SINDROAMELE HEMORAGICE

Hemostaza reprezintă mecanismul prin care este oprită hemoragia în cazul unei leziuni
vasculare. În procesul hemostazei intervin trei factori şi anume:
a) factorul vascular – imediat după un traumatism vascular are loc vasoconstricţia capilară
în zona traumatizată prin care se diminuă fluxul sanguin în acea zonă şi se îngustează
plaga vasculară pentru a reduce pierderea de sânge;
b) factorul trombocitar – trombocitele aderă de suprafaţa lezată şi se aglutinează formând
trombusul (dopul) plachetar care opreşte pierderea sanguină. Numărul normal de
trombocite şi funcţionalitatea bună a acestora sunt condiţii obligatorii ale unei hemostaze
normale.
c) factorul plasmatic – este factorul principal al hemostazei şi reprezintă coagularea
propriu-zisă. Coagularea este un fenomen complex în care intervin un număr de proteine
plasmatice produse de ficat şi numite factori ai coagulării. Coagularea se realizează în
trei etape (figura 1):
1) formarea unui complex activator (protrombinaza);
2) transformarea protrombinei în trombină sub acţiunea protrombinazei;
3) transformarea fibrinogenului în fibrină sub acţiunea trombinei produse în etapa
anterioară şi stabilizarea reţelei de fibrină pentru a opri complet hemoragia.

protrombinaza

protrombină trombină

fibrinogen fibrină

Figura 1: Etapele coagulării sângelui

Sindroamele hemoragice sunt stări patologice caracterizate prin tendinţă la hemoragii cutanate,
mucoase sau tisulare care apar datorită alterării mecanismului normal al hemostazei. În funcţie
de factorul hemostazei care este preponderent afectat distingem trei tipuri de sindroame
hemoragice:
a) sindroame hemoragice prin tulburări vasculare;
b) sindroame hemoragice prin tulburări trombocitare;
c) sindroame hemoragice prin tulburări de coagulare.

a) Sindroame hemoragice prin tulburări vasculare

Se mai numesc şi purpure vasculare şi se datorează creşterii permeabilităţii sau fragilităţii
peretelui vascular. Hemoragiile pot fi cutanate caracterizate prin peteşii (pete roşii punctiforme
care nu dispar la presiune) sau echimoze (pete mari albastre-violacei), mucoase (epistaxis,

1
gingivoragii), viscerale (hemoragie digestivă, hematurie). Cea mai frecventă purpură vasculară
este purpura alergică, boală ce apare la copii şi tineri şi se asociază cu fenomene alergice. La
copii semnele de boală apar la 2-3 săptămâni după o infecţie faringiană streptococică şi se
manifestă cu febră, peteşii localizate îndeosebi la membrele inferioare, hematurie, dureri
articulare şi abdominale.

b) Sindroame hemoragice prin tulburări trombocitare

Se mai numesc şi purpure trombocitare şi constau în scăderea numărului trombocitelor (purpură
trombocitopenică) sau în insuficienţa funcţională a trombocitelor care pot fi normale numeric
(trombopatii). Purpura trombocitopenică idiopatică este un sindrom hemoragic caracterizat prin
scăderea numărului de trombocite şi reducerea duratei de viaţă a acestora datorită unui
mecanism autoimun de distrugere prematură a trombocitelor în splină prin autoanticorpi
antitrombocitari. Situaţia poate apărea şi în cazul unor boli virale, lupus eritematos sistemic,
limfoame sau administrarea unor medicamente. Boala se manifestă prin peteşii şi echimoze
cutanate la nivelul membrelor inferioare şi trunchiului provocate de traumatisme minore. Apar
gingivoragie, hematurie sau chiar hemoragie subarahnoidiană potenţial ameninţătoare de viaţă.
Tratamentul constă în transfuzii de sânge sau masă trombocitară pentru aducerea la normal a
numărului de trombocite, corticoterapie sau chiar splenectomie în cazurile grave.

c) Sindroame hemoragice prin tulburări de coagulare

Se mai numesc şi coagulopatii şi se datorează deficitului anumitor factori ai coagulării care
afectează desfăşurarea normală a procesului de coagulare (figura 1). Cea mai cunoscută
coagulopatie este hemofilia, o tulburare de coagulare a sângelui transmisă ereditar prin
intermediul cromozomului X. Boala afectează în special băieţii născuţi din mame bolnave sau
purtătoare ale mutaţiei. Se caracterizează printr-o concentraţie scăzută a factorilor de coagulare
VIII (hemofilia A) sau IX (hemofilia B), ceea ce duce la sângerări frecvente, inclusiv în ţesuturi
şi articulaţii.
Semnul cel mai important este hemoragia. Aceasta poate fi spontană sau provocată de
traumatisme minime. Hemoragiile apar în următoarele zone:
 cutanat – ducând la echimoze întinse;
 mucoase – gingivoragii la periajul dentar, epistaxis;
 intramuscular – formând hematoame la traumatisme mici, inclusiv la injecţii sau
vaccinuri;
 intraarticular – mai ales la genunchi şi coate cu ocazia căzăturilor, ce duc în timp la
distrugerea articulaţiilor.
Hemoragia apare încă din copilărie cu ocazia vaccinărilor, extracţiilor dentare sau a căzăturilor la
învăţarea mersului. Hemoragiile viscerale sunt mai rare.
Testele de coagulare arată un timp de coagulare a sângelui crescut în condiţiile unui număr
normal de trombocite.
Este foarte importantă profilaxia sângerărilor prin evitarea traumatismelor, a injecţiilor
intramusculare. Tratamentul de bază constă în administrarea de plasmă proaspătă pentru
suplimentarea cantităţii de factori ai coagulării care sunt deficitari.

2
3