Farmacologia sistemului

nervos vegetativ colinergic

Sistemul nervos- roluri:
Roluri:
• coordonează funcţia tuturor organelor;
• are rol în reglarea funcţiilor în relaţiile organismului cu mediul;
• rol de integrare;
• este sediul multor efecte medicamentoase.
Clasificarea sistemului nervos din punct de vedere anatomic:

• SNC- sistem nervos central: reprezintă partea

principală a sistemului nervos şi se ocupă cu
prelucrarea informaţiei venită de la receptori
(vizuali ,tactili, de durere) - este format din
măduva spinării şi encefal (protejate de coloana
vertebrală şi cutia craniană)

• SNP – sistemul nervos periferic: cuprinde

totalitatea fibrelor nervoase şi a ganglionilor cu
aşezare extranevraxială ,dar în strînsă legătură
cu acestea. Aceste fibre intră în alcătuirea
nervilor spinali -31 de perechi şi a nervilor
cranieni 12 perechi
Clasificarea sistemului nervos din punct de vedere funcţional

• Sistemul nervos somatic- sau al vieţii de relaţie, cu rol în a stabili relaţiile dintre organism şi
mediul extern prin două modalităţi senzitivosenzorială sau somatosenzitivă, respectiv
somatomotorie voluntară sau automată.Sistemul nervos somatic este asociat cu controlul voluntar
al mişcărilor prin acţiunea muşchilor scheletici cît şi recepţia stimulilor externi( stimuli termici ,
mecanici etc.)Este format din fibre aferente care duc informaţiile de la surse externe spre SNC şi
fibre eferente care duc impulsurile nervoase de la SNC la muşchi.
• Sistemul nervos vegetativ- sau autonom este sistemul prin care se coordonează şi se dirijează
activitatea viscerelor, printr-o modalitate viscerosenzitivă, cu rol în percepţia informaţiilor oferite
de mediul nostru intern prin intermediul receptorilor specifici, şi o modalitate viscero-
motorie ,autonomă care modulează funcţiile organelor interne.Sistemul nervos vegetativ
coordonează acţiunile care nu se află sub control conştient.El controlează funcţiile vitale ca :
respiraţia,, bătăile inimii,dilatarea sau contracţia pupilei, digestia ...Se împarte în sistemul nervos
simpatic şi sistemul nervos parasimpatic.
Substanţele neurotransmiţătoare

• Neurotransmiţătorii pot fi:

• nepeptidici, care sunt sintetizaţi în câteva etape enzimatice apoi stocaţi în terminaţiile nervoase;
Din punct de vedere al structurii chimice deosebim :
• acizi aminaţi care sunt:
• GABA- cu rol inhibitor;
• Glicina- cu rol inhibitor;
• Acidul aspartic- cu rol stimulator;
• Acidul glutamic- cu rol stimulator.
• amine:
• catecolamine: adrenalina, noradrenalina şi dopamina;
• indolamine: serotonină;
• imidazolamine: histamina;
• compuşi cuaternari de amoniu: acetilcolina.
• peptide: peptide opioide (enkefaline şi endorfine) şi substanţa P (care în anumite sisteme neuronale
funcţionează ca neurotransmiţător).
Fazele procesului de neurotransmisie

-sinteza substanţelor neurotransmiţătoare pe cale enzimatică;

-stocarea la nivelul butonului terminal în vezicule presinaptice din zona
terminaţiilor efectoare;
-eliberarea mediatorilor sub influenţa impulsurilor nervoase;
-acţionarea mediatorilor pe receptori cu formarea complexului mediator-
receptor;
-inactivarea rapidă a substanţei eliberate;
-procesul de reglare a eliberării neuromediatorilor , prin receptorii
presinaptici.
Sistemele simpatic şi parasimpatic acţionează în opoziţie. Din echilibrul celor două
tendinţe rezultă un tonus funcţional normal. Substanţele transmiţătoare cu rol
fundamental sunt acetilcolina şi noradrenalina.

Din punct de vedere fiziologic şi farmacodinamic se diting două domenii:

• domeniul colinergic al cărui mediator este acetilcolina;
• domeniul adrenergic - are ca mediator noradrenalina.
Agonist
Un agonist este o
substanță chimică
care se leagă de
un receptor și
activează receptorul
pentru a declanșa un
răspuns biologic
Antagonism
În farmacologie, un antagonist (uneori
denumit blocant) este un compus
sau medicament care se leagă specific de
un anumit receptor, blocând aceste
receptor, cu scopul diminuării
semnificative a activității acestuia.
Fazele procesului de neurotransmisie colinergică

1. Biosinteza acetilcolinei se produce în neuroni astfel: coenzima A leagă acetat

activ cu formarea acetilcoenzimei A. Aceasta sub influenţa colinacetil- transferazei
reacţionează cu colina şi formează acetilcolina

• Coenzima A + acetat activ ----------------------------→Acetil coenzimaA

colinacetiltransferazei
• Acetil coenzimaA + colina ------------------------------→ Acetilcolina
Fazele procesului de neurotransmisie colinergică

2. Depozitarea mediatorului se face la nivelul terminaţiilor nervoase în vezicule sinaptice

conţinând cuante de mediatori.

