1.Descrieti sinteza acetilcolinei.

BIOSINTEZA – eliberarea și acțiunea pe receptorii Ach

Acetilcolina este sintetizată în citoplasma terminațiilor sinaptice ale anumitor neuroni numiți neuroni colinergici, tocmai datorită faptului
că sintetizează acetilcolină și o utilizează ca neurotransmițător. Sinteza are loc sub influența enzimei colinacetilază sau
acetilcolintransferază, care favorizează formarea unei legături esterice între acidul ecetic și colină. Acidul acetic este furnizat în această
reacție sub formă de acetil-coenzima A de către mitocondrii, iar terminațiile presinaptice colinergice sunt bogate în mitocondrii. Colina
provine în citoplasma terminației colinergice din mediul înconjurător acestei terminații. Membrana presinaptică este dotată cu 2 sisteme
de captare a colinei din exteriorul terminației presinaptice în citopasma acesteia, unul rapid și altul lent. Sistemul rapid este influențat de
concentrația extracelulară a ionilor de sodiu. Nici unul dintre cele 2 sisteme nu pare să fie influențat de concentrația intracelulară de
acetilcolină. Colinacetilaza sau acetilcolintransferaza este sintetizată la nivelul corpilor celulari ai neuronilor colinergici și migrează de-a
lungul axonului până la nivelul terminațiilor presinaptice.
2.Receptorii muscarinici- efecte farmacologice
Efectele muscarinice sunt diferite în funcţie de ţesut:la nivelul muşchilor netezi se produce stimulare,contracţie, -la nivelul bronhiilor se
produce bronhoconstricţie, -la nivelul aparatului digestiv, se înregistrează contracţie, creşte motilitatea gastrointestinală,creşte
peristaltismul,relaxarea sficterelor, - are loc contracţia vezicii urinare cu relaxarea sfincterelor;la nivelul ochiului : mioză prin contracţia
muşchiului circular al irisului,se uşurează scurgerea umorii apoase si se reduce presiunea intraoculară, de aceea se utilizează în glaucom,
fiind substanţe antiglaucomatoase;Stimularea secreţiei glandulare: se produce hipersecreţie salivară,lacrimară, gastrică, hipersecreţie
bronşică;efectele cardiovasculare : - efect inhibitor asupra cordului,scade frecvenţa generării impulsurilor;efect cronotrop negativ – scade
frecvenţa cardiacă;efect dromotrop negativ - scade viteza conducerii;efect inotrop negativ - scade forţa de contracţie a miocardului. Toate
aceste efecte cardioinhibitorii,duc la scăderea debitului cardiac, - scade tensiunea arterială aceasta datorată şi unei vasodilataţii periferice
datorită faptului că fibrele vaselor sunt relaxate.
3.Efecte ale stimularii receptorilor nicotinici
Efectele nicotinice –se produc numai la administrarea în doze mari şi rezultă din activarea receptorilor N nicotinici :efecte vegetative

adică stimulare de tip simpatomimetic şi parasimpatomimetic;efecte somatice prin stimularea muşchilor scheletici;efecte centrale -de
stimulare a SNC.
4.Clasificarea medicamentelor parasimpatomimetice cu acțiune asupra SNV.
Parasimpatomimetice directe:Carbacolul (carbaminoil colina),Betanecolum,Pilocarpina
Parasimpatomimetice indirecte:Fizostigmina,Neostigmina,Piridostigmina,compusi organofosforici

5.Clasificarea parasimpatoliticelor Naturale, Atropina,Scopolamina, Sintetici si semisintetici

6.Farmacocinetica acetilcolinei
Depozitarea mediatorului se face în vezicule sinaptice conţinând cuante de mediatori.
Eliberarea acetilcolinei din vezicule se face prin spargere acestora când potenţialul de acţiune ajunge la nivelul terminaţiilor neuronale şi o

cantitate suficientă de ioni de Ca++ pătrunde în celulă producând destabilizarea veziculelor .

7.Parasimpatomimetice indirecte- fizostigmina
Fizostigmina (ezerina) Este un alcaloid cu structură de uretan extras din Physostigmini salicylas. Inhibă fixarea acetilcolinei de enzimă,
deci inhibă scindarea acetilcolinei în organism ceea ce duce la acumularea de acetilcolină în fanta sinaptică.
8.Neostigmina- caracteristici, mod de acțiune, utilizari terapeutice

Neostigmina (Miostin)
Conţine azot cuaternar , fiind o - sare cuaternară de amoniu, se absoarbe mult mai greu, pătrunde mai puţin în SNC. Se utilizează bromura
de neostignină.
Efecte:efecte muscarinice: acţionează pe receptorii muscarinici
efecte nicotinice: acţionează la nivelul plăcii motorii din musculatura striată pe receptoriiă N2 de aceea este folosit ca anticurarizant
pentru antagonizarea efectelor curarizantelor antidepolarizante;
favorizează neurotransmisia.
Utilizări:acţionează asupra aparatului digestiv; în atonia intestinală postoperatorie; utilizată în constipaţia atonă; pregătirea pentru
urografie; în miastenia gravă;în intoxicaţia cururarizante.
Doze: s.c. sau i.v. 0,25 – 0,5 mg în ileus paralitic,postoperator în atonia vezicală pentru că contractă muşchiul detrusor al vezicii urinare,
cu relaxarea sfincterelor; în miastenia gravis. oral 15 – 30 mg.
Contraindicaţii: astm; boala Parkinson; la gravide.
9.Atropina- efecte farmacologice
Efectul antisecretor: - scade secreţia salivară cu uscăciunea gurii,sete,greutate în deglutiţie,iar în doze mari răguşealăşi greutate în vorbire;
- secreţia gastrică este puţină influenţată de atropină în doze terapeutice
Doze mari de atropină pot reduce secreţia de HCl în perioadele interdigestive.Această acţiune este mai slabă la bolnavii de ulcer
gastroduodenal. Secreţia gastrică stimulată prin histamină,alcool,cafeină este diminuată dar nu suprimată de atropină;
- împiedică secreţia sudoripară; - scade secreţia bronşică
Efectul antispastic:- scade spasmele musculaturii netede, împiedică influenţa stimulantă a nervilor parasimpatici, fiind considerată
antispastic neurotrop, antagonizează specific acţiunea spstică a neurotransmițătorului
acetilcolinei; - la nivelul tubului digestiv produce relaxare . Are acţiune inhibitoare şi asupra tonusului, amplitudinii şi frecvenţei
mişcărilor gastrice şi intestinale, scade peristaltismul gastro-intestinal.
- antispastic moderat asupra vezicii şi căilor biliare,favorizează retenţia de urină
Efecte la nivelul ochiului:-efect midriatic,cel mai uşor vizibil prin aplicare locală;- dilatarea pupilei, -midriaza- se datorează paraliziei
muşchiului circular al irisului, prin blocarea receptorilor muscarinici de la nivelul muşchiului neted circular al irisului,rezultînd relaxarea/
paralizia acestuia; - cicloplegia adică paralizia muşchiului ciliar ceea ce duce la aplatizarea cristalinului şi împiedicarea vederii de
aproape;
- împiedică reacţia pupilară la lumină generând fotofobie; - creşterea presiunii intraoculare este consecinţa midriazei şi a cicloplegiei,
paraliziei celor doi muşchi circular al irisului şi ciliar.
Prin această acţiune pot duce la glaucom, respectiv la agravarea galucomului. În oftalmologie – efectele atropinei sunt de lungă durată – 7
zile generînd fotofobie,de aceea se utilizează derivaţi cu acţiune mai scurtă.(pt.diagnostic)
Efecte cardiovasculare:- tahicardie deoarece diminuează controlul vagal al inimii, valoarea tahicardiei fiind în funcţie de tonusul vagal;
- atropina – poate diminua bradicardia produsă de digitalice; - suprimă reflexele vagale cardioinhibitorii; - înlătură bradicardia şi
tulburările de conducere atrioventriculare de origină vagală; - în doze mari produce vasodilataţie periferică la nivel cutanat
(mecanism de termoreglare prin împiedicarea transpiraţiei);
Efecte centrale: -stimulează centrul respirator în doze terapeutice; -dozele terapeutice au acţiune excitantă slabă asupra centrilor bulbari;
-atropina – parasimpatolic, are –efecte favorabile în parkinsonism; -în doze mari poate produce -agitaţie psihomotorie, deprimareă
centrală, comă,deprimare respiratorie.
10.Atropina- mecanism de acțiune, farmacocinetica, utilizari terapeutice
Utilizări: - în sialoree,pentru diminuarea secreţiei salivare în chirurgia generală; -antivomitiv - chirurgia maxilo-facială; -la bolnavii
tuberculoşi în prevenirea transpiraţiei; - preoperator (medicaţie preoperatorie) pentru a împiedica arimiile,bradicardia,hipotensiunea
datorată unei stimulări vagale excesive;- în gasto-enterologie,în boala ulceroasă; -în astmul bronşic mai mult ca adjuvant; - ca antispastic,
în spasme ale musculaturii netede care însoţesc diferite tulburări la nivelul aparatului digestiv - în oftalmologie în examenul fundului de
ochi, în scop diagnostic în tratamentul inflamaţiilor irisului şi corneei; -în parkinsonism combate rigiditatea şi hipersalivaţia; -în
intoxicaţii cu parasimpatomimetice:pilocarpină,muscarină,ciuperci din genul Amanita muscaria.
Efecte secundare: - efecte secundare de tip atropinic la nivelul aparatului digestiv scade tonusul şi peristaltismul intestinal ducând la
constipaţie; -scad secreţiile mai ales cea salivară cu tulburări de deglutiţie şi afonie; -scade tonusul vezicii urinare cu disurie;
-la nivelul ochiului:midriază,cicloplegie,fotofobie, glaucom sau agravând glaucomul.

