Premedicație: se administrează codeină ,cu o orăinainte ,pentru prevenirea tusei atropină 1% s.c.
administrată cu 20-30 minute înaintea puncției pleurale pentru a evita șocul vagal , în absența
contraindicațiilor (glaucom sau adenom periuretral cu retenție cronică de urină ) Nu se administrează
medicație sedativă -benzodiazepine sau opiacee- datorită riscului de detresă respiratorie, în special la
vârstnici
Poziția bolnavului: - clasic: bolnav așezat pe marginea patului, cu torace ușor flectat anterior și coate
sprijinite pe genunchi (deschidere maxima a spațiilor intercostale), susținut de ajutor în aceasta poziție; -
poziție șezând, călare pe scaun,cu fața la spătarul acestuia ,cu brațele sprijinite pe spătar sau cu brațul de
partea hemitoracelui puncționat ridicat deasupra capului
- poziție șezând, pe scaun,în lateral cu partea sănătoasă înspre spătarul acestuia ,cu brațul de partea
sănătoasă sprijinită pe spătar ,iar celălalt braț ridicat deasupra capului , punându-se în evidență locul de
elecție al puncției.
- pneumotorax cu supapă, colecții închistate anterioare sau laterale: bolnav în decubit dorsal sau chiar
lateral.
- dacă pacientul nu poate menține poziția șezând puncția pleurală se poate efectua în decubit lateral de
partea sănătoasă, cu spatele la operator și brațul de partea bolnavă ridicat deasupra capului.
- indiferent de poziție ,ridicarea brațului și apneea la sfârșitul unui inspir profund în momentul puncționării
determină lărgirea spaiților intercostale ,facilitând execuția manevrei.
- pe toată durata manevrei, o asistentă medicală se va plasa în fața pacientului, supraveghindu-l
Efectuarea tehnicii- se realizează de către medic, ajutat de 2 cadre medicale, un asistent medical
supraveghează și susține pacientul în timpul tehnicii, iar cel de al doilea servește medicul cu materialele
necesare în funcție de etapele procedurii.
Tehnica propriu-zisă:
- dezinfecție a regiunii cu tinctură de iod; - anestezie strat cu strat (inclusiv pleura);
- se așteaptă 10-15 minute instalarea efectului.Pentru majoritatea pacienților este inutilă realizarea anesteziei
dacă puncția se realizează cu ace de puncție obișnuite
- reperare cu vârful indexului a marginii superioare a coastei ce delimitează inferior spațiul intercostal
respectiv; - cu acul montat la seringă, sau cu un robinet cu 3 căi interpus între ac și seringă (dacă se dorește
evacuarea colecției lichidiene),se pătrunde brusc, perpendicular, prin piele, razand cu marginea superioara a
coastei; se străbat apoi mușchii intercostali (I 3 cm grosime), fascia endotoracică și pleura parietală; -
aspirare de lichid,20-30 ml pentru analiza biochimică, bacteriologică, citologică;
- în cazul puncției terapeutice evacuatorii: atașare la acul de puncție sau trocar,prin intermediul robinetului
cu trei căi după închiderea lui, a unui tub de dren racordat la un recipient de colectare (drenaj tip Beclere, cu
capatul distal al tubului de dren plasat în recipientul de colectare sub un nivel de lichid, pentru a
preîntâmpina apariția pneumotoraxului iatrogen), eventual drenaj aspirativ;
- se vor evacua maxim 1500 ml de lichid pleural într-o sedință terapeutică.
- închiderea robinetului și retragerea acului, masare a locului de puncție cu tampon de alcool, pansament
steril.
- eprubetele cu lichidul recoltat ,etichetate corespunzător,se vor transporta la laborator
- se îndepartează materialele folosite respectând PU
Supravegherea pacientului după puncție
În orele următoare puncției pleurale pacientul va fi supravegheat urmărindu-se eventuala apariție a
tusei ,durerilor toracice ,dispneii,transpirației,tahicardiei,setei sau hipotensiunii arteriale .
După puncție se recomandă repetarea radiografei toracice.Aceasta este obligatorie în cazul apariției
semnelor menționate ( suspiciune de pneumotorax sau mărire a epanșamentului pleural).
Complicațiile punciței pleurale
Incidente: - lezare a unui vas din pachetul subcostal,manunchivasculo-nervos intercostal: vena, artera, nerv
(de sus in jos) cu scurgere de sânge pe ac ,durere vie iradiatăintercostal,hematom al peretelui- retragere a
acului, compresie local;
- înțepare a pulmonului, cu scurgere de sânge aerat -retragere a acului;
- oprire bruscă a jetului (obliterare a acului de către pulmon sau false membrane) ce denotă evacuarea
aproape totală a lichidului,fie obstruarea lumenului acului printr-un fragment biologic- mobilizare a acului,
dezobstrucție cu mandren;
Dacă suspicionăm o pleurezie închistată,după reverificare radiologic se va repeta puncția la nivelul altui
spațiu intercostal
– puncție albă eventuala repetare sub ghidaj echografic.
- tusea apare relativ frecvent și impune oprirea manevrării acului,retragerea ușoară a acestuia și /sau
întreruperea temporară a evacuării pleurale.Uneori tusea precede instalarea sincopei vagale .
Accidente: - edem pulmonar acut (evacuare prea rapidă, evacuare a mai mult de 1200 ml lichid), cu dispnee,
cianoza, tuse, expectorație rozată spumoasă, raluri subcrepitanteîn valuri, semne de insuficință cardiacă ;
datorată evacuării rapide a unei cantități prea mari de lichid într-o singurăsedință,la cei cu colecții lichidiene
mari cronice tonicardiace, oxigenoterapie;
- sincopăvagală (prin reflex vagal cu punct de plecare pleural) manifestat prin bradicardie- hipotensiune
reflexe urmate de pierderea cunoștinței întrerupere toracocenteză, resuscitare cardiorespiratorie;
- pneumotorax poate rezulta ca urmare a lezării plamănului sau prin pătrunderea aerului în pleură,prin
lumenul acului de puncție drenaj aspirativ sau drenaj tip Beclere;
- hemototax secundar lezării vaselor intercostale ,cu hemoragie intrapleural
- hemoragii interne cu șoc hemoragic secundare lezării ficatului sau splinei,cuhemoperitoneu sau hemoragii
intraparenchimatoase sau capsulare, în cazul în care puncția a fost efectuată prea decliv ,fără ghidaj
radioscopic - infectare a revărsatului pleural (transformare în pleurezie purulentă) , datorită nerespectării
regulilor de asepsie evacuare puroi, antibioticoterapie.