3. Eliberarea acetilcolinei din vezicule se face prin spargerea acestora când potenţialul de
acţiune ajunge la nivelul terminaţiilor neuronale şi o cantitate suficientă de ioni de Ca ++
pătrunde în celulă producând destabilizarea veziculelor. Se produce fuziunea membranei
veziculare cu cea terminală şi expulzia câtorva sute de cuante de molecule de acetilcolină.
Eliberarea acetilcolinei se face sub influenţa potenţialului de acţiune, cînd are loc
depolarizarea membranei ,cu deschiderea canalelor de Ca ++ din membrană cu influx de
Ca++ în celulă şi se realizează exocitoza acetilcolinei în fanta sinaptică.
Membrana postsinaptică este prevăzută cu receptorii colinergici care pot fi : nicotinici sau
muscarinici.
Fazele procesului de neurotransmisie colinergică
4. Acțiunea pe receptori
Fazele procesului de neurotransmisie colinergică

Acțiunea pe receptorii muscarini

 M1 – “neurali” –SNC, unii neuroni periferici si celulele parietale gastrice.

 M2 – “cardiaci” – cord si in neuronii centrali / periferici

 M3 – “glandulari / musculari netezi”

 M4 si M5 – SNC.
Fazele procesului de neurotransmisie colinergică

4. Acțiunea pe receptorii nicotinici

Receptorii N1 (Nn- neuronal ):
-localizare: ganglioni vegetativi, celulele cromafine din
medulosuprarenale,glomus carotidian, un alt subtip de receptor localizat în SNC
-rezultatul stimulării: deschiderea canalelor de Na+ şi K+, depolarizare prin
influx de sodiu, repolarizare prin influx de potasiu
Receptorii N2( Nm – muscular ):
-localizare: muşchii scheletici
-rezultatul stimulării: deschiderea canalelor de Na+ şi K+, depolarizare ,
repolarizare
Fazele procesului de neurotransmisie colinergică

5. Inactivarea mediatorului se realizează prin scindarea acetilcolinei de către

acetilcolinesterază cu obtinere de colina si acid acetic

6.Reglarea descărcărilor de acetilcolină. Prin receptorii M presinaptici se inhibă

eliberarea de acetilcolină, prin feed back (-) . Prin receptorii N presinaptici se
facilitează eliberarea acetilcolinei prin feed back (+). S-a descris o reducere a
eliberării acetilcolinei prin activarea receptorilor a şi o creştere a eliberării prin
receptorii histaminergici ( H )şi serotoninergici ( 5HT ).
Medicamentele cu acţiune în domeniul colinergic se împart în:

• parasimpatomimetice (agonişti ai receptorilor M);

• inhibitorii de colinesteraze- sau anticolinesterazice
• parasimpatolitice (blocanţi ai receptorilor M);
• nicotina şi substanţele ganglioplegice;
• blocanţi ai joncţiunii neuromusculare (curarizantele)
1. Parasimpatomimetice

Substanţe care produc efecte asemănătoare efectelor stimulării parasimpaticului şi

activării sinapselor neuroefectoare colinergice muscarinice.
Locul actiunii:
-fibre parasimpatice de la nivelul muschilor netezi, glandelor exocrine si
miocardului
-fibre simpatice exclusiv de la nivelul glandelor exocrine sudoripare
În funcţie de mecanismul de acţiune:

A. Parasimpatomimetice directe, pe receptori, in sens agonist

B. Parasimpatomimetice indirecte (inhibitori ai colinesterazei)

A. Parasimpaticomimetice (colinergice, agonişti colinergici)

1. Cu mecanism direct:
a) Esterii colinei:  naturali: Acetilcolina;
 sintetici: Carbacol, Betanecol, Metacolina;
b) Alcaloizi: Pilocarpina

2. Cu mecanism indirect (anticolinesterazice):

a) Reversibile: Neostigmina, Fizostigmina,
Piridostigmina, Edrofoniu;
b) Ireversibile: Fluostigmina, Paraoxon.
1. Parasimpatomimetice directe

Mecanism de acţiune: acţionează direct pe receptorii colinergici

în sens agonist, îi activează şi produc efecte caracteristice.