11.Antispastice și antisecretorii gastrice parasimpatolitice

Atropina,Propantelina,Pirenzepin, Posibil si scopolamina, precizeaza ca are actiuni asemanatoare cu atropina.

12.Parasimpatolitice cu acțiune midriatica

Atropina,Tropicamida
Sunt folosite in oftalmologie, nu precizeaza ca au actiune midriatica:Homatropina,Ciclopentolat, Tropeinele cuaternare

13.Nicotina- efecte farmacologice, mecanism de acțiune

Este un alcaloid care este obţinut din Nicotiana tabacum. Mecanismul de acţiune este bifazic: ♣ în prima fază prin fixarea pe receptorii
nicotinici se produce depolarizareaă membranei celulei ganglionare cu favorizarea transmiterii influxului nervos, ceea ce se traduce la
nivelul organelor efectoare prin efecte asemănătoare stimulării fibrelor respective; ♣ în faza a doua, la doze mari datorită menţinerii
legăturii substanţăreceptori este prelungită depolarizarea ceea ce corespunde paraliziei acesteia,deci imposibilităţii transmiterii unor noi
impulsuri de la celula preganglionară la cea postganglionară. În periferie acest efect se traduce prin inhibiţia organelor efectoare;
stimulează apoi paralizează placa motorie din muşchii striaţi; ♣ stimulează chemoreceptorii glomusului carotidian declanşând efecte
reflexe; ♣ stimulează apoi deprimă diferite formaţiuni neuronale în SNC; ♣ la doze mici apare- o acţiune de tip colinergic(parasimpatic)
cu, bradicardie, hipotensiune,bronhoconstricţie, creşterea secreţiilor, efecte antagonizate de atropină; ♣ la doze mijlocii apare tahicardie,
hipertensiune,contracţie apoi paralizie intestinală, midriază, stimularea chemoreceptorilor şi a centrilor bulbari cu polipnee, ♣
tremurături,creşterea secreţiilor, transpiraţii.convulsii, ♣ în doze mari : 50-150 mg hipotensiune şi paralizia musculaturii gastrointestinale;

14. Simpatomimetice- clasificare

Simpatomimeticele directe – acţionează direct asupra receptorilor adrenergici α şi β membranari; unele au efecte predominant α, altele au
efecte predominant β adrenergice.
Simpatomimeticele indirecte – pătrund în terminaţiile simpatice şi eliberează NA în fanta sinaptică, acţionând prin intermediul ei.

15.Simpatolitice- clasificare
Blocantele adrenergice, Neurosimpatolitice
Blocantele adrenergice (inhibitoare adrenergice=adrenolitice- blocante alpha si blocante beta)) – blochează direct receptorii adrenergici,
împiedicând astfel efectele substanţelor simpatomimetice şi efectele stimulării simpaticului.
Neurosimpatolitice (blocantele terminaţiilor adrenergice) – acţionează pe terminaţiile simpatice periferice şi epuizează depozitele de NA
sau împiedică eliberarea mediatorului chimic
16,17. Adrenalina- farmacocinetica, utilizari terapeutice, efecte farm.
Produsul de secreţie internă a medulosuprarenalei în condiţii de stres şi efort , creşte aportul de oxigen şi glucoză în creier şi musculatura
stristă • Sare hidrosolubilă în concentraţii de 1:50000 până la 1:200000 • Are 2 efecte principale: vasoconstricţia şi hipertensiunea
tranzitorie.
La locul injectării, produce iniţial o puternica vasoconstricţie a arteriolelor şi capilarelor, apoi vasodilataţie locală • În aplicaţiile pe
mucoasa bucală produce o ischemie evidenţiată prin culoarea palidăalbicioasă şi apariţia unor complicaţii: necroze, gangrene.
Adrenalina acţionează: • la nivelul SNC (agitaţie neuroleptică) • a aparatului respirator (bronhorelaxantă) • stimulează secreţia lacrimală şi
scade presiunea intraoculară
Are acţiune hipergliceminată prin: inhibarea eliberării de insulină şi stimularea glicogenolizei • Are acţiune lipolitică • Deoarece este un
antagonist al histaminei neutralizează fenomenele alergice şi combate şocul anafilactic
Efectul vasoconstrictor al adrenalinei este manifestat prin: • creşterea tensiunii arteriale • accelerarea pulsului • tahicardie • paloarea feţei •
sincopă cardiacă.
Adrenalina este contraindicată la: 1. bolnavii hipertensivi, aterosclerotici, cu tireotoxicoze, miocardite, afecţiuni cardiace decompensate,
2. diabet zaharat netratat 3. gravide în primul trimestru are efect teratogen iar în ultimul trimestru risc de declanşare a travaliului.
18.Noradrenalina- efecte farmacologice, utilizari terapeutice
Are o eficientă acţiune vasoconstrictoare periferică fără a influenţa însă circulaţia generală. • Nu creşte glicemia, nu tulbură metabolismul
bazal. • Toxicitatea sa este de 4 ori mai mică decât a Adrenalinei.
Supradozajul provoacă hipertensiune arterială marcată şi bradicardie. • Contraindicată la bolnavii hipertensivi, hipertiroidieni, diabetici,
bolnavi cu distonii neurovegetative. • Concentraţiile folosite în stomatologie sunt de 1/30.000-1/20.000. • Doza maximă admisă este de
0,34 mg.
19.Dopamina- mod de acțiune, utilizari tarapeutice, efecte adverse
efecte: } creşte forţa contractilă a miocardului, crescând debitul cardiac (efect β1 adrenergic) } scade rezistenţa periferică, producând
vasodilataţie mezenterică şi renală (e-fecte dopaminergice). } dozele mari măresc rezistenţa periferică totală prin efect vasoconstrictor α
adrenergic. } Se foloseşte sub formă de perfuzie i.v. mai ales în şoc cardiogen
Dopamina este de asemenea o catecolamina, dar lipsita de gruparea oxidril din pozitia ~ a lantului etil. Aceasta face ca substanta sa aiM
foarte slabe efecte asupra receptorilor adrenergici. La doze mici medicamentul actioneaza in principal asupra unor receptori specifici,
numiti receptori dopaminergici, care sunt diferiti de receptorii adrenergici, sunt prezenli la nivel splanchnic ~i renal ~i mai ales in
sistemul nervos central (a se vedea 13. Antipsihoticele ~i 20. Antiparkinsonienele). In periferie, prin intermediul receptorilor
dopaminergici dopamina produce vasodilatatie in teritoriul splanchnic ~i renal. In doze mai mari medicamentul poate stimula de
asemenea receptorii ~l adrenergici crescand activitatea cordului. rar in doze ~i mai mari stimuleaza ~i receptorii a adrenergici crescand
foarte mult tensiunea arteriala. Medicamentul se utilizeaza in cazuri selectionate de ~oc eand se administreaza in perfuzie intravenoasa, de
obicei in doze mai mici deeat cele care stimuleaza receptorii a adrenergici
20.Isoprenalina- efecte farmacologice, utilizari tarapeutice
Este un bronhodilatator cu efect intens şi durată relativ scurtă. Se administrează în inhalaţii (aerosoli) sau sublingual în combaterea crizei
de astm. Datorită efectului cardiostimulator (are şi efecte β1) se foloseşte injectabil în BAV, IC. } - Reacţii adverse: palpitaţii, tulburări de
ritm.
21. Medicatia betaadrenergica- salbutamol, terbutalina, bitolterol
Salbutamolul şi fenoterolul – sunt compuşi necatecolaminici cu efect bronhodilatator (au predominant acţiune β2 adrenergică; acţiunea β1
cardio stimulatoare este mai slabă). Molecula este stabil ; efectul este durabil. Principala indicaţie este astmul bronşic. Salbutamolul este
util şi ca relaxant uterin.
22.Efedrina- caracteristici, utilizari terapeutice
este un alcaloid a cărui structură chimică presupune prezenţa unui oxidril alcoolic, a unui substituent metil la carbonul α al catenei laterale
şi la gruparea amino; } Aceste particularităţi fac ca molecula să fie solubilă, să treacă uşor prin membrane, să nu fie degradabilă la nivel
intestinal; are efecte nervos centrale şi durată prelungită de acţiune. Acţionează prin mecanism indirect, eliberând NA din terminaţiile
simpatice, şi acţionează în mică măsură pe receptorii adrenergici.
efecte : } vasoconstrictor, cu creşterea TA; efectul este lent, cu durată mare şi mai puţin intens decât cel al adrenalinei. } stimulează
inima } provoacă stimulare psihomotorie cu îndepărtarea senzaţiei de oboseală. } bronhodilatator mai puţin intens decât adrenalina. } Nu
poate fi folosită timp îndelungat: după 7-10 zile apar fenomene de tahifilaxie (se explică probabil prin epuizarea depozitelor de NA).
23. Betablocantele- efecte farmacologice
Acțiuni rezultate din blocarea receptorilor adrenergici β1
- SNC →sedare;
- scăderea contracției miocard contractil și excitoconductor
Acțiuni rezultate din blocarea receptorilor adrenergici β2 - bronhii →bronhoconstricţie;
- pe vase de sânge → vasoconstricţie periferică;
- plămân → vasoconstricție cu HTA pulmonară;
- uter → ocitocic;
- muşchi scheletici → scad glicogenoliza;
- mușchi neted → contracție (digestiv + vezică urinară);
- ochi → scăderea tensiunii intraoculare, prin scăderea formării umorii apoase (efect util în
glaucom);

