Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ENDOCRINE
Glandele endocrine (cu secreție internă) sunt formate din epitelii secretoare ale căror
celule produc substanțe active numite hormoni care sunt eliberați direct în sânge sau limfă
şi transportați spre celulele sau organele țintă.
Sistemul endocrin este un sistem anatomo-funcțional complex, controlat de sistemul nervos
și are rolul de a regla activitatea diferitelor organe.
Prin intermediul hormonilor sunt reglate procese :
• de creştere şi dezvoltare a organismului;
• metabolice;
• comportamentale;
• de menținere constantă a parametrilor mediului intern (homeostazie).
Glandele endocrine sunt: hipofiza, tiroida și paratiroidele, epifiza, timusul, suprarenalele,
pancreasul endocrin, ovarul şi testiculul endocrin.
Există şi alte organe care pot secreta substanţe active cu rol de hormoni: stomacul,
duodenul, rinichii, hipotalamusul etc.
HIPOFIZA
Topografie - este localizată la baza encefalului, posterior
chiasmei optice, în şaua turcească (depresiune a osului
sfenoid).
Are forma și mărimea unui bob de fasole, cântărind
aproximativ 0,5 g.
Este legată de hipotalamus prin tija pituitară care este alcă
tuită din sistemul porthipofizar şi tractul hipotalamo-
hipofizar.
Alcătuire -
glanda hipofiză este alcătuită din trei lobi:
lobul anterior reprezintă 75% din masa hipofizei;
lobul intermediar (mijlociu) reprezintă 2% din masa
hipofizei;
lobul posterior (23%).
Lobul anterior împreună cu cel intermediar formează
adenohipofiza, iar lobul posterior constituie neurohipofiza.
Hipofiza prezintă legături anatomice și funcționale cu
hipotalamusul.
Anatomic:
legătura vasculară = sistemul port hipofizar format din
capilare sanguine, între regiunea mediană a
hipotalamusului şi adenohipofiză;
legătura nervoasă = tractul hipotalamo-hipofizar
format din axonii neuronilor secretori din nucleii
anteriori ai hipotalamusului care ajung în lobul
posterior hipofizar.
Functional:
• Nucleii mijlocii ai hipotalamusului secretă două
tipuri de hormoni (stimulatori şi inhibitori) care sunt
descărcați prin sistemul port hipofizar în
adenohipofiză şi îi reglează secreția;
• nucleii anteriori hipotalamici secretă hormoni
(antidiuretic şi ocitocina),aceștia sunt transportați
prin tractul hipotalamo-hipofizar și depozitați în
neurohipofiză.
A. Lobul anterior
Secretă două tipuri de hormoni:
• glandulotropi (tropos = schimbare) care reglează activitatea celorlalte glande endocrine, motiv pentru
care hipofiza se mai numeşte „creier endocrin";
• nonglandulotropi.
Hormonii nonglandulotropi
a) Hormonul somatotrop (STH) - se mai numeşte hormon de creştere.
Efecte:
• stimulează creşterea organismului;
• stimulează condrogeneza la nivelul cartilajelor diafizoepifizare, determinând creşterea în lungime a oaselor;
Disfuncții ale secreției de STH:
• hipersecreția în perioada de creştere determină gigantism manifestat prin înălțime peste 2 m, intelect normal;
hipersecreția la adult produce acromegalie manifestată prin dezvoltarea exgerată a extremităţților (nas, buze,
mâini, picioare), creşterea viscerelor (inimă, rinichi, ficat);
• stimulează creşterea muşchilor şi a viscerelor, cu excepţia creierului;
• după pubertate, stimulează creșterea în grosime a oaselor lungi şi dezvoltarea oaselor late.
