Scurt istoric al ambreiajului

În 1894 Louis-Rene Panhard și Emile Levassor au inventat transmisia modernă.Astăzi folosim în

continuare același concept de când a fost introdus. Conceptul este în continuare același doar că arborele
cotit se conectează de la motor la arborele de transmisie prin ambreiaj. Acestia au făcut puține
experimente despre tipul și numărul de viteze, dar până astăzi se aplică același concept.

Pentru a facilita controlul vitezei de către șofer, au fost inventate treptele sincronizate împreună cu
o punte spate activă. În loc să se cupleze și să se decupleze din nou vitezele unele de altele, a fost
introdusă o transmisie de mașină unde toate treptele se mișcau și ambreiajul a fost proiectat pentru a
conecta treptele care sunt puse in miscare să de către motor pentru a deplasa roțile înainte.
Diferite trepte de viteză cu dimensiuni diferite sunt proiectate pentru a crește sau a reduce impulsul
vehiculului. Cele mai populare transmisii au fost transmisiile cu 4 viteze, unde treapta superioară (a 4-a)
avea un raport de 1:1, în timp ce alte trepte aveau rapoarte mai mici. Apoi, inginerii au venit cu o treaptă a
5-a în care va crește cu 1 raportul dintre rotatiile pe minut ale motorului și rotatiile pe minut ale roții,
cunoscut sub numele de overdrive (treapte de craoazieră).
Pentru a depăși inerția și a porni vehiculul în mișcare, motorul automobilului dezvoltă o putere care
este transmisă ca o forță de răsucire (cuplu) de la arborele cotit al motorului către roțile din spate sau faţă.
Un transfer neted și gradual al puterii cuplului este realizat folosind o unitate de frecare a ambreiajului
pentru a cupla și decupla fluxul de putere.
O transmisie este utilizată pentru a varia raportul de viteză pentru cea mai bună viteză și putere dar
și pentru a asigura mișcarea vehiculului în diferite condiții de pornire, oprire, accelerare, menținere a
vitezei și marșarier. Diferitele componente necesare pentru a furniza putere roților motoare sunt volantul,
placa de presiune, placa de ambreiaj, rulmentul de eliberare, legăturile de control și transmisia.
Avantajele sistemului de transmisie manuală sunt următoarele. Vehiculele cu transmisie manuală
sunt de obicei mai ieftine și bune la întreținere în comparație cu cele automate, asta pentru că schimbarea
acestuia poate fi foarte mai ieftină, de asemenea, atunci când se defectează, este mai mult decât probabil
ca ambreiajul să fie înlocuit și acest lucru poate reducere costurile in comparatie cu o cutie automată. Pot
fi bune din punct de vedere al economisirii de combustibil, deoarece puteți schimba treapta în neutru și
evita conducerea în treptele inferioare. Un șofer mai priceput poate sa aiba la schimbarea vitezelor
tracțiune mai bună în condiții de zăpadă, noroi sau alunecos și ar putea la fel de bine să fie mai ușor sa
iasă din acele situațiai periculoase.
 Transmisia manuală este, de asemenea, mai ușoară. Totodată există si o parte de plăcere in
conducerea unei masini cu ambreiaj, deoarece te menține mai activ și la curent cu ceea ce se întâmplă în
jurul tău.

Dezavantajele sistemului de transmisie manuală sunt următoarele:Conducerea manuală a mașinii în trafic

poate fi foarte incomodă, mai ales atunci când există multe opriri in intersectii sau la semafor, masinile
automate fiind mai confortabile în acest caz.

Fig 1. Ambreiajul [5]

Sursa: www.rasfoiesc.com

Funcționarea ambreiajului

Ambreiajul reprezintă un mecanism de cuplare și decuplare a puterii din motor, permițând oprirea și
pornirea vehiculului.

Placa de presiune sau „element de antrenare” este fixată cu șuruburi pe volantul motorului, iar o
placă de ambreiaj sau „element antrenat” este amplasată între volantă și placa de presiune. Placa de
ambreiaj este canelată pe arbore care se extinde de la transmisie la volantă, numită în mod obișnuit arbore
de ambreiaj sau arbore de intrare.

