Glandele endocrine

Glandele endocrine sunt glande cu secreție internă, care produc substanțe chimice numite
hormoni.
Hormonii sunt substanțe chimice specifice eliberate direct în sânge care acționează de la
distanță de locul sintezei și produc efecte caracteristice. Hormonii acționează în cantități foarte
mici.
Glandele endocrine din corpul uman sunt:
 Epifiza.
 Hipofiza.
 Tiroida.
 Paratiroidele.
 Timusul.
 Pancreasul endocrin.
 Glandele suprarenale.
 Gonadele feminine (ovare) și gonadele masculine (testiculele).
În afara glandelor endocrine, există și organe care au celule ce secretă hormoni:
- Antrul piloric (de la nivelul stomacului) secretă gastrina, cu rol în digestia
gastrică.
- Rinichii: produc renină și eritropoietină, cu rol în formarea globulelor roșii ale
sângelui.
- Duodenul: secretă hormoni cu rol reglator (activitatea secretorie și motorie)
pentru activitatea aparatului digestiv – colecistochinina și secretina.
1. Epifiza (glanda pineală)
Localizare: superior și posterior de diencefal, la nivelul epitalamusului. Are formă
conică.
Structură:
- prezintă celule numite pinealocite cu funcție secretorie și elemente nervoase (celule
și prelungiri) înconjurate de o bogată rețea vasculară, cu fibre nervoase simpatice.
Hormonii secretați:
a. melatonina:
- reglează bioritmul circadian (ciclul somn-veghe);
- acțiune frenatoare asupra dezvoltării glandelro sexuale;
- secreția ei se reduce odată cu vârsta.
b. Vasotocina:
 - inhibă acțiunea hormonului luteinizant (LH).
Hormonii epifizari împiedică dezvoltarea sexuală precoce.
Epifiza primește aferențe de la retină, lumina inhibând activitatea secretorie a epifizei.
De asemenea, hormonii epifizari îndeplinesc funcții reglatoare ale metabolismului
mineral, glucidic și protidic.

Fig. 1 Epifiza – alcătuire (www.sanatate.bzi.ro)