Prototipul: Acetilcolina, mediatorul chimic al parasimpaticului, este

agonist puternic al receptorilor muscarinici şi nicotinici.
-nu se poate folosi ca medicament pentru uz sistemic deoarece este
descompusa rapid de catre acetil colinsteraza
-se utilizeaza exclusiv pentru uz local, in oftalmologie in scopul
repozitionarii pupilei dilatate in faza preopertorie, de extractie a
cristalinului, in operatie de cataracta
 EFECTELE
Ochi
ACETILCOLINEI
Organ Răspuns
scade presiunea intraoculara; creste secretia lacrimala
Musculatura circulată a irisului contractie (mioză)
Mușchi ciliar Contracție și acomodare pentru vederea de aproape
Inima
Nod sinoatrial Scăderea frecvenței cardiace
Atrii Scăderea forței de contracție
Nod atrioventricular Scăderea vitezei de conducere atrio-ventriculară
Ventriculi Efecte slabe (ventriculii nu sunt inervați parasimpatic)
Vase sanguine
Artere Vasodilatație (via EDRF). Vasoconstricție la doze mari.
Veins Vasodilatație (via EDRF). Vasoconstricție la doze mari
Plămân
Musculatura netedă bronșică Contracție (bronchoconstricție)
Glande bronșice Stimulare – creșterea secrețiilor traheobronșice
Sistem digestiv
Motilitate Creștere
Sfinctere Relaxare
Secreție gastrică și intestinală Stimulare
Vezică urinară
Detrusor Contracție
Trigon și sfincter vezical intern Relaxare
Glande
Sudoripare, lacrimale, salivare Secreție
1. Parasimpatomimetice directe
Carbacolul (carbaminoil colina)- are o grupare –NH2
• Carbacolul nu este scindat de acetilcolinesteraza.
• După injectare i.v.efectele apar imediat şi durează 1-2 minute.Are atât acţiune directă cât si indirectă prin inhibarea
acetilcolinesterazei.
Se utilizează în:
• retenţie urinară, pareză sau atonii vezicale, ileus paralitic;
• atonii gastro-intestinale, este cea mai puternică stimulatoare a secreţiei gastrice, creşte si peristaltismul;
• glaucom sub forma de colir.

Contraindicaţii:
• astm bronsic, pentru că produce bronhospasm şi creşterea secreţiilor bronşice;
• insuficientă cardiacă , penrtu ca scade forţa de contracţie a miocardului, avînd efect cardioinhibitor ;
• bradicardie.
1. Parasimpatomimetice directe

Betanecolum
-indicat in atonie intestinala si a vezicii urinare.
-durata mai mare de actiune ca acetilcolina
Pilocarpina- alcaloid din frunzele de Pilocarpus Jaborandi

Se utilizează sub formă de clorhidrat de pilocarpină, sau nitrat de pilocarpină. Stimulează secreţiile
tuturor glandelor exocrine care primesc inervaţie parasimpatică (salivare, lacrimale, gastrice,
intestinale, bronhice).
Pilocarpina, este utilă :
• pentru tratamentul glaucomului (cronic cu unghi incgis sau acut congestiv)
• pe cale sistemică în doză de 1-10 mg, se foloseşte în intoxicaţiile cu atropină
• xerostomia (stare de uscaciune a cavitatii bucale datorata unei hiposecretii salivare avansate sau
chiar a absentei secretiei)

În glaucom se prescrie - Pilocarpină nitrică 0,2 g, apă distilată 10 g DS extern.

2.Inhibitori ai colinesterazei (Ach-E)

Anticolinesterazice
• colinesterazele sunt enzime care produc desfacerea acetilcolinei în
colină şi acid acetic producînd- inactivarea moleculei de acetilcolină;

Se cunosc mai multe subtipuri de colinesteraze:

• acetilcolinesteraza specifică (adevărată), care se găseşte în hematii şi în
structurile nervoase din ganglionii vegetativi şi spinali;
• pseudocolinesteraza, prezentă în plasma sanguină, serul sanguin,
intestin, inimă, structuri SNC şi periferic. Funcţia sa nu este încă
cunoscută.
Clasificare:

a) Inhibitori reversibili ai acetilcolinesterazei

- Fizostigmina (Ezerină)
- Neostigmina , Neoezerină (Miostin)
- Piridostigmina
- Edrofoniul
b) Inhibitori ireversibili ai acetilcolinesterazei (derivaţi organo- fosforici)
- Paraoxonul (Mintacol)
- Fluostigmina
- Parationul
 Fizostigmina (Ezerina)
Mecanism de acţiune: specific grupei (blochează moderat reversibil colinesterazele).

Acţiune farmacodinamică: asemănătoare cu Ach cu predominanţă:

 efecte muscarinice la nivelul ochiului → mioză şi scade presiunea intraoculară; efectul se menţine 24 - 48 h. efecte
nicotinice stimulatoare somatice → contractă musculatura striată.

Utilizări terapeutice:
 aplicată local în glaucom, ulcer cornean;
· administrată i.v. lent antidot în supradozarea medicamentelor cu proprietăţi anticolinergice (Atropina, fenotiazine,
antidepresive triciclice).

Efecte adverse:
· iritaţie locală după administrare în cură prelungită.