24.Anestezice generale- definitie, clasificare funcție de calea de administrare

-sunt substanțe ce produc: pierderea conștienței și suprimarea senzației de durere prin acțiunea asupra SNC
-se clasifică în anes. inhalatorii:gaze (protoxid de azot) și lichide volatile (halotanul, enfluranul) sau anes.intravenoase, ce pot fi
barbiturice sau nebarbiturice
25. Anestezice generale- mecanism de acțiune
- un prim mecanism, ce intersează canalele ionice ale neuronului se produce direct prin fixarea moleculelor de anestezic la partea
hidrofilă a proteinelor ce conțin pori apoși
- al doilea mecanism, se bazează pe teoria liposolubilității ce presupune pătrunderea anestezicului în membrană și modificarea
funcției canalelor ionice
26.Obiectivele utilizarii anestezicelor generale -abolirea conștienței, -analgezia, -relaxarea musculară

27.Caracteristici ale anestezicului ideal

-să producă pierderea conștienței, într-un grad reversibil și controlat
-să producă relaxare musculară completă
- să fie ușor de mânuit, neexplozibil, neinflamabil
-să nu producă efecte patologice asupra ap cardiovascular și asupra ficatului
-să aibe o inducție și trezire ușoară
-să nu fie iritant
-să fie rapid metabolizat și excretat
-să nu interfereze cu medicamentația pre și post anestezică
-doza terapeutică să depășească doza toxică

28.Anestezice inhalatorii- caracteristici farmacologice

-Potenţa acestor anestezice se exprimă prin concentraţia minimă alveolară (C.M.A.); aceasta reprezintă concentraţia minimă alveolară a
unui anestezic (la 1 atm.), care determină pierderea mişcărilor la 50% din subiecţii expuşi la un stimul nociv.
-Concentraţia anestezicului inhalator în sange sau ţesuturi este rezultatul solubilităţii sale si a presiunii parţiale
-Solubilitatea unui anestezic este exprimată obişnuit prin coeficientul de partiţie sange/gaz sau ţesut/ sange.
-Majoritatea anestezicelor inhalatorii sunt solubile egal în sange şi ţesuturi, astfel încat coeficientul de partiţie ţesut/sange este deseori
aproximativ 1
29.Mentionati proprietatile și utilizarile terapeutice ale halotanului. -lichid incolor, volatil cu miros dulceag
- se descompune la lumina, -neexplozibil și neinflamabil, -se absoarbe și se elimină pulmonar, -anestezic general puternic,-scade secrețiile
bronșice și provoacă bronhodilatație, -se utilizează pt anestezii de scurtă durată și la pacienții cu astm bronșic
30.Mentionati proprietatile și utilizarile terapeutice ale enfluranului.
Enfluranul este un eter halogenat (CHF2-O-CF2CFClH) folosit pentru anestezii de scurtă durată. Este metabolizat hepatic, aproximativ
80% eliminandu-se nemodificat, iar acţiunea sa anestezică generală este asemănătoare cu a halotanului.
Are următoarele avantaje faţă de halotan: risc scăzut de producere a aritmiilor, inducţie foarte rapidă (un minut şi jumătate) şi trezire mult
mai rapidă, relaxare musculară mult mai bună
Principalul său dezavantaj îl constituie deprimarea puternică a respiraţiei;

31.Ketamina- caracteristici, utilizari.

Ketamina este un anestezic nebarbituric cu acţiune rapida;
- produce aşa numita "anestezie disociativă", manifestată prin desprinderea de mediu, analgezie intensă şi somn superficial.
Creşte presiunea arterială şi frecvenţa cardiacă, nu relaxeaxă musculatura striată.
- este indicată pentru mici intervenţii chirurgicale, mai ales la copii; se poate administra i.v. sau i.m..
- are întrebuinţări limitate la adulţi, deoarece produce halucinaţii, delir si tulburări de comportament în timpul trezirii (acestea pot
fi combătute cu diazepam).

32.Mentionati care sunt scopurile utilizarii medicatiei preanestezice

Medicatia preanestezică se administrează cu 24 - 48 ore înaintea intervenţiei chirurgicale în următoarele scopuri:
- combaterea anxietăţii
- scăderea excitabilităţii neuro-vegetative a bolnavului
- realizarea unei inducţii rapide, plăcute, cu excitaţie minimă
- întreţinerea analgeziei
- diminuarea salivaţiei şi a secreţiilor bronşice
- reducerea dozei de anestezic general şi deci a toxicităţii
33. Medicatia asociata narcozei
Medicația asociată narcozei include: - blocantele neuro-musculare periferice se injectează i.v. pentru relaxarea musculaturii scheletice în
intervenţii chirurgicale, intubaţie, reducerea fracturilor. Pot fi:
o competitive: d-tubocurarina, Flaxedil, Pavulon;
o depolarizante: Succinilcolina
- antiemetice (antihistaminice, scopolamina) - reduc riscul vărsăturilor postanestezice
 - neuroleptic (Droperidol) în asociere cu un analgezic puternic (Fentanyl citrat) – ceea ce constituie neuroleptanalgezia (cele 2
medicamente pot fi incluse într-un singur preparat - Innovar). Combinarea acestora cu N2O şi O2 reprezintă neuroleptanestezia.
- neuroleptanalgezia este o formă specială de anestezie intravenoasă în care bolnavul este conştient, indiferent psihic, stabilizat
vegetativ şi nu simte durerea.