Când ambreiajul și plăcile de presiune sunt blocate împreună prin frecare, arborele ambreiajului se
rotește cu arborele cotit al motorului, puterea fiind transferată de la motor la transmisie, unde este
direcționată prin diferite rapoarte de transmisie pentru a obține cea mai bună viteză și putere pentru a
porni și a menține vehiculul în mișcare.
 În timp ce pedala de ambreiaj este apăsată și fluxul de putere întrerupt, transmisia poate fi schimbată
în orice treaptă de viteză. Pedala de ambreiaj este eliberată lent pentru a deplasa treptat placa de ambreiaj
către volant sub presiunea arcurilor plăcii de presiune. Frecarea dintre placa de ambreiaj și volantă devine
mai mare pe măsură ce pedala este eliberată și turația motorului crește. Odată ce vehiculul se mișcă,
nevoia de alunecare a ambreiajului este redusă, iar pedala de ambreiaj poate fi eliberată complet.

Sincronizarea între pedala de ambreiaj și accelerație este importantă pentru a evita șocurile asupra
componentelor transmisiei, blocarea motorului, alunecarea excesivă a ambreiajului, supraîncălzirea dar si
blocarea motorului.

Fig 1.1. Ambreiaj mecanic; [5]

A=cuplat,
B=decuplat

Sursa: www.rasfoiesc.com

Componente:
1. ax primar (arbore cotit);
2. volant;
3. disc ambreiaj;
4. placa de presiune;
5. arc;
6. ax secundar;
7. rulment de presiune;
8. carcasă;
9. inele de susținere;
10./11. locuri de fixare
Sursa: www.rasfoiesc.com

Fig 1.2. Ambreiaje ZF Sachs, monodisc, cu frecare uscată [4]

Componente:
1. carcasa ambreiajului;
2. placa de presiune;
3. ştift de fixare;
4. rulment de presiune;
5. arc diafragmă (pârghia interioară);
6. arc diafragmă (pârghia exterioară);
7. arc lamelar.

Sursa: www.eautomobile.ro
 Volantul este situat în partea din spate a motorului și este prins cu șuruburi de arborele cotit. Ajută
la absorbția de putere, rezultând un motor care funcționează fără probleme și care oferă un impuls pentru a
transporta motorul prin ciclul său de funcționare, suprafața din spate fiind a volantului, prelucrată plat și
componentele ambreiajului fiind atașate de aceasta.
Elementul de antrenare are denumirea de placă de presiune. Este prins cu șuruburi pe volantul
motorului și scopul său principal este de a exercita presiune asupra plăcii de ambreiaj, ținând placa strâns
de volantă și permițând puterii să circule de la motor, la transmisie. De asemenea, trebuie să fie capabil să
întrerupă fluxul de putere prin eliberarea presiunii pe placa de ambreiaj. Acest lucru permite plăcii de
ambreiaj să se oprească din rotire în timp ce volantul și placa de presiune continuă să se rotească.

Placa de presiune constă dintr-o placă de metal grea, arc cu diafragmă sau arcuri elicoidale, pârghiile
de eliberare și un capac metalic.

Când se folosesc arcuri elicoidale, acestea sunt distanțate uniform în jurul plăcii de metal și sunt
situate între placă și capacul metalic. Aceasta exercită o presiune uniformă asupra plăcii, care la rândul ei
apasă strâns pe placa de ambreiaj si volantă. Capacul metalic este fixat strâns pe volant, iar placa este
mobilă, datorită legăturilor interne. Arcurile elicoidale sunt aranjate astfel încât să exercite o tensiune

directă sau indirectă asupra plăcii de metal. Trei pârghii de eliberare, distanțate uniform în jurul capacului,
sunt utilizate pe majoritatea plăcilor de presiune pentru a elibera presiunea de reținere a arcurilor de pe
placa de ambreiaj, permițându-se decuplarea de la fluxul de putere.

