Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Galați

Clasa: AMF II
Prof. Ionel TĂBĂCARU
 Definiția hormonilor
hormao (gr.) = a stârni, a activa, a stimula.
Hormonii transmit informaţii între celule sau în interiorul celulelor, între diferite organite
subcelulare.
Hormonii prezintă o serie de caracteristici generale:
• Au proprietatea de a transmite informații între celule sau la nivel intracelular;
• Sunt substanţe organice cu structuri diferite (polipeptide, derivaţi de aminoacizi, steroizi, lipide);
• Sunt secretaţi direct în sânge, în cantităţi foarte mici;
• Sunt sintetizați și secretaţi:
- de celule asociate în structuri anatomice individualizate (glande endocrine), care formează
sistemul endocrin glandular;
- de celule specializate, izolate, difuzate în ţesuturi (sistemul endocrin difuz);
• Exercită acţiuni reglatoare – de stimulare sau inhibiţie.
Hormonii sunt compuși endogeni cu structură chimică foarte variată elaborați, în
general, de glande cu secreție internă, denumite glande endocrine, care alcătuiesc un
sistem unitar, sistemul endocrin.
 Clasificarea hormonilor
A. În funcție de modul cum sunt eliberați din glande și de organul care-i produce:
1. Neurohormoni (hormoni neuroendocrini) - produși de celulele nervoase care au și funcții secretoare:
acetilcolină, serotonină, factori de eliberare.
2. Hormoni glandulari: hormoni hipofizari, tiroidieni, sexuali, paratiroidieni etc.
3. Hormoni tisulari (cu acțiune paracrină sau autocrină) – secretați de celulele neconstituite în glande și care
își exercită acțiunea asupra celulelor învecinate. Ex: prostaglandinele, gastrina (stomac), secretina
(duoden), eritropoietina etc.
B. În funcție de structura chimică hormonii pot fi:
1. Hormoni derivați de la aminoacizi: iodtironine (derivați de tirozină), catecolamine (fenilalanină),
melatonina (triptofan).
2. Hormoni peptidici, proteici și glicoproteici: ocitocina, vasopresina, hormonii adenohipofizari (STH,
ACTH, LH, FSH, PRL etc.), insulina, calcitonina, glucagonul, parathormonul etc.
3. Hormoni cu structură sterolică: corticosteroizi, sexuali.
C. În funcție de solubilitate pot fi:
1. Hormoni solubili în apă (hormonii derivați de la aminoacizi, cu excepția idotironinelor)
2. Hormoni insolubili în apă (hormonii steroizi, calcitriol, iodtironine).
 Organizarea sistemului hormonal
Totalitatea glandelor endocrine formează sistemul endocrin. Glandele pot fi clasificate în
funcție de mai multe criterii, după cum urmează:
A. Glande permanente:

• Hipofiza

• Epifiza

• Tiroida
• Paratiroidele
• Pancreasul endocrin

• Glandele suprarenale

• Glandele sexuale

B. Glande temporare

• Timusul

• Placenta

• Corpul galben (corpus luteus)

C. Organe cu funcţii glandulare mixte:

• Pancreasul (endocrin şi exocrin)