Pregătirea produsului pentru examinare

- examinarea macroscopică se face imediat, apreciindu-se culoarea, aspectul şicantitatea lichidului extras.
Lichidul poate fi:
-seros sau serocitrin: este limpede, galben deschis, având cauze inflamatoare (tuberculoza); sau având drept
cauză o tulburare circulatorie (insuficienţă cardiacă, cancer pulmonar)
-tulbure: este purulent sau chilos cu aspect albicios lactescent
-hemoragic sau serohemoragic: este roz sau roşu intens în hemoragiile pleurale şi pleurezia hemoragică
- se măsoară cantitatea lichidului extras
- examinarea biochimică constă în reacţia Rivalta:
-în paharul conic se pun 50 ml de apă distilată şi o picătură de acid acetic glacial, se adaugă 1-2 picături din lichidul de
cercetat;
-reacţia este pozitivă când picătura de lichid se transformă într-un nor ca un „fum de ţigară", ceea ce înseamnă
că lichidul pleural este bogat în albumine fiind de natură inflamatorieşi purtând numele de exsudat;
-reacţia este negativă când picătura de lichid cade în pahar fără să producă modificări, ceea ce înseamnă că
lichidul este sărac în albumine, având drept cauză tulburările circulatorii şi purtând numele de transsudat.
- pentru dozarea cantităţii de albumină, pentru examenul citologic şi bacteriologic, eprubetele etichetate se trimit la
laborator

