1.

Hipofiza este formată din 2 porţiuni cu funcţii diferite: lobul anterior (adenohipofiza)
şi lobul posterior (neurohipofiza).
1. Adenohipofiza. Hormonii adenohipofizei sunt în număr de 6, dintre care unii îşi
exercită acţiunea prin intermediul altor glande endocrine, cărora le stimulează secreţia
(hormonii tropi), iar ceilalţi îşi exercită direct acţiunea, indiferent de celelalte glande
endocrine. Hormonii tropi sunt: hormonul adenocorticotrop (ACTH), hormonul
tireotrop (TSH) şi hormoni gonadotropi (FSH şi LH).
Hormonul adenocorticotrop (ACTH) secretat de celulele bazofile, stimulează
activitatea secretorie a glandei suprarenale. Ca urmare, se produce o creştere a
concentraţiei sanguine, a glucocorticoizilor (cel mai important fiind cortizolul), în timp
ce pentru secreţia de mineralocorticoizi efectele sunt mai reduse. În afara acţiunii
indirecte, ACTH-ul stimulează direct melanogeneza şi expansiunea pigmentului melanic
în prelungirile celulelor pigmentare (melanocite), producând bronzarea pielii. Secreţia de
ACTH este stimulată de factorul de eliberare corticotrop), elaborat la nivelul
hipotalamusului. Scăderea concentraţiei cortizolului în sânge determină creşterea
producţiei de ACTH. Stimularea secreţiei de ACTH poate fi însă şi consecinţa acţiunii
directe a unei hiposecreţii de cortizol, la nivel adenohipofizar. Hipersecreţia de ACTH
(corticotropină) produce atât efectele excesului de
glucocorticoizi(hiperglicemie,obezitate)cât şi efectele melanocitstimulatoare,
pigmentarea pielii (diabet bronzat), modificări ce caracterizează boala lui Cushing.
Hiposecreţia de ACTH produce efectele deficitului de glucocorticoizi.
Hormonul tireotrop (TSH) secretat de celulele bazofile, stimulează secreţia de hormoni
tiroidieni şi creşterea glandei tiroide. Sinteza de TSH este stimulată de hormonul
eliberator de tireotropină (TRH)TSH-ul stimulează atât captarea iodului de către
celulele foliculului tiroidian şi eliberarea hormonilor iodaţi din molecula de
tireogloulină. Hipersecreţia de TSH duce la hipertiroidism şi boala Basedow, iar
hiposecreţia duce la insuficienţă tiroidiană.
Hormoni gonadotropi sunt hormonul foliculostimulant (FSH) şi luteinizant (LH).
Hormonul foliculostimulant (FSH), secretat de celulele bazofile, la bărbat stimulează
dezvoltarea tubilor seminiferi şi a spermatogenezei, iar la femeie determină creşterea şi
maturarea foliculului şi secreţia de estrogeni. -Hormonul luteinizant (LH), secretat de
celulele bazofile, acţionează la bărbat prin stimularea secreţiei de androgeni
(testosteron). La femeie determină ovulaţia şi apariţia corpului galben.
Hormonii adenohipofizar al căror efect nu se exercită prin intermediul altor glande
endocrine sunt: hormonul somatotrop (STH), hormonul prolactina şi hormonul
melanocistostimulator (MSH).
-Hormonul somatotrop (STH) sau hormonul de creştere este secretat de celule acidofile
şi are rolul de a stimula creşterea armonioasă a întregului organism. STH-ul determină
creşterea în lungime a oaselor. După pubertate, STH-ul produce îngroşarea oaselor lungi
şi dezvoltarea oaselor late. El stimulează de asemenea, creşterea muşchilor şi a
viscerelor, cu excepţia creierului.Ca efecte metabolice secundare produce hiperglicemie
şi prin diminuarea utilizării tisulare a glucozei. Intensifică catabolismul lipidic ce se
însoţeşte de cetogeneză. Hipersecreţia acestui hormon are consecinţe asupra dezvoltării
somatice şi asupra metabolismului. Efectul asupra dezvoltării somatice diferă, după
momentul apariţiei hipersecreţiei de STH, adică dacă intervine înainte sau după
pubertate. Înainte de pubertate excesul de STH produce boala numită gigantism, când
individul atinge talii de peste 2 m, prin creşterea exagerată în lungime a extremit ăţilor,
intelectul nefiind afectat. Dacă hipersecreţia apare după pubertate (la adult), se produce
acromegalia, caracterizată prin creşterea exagerată a oaselor zigomatice, a mandibulei, a
oaselor late în general, îngroşarea buzelor, creşterea viscerelor (inimă, ficat, rinichi,
limbă) şi creşterea exagerată a mâinilor şi picioarelor. Consecinţele metabolice ale
hipersecreţiei de STH sunt exprimate în special la adut, când
se produce o hiperglicemie permanentă, care determina epuizarea celulelor beta din
pancreas şi se instalează diabetul zaharat hipofizar. Exagerarea catabolsmului lipidic
duce la creşterea corpilor cetonici (acidoză metabolică). Hiposecreţia de STH produce la
copil oprirea creşterii somatice, dar nu şi a celei neuropsihice. Boala se numeşte nanism
(piticism) hipofizar, când indivizii rămân cu talia mică (1,20-1,30 m), dar proporţionat
dezvoltaţi şi cu intelectul normal.
-Hormonul prolactina este secretat de celulele acidofile. Nu se cunoaşte acţiunea acestui
hormon la bărbat. La femei stimulează funcţia secretorie a corpului galben, pregătită în
prealabil sub influenţa LH-ului. Stimulează de asemenea secreţia lactată. Secreţia de
prolactină este inhibată de hipotalamus. Secreţia hormonilor gonadotropi este controlată
de hormonul eliberator de gonadotropi (Gn RH), sintetizat de neuronii hipotalamici, sub
influenţa variaţiilor concentraţiilor sanguine de hormoni estrogeni la femei sau de
testosteron la bărbaţi.
-Hormonul melanocistostimulator (MSH) este singurul hormon elaborat de celulele
lobului intermediar al hipofizei, care anatomic face parte din adenohipofiză. El
stimulează sinteza unei substanţe pigmentare numită melanina, în celulele speciale ale
pielii numite melanocite.