34. Anestezice locale- clasificare funcție de structura chimica

Clasificarea anestezicelor locale se face dupa stuctura chimica in:
I. Esteri: esteri ai acidului benzoic: o cocaina, o benzocaina (Etilaminobenzoat), o butacaina, o hexylcaina (Cyclaina) o
piperocaina (Metycaina)
1. esteri ai acidului meta-aminobenzoic: cyclomethycaina (Surfacaina)
2. esteri ai acidului para-aminobenzoic (PAB)
o procaina (Novocaina), o cloroprocaina (Nesacaina), o proparacaina (Ophtaine), o tetracaina (Pontocaina)
II. Amide:
1. derivaţi de xilidina:
o lidocaina (Xylocaina, Xilina)
o mepivacaina (Carbocaina)
o etidocaina (Duranest)
o bupivacaina (Marcaina)
2. derivaţii de toluidină: prilocaina (Citanest)
3. dibucaina (Nupercaina)
III. Alte anestezice locale: Dyclonina, Articaina (Ultracaina).

35. Anestezice locale- mecanism de acțiune

Anestezicele locale stabilizează membrana fibrelor nervoase, crescând pragul excitabilităţii şi micşorând procesul de depolarizare.
Acţiunea se datoreşte diminuării permeabilităţii membranare pentru ionii de Na+, cu scăderea influxului ionilor de Na+.
Există 2 ipoteze ale mecanismului de acţiune:
a. Moleculele lipofile de AL se dizolvă în structurile lipidice ale membranele neuronale, modificând conformaţia
macromoleculelor lipoproteice, exercitând o presiune dinspre exterior asupra canalelor de Na+, comprimându-le şi împiedicând
astfel influxul ionilor de Na+.
b. După ce moleculele lipofile de AL traversează membrana neuronală, în interiorul celulei suferă o protonizare şi blochează
porţiunea interioară a canalelor de Na+, legându-se de nişte receptori specifici.
Aceste 2 posibilităţi explică împiedicarea propagării potenţialului de acţiune.
Impiedicarea influxului ionilor de sodiu stabilizeaza membrana fibrelor nervoase, facand-o mai putin excitabila si blocand astfel
conducerea influxului nervos.
36. Anestezice locale- farmacocinetica
AL se absorb în general proporţional cu concentraţia soluţiilor folosite (riscul toxicităţii sistemice este mai mare pentru soluţiile
concentrate) şi cu potenţa vasodilatatoare.
AL se leagă în proporţie variabilă de proteinele plasmatice, amidele mai mult decât esterii.
Se distribuie preferenţial în ţesuturile bogat vascularizate (creier, plămâni, miocard, ficat, rinichi) de unde sunt treptat redistribuite spre
ţesutul adipos şi muscular. Străbat uşor bariera hematoencefalică şi placenta.
Compuşii esterici sunt metabolizaţi rapid prin hidroliză de către esterazele plasmatice, ceea ce determină o durată relativ scurtă a
anesteziei şi o toxicitate redusă. Compuşii amidici sunt metabolizaţi mai lent de către enzimele microzomiale hepatice. Aceasta contribuie
la durata mai mare a efectului şi explică toxicitatea mai mare.
AL se elimină renal, cele esterice integral ca metaboliţi, cele amidice 90% ca metaboliţi şi 10% nemodificate.

37. Anestezice locale- acțiuni farmacologice

a) la nivelul SNC - absorbindu-se de la locul de aplicare, ele pot produce fenomene de excitaţie, urmate de deprimare, uneori o stare
confuzională (asemănătoare ebrietăţii), comă şi în final paralizia centrilor respiratori.
b) la nivelul SNV - produc un răspuns vasodilatator, hipotensor, având şi o oarecare acţiune antispastică la nivelul musculaturii netede.
c) la nivelul cordului - produc deprimarea miocardului prin inhibarea excitabilităţii. În supradozare, deprimarea miocardului poate fi
severă. Dar acest efect se valorifică terapeutic în tratamentul aritmiilor cardiace.
38. Anestezice locale- modalitati de administrare
• anestezia de suprafaţă (de contact), când substanţa este aplicată pe mucoase şi plăgi, acţionează în primul rând asupra terminaţiilor
nervoase; este utilizată în ORL, oftalmologie, dermatologie, gastroenterologie, urologie, etc.
• anestezia de infiltraţie, când anestezicul este injectat în ţesuturi, strat cu strat, în soluţie diluată, în volum relativ mare, acţionând asupra
tuturor elementelor nervoase în zona respectivă.
• anestezia de conducere, realizată prin injectarea soluţiei anestezice în vecinătatea unui trunchi sau plex nervos (anestezie tronculară,
plexală); în acest caz AL realizează bloc nervos, cu insensibilizarea regiunii situate distal de locul administrării.
• anestezia epidurală (peridurală), în spaţiul epidural în jurul nervilor rahidieni, de la ieşirea din dura mater, la găurile de conjugare, în
regiunea lombară.
• anestezia rahidiană (rahianestezie) când substanța se injectează în spatiul subarahnoidian, în lichidul cefalorahidian,printre vertebrele
lombare 3 şi 4.
39. Anestezice locale- efecte adverse
Reacţiile alergice sunt relativ frecvente pentru compuşii de tip ester. Pot apare prurit, erupţii urticariene, dispnee, crize astmatice, chiar
şoc anafilactic. A.nestezicele amidice pot produce un accident deosebit de grav - hipertermie malignă, ce apare prin mecanism
idiosincrazic.
Creşterea brutală a calciului determină rigiditate musculară, acidoză metabolică şi hipertermie. Mortalitatea este de 50%. Tratamentul
specific constă în injectarea i.v. de dantrolen 1mg/kgc.
Mortalitatea prin anestezicele locale folosite în practica stomatologică este de 1/40.000.000.
40. Xilina- proprietăți, acțiuni, utilizari terapeutice
Xilina:
- este o acetamidă, cu un pH de aproximativ 6,5, sintetizată de Lofgren în 1943
- se comercializează sub formă de soluţii apoase, izotone, sterile, apirogene
- soluţia de xilină conţine un conservant numit metilparaben sau metilbisulfit care poate induce reacţii severe la persoanele
alergice
- difuzează imediat prin ţesutul interstiţial şi prin învelişul lipidic al nervilor
- se metabolizează în ficat (90%) iar metaboliţii şi 10% din substanţa nemetabolizată se elimină renal
- anestezia se instalează rapid (3-4minute)
- efectul se păstrează 2-3 ore
- produce o uşoară vasodilataţie necesitind asocierea cu un vasoconstrictor (adrenalina) care prelungeşte actiunea la locul
injectarii.
 - se resoarbe prin mucoasa orală, deci, poate fi întrebuinţată cu succes şi în anesteziile contact, în concentraţie de 5-10% (sub
formă de soluţii, paste, preparate pulverizabile).
În stomatologie, xilina este cel mai utilizat anestezic loco-regional.
Se mai găsește alături de prilocaină în preparatele EMLA plasture și EMLA cream (EMLA - Eutectic Mixture of Local Anesthetics) care
se utilizează pentru anestezia topică a pielii pentru proceduri cum ar fi: inserția de catetere, puncția venoasa, tratamente injectabile;
proceduri chirurgicale superficiale.
Alte utilizări: are efect antiaritmic cardiac, valorificat în aritmii ectopice. Însă, este contraindicată în tulburări de conducere atrio-
ventriculară, în insuficienţa cardiacă.

41.Procaina-proprietăți, acțiuni, utilizari terapeutice

Procaina (novocaina) ester al acidului para-aminobenzoic:
- cel mai folosit anestezic local până la descoperirea xilinei
- pulbere incoloră, cristalină, solubilă în apă
- efect puternic anestezic asupra fibrelor şi terminaţiilor nervoase numai dacă substanţa este introdusă intratisular
- deoarece este simpatolitică, produce vasodilataţie locală care ajută la absorbţia mai rapidă a substanţei anestezice în circulaţia
sistemică, determinând o durată de acţiune scurtă, 15-30 minute, trebuie asociată cu un vasoconstructor
- acţiune hipotensivă.
In doze mari, determină fenomene toxice ale SNC, la început de tip excitativ (convulsii, dispnee), iar ulterior de tip inhibitor hipotensiune
arterială, bradicardie şi moarte prin oprirea cordului şi respiraţiei.
Datorită injectării prea rapide a cantităţilor de anestezic prea mari sau a concentraţiilor ridicate, se apreciază că toxicitatea novocainei
creşte în proporţie geometrică cu concentraţia.
Cantitatea maximă de substanţă ce poate fi administrată într-o şedinţă nu va depăşi doza de 0,8-1 g novocaină.
Acţiune alergică, se manifestă prin apariţia rapidă a simptomelor caracteristice.
În stomatologie se utilizează concentraţiile:
- 0,25%-0,33% -0,50% - pentru anestezia prin infiltraţie locală;
- 0,50%-1% - pentru anestezii plexale;
- 2% - pentru anestezii tronculare periferice.