Când se folosește un arc diafragmă în loc de arcuri elicoidale, legătura internă este în mod necesar
diferită pentru a elibera placa ambreiajului de pe volant.
 Fig 1.3. Ansamblul carcasă împreună cu arcul diafragmă [3]
Sursa: Îndrumar Calculul și Construcția Autovehiculelor Rutiere 1 de Gheorghe Manolache.

Fig 1.4. Disc de ambreiaj simplu [3]

Sursa: Îndrumar Calculul și Construcția

Autovehiculelor Rutiere 1 de Gheorghe
Manolache.

Componente:
1-disc metalic
2,3-garnituri de frictiune
4-şaibă metalică
5-butuc

Fig 1.5. Disc de fricţiune cu element

elastic suplimentar si amortizor de vibraţii
torsionale [3]

Sursa: Îndrumar Calculul și Construcția

Autovehiculelor Rutiere 1 de Gheorghe
Manolache.

Componente:
1,10- garniturile de fricţiune ale discului
ambreiaj;
2- disc;
3- suport;
4,7- garniturile de fricţiune ale amortiyorului
de vibraţii;
5- nit;
6- butuc;

Rulmentul de presiune

Rulmentul de presiune este de obicei un ansamblu rulment cu bile, montată pe un manșon și atașată
la pârghia de eliberare. Scopul său este de a aplica presiune asupra arcului diafragmei sau pârghiilor de
eliberare din placa de presiune. Când pedala de ambreiaj este apăsată, presiunea rulmentului acţionează
legăturile interne ale plăcii de presiune, eliberând placa de ambreiaj şi întrerupând fluxul de putere.
Lagărul de eliberare nu este în contact constant cu placa de presiune fiind menținut un spațiu de reglare a
legăturii.

Acţionarea mecanică a ambreiajului

Pedala de ambreiaj oferă șoferului mijloace mecanice pentru a controla cuplarea și decuplarea
ambreiajului. Pedala este conectată mecanic fie la un cablu, fie la tije, care sunt conectate direct la pârghia
rulmentului de deblocare.

Când pedala de ambreiaj este apăsată, levierul mișcă pârghia lagărului de eliberare. Pârghia de
eliberare este atașată la capătul opus unui lagăr de deblocare care se află pe arborele ambreiajului
transmisiei și apasă spre interior pe arcul diafragmă. Această presiune interioară acționează asupra arcului
diafragmă și asupra legăturii interne a plăcii de presiune, permitând plăcii de ambreiaj să se îndepărteze de
volantă, întrerupând fluxul de putere.
 A) B)

Solutii constructive de mecanisme de actionare a ambreiajului [3]

Sursa: Îndrumar Calculul și Construcția Autovehiculelor Rutiere 1 de Gheorghe Manolache

A-cu parghii şi tije;

B-cu cablu flexibil
Componente
1-pedala de ambreiaj;
2, 3,10- şuruburi de reglaj;
4- tija dublu filetata;
5- Pârghie de ebreiere;
6- Pârghie de decuplare;
7, 9- Arcuri;
8- Rulment de presiune.

Acţionarea hidraulică a ambreiajului

Sistemele de activare hidraulice ale ambreiajului sunt compuse dintr-un cilindru principal și un
cilindru secundar. Când se aplică presiune pe pedala de ambreiaj, tija de împingere intră în contact cu
pistonul și pe care îl împinge în sus printr-un orificiu. În timpul primilor 0,8 mmde mișcare, etanșarea
supapei centrale închide orificiul la rezervorului de lichid și pe măsură ce pistonul continuă să se
deplaseze în sus pe orificiul cilindrului, fluidul este forțat prin conducta de evacuare prin cilindrul
secundar montat pe carcasa ambreiajului. Pe măsură ce fluidul este împins în jos pe țeavă de la cilindrul
principal, acest lucru forțează la rândul său pistonul din cilindrul secundar spre exterior. O tijă de
împingere este conectată la cilindrul secundar și se deplasează în carcasa furcii ambreiajului. Pe măsură
ce pistonul cilindrului secundar se mișcă în spate, tija de împingere forțează furca ambreiajului și
rulmentul de eliberare decuplează placa de presiune de pe discul de ambreiajului. Cand pedala este
eliberată, pistonul se deplasează înapoi ca urmare a presiunii de retur a ambreiajului. Fluidul revine la
cilindrul principal, iar mișcarea finală a pistonului ridică etanșarea supapei de pe garnitură, permițând un
flux nerestricționat de fluid între sistem și rezervor.