Prezentare: colir 0,5% şi 1% (4 - 6 x 1 pic/zi).

Neostigmina

Este un compus cuaternar de amoniu.

Farmacocinetica:
 traversează dificil membranele biologice;
· absorbţia intestinală este redusă şi variabilă; doza orală este cu mult
mai mare decât cea injectabilă (x 15).

Mecanism de acţiune: specific grupei (blochează moderat reversibil

colinesterazele).
Acţiune farmacodinamică: asemănătoare cu Ach.
 efecte muscarinice: predomină acţiunea pe tubul digestiv şi vezica
urinară
 efecte nicotinice: contractă selectiv musculatura striată (doze mici).
 Neostigmina

Utilizări terapeutice:
 atonie intestinală şi retenţie urinară (postoperatorie);
 miastenia gravă (diagnostic şi tratament);
 antidot în intoxicaţia cu curarizante antidepolarizante (tip d-tubocurarina)
 glaucom (rar).

Efecte nedorite (în supradozaj): greaţă, vomă, hipersalivaţie, hipersecreţie

bronşică, sudorală, colici abdominale.
C.I.:
· astm, boala Parkinson;
 obstrucţia mecanică a tractului digestiv/căilor urinare;
 de evitat la gravide.

Prezentare: MIOSTIN cpr. 15 mg, f, 0,5‰.

NEOSTIGMINA cpr 15 mg
3. Anticolinesterazice ireversibile

Din punct de vedere chimic sunt:

• derivaţi organo-fosforici;
• alchilfosfaţi (C.O.P.)
 Compuşii organo-fosforici
Se fixează pe centrul esterazic al colinesterazelor prin legături covalente, pe care îl blochează ireversibil.
Complexul format reacţionează foarte lent cu apa ( nu hidrolizează) fiind practic ireversibil, de aceea durata
acţiunii este lungă. Este necesară sinteza unor noi cantităţi de colinesterază pentru a relua funcţiile enzimei
blocate.

Colinesteraza serică se reface în 10 – 20 zile,

• cea din hematii în 120 zile,
• iar cea din creier în 50 zile.

Reacţia derivaţilor organofosforici cu colinesteraza poate fi reversibilă în prezenţa unor substanţe cu structură
de oxime sau acizi hidroxamici denumite şi reactivatori de colinesteraze. Datorită blocării colinesterazelor
derivaţii organo-fosforici produc:
• efecte muscarinice blocate de atropină,
• efecte nicotinice reduse sau suprimate de magneziu ,
• efecte centrale diminuate de atropină.
În principiu toate efectele lor pot fi înlăturate prin reactivatori ai colinesterazei.
Compuşii organo-fosforici -utilizări:

Utilizarea este limitată doar în aplicări locale în glaucom având avantajul unui efect durabil;
Se utilizează :
• Fluostigmina şi Paraoxonul (Mintacol). Aceştia se utilizează pentru acţiunea miotică în
glaucom soluţie 0,02 %. Efectul apare în 10 minute şi durează 3 – 10 zile;
• Parathion (Nitrostigmin) are sulf în loc de oxigen şi este un compus pesticid-insecticid. În
organism se transformă în Paraoxon foarte toxic.
• Compuşii T.E.P.P. (Tetraetilpirofosfat) se utilizează ca pesticide şi pot da intoxicaţii
periculoase putându-se absorbii şi prin pielea intactă.
• Ecotiopatul este mai stabil în soluţie şi mai puţin liposolubil. Se utilizeaza in tratamentul
glaucomului cu o durata de actiune de 100 ore.
Legatura covalenta se întăreste în timp ducînd la fenomenul de îmbatrînire a complexului enzima-
inhibitor.
 Intoxicatia acută
Intoxicatia acută cu anticolinesterazice se numeşte criza colinergică şi se manifestă prin efecte muscarinice,
nicotinice şi central nervoase.
Efecte muscarinice:
• la nivelul aparatului digestiv: scăderea poftei de mancare, anorexie, greţuri, vărsături, colici abdominale datorită
creşterii mobilităţii gastrice, scaune diareice involuntare, micţiuni frecvente;
• creşterea secreţiei tuturor glandelor exocrine;
• mioză, cu estomparea imaginilor vizuale prin tulburarea
• acomodării cristalinului;
• bradicardie, hipotensiune;
• bronhoconstricţie, hipersecreţie bronşică, constricţie toracică, deprimarea centrului respirator, cianoză.
Efecte nicotinice:
• contacţii fasciculare ale musculaturii striate până la paralizie. Efecte centrale:
• la nivel SNC: ameţeli, tremor, anxietate, labilitate emoţională, insomnie, cefalee, apatie, somnolenţă, confuzie,
convulsii şi comă.
• La doze mari moartea se produce prin deprimarea centrului respirator, paralizia muşchilor respiratori, bronhospasm
şi hipersecreţie bronşică. În caz de supravieţuire pot persista leziuni nervoase datorită unui proces de demielinizare
Tratamentul intoxicaţiilor:

• trebuie să se facă cât mai rapid;

• se adminstrează doze mari de atropină 2 – 5 mg la intervale scurte;
• se mai administrează reactivatori de colinesterază:
• Obidoxima (Toxogonin);
• Pralidoxima
• Aceste oxime, intră în competiţie cu enzima pentru toxic pe care îl fixează preferenţial,
îndepărtează fosfatul de pe enzimă, dar trebuie administrate înaintea îmbătrânirii complexului.
• oxigenarea organismului, reaspiraţia artificială, bronhoaspiraţia;
• combaterea eventualelor convulsii cu anticonvulsivante
4. Parasimpatolitice

Parasimpatoliticele se mai numesc:

• antagoniste M colinergice,
• anticolinergice, colinolitice,
• antiacetilcolinice,
• antimuscarinice,
• vagolitice.
Parasimpatolitice: mecanism de acţiune

Se fixează pe receptorii M muscarinici din sinapsele neuroefectoare

parasimpatice, pe care îi blochează împiedicând formarea complexului
receptor-acetilcolina. Prin acest mecanism împiedică apariţia efectelor
parasimpatomimetice ale acetilcolinei endogene sau exogene şi a tuturor
substanţelor de tip acetilcolină.
Nu împiedică eliberarea acetilcolinei în terminaţiile parasimpatice.
Receptorii N nicotinici nu sunt blocaţi de parasimpatolitice la doze
terapeutice dar pot fi influenţaţi în anumite condiţii.

Alcaloizii: Atropa Belladona, Hyosciamus Niger, Datura Stramonium.

Parasimpatolitice: clasificare în funcţie de acţiunea terpeutică

• midriatice: atropina, tropicamida, ciclopentolat

• antispastice digestive: atropina, butilscopolamoniu, propantelina,
oxifenoniu
• antispastice urinare: oxibutin, propiverin
• hiposecretoare gastrice: pirenzepina, telenzepina
• antiasmatice bronhodilatoatoare: ipatropiu, oxiztropiu, tiotropiu
• PS-litice în preanestezie: atropina, scolopamina
Atropina

Efectele principale
ale atropinei sunt:
• antisecretor
• antispastic
• midriatic.
Atropina: efectul antisecretor:

• scade secreţia salivară cu uscăciunea gurii, sete, greutate în deglutiţie, iar în

doze mari răguşeală şi greutate în vorbire;
• secreţia gastrică este puţin influenţată de atropină în doze terapeutice şi este
influenţată numai în prima fază deoarece în fazele următoare este reglată prin
mecanisme hormonale (gastrină). Doze mari de atropină pot reduce secreţia de
HCl în perioadele interdigestive. Această acţiune este mai slabă la bolnavii de
ulcer gastro-duodenal. Secreţia gastrică stimulată prin histamină, alcool,
cafeină este diminuată dar nu suprimată de atropină;
• împiedică secreţia sudoripară;
• scade secreţia bronşică.
Atropina: efectul antispastic:

• scade spasmele musculaturii netede, împiedică influenţa stimulantă a nervilor parasimpatici,

fiind considerată antispastic neurotrop, antagonizează specific acţiunea spstică a
neurotransmițătorului , acetilcolinei;
• la nivelul tubului digestiv produce relaxare şi inhibarea mobilităţii fazice. Are acţiune
inhibitoare şi asupra tonusului, amplitudinii şi frecvenţei mişcărilor gastrice şi intestinale,
scade peristaltismul gastro-intestinal. Efectul este şi mai evident asupra mişcărior peristaltice
violente produse de purgativele drastice sau pilocarpină;
• antispastic moderat asupra vezicii şi căilor biliare, favorizează retenţia de urină. Asupra
spasmului căilor biliare produs de morfină efectul atropiunei este mai slab decât al teofilinei
sau al nitriţilor.
 Atropina: efectul midriatic:
• dilatarea pupilei, midriaza- se datorează paraliziei muşchiului
circular al irisului, prin blocarea receptorilor muscarinici de la
nivelul muşchiului neted circular al irisului, rezultînd relaxarea/
paralizia acestuia;
• cicloplegia adică paralizia muşchiului ciliar ceea ce duce la
aplatizarea cristalinului şi împiedicarea vederii de aproape;
• împiedică reacţia pupilară la lumină generând fotofobie;
• creşterea presiunii intraoculare este consecinţa midriazei şi a
cicloplegiei, paraliziei celor doi muşchi circular al irisului şi ciliar.
Se produce îngreunarea scurgerii umorii apoase prin canalul
Schlem şi a spaţiilor Fontana datorită relaxării (paraliziei celor doi
muşchi). Prin această acţiune pot duce la glaucom, respectiv la
agravarea galucomului.