• Ovarul
• Testiculul
 Rolul hormonilor în organism
1. Hormonii adenohipofizari
a) Hormonul somatotrop (STH):
- determină creșterea și dezvoltarea organismului după naștere (creșterea
oaselor în lungime, a organelor) prin stimularea biosintezei proteice la
nivelul tuturor țesuturilor prin activarea transportului de aminoacizi în
interiorul celulelor;
- stimulează gluconeogeneza hepatică;
- intensifică oxidarea grăsimilor și determină retenția în organism a unor
compuși ai Ca, Na, K și P.
b) Prolactina (hormonul luteotrop):
- stimulează la femei secreția corpului galben în sarcină și secreția lactată a
glandelor mamare.
c) Hormonul tireotrop (tireostimulator, TSH):
- controlează creşterea şi dezvoltarea glandei tiroide;
- stimulează secreția glandei tiroide.
d) Hormonul foliculostimulant (FSH):
- la femei stimulează creșterea și maturarea foliculilor ovarieni pregătindu-i
pentru ovulație; stimulează biosinteza hormonilor estrogeni;
- la bărbați, stimulează dezvoltarea tubilor seminiferi testiculari și
spermatogeneza.
 Rolul hormonilor în organism
e) Hormonul luteinizant (LH):
- determină la femeie ovulaţia şi apariţia corpului galben, iar la bărbat stimulează secreţia de hormoni masculini (androgeni)
OBS: Mai există o altă gonadotropină are nu este sintetizată de adenohipofiză, gonadotropina corionică umană (HCG),
secretată de placentă și care se găsește în urină și în sânge după fecundare).
f) Hormonul adenocorticotrop (corticotropina, ACTH):
- stimulează activitatea corticosuprarenalei pentru sinteza și secreția hormonilor corticosteroizi;
- permite adaptarea organismului la diferiți stimuli (frig, căldură, foame, stres);
- acționează asupra țesuturilor extrahepatice.
d) Hormonul melanocitostimulator (melanotropina, MSH):
- stimulează sinteza tirozinei și din aceasta a melaninei;
- stimulează dispersarea pigmenților de melanină.
e) Endorfinele – sunt inactive în adenohipofiză, dar se activează în SN ca neurotransmițători. Intervin în reglarea temperaturii,
atenuează senzația de durere și uneori declanșează comportamentul agresiv.
2. Hormonii neurohipofizari
a) Oxitocina:
– determină contracția musculaturii netede a uterului având rol în expulzia fătului;
- previne ejecția laptelui;
- previne hemoragiile post-partum.
b) Vasopresina (hormonul antidiuretic, ADH):
- menține volumul normal al lichidelor în organism prin stimularea absorției de apă la nivel renal;
- are efect antidiuretic prin reducerea cantității de urină eliminată.
 Rolul hormonilor în organism
3. Hormonii care reglează raportul calciu/fosfați

a) Parathormonul:
– este secretat de glandele paratiroide;
- hormon hipercalcemiant (secreția este reglată de calcemie);
- stimulează excreția fosfaților;
- determină eliberarea calciului din oase;
- stimulează biosinteza vitaminei D3 și absorția calciului în
intestin.
b) Calcitonina:
- este produsă de tiroidă;
- hormon hipocalcemiant;
- stimulează depunerea calciului și fosfaților în oase;
- inhibă mobilizarea calciului în oase;
- stimulează activitatea osteoblastelor.
 Rolul hormonilor în organism
4. Hormonii pancreatici

a) Insulina:
– este principalul hormon hipoglicemiant al organismului deoarece:
stimulează consumul celular de glucoză; stimulează procesele de
glicogenogeneză hepatică (formarea de glicogen din glucoză) și
stimulează sinteza de lipide din glucoză (lipogeneza);
- la nivelul metabolismului proteic, insulina stimulează sinteza de
proteine.
b) Glucagonul:
- are efecte antagonice (inverse) insulinei, fiind un hormon
hiperglicemiant deoarece: stimulează glicogenoliza hepatică,
stimulează gluconeogeneza (formarea de glucide din aminoacizi şi
lipide) şi inhibarea glicogenogenezei.
- la nivelul metabolismului lipidic determină lipoliză.
c) Somatostatina:
- neurotransmițător;
- la nivelul pancreasului inhibă secreția de insulină și glucagon.
 Rolul hormonilor în organism
5. Hormonii tiroidieni