INTRADERMOREACTIA LA TUBERCULINA

Intradermoreacția la tuberculină (I.D.R.) sau testul cutanat la tuberculină stabilește dacă o

persoană are în prezent tuberculoză (TBC), dacă a fost expusă la acesta în trecut sau dacă a primit
vaccinul BCG împotriva TBC.
Testul constã în injectarea strict intradermică de antigene (PPD = purified protein derivative), care
provoacã o reacţie de hipersensibilitate întârziată, ce duce la acumularea localã de celule mononucleare
(limfocite şi fagocite mononucleare) exprimatã macroscopic printr-o zonă de induraţie la locul injectării.
Este folosită numai pentru diagnosticul infecţiei tuberculoase; nu poate face diferenţa între
prezenţa infecţiei latente şi prezenţa bolii tuberculoase active. PPD este standardizată la nivel internaţional.
Infectia cu Mycobacterium tuberculosis produce un tip de reactie cutanată de hipersensibilitate.
Reactia cutanata la tuberculină se produce în momentul în care celulele imunitare specializate
(celule T), sensibilizate printr-o infectie anterioară, sunt activate de către sistemul imunitar și trimise
catre locul injectiei procucând o indurație.
Testul cutanat la tuberculină mai e cunoscut și sub denumirea de testul Mantoux

Indicațiile testului I.D.R.

-copii contacți din focarele de tuberculoză, copii simptomatici la care se ridică suspiciunea de tuberculoză
- Infectații HIV
- Colectivitatile de copii prescolari, la intrarea în colectivitate și cu ocazia aparitiei unui focar de TB în
aceasta colectivitate
-In scopul estimării riscului anual de infecție ( studii epidemiologice )

Contraindicaţiile testului I.D.R.

-Se recomandă amânarea efectuării testarii în caz de stări febrile, boli eruptive în faza acută.
Materiale necesare
-Seringã de 1 ml gradatã din 0,01 sau 0,02 ml cu un ac intradermic subtire (5/10) şi scurt (1cm)
-PPD standardizatã în concentratie de 20 U / ml (2 U / 0,1 ml)
-tampoane
-dezinfectant
-manusi de unica folosinta
Loc de electie: faţa anterioară a antebraţului stâng, la distanţa de leziuni cutanate sau cicatrici.
Tehnica efectării testului I.D.R.
– spălarea pe mâini
– se dezinfectează locul de electie cu alcool sanitar
– se urmează aceeasi pași ca la injecția intradermică(se introduc de 0,1 ml din soluţia de 20 U/ml)
– injectarea corectă este urmată de apariţia unei papule albe, în coajă de portocală; lipsa papulei indică
injectarea subcutanată şi impune reluarea manevrei în altă zonă.

Interpretarea testului
La 72 de ore de la injectare
o Identificarea marginilor laterale ale indurației prin palpare, eventual prin trecerea unui pix/creion peste
margini cu presiune foarte uşoară;
o Mãsurarea cu precizie (cu rigla transparentă) a diametrului transversal al indurației şi exprimarea în
mm;

o Nu SE măsoara diametrul longitudinal şi Nu se măsoara eritemul din jurul induratiei!!

În funcţie de diametrul reacţiei

o Reacţie tuberculinicã > /= 10 mm este considerată pozitivă; diagnosticul este de infecţie
tuberculoasă prezentă.
o Reacţie tuberculinicã < 10 mm este consideratã negativă; diagnosticul este de infecţie
tuberculoasă absentă.
o Reacţie tuberculinicã 5 mm este considerată pozitivă la cei cu risc mare de progresie spre boală prin
imunodepresie: infectaţi HIV, transplant de organe, tratament imunosupresor (minim15 mg/zi de
prednison timp de minim o lunã)