În oftalmologie – efectele atropinei sunt de lungă durată – 7 zile generând

fotofobie, de aceea se utilizează derivaţi cu acţiune mai scurtă.(pt.
diagnostic)
Atropina: efecte cardiovasculare:

• tahicardie deoarece diminuează controlul vagal al inimii, valoarea tahicardiei

fiind în funcţie de tonusul vagal;
• atropina - poate diminua bradicardia produsă de digitalice;
• suprimă reflexele vagale cardioinhibitorii;
• înlătură bradicardia şi tulburările de conducere atrio-ventriculare de origine
vagală;
• tensiunea arterială se modifică în mică măsură;
• în doze mari produce vasodilataţie periferică la nivel cutanat (mecanism de
termoreglare prin împiedicarea transpiraţiei);
• pune în libertate histamina din ţesuturi.
Atropina: efecte centrale:

• stimulează centrul respirator în doze terapeutice;

• dozele terapeutice au acţiune excitantă slabă asupra centrilor
bulbari;
• atropina – parasimpatolic, are efecte favorabile în parkinsonism;
• în doze mari poate produce agitaţie psihomotorie, deprimare
centrală, comă, deprimare respiratorie.
Atropina: efecte asupra aparatului respirator

• în doze terapeutice stimulează centrul respirator mai ales dacă acesta este
deprimat prin diferite inhibitoare SNC, crescând frecvenţa şi profunzimea
respiraţiei;
• în doze mari produce deprimarea centrului respirator. Când centrul respirator
este intens inhibat atropina nu-l poate stimula, ci dimpotrivă îl poate deprima
suplimentar;
• scade secreţia glandelor căilor respiratorii uscând mucoasele, efectul fiind mai
intens când secreţia este exagerată;
• în crizele de astm acţiunea este mai slabă decât a adrenalinei.
Atropina utilizări:

• în sialoree, pentru diminuarea secreţiei salivare în chirurgia generală;

• antivomitiv, antigreţos în kinetopatii;
• chirurgia maxilo-facială;
• la bolnavii tuberculoşi în prevenirea transpiraţiei;
• preoperator (medicaţie preoperatorie) pentru a împiedica arimiile, bradicardia, hipotensiunea
datorate unei stimulări vagale excesive;
• în gasto-enterologie, în boala ulceroasă;
• în astmul bronşic mai mult ca adjuvant;
• ca antispestic, în spasme ale musculaturii netede care însoţesc diferite tulburări la nivelul aparatului
digestiv, respirator, urinar fiind unul dintre antispasticele cele mai des utilizate în colici biliare,
renale, veziculare;
• în oftalmologie în examenul fundului de ochi, în scop diagnostic în tratamentul inflamaţiilor irisului
şi corneei;
• în parkinsonism combate rigiditatea şi hipersalivaţia;
• în intoxicaţii cu parasimpatomimetice: pilocarpină, muscarină, ciuperci din genul Amanita muscaria.
Farmacocinetica

Se absoarbe repede după administrarea parenterală sau digestivă

difuzând în toate organele şi ţesuturile.
O parte se transformă în ficat în metaboliţi inactivi.
Se elimină pe cale urinară 80%, 1/3 nemetabolizată.
Iepurele este mai puţin sensibil la atropină, secretând o enzimă: atropin-
esterază care inactivează atropina.
T1/2 = 12 – 38 ore.
Efecte secundare:

Efecte secundare de tip atropinic-

• la nivelul aparatului digestiv scade tonusul şi peristaltismul intestinal ducând la constipaţie;
• scad secreţiile mai ales cea salivară cu tulburări de deglutiţie şi afonie;
• scade tonusul vezicii urinare cu disurie;
• la nivelul ochiului: midriază, cicloplegie, fotofobie, glaucom sau agravând glaucomul.
Contraindicaţii:
• glaucom;
• ileus paralitic;
• adenom de prostată
Intoxicaţia acută cu atropină

Se manifestă prin:
• tahicardie;
• midriază;
• hiperemie;
• piele uscată congestivă;
• sete, nelinişte, excitaţie psihomotorie, dezorientare.

Doza letală este 80 – 130 mg la adult.

Tratamentul intoxicaţiei se face cu spălături gastrice şi administrare de
pilocarpină 10 mg s.c. până la apaiţia secreţiei salivare sau neostigmină 1- 2
mg. i.v.
Preparate:

• sulfat de atropină fiole de 1

mg, 0,25 mg;
• distonocalm ce conţine
alcaloizi totali din belladona,
alcaloizi din cornul secarei,
Propranolol, Amobarbital;
• diverse produse conţin
atropină, papaverină sau alte
substanţe .
Scopolamina