• hiposecreția la copii determină nanism hipofizar (piticism) - indivizii afectați au înălțimi care depăşesc cu puțin
1m, corp proporționat, intelect normal;
• hiposecreția la adult produce cașexie hipofizară manifestată prin atrofii ale organelor interne, căderea părului,
dinților, îmbătrânire prematură.
b) Prolactina (LTH)- se mai numeşte hormon mamotrop sau luteotrop.
Efecte stimulează, la femei, dezvoltarea glandei mamare şi secreția acesteia
după naștere.
Hormonii glandulotropi
a) Hormonul tireotrop (TSH) - se mai numeşte tirotropină sau
tireostimulină.
Efecte-stimulează dezvoltarea tiroidei, sinteza şi secreția de
hormoni tiroidieni.
b) Hormonul adrenocorticotrop (ACTH)- se mai numeşte
corticotropină.
Efecte - stimulează dezvoltarea glandei corticosuprarenale,
dar şi secreția aces-
teia (mai ales a hormonilor glucocorticoizi).
c) Hormonii gonadotropi - acționează asupra gonadelor
(testicul şi ovar):
hormonul foliculostimulant (FSH)- la bărbați stimulează
dezvoltarea tubilor seminiferi și spermatogeneza, iar la femei
determină creşterea şi maturarea foliculului de Graaf şi
secreția de estrogeni;
hormonul luteinizant (LH)- la bărbați stimulează secreția de
hormoni androgeni, iar la femei determină ovulația şi apariția
corpului galben, stimulând secreția acestuia.
B. Lobul intermediar
Produce hormonul melanocitostimulator (MSH) care stimulează
secreția de melanină (pigment ce dă culoare pielii, părului etc.).
C. Lobul posterior (neurohipofiza)- eliberează în circulație doi
hormoni
secretați de hipotalamus:
a) Hormonul antidiuretic (ADH) - numit şi vasopresină.
Efecte:
• creşte reabsorbția facultativă a apei la nivelul nefronului;
• creşte volemia;
• reduce volumul şi creşte concentrația urinei;
• reduce secreția tuturor glandelor exocrine.
Disfuncții ale secreției de ADH:
• hipersecreția determină vasoconstricție şi hipertensiune;
• hiposecreția determină boala numită diabet insipid, manifestată
prin poliurie (eliminarea unor cantități mari de urină, 10-30 1/zi),
polidipsie (ingestia unei cantităţi mari de lichide) şi dezechilibre
minerale.
b) Ocitocina - determină contracția musculaturii netede a uterului
gravid, ini-
țiind travaliul, stimulează eliminarea laptelui din glanda mamară.
TIROIDA Topografie - este localizată în zona anterioară a gâtului, în loja
tiroidei (conjunctivă). Are 25-30 g şi este alcătuită din doi lobi
legați prin istmul tiroidei.
Gusa endemica
PANCREAS
Topografie: pancreasul este localizat în cavitatea abdominală, în
spatele stomacului.
Alcătuire: este o glandă mixtă, cu două componente:
pancreas exocrin format din acini care secretă suc pancreatic;
pancreas endocrin format din insule de celule endocrine (insulele
Langerhans) formate din celule a care secretă glucagon şi celule ß care
secretă insulină.
a) Insulina este singurul hormon hipoglicemiant al corpului, având
acțiune anabolizantă asupra tuturor metabolismelor intermediare.
Efecte:
-stimulează pătrunderea glucozei în celule;
- intensifică consumul de glucoză la nivel celular;
-stimulează glicogenogeneza (transformarea glucozei în glicogen =
forma de depozit) în ficat şi muşchi;
-favorizează lipogeneza (formarea de lipide) din glucoză;
-stimulează sinteza proteică.
• Disfuncții ale secreției de insulină:
• hipersecreția produce hipoglicemie severă care
afectează sistemul nervos,
• până la apariția comei;
• hiposecreția produce boala numită diabet zaharat,
manifestată prin: hiperglicemie, poliurie, polidipsie,
polifagie (ingerarea unei cantități mari de alimente),
glicozurie (eliminarea glucozei prin urină), afectarea
sistemelor nervos, cardiovascular și excretor.
