FRÂNA DE AUTOMOBIL.

TIPURI UTILIZATE

Autor:
 Cuprins
Argument
Capitolul I: Destinaţia, condiţiile impuse şi clasificarea
Capitolul II: Construcţia şi funcţionarea frânelor propriu-zise
2.1. FRÂNELE CU TAMBUR Şl SABOŢI INTERIORI
2.2. FRÂNELE CU DISC
2.3. FRÂNELE SUPLIMENTARE
Capitolul III: Materiale utilizate la construcţia sistemului de
frânare
Capitolul IV: Întreţinerea sistemului de frânare
Capitolul V: Norme specifice de sănătatea şi securitatea muncii
pentru întreţinerea şi repararea autovehiculelor
Bibliografie
Sistemul de frânare serveşte la:

• reducerea vitezei automobilului până la o valoare dorită

sau chiar până la oprirea lui;
• imobilizarea automobilului în staţionare, pe un drum
orizontal sau în pantă;
• menţinerea constantă a vitezei automobilului în cazul
coborârii unor pante lungi.

Un sistem de frânare trebuie să îndeplinească următoarele

condiţii:
•să asigure o frânare sigură;
•să asigure imobilizarea automobilului în pantă;
•să fie capabil de anumite deceleraţii impuse;
•frânarea să fie progresivă, fără şocuri;
•să nu necesite din partea conducătorului un efort prea mare;
Sistemele de frânare, după rolul pe care-l au, se clasifică în:
1. sistemul principal de frânare, întâlnit şi sub denumirea de frâna principală sau
de serviciu, care se utilizează la reducerea vitezei de deplasare sau la oprirea
automobilului.
2. sistemul staţionar de frânare sau frâna de staţionare care are rolul de a menţine
automobilul imobilizat pe o pantă, în absenţa conducătorului, un timp nelimitat, sau
suplineşte sistemul principal în cazul defectării acestuia. Datorită acţionării manuale,
se mai numeşte şi frână de mână.
3. sistemul suplimentar de frânare sau dispozitivul de încetinire, care are rolul de a
menţine constantă viteza automobilului, la coborârea unor pante lungi, fără utilizarea
celorlalte sisteme de frânare. Acest sistem de frânare se utilizează în cazul
automobilelor cu mase mari sau destinate special să lucreze în regiuni de munte,
contribuind la micşorarea uzurii frânei principale şi la sporirea securităţii circulaţiei.
Frânele cu tambur şi saboţi interiori

La apăsarea pedalei 7, cama 6, prin

intermediul pârghiei 8, se roteşte şi
apasă saboţii asupra tamburului 2.
În timpul frânării, datorită frecării ce
ia naştere între tambur şi garniturile de
frecare ale saboţilor, energia cinetică a
automobilului se transformă în căldură.
În momentul opririi apăsării asupra
pedalei, arcul 5 readuce saboţii în poziţia
iniţială, iar frânarea încetează.
 Frâna simplex cu saboţi
flotanţi la puntea din
spate a autoturismelor
Dacia

1- cilindru receptor;
2 şi 3 - saboţi;
4 - levierul frânei de mână;
5 - cablul frânei de mână;
6 - arcuri de readucere;
7 - excentric pentru
reglarea jocului dintre
saboţi şi tambur.
Frâna simplex are în compunere un sabot primar şi unul secundar, care pot fi
articulaţi sau flotanţi.
 Frâna duplex are în compunere doi saboţi primari care pot
lucra ca saboţi primari la rotaţia într-un singur sens (frâna uni-
duplex) sau în ambele sensuri (duo-duplex).

Frâna duo-duplex prezintă particularitatea că ambii saboţi

lucrează cu efect de autoamplificare (ca saboţi primari) indiferent de
sensul de rotaţie.
Frâna servo sau frâna cu amplificare are doi saboţi primari,
sabotul posterior fiind acţionat de sabotul anterior. Datorită
forţelor de frecare dintre sabotul anterior şi tambur, forţa de
acţionare a sabotului posterior este mai mare în comparaţie cu
forţa de acţionare a sabotului anterior.
Frâne servo :
a - uni-servo;
b - duo-servo;

1 - tambur;
2 - bolţ pentru articulaţia
sabotului 4;
3 şi 4 - saboţi;
5 şi 7-arcuri;
6- cilindru receptor;
8-dispozitivul de reglare
a jocului dintre saboţi şi
tambur.
 Avantajele frânelor cu disc:
-posibilitatea măririi suprafeţelor garniturilor de
frecare;
-distribuţia uniformă a presiunii pe suprafeţele
de frecare şi, drept consecinţă, uzarea uniformă a
garniturilor şi necesitatea reglării mai rare a frânei;
-suprafaţă mare de răcire şi condiţii bune pentru
evacuarea căldurii;
-stabilitate în funcţionare la temperaturi joase şi
ridicate;
-echilibrarea forţelor axiale şi lipsa forţelor
radiale;
-posibilitatea funcţionării cu jocuri mici între
suprafeţele de frecare, ceea ce permite să se reducă
timpul de intrare în funcţiune a frânei;
-înlocuirea uşoară a garniturilor de frecare;
-realizează reglarea automată a jocului dintre
Frâna cu disc deschisă cu suprafeţele de frecare printr-o construcţie mai
pistoane de acţionare pe simplă;
ambele feţe ale discului -nu produc zgomot în timpul frânării.
Dispozitiv pentru reglarea automată a
jocului la frâna cu disc.