Tiroxina (T4) şi triiodotironina (T3) au următoarele efecte

definitorii:
- controleaza creşterea şi dezvoltarea normală a organismului, în
special a sistemului nervos;
- cresc metabolismul bazal (efect calorigen) şi consumul de energie;
- determină hiperglicemie (creșterea absorbției glucozei la nivel
intestinal);
- stimulează lipoliza (degradarea chimică a lipidelor);
- determină scăderea sintezei de colesterol și prin activarea
mecanismelor hepatice care înlătură colesterolul din circulație;
- la adult determină descompunerea proteinelor şi creşterea
eliminărilor de azot;
- stimulează activitatea gonadelor;
 Rolul hormonilor în organism
6. Hormonii epifizari (pineali)

Melatonina:
- are funcție inhibioare asupra glandelor sexuale (glanda involuează după pubertate);
- are efect hipoglicemiant;
- determină apariția viselor.
 Rolul hormonilor în organism
7. Hormonii medulosuprarenali

Adrenalina (epinefrina) și noradrenalina (norepinefrina):

- au efecte similare stimulării sistemului nervos simpatic, iar la nivelul
sistemului nervos au rol de neurotransmiţători;
- la nivelul tubului digestiv determină relaxarea musculaturii netede din
peretele tubului digestiv, contracţia sfincterelor şi inhibarea secreţiilor
digestive;
- la nivelul sistemului circulator determină tahicardie, vasoconstricţie (pe
vase hepatice-A; pe toate vasele-NORA) şi hipertensiune;
- intervin şi în metabolismul glucidic (adrenalina, în special), prin
stimularea glicogenolizei (degradarea rezervelor de glicogen, din ficat, cu
eliberare de glucoză), ceea ce are ca efect creşterea glicemiei
(hiperglicemie);
- adrenalina acţionează predominant pe metabolismul energetic, intervenind
în situaţii de stres cu care organismul nu este familiarizat, iar
noradrenalina are acţiuni vasculare mai intense, intervenind în stresul
emoţional cu care organismul este familiarizat;
 Rolul hormonilor în organism
8. Hormonii steroizi

A. Hormonii corticosuprarenali

Hormonii glucocorticoizi – cortizolul, cortizonul și corticosterona intevin în:

- metabolismul intermediar al glucidelor, prin stimularea gluconeogenezei
(sinteza de glucide din aminoacizi sau lipide);
- metabolismul proteic, prin stimularea catabolismului proteic;
- metabolismul lipidic, prin mobilizarea acizilor graşi din ţesutul adipos;
- au acțiune antiinflamatoare și antialergică.

Hormonii mineralocorticoizi:
- au rol în reglarea metabolismului mineral şi în menţinerea echilibrului acido-
bazic;
- din această categorie face parte aldosteronul, care determină, la nivelul
tubilor distali şi colectori, reabsorbţia Na+ şi eliminarea K+ ;
- indirect, aldosteronul stimulează reabsorbţia apei şi a ionului de Cl- . Astfel,
aldosteronul contribuie la diminuarea cantităţii de urină eliminată şi
determină creşterea acidităţii urinei.
 Rolul hormonilor în organism
9. Hormonii sexuali

A. Hormonii sexuali masculini

Hormonii androgeni – testosteronul:
- determină diferențierea sexuală, spermatogeneza, dezvoltarea caracterelor
sexuale masculine secundare;
- stimulează procese anabolice: biosinteza proteinelor în mușchi, ficat,
rinichi, glande sexuale.

B. Hormonii sexuali feminini

Hormonii estrogeni – estradiolul:
- contribuie la dezvoltarea funcției sexuale feminine;
- contribuie la dezvoltarea celulelor germinative, dezvoltarea mucoasei
uterine;
- provoacă vasodilatație periferică și vaginală;
- stimulează biosinteza proteinelor.

Hormonii gestageni (de sarcină, luteali) – progesterona:

- pregătește mucoasa uterină pentru nidarea oului fecundat;
- împiedică ovulația;
- stimulează secreția de lapte post-partum.
 Tema pentru acasă

Stresul emoțional
cronic este implicat în
apariția a numeroase boli.
Explicați acest lucru,
interpretând imaginea
alăturată.