42.Absorbtia medicamentelor, mecanismele absorbtiei, factori care influențează absorbtia

- procesul de trecere a substanţei medicamentoase (molecule, ioni) de la locul
dizolvării până în circulţia sangvină. În absorbţie are loc fenomenul de traversare a
membranelor biologice.
- Modalităţile de trecere ale moleculelor substanţelor prin membrane sunt grupate în procese de: transport pasiv şi transport specializat.
În transportul pasiv, filtrarea este o modalitate de trecere de pe o parte a membranei pe
cealaltă a moleculelor mici şi hidrosolubile
Difuziunea simplă se produce prin diferenţa de concentraţie de la nivelul celor două feţe
ale membranei, deplasarea moleculelor având loc în sensul gradientului de concentraţie;
În transportul specializat intervin mecanisme specifice fiecărui tip de transfer.
a. Difuziunea facilitată
b. Transportul activ
c. Transportul prin ioni pereche
d. Pinocitoza realizează transportul lipidelor, vitaminelor liposolubile
Factori:
1. factori care ţin de medicament:
- proprietatile fiz-chim ale medicamentului (ex: solubilitatea, mărimea moleculelor)
- dimensiunea particulelor solide
- concentraţia
- forma farmaceutica administrată
2. factori care ţin de organism:
- calea de administrare
- factori fiziologici (vârsta)
- factori patologici
43.Interactiuni medicamentoase la nivelul absobtiei- exemple
a) Modificarea de pH a sucurilor gastric şi intestinal -un pH acid reduce absorbţia medicamentelor alcaline, iar un pH alcalin scade
absorbţia medicamentelor acide.
b) Combinarea în tubul digestiv -prin formarea de chelaţi sau complexe greu absorbabile (tetraciclina în combinaţie cu metale bivalente
sau trivalente);
c) Sindroamele de malabsorbţie apărute ca urmare a administrării unor medicamente. Neomicina prin acest mecanism inhibă absorbţia
fierului, vitaminei B12 şi a acidului folic.
d) Scăderea motilităţii intestinale prin parasimpatolitice, antihistaminice H1 poate scădea absorbţia
44.Distributia medicamentelor, definitie, factori care influențează distributia
- se realizează după absorbţie şi este procesul în care are loc transportul medicamentelor în sânge şi difuziunea în ţesuturi, în diferitele
compartimente lichidiene ale organismului.
Factorii care influenţează distribuţia medicamentelor sunt:
a. circulaţia sangvină: organele cu o vascularizaţie bogată (ficat, muşchi, rinichi) captează o
cantitate mare de substanţe, spre deosebire de organele slab irigate (oase, piele) care captează
cantităţi reduse de medicamente;
b. permeabilitatea capilară şi existenţa unor bariere fiziologice
- bariera hematoencefalică: medicamentele liposolubile pot trece cu uşurinţă în creier, iar
difuzibilitatea moleculelor polare, hidrosolubile este foarte mult limitată;
- bariera placentară este foarte permeabilă pentru substanţe medicamentoase, mai ales în cazul
sarcinii, unele medicamente distribuindu-se şi în organismul fetal, cu apariţia unor efecte toxice.
c. raportul dintre solubilitatea în apă şi lipide (coeficientul de partiţie) – medicamentele
liposolubile pătrund uşor în ţesuturile bogate în lipide (creier, ţesut adipos).
d. legarea de proteinele plasmatice poate modifica distribuţia în organism. Astfel, fracţiunea
legată este inactivă, nu se elimină şi nu se transformă. Numai fracţiunea liberă este activă
farmacodinamic
e. legarea de proteinele tisulare duce la depozitarea unor medicamente în ţesuturi (Tetraciclina
se acumuleaza în oase). In anumite condiţii se pot mobiliza, cu apariţia unor efecte toxice.
45.Consecintele metabolizarii medicamentelor, interacțiuni la nivelul metabolizarii
•inactivarea substanţei; •activarea biologică a substanţei - în acest caz se administrează un pro-drug (compus
inactiv) care în organism se transformă într-un produs activ terapeutic
•creşterea efectului terapeutic;,•obţinerea unor metaboliţi activi din punct de vedere farmacodinamic; •obţinerea metaboliţilor cu alt efect
terapeutic; •obţinerea metaboliţilor toxici ; •obţinerea de compuşi toxici - când se administrează un compus inactiv care prin
metabolizare duce la compus toxic (ex: parationul)
Procesul metabolic de la nivel microzomial hepatic poate fi influenţat de administrarea concomitentă a mai multor substanţe, în urma unor
fenomene de interacţiune, care sunt inducţia enzimatică şi inhibiţia enzimatică.
Inducţia enzimatică: este un proces metabolic care constă în stimularea sintezei unor enzime cu rol în metabolizarea medicamentelor, sub
acţiunea unei substanţe exogene numită inductor enzimatic.
Inducţia enzimatică este însoţită de creşterea sintezei proteice microzomiale hepatice şi la nivelul citocromului P450.
Substanţele medicamentoase cu acţiune inductoare enzimatică sunt numeroase:
• barbiturice, • glutetimida meprobamatul• fenitoina • carbamazepina • rifampicina
griseofulvina
Inhibiţia enzimatică: este un proces care interferă cu activitatea enzimatică normală prin
inhibarea unor reacţii enzimatice, datorită împiedicării legării substratului. Acest proces este un
fenomen de sens opus inducţiei enzimatice

46.Caile de excretie a medicamentelor

Eliminarea med pe cale renală - implică 3 procese:
- filtrare glomerulară - majoritatea med. se filtrează
- reabsorbţia tubulară - med se întorc către mediul intern
- secreţia tubulară - med vin dinspre organism către tubul renal
Elimin med pe cale digestivă - se elimina substante admin oral:
- insolubile şi neabsorbabile (cărbune, ulei de parafină)
- solubile şi neabsorbabile (streptomicina, kanamicina, sulfat de Mg)
* prin salivă - se elimina iod, alcaloizi
* prin bilă - se elimina contraceptivele orale
Elimin med. pe cale pulmonară - prin epiteliul alveolar (subst volatile şi gazoase: protoxid de azot)
- prin secreţii bronşice
Elimin med pe cale cutanată - prin secreţie sudorală: metale grele, uleiuri volatile
- pot realiza depozite în celule
- persistenţa timp îndelungat a unor med (As, Hg) în fanere - toxicitate
Elimin prin secreţia lactată
Elimin prin secreţia lacrimală

47.Transportul medicamentelor în sânge, interacțiuni la nivelul transportului

La nivelul proteinelor plasmatice au loc fenomene de interacţiune şi
concurenţă cu deplasarea medicamentului legat de pe acest sediu, creşterea eficacităţii şi chiar
apariţia de efecte toxice. (administrării de antiinflamatoare nesteroidiene la tratament cu
anticoagulante orale sau antidiabetice orale, din cauza legării puternice de proteinele plasmatice
ele deplasează de pe acest sediu medicamentele, cu creşterea proporţiei formei libere şi apariţia
de efecte adverse - hemoragii, respectiv hipoglicemie).