Această frână, datorită

faptului că discul se dilată
puţin în planul axial,
permite ca jocul dintre disc
şi garniturile de fricţiune să
fie menţinut la valori mai
mici decât la frânele cu
tambur.
Funcţionarea frânei cu disc de la
autoturismele Dacia

La apăsarea pe pedala de frână,

lichidul pătrunde în cilindrul
etrierului şi deplasează pistonul 2,
care, la rândul său, apasă garnitura
de frecare 7 pe disc.
În acelaşi timp se produce şi o
deplasare laterală a etrierului astfel
încât şi a doua plăcuţă de frână 5 va
fi apăsată pe disc.
Frâna cu disc deschisă 1- semicadru;
utilizată la puntea spate a
autoturismelor Citroen
2 - şurub fixare semicadre;
3 - braţ oscilant punte spate;
4 - disc de frână;
5 - butuc roată;
6 - şurub fixare disc;
7 şi 10 - pistoane;
8- garnitura de etansare;
9 - plăcuţe de frână
 Frâna cu disc închisă faţă de frâna cu disc deschisă
prezintă avantajul unei bune protejări împotriva
pătrunderii apei şi murdăriei, putând fi uşor ermetizată.
Aceste frâne pot fi cu sau fără efect servo.

La frânare, când discul 1 se

Frâna cu disc închisă utilizată la
automobile:
a -părţi componente;
b - principiul de funcţionare
deplasează în raport cu discul 2,
bilele 3 se deplasează pe
planurile înclinate în partea mai
îngustă a şănţuleţelor, distanţând
discurile şi obligându-le să apese
cu garniturile de fricţiune pe
carcasa rotitoare.
 FRÂNELE SUPLIMENTARE
Frâna de motor produce obturarea
galeriei de evacuare cu ajutorul unei
clapete, concomitent cu blocarea admisiei
combustibilului, ceea ce face ca motorul să
funcţioneze ca un compresor, producând
frânarea automobilului prin intermediul
transmisiei.
1 - cilindru pentru acţionarea
clapetei din galeria de evacuare;
2 şi 3 - poziţiile clapetei de
obturare;
4 - racord de la compresor;
5 - rezervor de aer comprimat;
6 - sursa de energie electrică;
7 – supapă de aerisire;
8 -clemă;
9- tija către pedala de acceleraţie;
10 -cilindru pentru blocarea
combustibilului;
11 - poziţia închis;
12- poziţia deschis;
13 - pompa de injecţie.
Frâna hidrodinamică sau retarder are, faţă de celelalte sisteme de frânare, cea
mai mare putere specifică de frânare.
Frâna hidrodinamică formată numai din pompă şi din stator constituie frâna
hidraulică sau retarder care funcţionează ca un hidroambreiaj la care turbina este
blocată. Energia de frânare transformată în energie calorica înmagazinată în ulei
poate fi uşor evacuată prin trecerea uleiului prin schimbătoare de căldură.

1 - supapă de comandă;
2 - stator;
3 - arbore de intrare în retarder
(ieşire din cutia de viteze);
4 - arbore de ieşire;
5 - rotor pompă;
6 - radiator de ulei;
7-dop de golire;
8-baie de ulei
Frâna electromagnetică se recomandă pentru automobilele
şi autotrenurile cu masă mare, mai ales dacă instalaţia
electrică a acestora include un generator de curernt alternativ.
Statorul constă din două plăci de
oţel ambutisate, fixate între ele şi
montate pe suporţi elastici pe cadrul
automobilului. Pe ambele părţi ale
statorului sunt montate câte opt
înfăşurări 1.
Rotorul (indusul) cuplat la
arborele transmisiei, este constituit din
două discuri 2 din oţel moale, cu
nervuri pe suprafaţa exterioară, pentru
o răcire mai bună.
 Materiale utilizate la construcţia sistemului de frânare

Tamburele se execută din fontă cenuşie simplă sau aliată (cu

molibden, nichel şi crom) şi, uneori, din tablă de oţel ambutisată.
Saboţii se execută prin sudare sau matriţare din tablă de oţel
Niturile de fixare a garniturilor pe saboţi se execută dintr-un material
moale (cupru sau alamă)
Cilindrii pompelor centrale şi ai pompelor receptoare ale
mecanismelor de acţionare hidraulică sunt executaţi din fontă
cenuşie.
Pistoanele pompelor centrale şi ale pompelor receptoare sunt turnate
din aliaj de aluminiu.
Banda se execută, de obicei, din oţel OLC 45 cu grosimea de 1,5-2,5
mm.
Întreţinerea sistemului de frânare