• b) Glucagonul - este principalul hormon
hiperglicemiant.
Efecte:
• stimulează glicogenoliza (descompunerea
glicogenului în glucoză);
• stimulează gluconeogeneza (formarea de
glucoză);
• stimulează lipoliza (descompunerea lipidelor) şi
proteoliza (descompunerea proteinelor).
SUPRARENALE
Topografie - sunt glande pereche, localizate la polul superior al rinichilor.
Alcătuire - prezintă două zone: externă, corticală numită corticosuprarenala şi
internă, medulară numită medulosuprarenala
• Corticosuprarenala - secretă trei grupe de hormoni: mineralocorticoizi, glu-
cocorticoizi și sexosteroizi. Hormonii corticosuprarenalieni sunt steroizi, deri-
vați ai colesterolului.
a) Mineralocorticoizii - cel mai important reprezentant este aldosteronul.
Efecte:
-rol în metabolismul sărurilor minerale, are celule țintă în tubii uriniferi ai ne-
fronilor, glande sudoripare, salivare;
-determină: reabsorbția Nat şi Cl, eliminarea K+ şi Ht, menținând presiunea
osmotică a mediului intern și a volumului sanguin.
Disfunctii ale secreției de aldosteron:
hipersecreția produce boala Conn manifestată prin retenţie masivă de sare şi
apă, edeme, hipertensiune;
hiposecreția determină boala Addison care se manifestă prin pierdere de sare
şi apă, hipotensiune, astenie.
b) Glucocorticoizii - sunt reprezentați de cortizon şi
hidrocortizon (cortizol).
Efecte:
asupra metabolismului glucidic-gluconeogeneză,
hiperglicemie;
asupra metabolismului lipidic - mobilizează acizii graşi din
depozite, stimulează lipoliza;
asupra metabolismului proteic - efect catabolic;
asupra sistemului nervos - modificări ale
electroencefalogramei (EEG), modificări senzoriale,
incapacitate de concentrare, frică;
asupra sistemului vascular - contribuie la menținerea
volumului şi a presiunii sanguine;
asupra elementelor figurate ale sângelui - scad numărul de
eozinofile, bazofile şi limfocite, cresc numărul de hematii şi
trombocite;
cresc stabilitatea membranelor lizozomale, astfel au asupra
lizozomilor efect antiinflamator.
Disfuncții ale secreției de glucocorticoizi:
hipersecreția determină sindromul Cushing care se manifestă
prin obezitate,
diabet, hipertensiune;
hiposecreție produce boala Addison.
• c) Sexosteroizii - androgeni și estrogeni - sunt asemănători cu cei secretați de gonade şi
completează în perioada pubertății efectele hormonilor sexuali respectivi prin dezvoltarea
caracterelor sexuale secundare.
Efecte:
• la băieți - creșterea bărbii, îngroşarea vocii, dezvoltarea scheletului şi masei musculare;
• la fete dezvoltarea glandei mamare, depunerea lipidelor pe şolduri şi coapse etc.
Medulosuprarenala - secretă doi hormoni adrenalină (epinefrină) şi noradrenalină (norepinefrină)
care se mai numesc catecolamine.
Efecte (similare cu stimularea SNV simpatic):
• intervin în reacția de adaptare a organismului la agresiuni interne sau externe;
• produc tahicardie, vasoconstricție, hipertensiune;
• produc relaxarea musculaturii şi contracția sfincterelor tubului digestiv;
• determină hiperglicemie, mobilizează grăsimile din rezerve;
• produc alertă corticală
• Secreția suprarenalelor este stimulată de stres (emoții, încordare neuropsihică, traumatisme, frig,
căldură excesivă).
GONADE
Sunt glande mixte reprezentate de testicul şi ovar.
Testiculul endocrin