• Are acţiuni parasimpatolitice asemănătoare atropinei dar este un sedativ

psihomotor marcat, carater deprimant mai ales la nivel subcortical,are proprietăţi
antivomitive şi este mai eficace decât atropina în kinetopatii.
• În tremurăturile parkinsoniene e mai activ decât atropina. Se foloseşte în
potenţarea narcozei 0,25 – 0,5 mg asociată cu 10 mg morfină producând un somn
util în preanestezie.
• Stimulează centrul respirator acţiunea fiind mai intensă decât a atropinei. Doze
utilizate: 0,1mg – 0,5 mg parenteral şi 0,5mg – 1 mg oral.
• Toxicitatea este relativ mare. Se utilizează ca sedativ în stări de agitaţie motorie
marcată şi preoperator.
• Se foloseşte în răul de mişcare
Derivaţi semisintetici şi sintetici

• Tropicamida
Derivat sintetic cu acţiune midriatică scurtă (6 ore),utilizată frecvent în oftalmologie. Este de
elecţie în scop de diagnostic şi în operaţia de cataractă
• Ipratropiu
Se utilizează mai ales ca bronhodilatator sub formă de aerosoli în astmul bronşic.Se pot asocia
cu beta 2 stimulatoare
• Tiotropiu și Oxitropiu sunt utilizate tot ca bronhodilatatoare avind efect mai prelungit,
administrarea se face in acest caz o data pe zi.
• Butilscopolamina sau bromura de butilscopolamoniu. Are acţiuni intense la nivelul
musculaturii netede, efect antisecretor marcat. Se utilizează ca antispastic musculotrop cu
acţiune sporită la nivel genito-urinar datorită blocării receptorilor M colinergici la care se
adaugă şi o componentă ganglionară. Doze mari produc hipotensiune, tahicardie. Doza: 10 –
20 mg. Este indicat în afecţiuni spastice gastrointestinale, biliare, urinare , în boala ulceroasă.
Derivaţi semisintetici şi sintetici
• Pirenzepin
Este un derivat triciclic de benzodiazepină. La doze terapeutice inhibă marcat
secreţia gastrică fără a avea şi alte efecte anticolinergice datorită blocării elective a
receptorilor M1 de la nivelul plexului nervos din peretele stomacului. Indicat în
ulcer. În doze mari poate bloca şi receptorii M2 producând efecte de tip atropinic.
• Propantelina
Este un antisecretor, antispastic care în doze mari are şi acţiune asupra ganglionilor
vegetativi şi slabe efecte curarizante.Durata acţiunii este de 6 ore.
Doza: 15 – 30 mg de 1 – 4 ori pe zi oral
Efectele oftalmice ale parasimpatoliticelor

Midriaza Cicloplegia
Preparatele
Efect maxim, min Durata, Efect maxim, Durata,
ore min. ore

Atropină 30-40 7-10 zile 40-60 8-12 zile

Scopolamină 20-30 3-5 zile 30-60 5-7 zile

Homatropină 40-60 24 40-60 24-36
Platifilină 20-40 3-5 30-60 5-6
Tropicamidă 20-45 1-2 20-45 6
4. Substanţe cu acţiune ganglionară

La nivelul ganglionilor vegetativi se face sinapsa între fibra pre şi post ganglionară.
Mediatorul chimic la acest nivel este acetilcolina care acţionează asupra receptorilor
nicotinici.
La acest nivel deosebim:
• substanţe stimulatoare ale transmisiei – excitoganglionare- (dimetil fenil
piperaziniu ) fără importanţă terapeutică;
• nicotina şi compuşii asemănători;
• ganglioplegice – substanţe care inhibă transmisia la acest nivel. Acetilcolina ce se
eliberează la nivelul terminaţiilor acţionează pe receptorii N 1 producând
deschiderea canalelor de Na+ cu depolarizare urmată de repolarizare cu eflux de
K+.
Nicotina

• Este un alcaloid care este obţinut din Nicotiana tabacum.