48.Descrieti etapele fazei farmacodinamice

Legarea medicamentelor de receptor (R) cu formarea complexului medicament/receptor (MR) – etapa desfasurata la locul de actiune
Aparitia unor modificari locale (actiune primara) care se traduce prin aparitia efectului farmacodinamic (Ef)
M = R↔ MR→ Ef
Afinitatea pentru receptor inseamna capacitatea medicamentului de a se lega şi forma complexul cu receptorul.
Activitatea intrinsecă = capacitatea medicamentului de a produce un efect

49. Reglarea numarului de receptorilor

Reglarea numarului de receptori
- up-reglare R:cand un R este blocat pentru o perioada mai mare de timp sau atunci cand scade
cantitatea de agonist, creste numarul de receptori
- down- reglare:prezenta continua a unui agonist determina scaderea numarului de receptori sau
distrugerea acestora

50.Definiti medicamentul agonist deplin și agonist partial

Agonist deplin = stimulant (med. care au afinitate mare si eficacitate
crescuta;viteza mare de legare si disociere de receptor,ex.adrenalina, morfina, histamina)
-agonist partial(med. cu afinitate slaba, eficacitate slaba,viteza moderata de legare si disociere
de receptor;produce un efect mai slab comparativ cu agonistul deplin cand este saturat
receptorul;actioneaza ca antagonist in prezenta unui agonist complet, ex.ergotamina, succinilcolina)
51. Definiti medicamentul antagonist
antagonist(au afinitate mare, nu au eficacitate, au viteza foarte scazuta de
legare si disociere)

52.Definiti antagonismul competitiv și necompetitiv

Antagonist competitiv
- Antagonistul se leaga reversibil de R, nu produce efect farmacologic ( ex.alfa blocante, beta
blocante, calcium blocante)
- poate fi dislocat de cantitati excesive de agonist
- Ex.propranololul antagonizeaza adrenalina pe R beta adrenergici
- Ex: acetilcolina → fixare pe receptor → scade presiunea intraoculară,atropina → fixare pe
receptor, îl blochează, nu mai lasă acetilcolina să se fixeze → creşte presiunea intraoculară;
- UTILIZARE- INTOXICATII (atropina este indicata in intoxicatia cu pilocarpina, nalorfina in
intoxicatia cu opioide

Antagonist necompetitiv
- antagonistul nu este deplasat de agonist
- antagonistul noncompetitiv scade potenta si efectul maxim al agonistului (memantina este
antagonist necompetitiv cu receptorul NMDA- receptori pentru glutamat)

53.Hipnoticele: definitie, mecanism de actiune, efecte farmacologice, reactii adverse.

Definiție: Sunt medicamente capabile să producă deprimarea gradată a SNC, dependentă de doză şi anume:

· în doze mici au efect sedative;

· în doze mijlocii efect hipnotic;

· în doze mari produc anestezie generală.

Mecanism de acțiune: deprimă SRAA și rinencefalul cu diminuarea consecutivă procesului de vigilență corticală

Efecte farmacologice:

-efect sedativ ce constă în deprimare psihomotorie cu liniștire, diminuarea reacțiilor psihovegetative, -efect hipnotic, -acţiune
anticonvulsivantă

Reacții adverse: - diminuarea performanțelor psihomotorii, - stare de oboseală, -amețeală, -reacții alergice –dependența

54. Hipnotice nebarbiturice : exemple si principalele caracteristici farmacologice.

SEDATIVE-HIPNOTICE NEBARBITURICE
Fac parte din clase chimice diferite:
1. ALDEHIDE• reprezentate de cloralhidrat şi triclofos
• se caracterizează prin:
– proprietăţi farmacologice comune: sedative (în doze mici) hipnotice (în doze mari); efectul
hipnotic se instalează în 30 minute şi durează aproape 6 ore şi este rezultatul formării unui
metabolit activ - tricloretanolul.
– indicaţii asemănătoare: stări de hiperexcitabilitate, insomnii mai ales la copii şi bătrani
– iritaţia mucoaselor (triclofosul mai puţin) - ceea ce impune administrarea după mese şi asocierea
cu mucilagii; afectare hepatică, renală şi cardiacă, alergie, dependenţă.
• hidratul - soluţie (doza hipnotica 500-2000 mg/zi), triclofos (Hipnogal+) - sirop
2. DERIVAŢI DE PIPERIDINĂ au structură şi proprietăţi farmacologice asemănătoare barbituricelor.
• GLUTETIMIDA (Doriden, Noxyron) - este un sedativ-hipnotic, al cărui efect se instalează rapid
el durează 6-7 ore; are utilizări limitate din cauza riscului de toleranţă si dependenţa. Abuzul
cronic de glutetimidă poate duce la psihoze, convulsii şi hiperpirexie.
• METIPRILONA (Noludar) - este asemănătoare glutetimidei, dar reduce somnul paradoxal. Se
administrează ca şi aceasta, oral, comprimate.
3. CHINAZOLONE
• METAQUALONA este prototipul acestor sedative-hipnotice. Produce somn cu durată medie,
intensifică somnul paradoxal; în plus, are şi proprietăţi anticonvulsivante, antihistaminice,
anxiolitice şi anestezice primate. Efectele adverse sunt reduse: parestezii, tulburări digestive. Dezvoltă dependentă.
4. CARBAMATI
•ETINAMATUL (Valamid) - are acţiune hipnotică de scurtă durată, nu influenţează somnul paradoxal. Se administrează oral, capsule.
Produce dependenţă, iar sindromul de abstinenţă este asemănător cu cel
al barbituricelor.
•MEPROBAMATUL - este un anxiolitic, care intensifică somnul paradoxal, fără să influenţeze faza
cu unde lente. Se administrează oral, comprimate în insomnia bătranilor. Produce dependenţă; sindromul de abstinenta se manifestă prin
anxietate, insomnie, halucinaţii.
5. BENZODIAZEPINE • Constituie medicaţia sedativă-hipnotică de elecţie, cu cea mai largă utilizare fie pentru
inducerea somnului (flurazepam, triazolam), fie pentru menţinerea lui (nitrazepam, flurazepam,
flunitrazepam).
• Spre deosebire de alte sedative-hipnotice, benzodiazepinele nu sunt deprimante neuronale
generale., • In prezent nu este precizat dacă proprietăţile lor antianxioase sunt distincte de efectele lor
sedative-hipnotice.
• NITRAZEPAMUL (Mogadon) - produce somn profund, de lungă durată, intensificat de acţiunea
anxiolitică. Are un t1/2 de aproximativ 24 ore şi astfel acţiunea sa sedativă poate persista şi
ziua următoare. Se administrează oral, 2-4 comprimate, seara, în insomnie condiţionată de
anxietate.
• FLURAZEPAMUL (Durapam) - produce efecte hipnotice dupa 20-40 minute de la administrarea unei
doze orale (de 1-2 mg) , cu o durată de 6-8 ore.
• TRIAZOLAMUL (Halcion) - este utilizat pentru tratamentul oral de scurtă durată al insomniei.
Poate cauza anxietate în timpul zilei şi insomnie rebound.
• TEMAZEPAMUL - creşte durata somnului; nu influenţează latenţa somnului.

55. Hipnotice barbiturice : exemple, mecanism de actiune, efecte farmacologice, indicatii, clasificare, farmacocinetica, reactii
adverse, tratamentul intoxicatiei acute cu barbiturice.
SEDATIVE-HIPNOTICE BARBITURICE
• Barbituricele utilizate în terapeutică sunt derivaţi ai acidului barbituric (care este lipsit
de acţiune deprimantă asupra SNC) sau ai acidului tiobarbituric (rezultat prin înlocuirea
oxigenului la C2 cu sulf) (Fig. nr. 6).
• Toţi derivaţii sunt insolubili în apă, dar sărurile lor sodice sunt hidrosolubile.
Acţiune farmacodinamică
• barbituricele deprimă intreg SNC, dar, mai ales sistemul reticular activator şi rinencefalul.
Acţiunea lor depinde de doză şi de calea de administrare şi poate fi sedativă, hipnotică sau
narcotică.
După durata efectului se descriu:
• barbiturice cu durată ultrascurtă (acţiunea se instalează în secunde şi durează 30 minute):
• Metohexital (Brevital)
• Tiopental (Penthotal)
• barbiturice cu durată scurtă (aproximativ 2 ore):
• Pentobarbital (Nembutal)
• Secobarbital (Seconal)
• Ciclobarbital
• barbiturice cu acţiune intermediara (3-5 ore):
• Amobarbital (Amytal, Dormital)
• Butabarbital (Butisal)
• barbiturice cu acţiune lungă (peste 6 ore):
• Fenobarbital (Luminal)
• Mephobarbital (Mebaral)
Toate si ami ales cele cu durata lugna de actiune - fenobarbitalul au actiune anticonvulsivanta fiind eficace in epilepsie
Nu au acţiune analgezică, însă, în cazul asocierii cu un analgezic, pot să-i potenţeze efectul,
prin relaxarea pe care o produc.
• deprimă transmisia neuro-musculară (potenţează efectul curarizantelor);
au efect redus (în doze sedative) asupra sistemului cardio vascular:
• pe măsura creşterii dozei barbituricele deprimă transmisia ganglionara şi scad presiunea
sanguină si frecvenţa cardiacă.
• dozele toxice pot produce colaps circulator (mai ales prin deprimare vaso- motorie medulară)
• deprimă respiraţia la multiple nivele.
• multe barbiturice (îndeosebi fenobarbitalul) induc enzimele microsomiale hepatice care
metabolizează medicamentele, producand creşterea:
• degradării barbituricelor, cu instalarea toleranţei
• inactivarii altor compuşi (anticoagulante, fenitoin, digitoxin, teofilină, glucocorticoizi) cu
potenţiale probleme (sorioase) de interacţiune medicamentoasa.
• dozele anestezice de barbiturice pot suprima transportul tubular renal.
• pot induce porfirie.
Mecanism de acţiune
• Barbituricele acţionează la nivelul sinapselor GABA-ergice, in doze mici, avand acţiune
asemănătoare acidului γ-aminobutiric (GABA - un neuretransmiţător inhibitor), sau intensificand
efectele acestuia.