Un arc de retur al pistonului din cilindrul secundar preîncarcă ambreiajulu și asigură contactul
lagărului de eliberare cu parghiile de eliberare a ambreiajului în orice moment. Pe măsură ce discul
antrenat se uzează, parghiile arcului diafragmă se deplasează în spate, forțând rulmentul de eliberare, furca
și tija să se miște. Această mișcare forțează pistonul cilindrului secundar înainte în alezaj, deplasând
lichidul hidraulic în rezervorul cilindrului principal, oferind astfel caracteristica de auto-reglare a
sistemului de legătură cu ambreiajul hidraulic.
Fig 1.7: Acţionarea hidraulică a ambreiajului [3]
Sursa: Îndrumar Calculul și Construcția Autovehiculelor Rutiere 1 de Gheorghe Manolache

Componente:
1. Pedală de ambreiaj;
2. Tija pistonului;
3. Furcă;
4. Contrapiuliţă;
5. Arc;
6. Şurub;
7. Pompă central;
8. Conductă;
9. Cilindru receptor;
10. Tija cilindrului;
11. Arc;
12. Pârghie de debriere

Alte tipuri de Ambreiaje:

Sursa: Îndrumar Calculul și Construcția
Autovehiculelor Rutiere 1 de Gheorghe Manolache

Fig 1.8: Ambreiaj mecanic monodisc [3]

1. Volant;
2. Coroana dintată;
3. Disc de presiune;
4. Pârghie de cuplare;
5. Carcasă;
6. Rulment axial (de presiune);
7. Manşon de decuplare;
8. Arborele ambreiajului;
9. Arc;
10. Bosaj;
11. Disc de frictiune;
12. Arc (elemental elastic al discului de fricţiune);
13. Butucul discului de fricţiune.

Fig 1.9: Ambreiaj cu arc elicoidal

central [3]

Sursa: Îndrumar Calculul și Construcția

Autovehiculelor Rutiere 1 de Gheorghe
Manolache

1. Volant;
2. Bucşă;
3. Disc de fricţiune;
4. Carcasă;
5,6,10. Şaibe;
7. Prezon ;
8, 18. Discuri suport;
9. Bilă;
11. Rulment de presiune;
12. Şurub ;
13. Manşon de decuplare;
14. Arc central;
15. Pârghii lamelare de decuplare;
16. Disc de presiune;
17. Arc de retragere;
a, b Proeminenţe.

Fig 1.10: Ambreiaj cu arc central

de tip diafragmă [3]

Sursa: Îndrumar Calculul și

Construcția Autovehiculelor
Rutiere 1 de Gheorghe Manolache

1. Volant;
2. Disc de ambreiaj;
3. Arc (elemental elastic al dicului de
fricţiune);
4. Ştift;
5. Garnituri de fricţiune;
6. Arc lamelar;
7. Arc diafragmă;
8. Rulment de presiune;
9. Pârghie de comanda;
10. Disc de presiune;
11. Carcasă.
 Fig 1.11: Ambreiaj cu doua discuri
[3]

Sursa: Îndrumar Calculul și

Construcția Autovehiculelor
Rutiere 1 de Gheorghe Manolache

1. Disc de presiune intermediar;

2. Ştift;
3. Disc de presiune primar;
4, 5. Discuri de fricţiune;
6. Volant;
7. Pârghie de decuplare;
8. Manşon de decuplare.

Bibliografie

1. ”https://www.ukessays.com/essays/engineering/the-manual-transmission-system-engineering-
essay.php”

2. ”https://www.linkedin.com/pulse/presentation-clutch-manual-transmission-vijay-tharad”

3. ”Îndrumar CALCULUL ŞI CONSTRUCŢIA AUTOVEHICULELOR RUTIERE 1 de Gheorghe

Manolache”

4. ” www.eautomobile.ro”

5. ”www.rasfoiesc.com”