2. Hipofiza (glanda pituitară)

Localizare: la baza encefalului, în șaua turcească a osului sfenoid (depresiune).
Greutate: 0,5 g.
Structură- trei lobi:
- adenohipofiza (lobul anterior): de natură epitelială; ocupă 75% din masa glandei.
- lobul intermediar: de natură epitelială (2% din masa glandei).
- lobul posterior (neurohipofiza): de natură nervoasă (23% din masa glandei).
Prezintă legături funcționale cu hipotalamusul prin intermediul tijei pituitare.
Hipotalamusul este format din: nuclei anteriori - supraoptici și paraventriculari, nuclei
mijlocii ce produc hormoni eliberatori și inhibitori și nuclei posteriori cu integrare simpatică.
La nivelul tijei pituitare se află: tractul hipotalamo-hipofizar și sistemul port-
hipofizar.
Sistemul port-hipofizar: este alcătuit din vase de sânge dispuse între hipotalamus
(nucleii mijlocii) și lobul anterior al hipofizei; are rol în transportul hormonilor de la hipotalamus
la adenohipofiză.
 Tractul hipotalamo-hipofizar: este alcătuit din fibre nervoase dispuse între hipotalamus
(nucleii anteriori) și lobul posterior al hipofizei; are rol în transportul hormonilor secretați în
hipotalamus la lobul posterior al hipofizei.
a. Adenohipofiza (lobul anterior) produce:
Hormoni glandulotropi (acționează asupra celorlalte glande endocrine):
- Tireotrop (TSH).
- Corticotrop (ACTH).
- Gonadotropi: FSH (hormonul foliculostimulant) și LH (hormonul luteinizant).
Hormoni non-glandulotropi: hormonul somatotrop (STH) și prolactina.
Hormonul tireotrop (TSH):
- controlează creșterea și dezvoltarea glandelor tiroide;
- stimulează secreția de hormoni ai glandei tiroide.
Reglarea secreției: hormonii eliberatori (-TSH) și hormoni inhibitori (+TSH) de la
hipotalamus.
Hormonul adenocorticotrop (ACTH):
- controlează creșterea și dezvoltarea glandelor corticosuprarenale;
- stimulează secreția glandelor corticosuprarenale.
Reglarea secreției: hormoni eliberatori (-ACTH) și hormoni inhibitori (+ACTH) de la
hipotalamus.
Hipersecreția de ACTH provoacă sindromul Cushing. Afecțiunea se caracterizează prin:
hiperglicemie, scăderea proteinelor musculare și osoase, retenția de săruri și de apă,
hipertensiune, edem, redistribuirea țesutului adipos pe abdomen și pe spate (cocoașă de bizon),
față rotundă de ,,lună plină”.
Hormonul foliculostimulant (FSH)
-la femei: stimulează maturarea foliculilor ovarieni și secreția de estrogeni;
-la bărbați: stimulează spermatogeneza.
Reglarea secreției: stimulare prin secreții stimulatoare produsă de nucleii mijlocii
hipotalamici și inhibare prin estrogeni la femei și testosteron la bărbați.
Hormonul luteinizant (LH)
- la femei stimulează ovulația și apariția corpului galben; producerea de estrogeni și
progesteron.
- la bărbați: stimulează producerea de hormoni sexuali (testosteron).
Reglarea secreției: stimulatoare prin hormonii eliberatori produși de nucleii mijlocii din
hipotalamus și inhibitoare prin estrogeni și progesteron la femei și testosteron la bărbați.
Hormonii non-glandulotropi
 Hormonul somatotrop (STH):
- are rol în creșterea și dezvoltarea organismului, prin stimularea creșterii oaselor lungi,
dezvoltarea masei musculare, dezvoltarea organelor interne;
- stimulează sinteza de proteine;
- are efect hiperglicemiant;
- determină mobilizarea acizilor grași din depozitele lipidice.
Hiposecreția de STH în copilărie: nanismul hipofizar (piticism) caracterizat prin talie
redusă, dezvoltare fizică redusă, dar armonioasă; dezvoltare psihică normală.
Hipersecreția de STH în copilărie: gigantism (creștere exagerată în înălțime).
Hipersecreția de STH la adult: acromegalia (creșterea exagerată a mâinilor, oaselor feței,
a mandibulei, limbii, buzelor, a unor viscere).
Reglarea secreției: hormoni stimulatori și inhibitori ai hipotalamusului.
Prolactina:
- dezvoltarea glandelor mamare;
- secreția lactată.
Reglarea secreției: neuroni stimulatori și inhibitori ai hipotalamusului.
b. Lobul intermediar: de natură epitelială; ocupă doar 2% dim masa hipofizei.
Hormonul secretat: hormonul melanocitostimulator (MSH): stimulează sinteza de
melanină de la nivelul pielii. Acest hormon intervine în pigmentarea pielii după expunerea la
lumină.
c. Lobul posterior (neurohipofiza)
- reprezintă un depozit de hormoni produși de către nucleii din hipotalamusul
anterior.
- Hormonii secretați sunt ocitocina (oxitocina) produsă de către nucleii
paraventriculari și antidiuretic (vasopresina) secretată de către nucleii supraoptici.
Hormonul antidiuretic:
- determină reabsorbția apei și a sodiului la nivel renal;
- scade diureza (cantitatea de urină produsă în 24 de ore).
Hiposecreția de hormon antidiuretic determină diabetul insipid, caracterizat prin
poliurie (eliminarea unei cantități mari de urină), polidipsie (consumarea unei cantități mari de
apă) și hipotensiune (scăderea tensiunii arteriale).
Hipersecreția de ADH duce la hipertensiune.
Reglarea secreției:
-stimulare: prin impulsuri de la neuronii hipotalamici din nucleii anteriori stimulați de
impulsuri venite de la osmoreceptorii din pereții vaselor de sânge; scăderea volumului sanguin.
 -inhibare: creșterea volemiei, de către alcool.
Ocitocina stimulează:
- contracțiile uterului în timpul travaliului, ducând la expulzia fătului;
- eliberarea laptelui din glandele mamare.
Reglarea secreției ocitocinei: se realizează de către hipotalamus prin stimularea
neuronilor anteriori ai hipotalamusului, stimulați de impulsuri venite de la mecanoreceptorii din
pereții uterului sau din tegumentul mameloanelor.

Fig. 2 Structura hipofizei și legăturile cu hipotalamusul (www.anatomie.romedic.ro)

Fig. 3 Structura hipofizei