• Mecanismul acţiunii "GABA-like" este neclar. Barbituricele pot inhiba un sistem neuronal de
captare pentru GABA sau pot stimula eliberarea GABA.

• Acţionează şi postsinaptic, asemănător cu GABA, intrand în competiţie la nivelul receptorului

GABA-A (fig. nr.7), cu antagoniştii GABA.
Farmacocinetică
• Durata de acţiune a barbituricelor depinde de rata metabolizării hepatice, de gradul lor de
liposolubilitate şi de proporţia legarii de proteinele plasmatice (care reduce excreţia renală).

• Barbituricele cu acţiune lungă sunt metabolizate, în principal în ficat prin oxidarea

radicalilor la C5, cu producerea unor derivaţi mai polari cu liposolubilitate mică.

• Barbituricele cu acţiune ultrascurtă sunt foarte liposolubile astfel incat, atat instalarea,
cat şi durata acţiunii sunt foarte scurte. Ele străbat rapid bariera hemato-encefalică şi apoi sunt
îndepărtate rapid din creier, fiind redistribuite la alte ţesuturi (ex. muşchi).

• Barbituricele se absorb bine după administrarea orală, intrarectală sau intramusculară. Ajunse
în sange se fixează reversibil pe proteinele plasmatice. Străbat uşor bariera placentară, realizand
în sangele fetal concentraţii apropiate de cele din sangele matern.

Utilizări terapeutice
limitate (datorită acţiunii neselective, indicelui terapeutic mic, dezvoltării toleranţei şi
dependenţei) pentru:
• inducerea somnului (cele cu acţiune scurtă) sau menţinerea somnului (cele cu acţiune lungă)
• sedare în stări de anxietate, agitaţie
• tratamentul de urgenţă al convulsiilor (ex. în status epileptic - fenobarbital, pentobarbital,
amobarbital)
• anestezie în chirurgie (tiobarbiturice cu acţiune ultrascurtă) reducerea edemului cerebral
postchirurgical sau posttraumatic şi
erebral în timpul ischemiei (deoarece
barbituricele scad semnificativ utilizarea cerebrala a O2).
Efecte adverse
• constau în somnolentă reziduală, iar la bătrani stare de excitaţie paradoxală, erupţii
cutanate, porfirie.
• abuzul de barbiturice poate favoriza apariţia dependentei; sindromul de abstinenţă este mai
evident in cazul barbituricelor cu eliminare rapidă.
• oprirea bruscă a administrării barbituricelor la epileptici poate declanşa status epileptic (de
aceea va fi evitată oprirea brutală a tratamentului).

In caz de supradozaj (o doză de 5-10 ori mai mare ca doza hipnotică) se poate produce intoxicaţia
acută, manifestată prin comă, diminuarea reflexelor (deşi reflexele tendinoase profunde sunt de
obicei intacte), deprimare respiratorie severă, hipotensiune cu colaps cardio-vascular şi
insuficienţă renală.
Tratamentul implica supravegherea continuă a pacientului, menţinerea respiraţiei, a temperaturii
corpului şi a funcţiei renale, creşterea eliminării
rin forţarea diurezei cu manitol sau alcalinizante, dializă oneală şi hemodializă.
56. Benzodiazepinele : exemple, mecanism de actiune, efecte farmacologice, indicatii, reactii adverse, contraindicatii.
Tip-diazepam:
DIAZEPAM,MEDAZEPAM,CLORDIAZEPOXID,CLORAZEPAM,BROMAZEPAM,FLURAZE-
PAM
Tip-oxazepam: OXAZEPAM,LORAZEPAM
Tip-alprazolam: ALPRAZOLAM, ESTAZOLAM, TRIAZOLAM
Tip-clobazam: CLOBAZAM, TRIFLUBAZAM
Tip-tofisopam: TOFISOPAM
Tip-midazolam: MIDAZOLAM
MECANISM DE ACŢIUNE:
• Benzodiazepinele se fixează la subunitatea alfa a receptorului GABAA.
• Are loc o creştere a influxului de ioni de Cl care se datorează creşterii frecvenţei de deschidere a canalelor de clor
•BDZ cresc eficienţa inhibiţiei sinaptice GABA-ergice prin hiperpolarizare, ceea ce reduce frecvenţa
de descarcare a potenţialelor
• Utilizarea repetată, a BDZ poate dezvolta apariţia toleranţei şi a dependenţei care sunt
încrucişate pentru toti compuşii acestei clase.
• Farmacodependenţa se dezvoltă la administrarea de doze mari timp îndelungat
• Întreruperea bruscă a tratamentului declanşează sindromul de abstinenţă:
– Brusc şi sever pentru benzodiazepinele cu T1/2 scurt (triazolam, alprazolam, oxazepam, tofisopam)
– La câteva zile de la întreruperea administrării pentru benzodiazepinele cu T1/2 lung (diazepam,
medazepam, clobazam)
ELEMENTE FARMACOTOXICOLOGICE: Sindromul se abstinență se caracterizează prin: tulburări de
somn,anxietate,agitație,iritabilitate,cefalee,tremor,mialgii,sudorație,diaree,stare confuzională, alte manifestări psihotice, uneori convulsii.
Antidotul:
FLUMAZENIL
• Acţionează ca antagonist competitiv cu benzodiazepinele (pentru situsul benzodiazepinic)
• Se administrează pe cale intravenoasă, cu următoarele precautii:
– Poate declanşa sindromul de abstinenţă la dependenţi
Pot apărea convulsii în cazul unui tratament anticonvulsivant preexistent
alte acţiuni:
– Acţiune hip otică (au înlocuit barbituricele): pot să inducă şi să asigure un somn asemănător
celui fiziologic
• Utilizate în hiposomnii psihogene, nevrotice
– Acţiune miorelaxantă prin inhibarea reflexelor polisinaptice; la doze mari intervine şi o acţiune
de deprimare a transmisiei neuromusculare
• Utilizate în stări spastice ale muşchlor striaţi
– Acţiune anticonvulsivantă (împiedicarea apariţiei convulsiilor prin deprimarea procesului de
difuzare subcorticală a descărcărilor convulsivante)
• Utilizate în unele stări convulsive
– Inducţia anesteziei generale şi preanestezie

57. Medicamentele antipsihotice: mecanism de actiune, clasificare, exemple.

MECANISM DE ACŢIUNE:
1. Antagonism predominant dopaminergic, pe receptorii D2 si D1
• Medicamentele antipsihotice reduc activitatea sinaptică a dopaminei în creier
• Dopamina interacţionează cu receptorii postinaptici D1 şi D2 şi cu autoreceptorii presinaptici D2. O parte este racaptată şi metabolizată
de monoaminooxidazamitocondrială
• Receptorii postinaptici D1 activează aenilatciclaza (prin intremediul proteinelor Gs) şitransformă ATP-ul în AMPc. Receptorii D2
inhibă adenilat ciclaza (prin intermediul proteinelor Gi)
Receptorii presinaptici D2 stimulează fosfolipaza C care transformă fosfatidilinozitol difosfat în IP3 şi
DAG
• Receptorii dopaminici:
– 7 domenii transmembranare şi sunt cuplaţi cu proteina G
• Antipsihoticele blochează receptorii dopaminergici D2 în special în sistemul mesolimbic frontal. Dintre acestea tioxantenele,
fenotiazinele şi clozapina blochează şi receptorii D1.
• Blocarea receptorilor D2 în corpul striat pare a fi responsabilă de majortatea efectelor secundare.
2. Antagonism predominant serotoninergic pe receptorii 5HT2
3. Depletia catecolaminelor (DA, NA, Adr)
CLASIFICARE:
A.În funcţie de mecanismul de acţiune
• Antagonişti predominant dopaminergici
• Antagonişti predominant serotoninergici
B.Din punct de vedere al structurii chimice
• fenotiazine
• tioxantene
• butirofenone
• neuroleptice cu structură chimică diversă (cele atipice)
C. În funcţie de profilul farmacodinamic:
• Neuroleptice sedative
- efect sedativ şi anxiolitic intens
- acţiune antipsihotică mai slabă
- indicate în stări de agitaţie psihomotorie acută
• Neuroleptice “incisive” dezinhibitorii
- Efect sedativ slab
Efect antipsihotic intens (asupra simptomelor pozitive şi ale schizofreniei)

