Ghinea Elena

Anul III, SGR. 8

Hemoragia

Hemoragia sau hemoreea este iesirea abundentă de sânge, internă sau externă, în urma
ruperii sau tăierii peretelui unui vas sangvin.

Hemoragia este cauzată de lezarea integrității vasului, provocată de o traumă, liza purulentă a
peretelui vascular, dereglarea chimismului sanguin.

Clasificarea hemoragiei se face în funcție de:

1. origine, aceasta poate fi:

- arterială ( trauma sau ruptura unui anevrism)

- cardiacă ( ruptura peretelui ventricular în infarctul miocardic, plăgi penetrante a cutiei
toracice)
- venoasă (trauma sau intervenții chirurgicale)
- capilară (trauma sau intervenții chirurgicale, purpura trombocotopenică idiopatică, unele
afecțiuni cu creșterea permeabilității peretelui vascular – avitaminoza c)

2. evoluție:

- hemoragie acută
- hemoragie cronică

3. localizare:

- Hemoragie externă ( apare pe suprafața corpului )

- Hemoragie internă – interstițială, în cavități seroase, în organe cavitare, cu posibilitatea
exteriorizării ulterioare pe căi naturale.
Interstițială, după cantitatea de sânge extravazat:
- Peteșiile (sunt hemoragii minuscule, diametru 1-2 mm, în tegument, mucosae și seroase,
cauzele includ numărul scăzut de trombocite, funcție trombocitară deficitară și alterări ale
peretelui vascular )
- Echimoza ( hemoragii subcutanate mai mari, 1-2 cm, colocvial denumite contuzii.
Eritrocitele extravazate sunt fagocitate și degradate de macrofage )
- Hematomul ( colecție de sânge localizată, de dimensiuni variabile, cu tumefiere locala
și compresia tesuturilor vecine. Sângele este de obicei coagulat, hemolizat – metabolizat
progresiv în biliverdină și bilirubină de culoare verde și apoi gălbuie )
- Purpura ( produsă spontan în cursul unei diateze hemoragice, de mărime variabilă,
generalizată )
- Hemoragiile oculte ( hemoragii digestive, urinare, depistate prin probe de laborator )
- Apoplexia ( hemoragia în focare multiple, uneori confluente, cerebrale sau placentare )

În cavități seroase
Hemopericard, hemoperitoneu, hemotorax, hemartroză, hematocel

În organe cavitare
- epistaxis (hemoragie din fosele nazale);
- hemoptizie (hemoragie pulmonară sau a căilor respiratorii eliminată prin tuse);
- gingivoragie (hemoragie gingivală);
- hematemeză ( hemoragie a tubului digestiv eliminate prin vomă );
- melenă ( hemoragie a tubului digestiv eliminată prin scaun, sub formă de sânge digerat);
hemoragiile digestive reprezintă o extravazare a sângelui la nivelul tubului digestiv, de la
nivelul esofagului până la anus constituind o urgență medico-chirurgicală )
- rectoragie ( hemoragie a porţiunii terminale a tubului digestiv: rect şi/sau canal anal );
- hematurie (eliminarea de sânge prin urină, în practica medicală întâlnim hematurie
microscopică în care hematiile variază între 1.000 ml/min și 1.000.000 ml/min și
hematurie macroscopică în care numărul de hematii sunt peste 1.000.000 ml/min.
Hematuria macroscopică determină apariția urinei de culoare roșie sau brună
 Hematuria macroscopică poate fi apreciată etiologic după aspectul culorii urinei, astfel că
urina de culoare roz-roșie sugerează hematurie extraglomerulară, culoare roșie murdară
apare în hematuria de origine glomerulară. Aspectul de "zeamă de carne" apare datorită
timpului prelungit de traversare a nefronului de către hematii și datorită pH-ului urinar
acid care duce la formarea de methemoglobină care dă aspectul particular al urinei.
Hematuria microscopică este considerată patologică la valori cuprinse intre 2.000–3.000
eritrocite/min la proba Addis. Până la aproximativ 1.000.000 de hematii/min urina este
limpede, diagnosticul putând fi pus numai prin analize de laborator.
- menoragie (menstruaţie prelungită şi abundentă);
- metroragie (hemoragie uterină intermenstruală)

Oprirea hemoragiei (hemostaza) se face spontan sau terapeutic. Hemostaza spontană

(biologică) se realizează prin contracţia vasului interesat (contracţie mai eficientă în cazul
arterelor, în special al celor de calibru mic) şi prin formarea la locul leziunii a trombului de
conglutinare (trombul primar trombocitar) şi apoi a cheagului de sânge. Ulterior, cheagul de
sânge se poate organiza, transformându-se într-o masă de ţesut fibros, aderentă de marginile
lipsei de substanţă de la nivelul vasului. Evoluţia focarului hemoragic diferă în funcţie de
mărimea acestuia. În cazul hemoragiilor mici (peteşii, echimoze, purpură),componentele
sângelui extravazat sunt degradate şi/sau îndepărtate prin fagocitoză şi drenaj limfatic şi
hematogen. Prin degradarea locală a hematiilor se eliberează hemoglobina al cărei fier este
înglobat în macrofage sub formă de hemosiderină. Pigmentul rezidual este transformat prin
oxidare, cu biligeneză locală, aceasta explicând virarea culorii echimozei de la roşu-violaceu,
iniţial, la albastru-violaceu, verzui, gălbui, cu revenirea în final la culoarea normală. Distrucţiile
tisulare fiind minime, procesul se vindecă fără cicatrici sau cu cicatrici minuscule, uneori
pigmentate datorită persistenţei hemosiderinei.
În hematoamele voluminoase are loc resorbţia și drenarea sângelui de la periferia colecţiei, în
timp ce masa sa centrală, inaccesibilă macrofagelor şi leucocitelor se retractează, se densifică şi
uneori se calcifică. La periferia hematomului proliferează o teacă de ţesut conjunctiv, burată cu
pigment hemosiderinic, formaţiunea rezultată (hematom închistat) persistând nedefinit.
Bibliografie:

1. Morfopatalogie generală, ediție revizuită și adăugită, Alis Dema Sorina Tăban, Mărioara
Cornianu Anca Mureşan, Codruţa Lăzureanu Remus Cornea, Adrian Văduva Octavia
Viţa, Aura Jurescu, Ioana Mihai, Vlad Lupu, Adelina Gheju, Emilian Olteanu, editura
Victor Babeș, Timișoara, 2019.
2. Morfopatologie Generală, Alis Dema, Marioara Cornianu , Editura Eurobit 2016.
3. Robbins PATOLOGIE: Bazele Morfologice și Fiziopatologice ale Bolilor, Autor: Vinay
Kumar, Abul K.Abbas, Editura: Medicală Callisto 2015.