• Mecanismul de acţiune este bifazic:
• în prima fază prin fixarea pe receptorii nicotinici se produce depolarizarea
membranei celulei ganglionare cu favorizarea transmiterii influxului nervos, ceea
ce se traduce la nivelul organelor efectoare prin efecte asemănătoare stimulării
fibrelor respective;
• în faza a doua, la doze mari datorită menţinerii legăturii substanţă-receptori este
prelungită depolarizarea ceea ce corespunde paraliziei acesteia, deci
imposibilităţii transmiterii unor noi impulsuri de la celula preganglionară la cea
postganglionară. În periferie acest efect se traduce prin inhibiţia organelor
efectoare.
Nicotina
• stimulează apoi deprimă diferite formaţiuni neuronale în SNC;
• la doze mici apare- o acţiune de tip colinergic(parasimpatic) cu, bradicardie, hipotensiune,
bronhoconstricţie, creşterea secreţiilor, efecte antagonizate de atropină;
• la doze mijlocii apare tahicardie, hipertensiune, contracţie apoi paralizie intestinală,
midriază, stimularea chemoreceptorilor şi a centrilor bulbari cu polipnee,tremurături,
creşterea secreţiilor, transpiraţii.convulsii,
• în doze mari : 50-150 mg hipotensiune şi paralizia musculaturii gastro- intestinale;asupra
muşchilor striaţi iniţial stimulare apoi paralizie;asupra SNC în doze mici stimulează SNC-
ul şi centrii bulbari, centrul respirator este stimulat şi indirect prin glomusul carotidian. În
doze mari apar tremurături ale extremităţilor, rigiditate, convulsii tonico-clonice.
Moartea se produce prin paralizia centrului respirator, la care se adaugă efectul paralizant direct
asupra muşchilor respiratori.
Doza letală de nicotină la om adult este intre 100-150 mg. ( 1 tigară conţine aproximativ 6-8 mg
nicotină,din care se absorb 1-4 mg la fumători. )
Nicotina
• nu se foloseşte în terapeuică deoarece are spectru larg de acţiune
asupra tuturor tipurilor de receptori N1 şi N2, de la nivel central,
ganglionar şi placa motorie, având potenţă mare, se poate înscrie în
categoria substanţelor toxice
• se absoarbe foarte bine prin tractul respirator, mucoasă bucală, piele
• difuzează prin placenta şi laptele matern
Substanţe asemănătoare nicotinei

Naturale
Lobelina: se utilizează ca analeptic respirator în insuficienţă respiratorie
acută din asfixia noului născut, supradozarea inhibitoarelor centrale
barbiturice , morfinomimetice
Citizina: stimulează direct şi pe cale reflexă centrul respirator.
Sparteina: stimulează direct şi pe cale reflexă centrul respirator. Efecte
cardiace: (+I) inotrp pozitiv,creşte forţa de contracţie a miocardului, efect
cronotrop negativ(- Cr.) scade frecvenţa miocardului, scade conducerea
atrio- ventriculară efect dromotrop negativ (-D), scade excitabilitatea
miocardică, efect batmotrop negativ (-B), are acţiune antiaritmică. În doze
mari inhibă/ deprimă centrul respirator
Substanţe asemănătoare nicotinei

Sintetice
Pimeclon :Are efect analeptic, stimulând centrul respirator. Utilizat în
asfixia nou-născuţilor
Substanţe curarizante.Inhibitorii transmisiei neuromusculare

Trei mecanisme:
1. presinaptic, prin blocarea eliberării de acetilcolină; aşa acţionează toxina
botulinică, concentraţii mari de ioni de magneziu şi unele antibiotice ca
streptomicina, polimixinele.
2. postsinaptic pe placa terminală motorie, cum acţionează curarizantele.
3. substanţe care nu produc paralizia completă a muşchiului striat, ci combat
contractura prin inhibarea eliberării de ioni de calciu.
Substanţe curarizante

După mecanismul de acţiune curarizantele sunt de două feluri:

a) antidepolarizante
b) depolarizante
Substanţe curarizante

Curarizantele antidepolarizante acţionează prin competiţie cu

acetilcolina eliberată de influxul nervos, blocând receptorii nicotinici ai
plăcii terminale.

Curarizantele antidepolarizante au în general molecule voluminoase,

fiind denumite pahicurare.
Substanţe curarizante

Curarizante depolarizante sau acetilcolinomimetice care se fixează pe

receptorii nicotinici de la nivelul plăcii terminale şi îi acţionează,
provocând depolarizarea ce se poate exprima iniţial prin fasciculaţii
musculare.
Curarizantele depolarizante au în general moleculă mică subţire,
flexibilă - sunt denumite leptocurare - care permite fixarea pe receptori
Curarizante depolarizante

1.Suxametoniu (Miorelaxin, Succinilcolină)

Indicaţii:
• - intubaţie traheală
• - endoscopie
• - terapie electroconvulsivă

• 2. Decametoniu

65
Curarizante depolarizante

Succinilcolina (Suxametomiu)
In scopuri terapeutice s-a dovedit mai activ .
Din punct de vedere chimic este acidul succinic esterificat la ambele capete cu rest de colina.
Mecanismul de acţiune este asemănătoar fazei a II –a de acţiune a nicotinei.
Acţionează printr-o depolarizare persistentă a plăcii motorii, stimulează contracţia iniţial, apoi produce
paralizie.
Fiind un ester de colina este sciindat rapid de pseudocolinesteraza din plasma sanguină.(poate produce
reacţie idiosincrazică – apnee toxică )
Efectul se produce în urma unei depolarizări persistente.
Paralizia este precedată de contracţii fasciculare şi inhibarea respiraţiei
Efectul se dezvoltă rapid, cu durată scurtă 5 minute, nu treptat, şi nu este antagonizat de inhibitorii de
colinesterază.
La trezire bolnavul are senzaţie de febră musculară
Indicaţii: în psihiatrie, în convulsii, în anestezie chirurgicală pentru relaxare musculară