58. Medicamentele antipsihotice : exemple, efecte farmacologice, indicatii, efecte secundare si reactii adverse, contraindicatii
Neurolepticele se mai numesc şi tranchilizante majore sau antipsihotice şi au fost introduse în terapie în anii 50. Descoperirea lor a
reprezentat un pas uriaş în dezvoltarea psihiatriei, înlocuind în tratamentul psihozelor cămaşa de forţă.
Psihozele (schizofrenia, paranoia, mania) tulburări de ordin calitativ ale proceselor psihice. Bolnavul nu este conştient de boala sa.

EFECTELE ASUPRA SNC

1. Neurolepticele deprimă sistemul nervos vegetativ atât în componenta centrală cât şi cea periferică
2. Efect antivomitiv
realizat prin deprimarea zonei chemoreceptoare declanşatoare a vomei din bulb.
Efectul se obţine la doze inferioare celor antipsihotice
3. Acţiune hipotermizantă realizată prin inhibarea centrului termoreglator.
Reprezintă un avantaj pentru anumite intervenţii chirurgicale care necesită scăderea metabolismului
4. Acţiuni la nivelul sistemului endocrin
- La femei: • se poate produce o creştere a secreţiei de prolactină având consecinţă amenoree, galactoree, teste de sarcină fals pozitive
- La bărbaţi: • ginecomastie, scăderea libidoului
5. Tulburări extrapiramidale (factori
favorizanţi):
Persoanele în vârstă, consumul de băuturi alcoolice, hipocalcemia
a. Fenomenele parkinsoniene se pot dezvolta după o lună de tratament:
Rigiditate
Tremor
Facies imobil
O tulburare motorie înrudită cu Parkinsonul este tremorul perioral (sindromul iepurelui) care poate apărea la mai multe luni de tratament.
CLORPROMAZINA (Clordelazin+, Largactil®, Plegomazin®) drj 25 mg f. 5 ml cu 25 mg.
Efectul antihalucinator este moderat, iar cel antiautistic slab.
Are şi efect antiemetic. Produce răspunsuri vegetative pronunţate, mai ales hipotensiune arterială
ortostatică.
Se administrează p.o. drj.25 mg. sau i.m în stări psihotice acute. Dozele recomandate 100-500
mg/zi, doze la care se ajunge treptat.
Efectele secundare sunt cele cunoscute la neuroleptice: sedare, tulburări endocrine, convulsii la
doze mari
Avantaje: este un medicament ieftin, există multă experienţă clinică cu acesta.
LEVOMEPROMAZINA (Levomepromazina+) cpr. 2 mg şi 25 mg, f. 25 mg/ml
Este o fenotiazină cu proprietăţi sedative marcate, acţiune antipsihotică slabă, având şi
proprietăţi analgezice. Se administrează p.o sau i.m în doza de 100-200 mg/zi.
TIORIDAZINA (Tioridazin+) drj. 5 mg şi 50 mg
Este un neuroleptic fenotiazinic cu proprietăţi anxiolitice şi sedative puternice; nu modifică
pragul convulsivant şi nu determină tulburări motorii extrapiramidale marcate. În doze mari poate
produce aritmii ventriculare. Indicată în psihoze şi nevroze.

PERICIAZINA (Neuleptil®) caps. 10 mg, sol. de uz intern 4%

Fenotiazină cu proprietăţi antiagresive şi anxiolitice puternice. Este folosită în tratamentul
tulburărilor de comportament şi al încăpăţânării patologice la copil şi adolescent. De asemenea se
indică în agresivitatea alcoolicilor, a epilepticilor şi a oligofrenilor. Dozele utile în aceste
cazuri sunt de :15-30 mg/zi. În psihoze, dozele
t mai mari, până la 250-300 mg/zi.
FLUPENTIXOLUL(Fluanxol Depot®) f 1 ml 20 mg
Neuroleptic tioxantenic cu proprietăţi antipsihotice, anxiolitice, sedative. Esterul său decanoat
se administrează retard i.m., 10- 40 mg. la 3 săptămâni, asigurând o complianţă mai bună a
pacienţilor psihotici. Este relativ bine suportat.
HALOPERIDOLUL (Haloperidol+, Haldol®) cpr. 2 mg, sol. uz int., f. 50 mg/ml
Este unul dintre cele mai folosite neuroleptice butirofenonice. Are proprietăţi halucinolitice
marcate, antimaniacale, dezinhibitorii.
Este de asemenea şi antiemetic. Se administrează p.o. 2-4 mg. Doza poate creşte în cazurile grave
până la 50-60 mg/zi.
Ca reacţii adverse, tulburările motorii extrapiramidale sunt frecvente. Mai poate produce insomnie,
stări confuzive, convulsii; rar se poate produce sindromul neuroleptic malign.
DROPERIDOLUL (Droperidol®) f. 25 mg
Neuroleptic butirofenonic folosit în neuroleptanalgezie împreună cu Fentanylul
CLOZAPINA (Leponex®) cpr. 25 mg şi 100 mg.
Este un neuroleptic atipic cu proprietăţi antipsihotice polivalente. Mecanismul său de acţiune este
diferit faţă de al celorlalte neuroleptice. Antagonizează receptorii D4, 5-HT2, alfa-adrenergici
şi receptorii colinergici muscarinici.
Se indică în cazurile de schizofrenie care nu răspund la tratamentul obişnuit. Are avantajul că
provoacă foarte rar tulburări motorii extrapiramidale Reacţiile adverse constau în: hipotensiune
ortostatică, sedare, convulsii, agranulocitoză. Agranulocitoza este rară, de natură toxică şi
impune oprirea tratamentului In timpul administrării este necesară supraveghere hematologică
59. Depresia si mania : definitie, semne, etiopatogenie. Medicamentele antidepresive : clasificare, exemple.
Depresia este rezultatul deficitului monoaminergic funcţional la nivelul sistemului nervos central (noradrenalina şi serotonina, precum şi
transmiterea sinaptică la nivelul creierului).
Simptomele depresiei includ componente emoţionale şi biologice. Simptomele emoţionale sunt: apatie, pesimism, durere morală,
sentimente de vinovăţie, iar cele biologice sunt reprezentate de: încetinirea gândirii, scăderea libidoului, anorexie, tulburări de somn.
Mania este o tulburăre de ordin calitativ ale proceselor psihice.Bolnavul nu este conştient de boala sa.
Clasificarea medicamentelor antidepresive
1.Antidepresive triciclice (ADT)
Amine tertiare: IMIPRAMINA (Antideprin) CLOMIPRAMINA (Anafranil ) TRIMIPRAMINA (Surmonti)l AMITRIPTILINA
(Amitriptilină) DOXEPINA (Doxepin+)
Amine secundare:NORTRIPTILINA (Nortriptilină) MAPROTILINA (Ludiomil®) DESIPRAMINA (Pertrofan®) AMOXAPINA
(Moxadil®)
2.Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) : FLUOXETINA (Prozac) FLUVOXAMINA (Fevarin®) SERTRALINE (Zoloft®)
PAROXETINE (Seroxat®)
3.Inhibitorii de monoaminoxidază (IMAO) TRANILCIPROMINA , FENELZINA, MOCLOBEMIDA (Aurorix®)
4.Antidepresive atipice şi tetraciclice VENLAFAXINA (Efectin®)TRAZODONA (Trittico®) MIANSERINA (Lerivon®)
BUPROPIONUL (Wellbutrin®)